Din voia Domnului Quotes

“Oricine știe că evidențele ascund întotdeauna sisteme. Nimic nu e mai părtinitor decât imparțialitatea.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Fiecare noțiune, fiecare familie, fiecare individ are o mitologie care dă culoare existenței sale.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Copiii, firește, sunt moartea părinților. Dar la fel de adevărat este că descind din ei. Ei îi ucid, dar îi continuă. Îi doresc multe lucruri nepotului meu dar, în primul rând, poate acesta: să știe să reconcilieze în sinea lui trecutul și viitorul. Niciodată trecutul și viitorul n-au arătat atâta ostilitate unul față de celălalt ca astăzi. Am evocat un trecut care se îndepărtează în fiecare zi. Viitorul n-are nevoie de mine: el se va făuri foarte bine singur, ajutat de mulți. Mâine, în orice caz, și fiindcă există o istorie, este legat de ieri. Trecutul și viitorul nu trebuie să se ignore unul pe altul. Ele nu trebuie să uite că viitorul, la rândul său, va fi, într-o zi trecut. Ele nu trebuie să lase timpul să distrugă veșnicia.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“(...) trecutul meu este trecut, mai trecut decât alte trecuturi, și se scufundă în întuneric.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Cred - este o credință ca oricare alta și, fiindcă fericirea și nefericirea nu pot fi niciodată comparate, nu pot aduce dovezi - că binele este aliatul timpului și că, treptat, pe nesimțite cu fluctuații poate, cu frânări bruște, și cu reveniri, el birue răul.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Eu sunt mai aproape de tata: el își punea speranțele într-o schimbare bazată pe amintire. Mă împart, ca el, între aceste două lumi apuse, pline de strălucire și de forță: schimbarea și amintirea. Și, între una și alta, refuz să aleg.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Totul, pretutindeni și întotdeauna, nu este niciodată alceva decât timp.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Oare dispare vreodată complet, în ceea ce este frumos și în ceea ce este rău, în ceea ce este viu și în ceea ce este mort, povara zdrobitoare a trecutului?”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Când îmi spuneai: "Nu există nimic în afară de Hristos" mi se părea că nu mai era strigătul de izbândă și de entuziasm pe care-l scoate tinerețea. Era mai degrabă o mărturie a neputinței oamenior de a-și înfăptui visurile de fericire.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Nimic nu-i mai contagios ca violența. Ea se ia ca tifosul și se încrâncenează în fața obstracolului.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Oare încercăm sau suntem capabili vreodată să înțelegem ceea ce nu suntem?”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Nu vorbea decât de dragoste, agitând bombe. Aprindea ruguri, dar nu voia să vadă decât lumina lor.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Ce-ar fi putut face, și unul și celălalt, cu libertatea de gândire? și cu toleranța? Fiindcă, și unul și celălalt, se considerau deținători ai adevărului.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“(...) și pe el timpul va sfârși prin a-l distruge pentru a-l readuce la viață.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“(...) fiecare știe în prezent că nu suntem aproape nimic altceva decât rodul circumstanțelor în care ne zbatem și care ne alcătuiesc între hazard și necesitate.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Totul trece, totul moare. Nu există decât un lucru care scapă timpului și nu moare niciodată: moartea. De unde se trag, îmi închipui, legăturile dintre moarte și veșnicie.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Timpul, care trece peste toate, răstoarnă până și răsturnările, distruge până și distrugerea. Totul se mișcă, chiar și mișcarea. Ceea ce face ca în cele din urmă, în acest univers agitat și imobil, totul să se transforme mereu și nimic să nu se schimbe niciodat.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Nu e de ajuns să spui că timpul domnește asupra lumii: lumea e timpul.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Amărăciunea impregna până și cea mai neînsemnată dintre formulele noastre și fiecare, adesea fără să o știe, urmărea moartea celuilalt sau pe a sa. În mijlocul atâtor ruine ne minunam că mai suntem în picioare, dar nu mai eram prea siguri că vom mai face față mult acestei supraviețuiri. Nu se rostogolea în prăpastie numai lumea, ci și noi înșine. Totul se clătina, și noi de asemenea. Eram echilibriștii timpurilor moderne, un fel de saltimbanci ai unui amurg care ar fi încercat, dar în zadar, să treacă drept o auroră.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Timpul, pur și simplu, trecuse pe deasupra, cu cortegiul lui de noutăți și de prefaceri, și aruncase asupra evidenței un fel de văl de obscuritate.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Poți oare să te sustragi timpului tău? Poți să fii superior sau inferior, poți să lupți împotriva lui cum încetasem noi să o facem: până la urmă el te prinde însă, și te înseamnă cu pecetea lui.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“În acest spațiu și acest timp eram ca niște fire de praf care nu-și găseau fericirea decât în confuzie și distrugere.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Universul era o juxtapunere sau o întrepătrundere de mecanisme opace și de comportamente care luptau adeseori între ele și care se aranjau cum puteau. Ele se nășteau din hazard și necesitate, din educație, din clasele sociale, din realitățile economice, din ereditate și din mediu. Putea surveni orice, dar psihanaliza și marxismul sfârșeau mereu prin a interpreta totul. Nu se mai încerca să se înțeleagă, se explica.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Totul devenea rapid, brutal, adeseori dur, uneori cam sec li totul dura.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Sistemele se prăbușeșc pentru că sunt sisteme. Dar tocmai pentru că sunt sisteme, elementele care le alcătuiesc rămân multă vreme fără întrebuințare după năruirea ansamblului ale cărui părți erau. Lipsite de legăturile și de sensul lor, ele întâmpină multe greutăți ca să se organizeze din nou. Nu reuseșc, în realitate, decât constituind noi sisteme, la fel de geniale și la fel de nedrepte ca și cele care le-au precedat - poate ceva mai geniale și ceva mai nedrepte? aceasta-i întrebarea -, dar care, în orice caz, vor fi distruse la rândul lor. E ceea ce denumim istorie în care, ca în acele teorii ale fizicii unde alternează explicațiile de undă cu cele prin corpuscul, se pot citi fără deosebire etapele conștiinței către desăvârșirea sa sau succesiunea nedefinită a formelor, a evoluțiilor și a ciclurilor, mai mult sau mai puțin lipsite de sens, mai bogată în orice caz în iluzii decât în progres.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Tradiția nu este numai amintire, ea este și obișnuință și repetare, la urma urmelor a rutinei. De aceea, este o forță și, în același timp, o slăbiciune.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Mi se părea pe atunci că timpul nu se mai sfârșea și că trebuia grăbit neîncetat spre a lăsa loc viitorului. (...) Aș fi vrut acum să-l las să se odihnească puțin, să-l văd încetidindu-și pasul (...).”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“(...) desființăm timpul prin repetare.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Ideea de destin, care îi obsedează pe oameni sub mii de forme, îmi închipui că provine din această stranie coaliție a forțelor destructive, din această imposibilitate de a opri ceea ce se rostogolește pe pantele abisului. Astupi o breșă și se ivesc zece fisuri. Redresezi cârma și furtuna își dubleză forța. Decrepitudinea, decadența, căderea, s-ar zice că se hrănesc singure, și până la fascinație, din propriul vertij. Nu-i nimic de făcut împotriva uzurii, nu-i nimic de făcut împotriva timpului.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Cu mult mai mult decât ideile, ale căror combinații și sisteme se constituie prea adesea într-un echilibru instabil și ne transformă într-o clipă, circumspanțele și temperamentele, care reprezintă ceva mai superficial și în același timp mai profund, sunt cele care decid destinul oamenilor.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului