Dragoste Quotes

Quotes tagged as "dragoste" (showing 1-30 of 117)
Mihail Drumeş
“În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiţii şi o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată, ce taina se dă pe faţă, dragostea veştejeste, îşi pierde frăgezimea, vraja devine ceva obişnuit, de toate zilele.”
Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

Liviu Rebreanu
“Şi a găsit-o printre miile de oameni indiferenţi. I-a zărit mai întâi ochii verzi cu luminile calde si moi. S-a cutremurat până în temeliile fiinţei lui, ca şi când i s-ar fi lămurit fulgerător toate misterele vieţii. Apoi li s-au încrucişat privirile şi din uimirea ei a înţeles că şi ea l-a recunoscut, deşi nu l-a mai văzut niciodată.”
Liviu Rebreanu, Adam și Eva

Lucian Blaga
“În mine se mai vorbeşte şi astăzi despre tine.”
Lucian Blaga

Mihail Drumeş
“Bărbatul, datorită eului său aşa-zis "superior", se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează măcar parţial echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral, mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost.”
Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

Mihail Drumeş
“Stimată dragoste, în care nebunie nu ne faci tu să găsim plăceri?”
Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

Ion Druță
“... Oricît de întuneric ar fi fost, ea îl zărea, pentru că atunci cînd nu mai văd ochii, vede sufletul...”
Ion Druță, Frunze de dor

Mihail Drumeş
“De altfel, aleşii dragostei absoulte sunt excepţii tot atât de rare ca şi geniile.”
Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

Ion Druță
“Vai, visele celea ale tinereţii, visele primei iubiri, cum vin ele, ca apele de primăvară şi te fură, şi te învăluie, şi te duc la adînc, atît de adînc, încît, la un moment dat, ele devin esenţa vieţii tale, şi dacă ţi s-ar cere: visele sau viaţa, eşti gata să declari - de-mi luaţi visele, luaţi-mi şi viaţa...”
Ion Druță, Frunze de dor

Radu Tudoran
“El mi-a dat tot ce a avut, dintr-o dată, şi când inima i s-a golit, a plecat. E un risipitor.”
Radu Tudoran, Fiul risipitor

Ionel Teodoreanu
“Condiţia dragostei este să caute, nu să descopere, să vrea să ştie, fără să afle, să fie ritmul unei continue mişcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat. Mai mult decât curiozitate: nostalgie.”
Ionel Teodoreanu, Lorelei

Mihail Drumeş
“După un timp, s-a furişat pe poarta inimilor noastre fiinţa unui vals făcut numai din farmec şi nostalgie.”
Mihail Drumeş, Invitaţia la vals

Ionel Teodoreanu
“Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimţi frumuseţe...”
Ionel Teodoreanu, La Medeleni [vol. 1-3]

Ion Druță
“I-a privit în treacăt - numai o clipă, - dar a înţeles că tot ce-a avut mai scump în viaţă, a schimbat pe aceşti doi ochi căprui. Şi pămîntul, şi păpuşoii, şi mînjii, şi iarba. Biruiseră aceşti doi ochi.”
Ion Druță, Frunze de dor

Mircea Eliade
“Maitreyi continuă totuşi cu o simplitate care începu să mă cucerească. Vorbea apei, vorbea cerului cu stele, pădurii, pămîntului. Îşi sprijini bine în iarbă pumnii purtînd inelul şi făgădui: ― Mă leg pe tine, pămîntule, că eu voi fi a lui Allan, şi a nimănui altuia. Voi creşte din el ca iarba din tine. Şi cum aştepţi tu ploaia, aşa îi voi aştepta eu venirea, şi cum îţi sunt ţie razele, aşa va fi trupul lui mie. Mă leg în faţa ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, şi tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupră-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă pămînt, tu nu mă minţi, maica mea. Dacă mă simţi aproape, cum te simt eu acum, şi cu mîna şi cu inelul, întăreşte-mă să-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscută lui să-i aduc, viaţă de rod şi de joc să-i dau. Să fie viaţa noastră ca bucuria ierburilor ce cresc din tine. Să fie îmbrăţişarea noastră ca cea dinţii zi a monsoon-ului. Ploaie să fie sărutul nostru. Şi cum tu niciodată nu oboseşti, maica mea, tot astfel să nu obosească inima mea în dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a născut departe, şi tu, maică, mi l-ai adus aproape. ”
Mircea Eliade

“Dragostea este cea mai frumoasă dintre șanse.”
Marie-Anne Desmarest

Ion Druță
“O, soare balcanic, revărsat peste văile şi dealurile moldave, o, acele iubiriscurte, scînteietoare, istovitoare, cît de mult aduceţi voi în scurta noastră trecere pe acest pămînt, şi cît de mult luaţi cu voi pentru a nu le mai întoarce niciodată...”
Ion Druță, Frunze de dor

Anna Carey
“Am început să plâng, ştiind într-un final adevărul: dragostea era singurul adversar al morţii. singurul lucru îndeajuns de puternic să se lupte cu prinsoarea disperată a acesteia.”
Anna Carey, Eve

Igor Guzun
“„Dragostea este atunci când accepți necondiționat ca cel de alături de sub plapumă să pună tălpile lui mereu reci pe picioarele tale întotdeauna calde”.”
Igor Guzun, BINE

George Călinescu
“Noi, bătrînele, ne socotim încă iubite cînd cineva ne aduce aminte cum am fost odinioară. Cînd bărbatul a uitat figura noastră de altădată, atunci totul s-a sfîrșit.”
George Călinescu, Scrinul Negru

“Sunt oameni, şi chiar oameni mari, care atunci când se iveşte o nedumerire, nu se întorc spre Domnul; or atunci trebuie să spună deschis: "Doamne, sunt un om păcătos şi nu înţeleg ce trebuie să fac, dar Tu, Milostive, luminează-mi înţelegerea cum şi ce trebuie să fac!" Domnul cel Milostiv nu vrea ca sufletul nostru să se cufunde în zăpăceala care vine de la vrăjmaşul şi ne insuflă ce trebuie să facem şi ce nu trebuie să facem.”
Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei

“Dacă este în tine o nedumerire, închină-te de trei ori până la pământ şi zi: "Milostive Doamne, Tu vezi că sufletul meu e în nedumerire şi mi-e frică să nu greşesc. Luminează-mi înţelegerea, Doamne." Şi Domnul te va lumina negreşit, căci El este foarte aproape de noi. Dar dacă te îndoieşti, nu vei primi ceea ce ceri. Aşa a zis Domnul lui Petru: "Pentru ce te-ai îndoit, puţin credinciosule?" [Mt 14,31] atunci când acesta începea să se scufunde în valuri. Aşa şi sufletul, când se îndoieşte, începe să se scufunde în gândurile cele rele.”
Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei

“Când cel căruia nu i s-a dat să înveţe pe alţii învaţă totuşi, el întristează pe marele Dumnezeu.”
Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei

“Ei spun că era bogat şi se îmbrăca bine. Dar ei nu ştiu că bogăţia nu dăunează celui întru care viază Duhul Sfânt, pentru că sufletul acesta e cu totul în Dumnezeu şi e preschimbat de Dumnezeu şi uită de bogăţie şi de haine.”
Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei

“şa de neputincios este omul. Într-adevăr, suntem pământ, şi încă pământ păcătos. De aceea a şi zis Domnul: "Fără de Mine nu puteţi face nimic" [In 15, 5]. Aşa şi este. Când harul este în noi, suntem într-adevăr smeriţi, suntem înţelegători, ascultători, blânzi şi plăcuţi lui Dumnezeu şi oamenilor; dar când pierdem harul ne uscăm ca o mlădiţă ruptă dintr-o viţă.
Cine nu iubeşte pe fratele pentru care Însuşi Domnul a murit în mari chinuri, acela s-a tăiat din Viţa care este Domnul [In 15, 1]; dar pe cel ce luptă cu păcatul Domnul îl va ajuta.”
Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei

“Prin el însuşi omul e firav ca o floare a câmpului: toţi o iubesc şi toţi o calcă în picioare.
Aşa e şi omul: uneori e în slavă, alteori în necinste. Dar cine iubeşte pe Dumnezeu, acela Îi mulţumeşte pentru orice întristare şi rămâne liniştit atât în cinstire, cât şi în înjosire.”
Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei

“Dacă am fi fost smeriţi, Domnul ne-ar fi dat să vedem raiul în fiecare zi. Dar cum nu suntem smeriţi, trebuie să luptăm şi să ne războim cu noi înşine: dacă te birui pe tine însuţi, Domnul îţi va da sfântul Său ajutor drept răsplată pentru smerenia şi osteneala ta.”
Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei

“Love? It is the most beautiful music of the soul. She has all the perfect notes!”
Viorel Muha

“Adeseori noi judecăm făpturile lui Dumnezeu în loc să ne predăm voii lui Dumnezeu. Cine se predă pe sine voii Lui sfinte, acela află odihnă, dar cine îşi chinuie mintea să priceapă toate, acela e neiscusit în viaţa duhovnicească. Ca să cunoască voia lui Dumnezeu, trebuie să se supună ei, şi atunci Domnul îl va povăţui prin harul Său şi viaţa îi va fi uşoară. Chiar dacă acel om ar fi bolnav sau nenorocit, va fi bucuros în sufletul lui pentru că e sănătos la suflet şi la minte şi vede cu mintea pe Domnul şi Îl iubeşte în smerenia duhului, iar din pricina iubirii Lui uită lumea şi chiar dacă îşi aduce aminte de ea, iubirea lui Dumnezeu îl învaţă să se roage pentru lume, şi aceasta până la lacrimi.”
Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei

“Sufletul care a cunoscut pe Domnul învaţă printr-o îndelungată experienţă că, dacă trăieşte după poruncile Lui, atunci, chiar dacă nu mult, va simţi în el harul şi va avea îndrăzneală în rugăciune; dar dacă păcătuieşte printr-un singur gând şi nu se pocăieşte, harul se scârbeşte, şi atunci sufletul tânjeşte şi plânge înaintea lui Dumnezeu.
Astfel, întreaga viaţă sufletul şi-o petrece în lupta cu gândurile. Tu însă nu slăbi în luptă, pentru că Domnul iubeşte pe cel ce luptă cu bărbăţie.”
Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei

Virginia Woolf
“„… ce putea fi mai solemn decît dragostea bărbatului pentru femeie, ce putea fi mai impunător și mai impresionant decît acest sentiment care poartă în miezul lui germenii morții; dar, în același timp, acești îndrăgostiți, acești tineri care intră cu ochi strălucitori în vîrtejul amăgirii, te îndemnau să dansezi în jurul lor, bătîndu-ți joc de ei și împodobindu-i cu ghirlande.”
Virginia Woolf, To the Lighthouse

« previous 1 3 4
All Quotes | My Quotes | Add A Quote