Invitaţia la vals Quotes

“Oricum - era de preferat iadul cu o femeie deşteaptă decât paradisul cu una proastă.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Mi se pare că te văd în toate femeile şi nu te aflu în nici una.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Iubirile mari sînt tocmai acelea de care te îndoieşti mai mult.”
― Mihail Drumes, Invitaţia la vals

“În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiţii şi o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată, ce taina se dă pe faţă, dragostea veştejeste, îşi pierde frăgezimea, vraja devine ceva obişnuit, de toate zilele.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“- Vreau să-ţi intru în sânge, pricepi?”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Marile dureri nu dor la început. Sînt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Bărbatul, datorită eului său aşa-zis "superior", se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează măcar parţial echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral, mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Pînă la ea, femeia fusese pentru mine o pluralitate, de la ea încoace femeia deveni unică şi o chema cu numele ei.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Aveam nevoie de aer, de libertate, de zgomot, de muzică, de orice, pentru că îmi era groază să rămîn numai cu mine.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Stimată dragoste, în care nebunie nu ne faci tu să găsim plăceri?”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Banii se pot cheltui, chiar pierde. Averea minţii rămâne însă neatinsă: nu s-a născut până acum hoţul care s-o fure.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“De altfel, aleşii dragostei absoulte sunt excepţii tot atât de rare ca şi geniile.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Iubirea e nesăţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără a-i cere nimic în schimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am rîvnit totul de la tine pentru că îţi dădusem totul. Oricum, ceva mai bun decît mine nu puteam să-ţi dau. De aici a pornit eroarea, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam, de unde să ştiu că iubirea dintre două fiinţe nu e egală, că balanţa atîrnă cînd într-o parte, cînd într-alta după imponderabile de care arar ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atîrna în favoarea ta, lanţurile cu care mă încătuşai erau mai puternice decît ale mele. De ce te-am judecat luîndu-mă pe mine drept unitate de măsură? Bărbatul, datorită se vede eului său aşa-zis "superior", se dă dragostei cu prudenţă, păstrînd rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează, măcar parţial, echilibrul. Pe cînd noi, femeile, cînd iubim, ne dăm integral mistuindu-ne în aşa fel încît nu ne rămîne decît umbra celor ce am fost. Iată de ce prăbuşirea noastră în lipsa coloanei vertebrale e aşa de catastrofală.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“― Cît e ceasul?
― Nouă şi un sfert...
― O! de ce m-ai lăsat să dorm atîta?...
― Nu-i nimic, pentru tine mai răsare încă o dată soarele.
― Crezi că merită?
― Da, pentru că tu ai realizat dragostea absolută.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“...şi nu ştiu dacă o femeie îndrăgostită raţionează vreodată cu creierul.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Visuri născute moarte.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Ne ajunsese din urmă oboseala fericirii?”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“De fapt marile pasiuni rămîn necunoscute, se consumă în anonimat.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Te-am iubit şi te iubesc cu atît mai deznădăjduit, cu cît ştiu că de-acum n-ai să mai fii niciodată al meu.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Dragostea e foamea de femeie unică, şi dacă această femeie se pricepe să nu dea prea mult bărbatului ca să-l sature, ci dimpotrivă îl lasă mereu flămînd, iată secretul lui Polichinelle care ţine iubirea proaspătă.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Numai lipsa unui obiect ori a unei fiinţe, care ne-a aparţinut o dată, ne pune la lumină adevaratul preţ.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Fericirea care s-a dus mă sufocă, pentru ca e tot durere.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Femeile învinse de viaţă au uneori o sete nebună de a cădea tot mai jos, chiar simt o voluptate de a-şi distruge ce a mai rămas curat în ele.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Mi se pare că te văd în toate femeile şi nu te aflu în nici una. Te simt cînd prezentă, cînd plecată ― totuşi mereu actuală. Dacă uneori te prind de mină, făptura ta se topeşte ca un fulg de zăpadă...”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Oricine ştie că sinuciderea e o boală a sufletului, că nimeni nu-şi curmă zilele înainte ca ea să fi ajuns la sfîrşitul evoluţiei.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“E adevărat, te-am iubit şi atunci mult. Dar iubirea la care răspunzi nu e decît jumătate iubire. Chiar mai puţin decît atît. Dacă te sărutam o dată, îmi întorceai zece sărutări la loc şi nu eram lacomă după ele pentru că mi le dădeai din belşug. Acum, acum să mă fi lăsat să te sărut, cînd nu mai era cu putinţă. Ai fi ştiut ce înseamnă o sărutare. Şi aş fi ştiut, bineînţeles, şi eu.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“După un timp, s-a furişat pe poarta inimilor noastre fiinţa unui vals făcut numai din farmec şi nostalgie.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Dacă şcoala nu ne învăţa să descoperim ţara iubirii şi să întreţinem nestinsă flacăra ei, la ce bun toată învăţătura aceea greoaie şi uscată?”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

“Plec mutilată de pe lumea asta, înfrîntă definitiv. Nu ştiu, dar unii oameni sînt sortiţi să ispăşească greu o greşeală. Eu sînt dintre aceia. Nu mă plîng! Dealtfel, nici nu mai am lacrimi.”
― Mihail Drumeş, Invitaţia la vals