Lorelei Quotes

“Tăceau unul lângă altul, mână în mână, lipiţi, orbi, fără de gând, fără trecut şi fără viitor, fericirea fiind splendoarea unui vid perfect ca şi al cerului.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, Vara, trupul şi sufletul meu sunt începutul unui mare cântec şi tremurul mâinii care-l caută.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lângă ei şi am rămas cu mâna-ntinsă, ca a regelui Lear.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“...Gândeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund...”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Sunet. Ecou. Același lucru și totuși altceva.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Cunoști o femeie, o vezi, o auzi, constaîind o serie de calități și defecte, distrat și în treacăt, sau atent și cu dinadins, te deprinzi să rămîi “tu” în prezența ei, adică spectator mai mult sau mai puțin atras de spectacolul feminității ei, o critici mintal, o apreciezi uneori și o accepți treptat, aflînd cum e frumoasă, cum e deșteaptă sau mediocră, avînd surprize agreabile și dezamăgiri supărătoare, pînă cînd într-o zi simți că mai presus de aprecierea ta femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care abea-l știi numai tu. Bătaia de inimă pe care ți-o dă acest secret te face să respiri adînc propriul tău suflet, în care au apărut arome mai misterioase decît cele aduse de sevele pămîntului. Întinzi brațele spre primavara lor. Iubești. Și femeia de mult cunoscută îți apare nouă, din clipa în care ai întîlnit-o. Te miri că n-ai vazut de atunci ceea ce abea descoperi într-o evidentă edenică. E o mirare intensă ca geniul, oricît ar fi de plat ceea ce-i urmează. Secunda acestei mirări hrănește cu luceferi pe poeți și cu cea mai virulentă toxină pe oamenii obișnuiți.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Condiţia dragostei este să caute, nu să descopere, să vrea să ştie, fără să afle, să fie ritmul unei continue mişcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat. Mai mult decât curiozitate: nostalgie.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Ştii să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă şi se întorc, ducând şi aducând primăvara? Ştii ce-i nostalgia? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo şi într-acele, fără fiinţă, o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta. Gândeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Adevărate deprimări încep cu efortul eroic de a le ascunde.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Vara era veselă pe morminte ca o fetiță care nu știe că-i orfană.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Căci nu cunoștea om – după aprecierea lui insuși – mai inapt pentru o astfel de îndrăgostire subită decât el. Fiindcă îndrăgostirile subite se nasc din lipsa de contact cu subconștientul. Pentru majoritatea oamenilor, subconștientul e o absență miraculoasă, ca și Dumnezeu; când apare, cand izbucnește, mai exact, e splendoarea unei mînii sau fatalitatea unei porunci care depășește puterea minții și energia voinței. Mintea cade în genunchi și se tîrăște, înfricoșată și supusă. Și oarbă.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Era ordonat ca oamenii care stiu ca nu se vor casatori niciodata.O ordine care afirma o singuratate acceptata.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Suntem doua liberatati. Dragostea noastra nu e umilinta, e o mandrie. Nu vreau sa te coplesesc, sa-ti limitez viata numai la mine. N-as avea nici o bucurie sa am alaturi de mine un prizonier. Nu-ti cer decat dragostea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o impart cu nimeni. Asa cum nici tu nu vei imparti cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste esti liber a trai cum vrei.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Iubirea nu e o stare de luciditate, ci tocmai o renuntare la luciditate, un interimat al inimii.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Norocul e ca și Dumnezeu: nu-l vede decât cine crede în el.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“tă ce-ţi aduce scrisoarea mea.

Nu mă tem nici de zâmbetul tau, deci nu mă tem de nimic. Sunt cea mai mică fata a lumii între rândunelele ei, fiindca mă înfăşor în intregul ei necunoscut.
Privirea ta nu mă va găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să ma afle. Glasul tau nu poate să mă strige şi nu ştie unde.
Sunt între cele patru zări: răspântia lor.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“În loc să facă o lecție sobră, făcuse oratorie cu foarte multe digresiuni, cu izbucniri lirice, obținând un succes imens. Plecase pălmuit de aplauze, având certitudinea unei mari inferiorități calitative față de lecțiile de odinioară. Aplauzele nu dovedeau decât un singur lucru: că auditoriul studențesc era la nivelul lecției aplaudate, ceea ce nu-l consola deloc, fiindcă astfel de succese îl degradau față de el însuși, dându-i impresia unei complicități servile cu gloata.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Nathan Sabbetai contrazicea atât de categoric specificul evreiesc, așa cum e formulat în țările cu șoapte, murmure și mișcări anti-semite, încât în cercurile agresiv naționaliste se spunea despre el că e un evreu ratat. Astfel, intransigenții eludau recunoașterea, impusă măcar de cochetăria obiectivității, că sunt și evrei de treaba. Ratat îl socoteau și evreii, dar nu ca evreu, ci ca om.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei