Crestin Quotes

“Creştinismul mă păstrează cu ceva tineresc în mine şi neplictisit, nedezamăgit, nescârbit, nesupărat. Prezenţei veşnic proaspete a lui Hristos îi datorez să nu dospesc şi fermentez în supărarea pe alţii şi pe mine. Acesta-i norocul meu, nefiresc, negândit: să-mi fie dat să cred în Dumnezeu şi în Hristos, cunoscând dealtfel ce a spus Unamuno: să crezi în Dumnezeu înseamnă să doreşti ca el să existe şi în plus să te porţi ca şi cum ar exista.
Numai creştin fiind mă vizitează - în pofida oricărei raţiuni - fericirea, ciudat ghelir. Numai datorită creştinismului nu umblu - crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale oraşului - (...) - şi nu ajung să fiu şi eu - (...) - unul din acele cadavre pe care le poartă, vii, apa curgătoare a vieţii şi să nu mă număr printre cei ce încă n-au înţeles - (...) - că mai fericit este a da decât a lua.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Mai sunt încă între tineri și elemente mai slabe și uneori se mai petrec și lucruri firești, lumești și chiar neplăcute. Dar niciodată să nu scăpăm din vedere stăruința repetată spre bilanțul intim și personal al fiecăruia, în lumina lui Dumnezeu și a genericului propus: cât am reușit să fim, nu cât am reușit să facem. Căci tot ce facem înainte de a fi este o amăgire și o deșertăciune. Nimeni nu poate să facă ceva de valoare și de durată dacă mai întâi nu și a dat silința să se transforme pe sine însuși sufletește într-o valoare de durată.”
― Traian Dorz, Pârga

“Scriu tuturor celor care, ca şi mine, vor fi într-o nenorocire asemănătoare: staţi bărbăteşte şi nădăjduiţi cu tărie în Dumnezeu, şi vrăjmaşii nu vor rezista, pentru că Domnul i-a biruit pe ei. Prin harul lui Dumnezeu am cunoscut că Domnul poartă de grijă de noi cu milostivire şi nici o rugăciune, nici un gând bun nu se pierd înaintea lui Dumnezeu. Adeseori e ca şi cum Domnul nu ne aude; dar aceasta e numai pentru că suntem mândri şi cerem ceea ce nu ne este de folos. Chinuitor pucru este a recunoaşte mândria în noi înşine, dar Domnul lasă pe cel mândru să se zbată chinuindu-se în neputinţa sa până ce se smereşte. Când sufletul se smereşte, atunci vrăjmaşii sunt biruiţi şi sufletul află mare odihnă în Dumnezeu.”
― Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei