Fericire Quotes

Quotes tagged as "fericire" (showing 1-30 of 38)
Mihail Drumeş
“Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire.”
Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

Mihail Drumeş
“Ne ajunsese din urmă oboseala fericirii?”
Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

Ion Druță
“Toate sunt trecătoare pe lumea asta, şi la vîrful fiecărei fericiri se coace mărul tristeţei...”
Ion Druță, Frunze de dor

Tadeusz Dołęga-Mostowicz
“Fericirea durează atât cât omul știe s-o prețuiască cum se cuvine.”
Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Vraciul

Anda Docea
“Pana la urma, nu exista cadou mai bun pentru o fata decat acela ca un barbat care ii traverseaza viata sa o faca, pe alocuri, fericita.”
Anda Docea, Camere de hotel

Anda Docea
“Uneori un tren ajunge sa te duca in gara ta, chiar daca tu urcasei in el doar pentru a te indeparta de ceva. O persoana cu care te-ai traversat fugar, intr-un loc in care nici nu prea voiai sa mergi, ajunge sa-ti spuna, in timp: Ca sa vezi, pana la urma noi doi am fost un accident fericit. A iesit ceva bun din treaba asta.”
Anda Docea, Camere de hotel

Nicolae Steinhardt
“Creştinismul mă păstrează cu ceva tineresc în mine şi neplictisit, nedezamăgit, nescârbit, nesupărat. Prezenţei veşnic proaspete a lui Hristos îi datorez să nu dospesc şi fermentez în supărarea pe alţii şi pe mine. Acesta-i norocul meu, nefiresc, negândit: să-mi fie dat să cred în Dumnezeu şi în Hristos, cunoscând dealtfel ce a spus Unamuno: să crezi în Dumnezeu înseamnă să doreşti ca el să existe şi în plus să te porţi ca şi cum ar exista.
Numai creştin fiind mă vizitează - în pofida oricărei raţiuni - fericirea, ciudat ghelir. Numai datorită creştinismului nu umblu - crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale oraşului - (...) - şi nu ajung să fiu şi eu - (...) - unul din acele cadavre pe care le poartă, vii, apa curgătoare a vieţii şi să nu mă număr printre cei ce încă n-au înţeles - (...) - că mai fericit este a da decât a lua.”
Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Fericirea constă în a fi mulţumiţi cu noi înşine. De multe ori, nu mai ştim să fim fericiţi, fiind prinşi în rutina zilnică ce ne complică existenţa, în vîrtejul clipelor ce ne aruncă în bâltoaca frustrărilor şi a complexelor. Trebuie să ne oprim o clipă din alergarea nebună prin viaţă şi să ne ascultăm nevoile sufletului. Atunci, vom şti să ne bucurăm de mirosul proaspăt al ploii, de verdele crud al firelor de iarbă ce se leagănă în adierea vântului, de cerul încărcat de stele din nopţile liniştite de vară, de frunzele arămii ce parcă valsează prin atmosfera încărcată de emoţie din zilele răcoroase de toamnă, de roadele pământului care musteşte de viaţă... de fiecare zâmbet ce ne pastelează efemeritatea clipelor.

Ploaie de gânduri”
Lavinia Elena Niculicea

“Plânsul de fericire e mai dureros și mai devastator decât cel cauzat de nenorocire, poate pentru că în sufletul nostru e atât de mult loc pentru nefericire și atât de puțin pentru fericire, încât, atunci când aceasta e prea multă, ea se revarsă în torenți pe care nu-i putem controla.”
Mugur Burcescu, Oameni de treabă

Mircea Eliade
“O văd şi acum. Storurile erau lăsate, şi în cameră era o penumbră misterioasă, o răcoare de o cu totul altă natură decât răcoarea celorlalte camere în care pătrunsesem până atunci. Nu ştiu de ce, mi se părea că totul pluteşte acolo într-o lumină verde; poate unde perdelele erau verzi. Căci, altminteri, camera era plină de fel de fel de mobile, şi lăzi, şi coşuri cu hârtii şi jurnale vechi. Dar mie mi se părea că e verde. Şi atunci, în clipa aceea, am înţeles ce este Sambo. Am înţeles că există aici, pe pământ, lângă noi, la îndemâna noastră şi totuşi invizibil celorlalţi, inaccesibil celor neiniţiaţi — există un spaţiu privilegiat, un loc paradisiac, pe care, dacă ai avut norocul să-l cunoşti, nu-l mai poţi uita, apoi, toată viaţa. Căci în Sambo simţeam că nu mai trăiesc aşa cum trăisem până atunci; trăiam altfel, într-o continuă, inexprimabilă fericire. Nu ştiu de unde izvora beatitudinea asta fără nume. Mai târziu, amintindu-mi de Sambo, am fost sigur că acolo mă aştepta Dumnezeu, şi mă lua în braţe îndată ce-i călcam pragul. N-am mai simţit, apoi, nicăieri şi niciodată, o asemenea fericire, în nici o biserică, în nici un muzeu; nicăieri şi niciodată.”
Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene

“O fericire care cere ebrietate de indiferent ce fel este neautentică şi amăgitoare. Fericirea autentică şi deplină este legată indisolubil de cel mai deplin exerciţiu al facultăţilor noastre şi de cât mai profunda înţelegere a lumii în care trăim.”
Bertrand Russell, În căutarea fericirii

Joseph Conrad
“Se gândi doar că viața fără fericire era imposibilă. Ce era fericirea?... A privi înainte era fericirea – atâta tot, nimic mai mult. A privi înainte sperând la împlinirea unei dorințe, răsplata unei anume pasiuni, iubiri, ambiții, uri – fără îndoială și a urii. Dragoste și ură. Și să scapi în fața primejdiilor existenței, să trăiești fără teamă, constituia și asta fericirea. Nimic altceva. Absența fricii, privirea spre viitor.”
Joseph Conrad, Under Western Eyes

“De ce este, oare, propaganda cu mult mai eficace atunci când aţâţă ura, decât atunci când îndeamnă la sentimente prieteneşti ? Motivul e, în mod evident, acela că sufletul omenesc, aşa cum l-a modelat civilizaţia modernă, este mai aplecat spre ură decât spre prietenie. Iar spre ură e aplecat pentru că e ros de insatisfacţii, pentru că simte în adâncul său, poate chiar în chip inconştient, că parcă a ratat cumva sensul vieţii, că poate alţii, spre deosebire de el, au izbutit să-şi aproprieze bunătăţile pe care natura le oferă omului spre desfătare.”
Bertrand Russell, În căutarea fericirii

“Nu te mulţumi cu o alternanţă între momente de raţionalitate şi momente de iraţionalitate. Examinează-ţi îndeaproape iraţionalitatea, cu hotărârea de a nu o respecta, şi nu te lăsa dominat de ea. Ori de câte ori îţi instilează în conştiinţă gânduri sau sentimente nesăbuite, smulge-le din rădăcină, examinează-le şi dă-le deoparte. Nu-şi îngădui să fii o făptură oscilantă, dominată pe jumătate de raţiune şi pe jumătate de sminteala infantilă.”
Bertrand Russell, În căutarea fericirii

“Ceea ce sugerez eu este că un om, atunci când ia hotărâri, trebuie să pună accentul pe ceea ce crede în mod raţional şi să nu îngăduie niciodată credinţelor iraţionale să subziste nestânjenite sau să-l domine, nici măcar pentru scurt timp. În acest scop, el trebuie să poarte un dialog cu sine în acele momente în care e ispitit să devină infantil, dialog care, dacă e suficient de energic, poate fi şi foarte scurt. Timpul pe care-l reclamă ar trebui, în aceste condiţii, să fie neglijabil.”
Bertrand Russell, În căutarea fericirii

Rebecca Radd
“Sunt momente în viață în care ești atât de fericit încât ești mereu cu zâmbetul pe buze. Momente în care cu greu te abți să nu țopăi de fericire. Momente în care după ce știi cât de jos ai fost, în momentul în care ajungi la cupa fericirii, te îmbeți după buza acesteia. Momentele care ți se întipăresc în inimă, în suflet, în minte, în spirit. În tot. Care se întipăresc în tine cu totul, care sunt de fapt o parte din tine. Momentele indescriptibile. Momentele care nu pot fi explicate, expuse... momentele care pot fi doar simțite, trăite. Cele care te duc în extaz atât de repede încât nici nu știi când ai ajuns. Acele momente magice de care nu vrei să te desparți niciodată.”
Rebecca Radd, Destinule, să te vedem ce poți!

“Patru maxime generale care, dacă oamenii s-ar pătrunde îndeajuns de adevărul lor, ar putea fi o bună profilaxie pentru mania persecuţiei. Prima: motivele tale nu sunt întotdeauna atât de altruiste cum ţi se par ţie. A doua: nu-ţi supraestima meritele. A treia: nu te aştepta ca alţii să manifeste faţă de tine la fel de mult interes cum manifeşti tu însuţi. Şi a patra: nu-ţi închipui că oamenii, în majoritatea lor, se gândesc atât de mult la tine încât să dorească în mod special să te persecute.”
Bertrand Russell, În căutarea fericirii

Mikhail Bulgakov
“Nu-i așa că [durerea] e perfect firească chiar și atunci când omul știe că la capătul acestui drum îl așteaptă fericirea?”
Mikhail Bulgakov, The Master and Margarita

Titu Maiorescu
“Există un fel de fericire supremă, care nu poate fi gustată decât de oameni geniali și numai în nefericire.”
Titu Maiorescu, Jurnal și Epistolar

Titu Maiorescu
“Gânditorii plini de simțire nu sînt nicicând fericiți. Totuși, dintre ei, cel mai fericit este cel care în aparență este nefericit.”
Titu Maiorescu, Jurnal și Epistolar

Erich Maria Remarque
“Oricât de mult s-ar avânta fericirea noastră spre stele și soare , cu oricâtă beautitudine ne-am înălța mâinele, la un moment dat fericirea și visul se destramă sfârșitul fiind mereu același:deplângem ceea ce am pierdut.”
Erich Maria Remarque

Erich Maria Remarque
“Adevărata fericire este mulțumirea.”
Erich Maria Remarque, Приют грез. Гэм. Станция на горизонте

Erich Maria Remarque
“Adevărata fericire o găsești în pacea interioară!Este aproape același lucru și totuși mai este.Mulțumirea poate exista oricum,fără efort, fără luptă.Chiar există de cele mai multe ori.Dar pacea interioară o cucerești totdeauna prin luptă, după multe încercări.Un eu purificat,înțeles.”
Erich Maria Remarque, Приют грез. Гэм. Станция на горизонте

Erich Maria Remarque
“Nu toți oamenii au curajul să fie fericiți.Dacă dă fericirea peste ei, o repudiază.Fiindcă vor să fie nefericiți, chiar dacă în fond nu sunt; pentru că ei nefericirea reprezintă adevărata fericire.”
Erich Maria Remarque, Приют грез. Станция на горизонте. Земля обетованная

Matt Haig
“Soseai pe Pamant cu talpici de bebelus, si cu o fericire infinita, apoi aceasta fericire se evapora incetisor, pe masura ce mainile si picioarele iti deveneau tot mai mari.”
Matt Haig, The Humans

Elena Druță
“Era fericită pentru Excelsa: cineva a învățat să-i iubească spinii.”
Elena Druță, Fiind imagine. Eseuri din adolescență

Fyodor Dostoyevsky
“Tot ce era strain ma deprima peste masura. Mi-am revenit complet din intunecarea aceasta a intii abia cand am ajuns in Elvetia, La Basel; tin minte ca acum: era seara si m-a trezit din toropeala zbieratul unui magar, in piata. Magarul m-a impresionat grozav, mi-a facut, nu stiu de ce, o nespusa placere si toate in creierul meu s-au limpezit dintr-o data.”
Fyodor Dostoyevsky

“Parcînd în faţa Hotelului Roman, mi-am dat seama că şi fericirea poate fi resemnată, asta e ce o aseamănă cu sora ei veşnică, nefericirea.

Rugăciunea, chiar şi nerostită, mi se îndeplinise: primisem cîteva ore alături de singura fiinţă de care aveam să mă îndrăgostesc vreodată. Erau orele din miezul cărora, în nefăcutele mele planuri, trebuia să-mi hrănesc restul vieţii. Ca un pictor care nu poate arăta lumina altfel decît prin umbre, nici eu nu-mi putea reprezenta
înălţimea momentului altfel decît respirînd prăbuşirile viitorului.”
Mihail Bender, Milena şi vremea jigodiilor

Peter Rosei
“Se simțise, de fapt, înghesuit și împins înainte, se lăsase fără un cuvânt, cu conștiința că nu se poate schimba nimic, cu conștiința că nu avea puterea necesară pentru a se împotrivi forței care îl mâna. Merg cu curentul... Aceste momente de armonie cu voința superioară, cu voința firmei, au fost întotdeauna cele mai fericite. Umilința unei asemenea fericiri era evidentă.”
Peter Rosei, Frühe Prosa

Isabel Allende
“— Fericirea nu e pentru toţi, Cathy.
— Ba sigur că e! Toţi ne naştem fericiţi. Pe drum, viaţa ni se mai murdăreşte, dar putem să o spălăm. Iar fericirea nu e exuberantă şi zgomotoasă, precum plăcerea sau bucuria. E tăcută, liniştită, suavă, e o stare interioară de satisfacţie ce începe prin a te iubi pe tine însuţi.”
Isabel Allende, The Japanese Lover

« previous 1