Adam și Eva Quotes

“Şi a găsit-o printre miile de oameni indiferenţi. I-a zărit mai întâi ochii verzi cu luminile calde si moi. S-a cutremurat până în temeliile fiinţei lui, ca şi când i s-ar fi lămurit fulgerător toate misterele vieţii. Apoi li s-au încrucişat privirile şi din uimirea ei a înţeles că şi ea l-a recunoscut, deşi nu l-a mai văzut niciodată.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Cine vrea să explice totul prin cuvinte ajunge curând să nu poată explica nimic! Sufletul n-are nevoie de cuvinte pentru a înţelege.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură. Adam şi Eva.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Își dădeau seama amândoi că sufletele lor se căutau de mult, poate de mii și mii de ani.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Moartea e o ipoteza pana in momentul cand omul se pomeneste in bratele ei, fara nici o speranta de intoarcere.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Pluteau undele unui parfum, ca şi când urmele sufletului ei ar fi rămas să-l ispitească.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“S-au privit întâi lung, citind fiecare în ochii celuilalt bucuria inimilor ce s-au regăsit după despărțiri de milioane de ani.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Fără ea, viața lui nu putea avea înțeles, nici aici, nici în altă lume.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Între două lumi, sufletul gol se scufundă în nesfârșitul singurătății...”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Inima omului dezleagă ușor toate tainele. Inima e cheia înțelepciunii.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Fiecare moarte materială pecetluiește regretul zădărniciei. În ochii muribundului, în lumina ultimei clipe, tremură durerea neputincioasă a sufletului. A trăit în zadar.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Au fost un singur suflet in doi oameni.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Apoi toate gândurile îi pieriră și sufletul rămase gol în fața ei. Numai pe ea o mai vedea, parcă ar fi dispărut lumea întreagă.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Gândurile i se înșirară ca într-un cerc în care nu mai putea pătrunde nimic afară de ea. Remușcări și păreri de rău încadrau toate crâmpeiele de amintiri șoptindu-i ca a scăpat din mâini un noroc ce nu se mai întoarce niciodată.”
― liviu rebreanu, Adam și Eva

“Tinem negreșit să tălmăcim prin vorbe o realitate pe care numai sufletul o poate pătrunde.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“...e veselia întrupată... Dar inima ei oftează des. Așa e inima, niciodată nu se mulțumește cu ce are.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Când n-o mai văzu, se simți brusc atât de singur, parcă și-ar fi pierdut sufletul.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Îl vedea numai pe el și el era acuma toată lumea ei.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“A recunoscut-o înainte de a se apropia de dânsa, deși nu o mai văzuse niciodată. De câteva zile inima lui o aștepta și o căuta. Și a găsit-o printre miile de oameni indiferenți. I-a zărit mai întâi ochii verzi cu luminile calde și moi. S-a cutremurat până în temeliile ființei lui, ca și când i s-ar fi lămurit fulgerător toate misterele vieții. Apoi li s-au încrucișat privirile și din uimirea ei a înțeles că și ea l-a recunoscut deși nu l-a mai văzut niciodată. Mergea la brațul unui bărbat străin, dar Toma simțea cum inima ei rămânea în urmă langă inima lui.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Fericirea îl copleși. Uită toate primejdiile, toată lumea în îmbrățișarea ei. El și ea erau începutul și sfârșitul.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Ochii doamnei, verzi, mari, cu lumini de taină, se înmuiară într-un văl de lacrimi.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Fericirea adevărată e totdeauna o clipă, se gândi bolnavul, cu amintirea ei proaspătă în suflet. Mai multă n-ar putea îndura firea omului care, deseori, într-o viață de mulți ani, nu are norocul să întâlnească nici clipa aceasta, nici măcar să se apropie de ea.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“A șaptea viață pământească e sfârșitul carierei materiale a sufletului. În viața a șaptea deci bărbatul trebuie să întâlnească femeia care întrupează perechea lui sufletească și să se unească negreșit cu ea. Rodul material al acestei uniri va fi animat de asemenea de un suflet care își începe a șaptea existență materială. Moartea ce încheie ultima viață pământească înseamnă însă izbăvirea cea mare a sufletului. De aceea în clipa despărțirii de învelișul material, sufletul dobândește conștiința pură atotcuprinzătoare prin care, ridicându-se deasupra timpului și spațiului, poate contempla simultan toate viețile sale în afară de lumea spirituală, Contemplarea fiind preludiul eternității, se manifestă în ochii muribundului ca o străfulgerare de lumină incomparabilă. E culminația vieții pământeși în revelația fericirii veșnice.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Gândul morții îi apărea din când în când ca o întrebare care cerea dezlegare. Moartea nu poate fi sfârșitul sfârșitului. Ar fi o absurditate. Atunci pentru ce m-am născut! Întâmplarea oarbă nu explică un necunoscut. Cel mult complică. Dincolo de moarte trebuie să fie ceva, precum și înainte de naștere trebuie să fi fost ceva. Sufletul nu poate începe și nici sfârși într-o întâmplătoare viață pământească.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Începu să dorească un semn de încurajare din altă lume, o vedenie sfântă care să-i oțelească inima.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Numai pe ea o mai vedea, parcă ar fi dispărut lumea întreagă.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“Pe Maria o cauți, Hans? De ce n-ai căutat-o aievea până azi? Ți-ai pierdut viața împotrivindu-te voințelor mele, în loc să o urmărești numai pe ea! N-ai iubit niciodată, nefericitule, și doar nimic nu-i mai prețios în lume ca iubirea femeii!”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“— Hamma trăiește!
Cuvintele acestea îi răsturnară deodată toate gândurile. Ce să mai caute el în Babilu, când Hamma nu era acolo? Ce preț ar mai putea avea viața lui trăită despărțit de ea? Mai bine să fie sclav la picioarele ei, decât rege departe de ea.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“A nu te bizui pe infailibilitatea științei poate că nu e tocmai o crimă, când știința însăși își recunoaște neputința de a pătrunde acolo unde sufletul ar avea nevoie de sprijinul ei.”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva

“D-ta îți închipui că cel ce știe mai mult înțelege neapărat mai mult? Sau că știința merge de mână cu fericirea? A, cum te înșeli! Dar ce are a face progresul științelor cu sufletul omului? Toate invențiile și descoperirile din lume au fost oare în stare să netezească pentru vreun om calea fericirii adevărate, să-i dăruiască o merinde pentru clipa când trece poarta necunoscutului?”
― Liviu Rebreanu, Adam și Eva