Jurnalul fericirii Quotes

“Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoşi.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Un lucru-mi pare cert, că lumea oamenilor simpli este o lume complicată, iar lumea oamenilor complicaţi este o lume simplă. Cu cît sunt oamenii mai sofisticaţi cu atît dau mai puţină însemnătate formelor; pe cînd oamenii simpli abia se adună laolaltă că şi alcătuiesc regulamente straşnice.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Să considerăm fericirea drept prima noastră datorie.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Dealtfel albastrul nu e o culoare, e şi el o linişte.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Ești asaltat din toate părțile, cu forțe infinit mai tari ca ale tale: lupți.
Te înfrâng: le sfidezi.
Ești pierdut:ataci.
Râzi,îți ascuți dinții și cuțitul,întinerești.
Te furnică fericirea, nespusa fericire de a lovi și tu,fie chiar infinit mai puțin.
Nu numai că nu deznădăjduiești, că nu te declari învins și răpus,dar și guști din plin bucuria rezistenței, a împotrivirii și încerci o senzație de năvalnică, dementă voioșie.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Ameţeală. Ameţeala e senzaţia cea mai chinuitoare. Nici o durere nu-i atât de cumplită. Ameţeala. Lumea se învârte, se desface, te desfaci şi tu, eşti rupt în bucăţi.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Atîta timp cît nu ieşim din posibil, din contabilitate, nu putem nici concepe, nici pretinde paradisul.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Consider semn de nobleţe capacitatea de a vorbi respectuos şi tolerant despre adversar.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“E o credinţă în care eu cred că cerul final nu e al matematicilor sau al filosofiilor, ci al pletelor albe şi al căţeilor graşi şi al pisicuţelor cu fundă.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Numai în religia în care Dumnezeu nu primeşte jertfe, ci se jertfeşte El s-a putut ivi speranţa ştergerii totale şi instantanee a păcatelor, prin cel mai cutremurător şi anti-contabilicesc - deci şi cel mai scandalos - act.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înşală, criteriul definitiv este buna dispoziţie. Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului.Virtuosul îmbufnat nu e prietenul Măntuitorului, ci jinduitorul după diavol. Ascetul arţăgos nu e autentic.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Primul semn al unei stări înapoiate, sub punctul de vedere al culturii, este intoleranţa. Când cineva crede că numai el are dreptate, când cineva crede că în afară de concepţia creierilor săi nu mai este nimic lat în viaţa socială, acela este un om inclut, care n-a avut încă putinţa de a-şi da seama cât de variate, cât de multiple sunt manifestările gândirii omeneşti. (P. P. Carp)”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Pe măsură ce urcăm scara cerurilor, priveliştile sînt mai neaşteptate. Printre constelaţii şiroiuri de galaxii, stele novae, pitice şi albe, uitînd de predici mînioase, volume de teologie şi argumente apologetice, depăşind izvoare veşnice de hidrogen – reglate de spiritul profesorului Hoyle -, lăsînd în urmă judecători, constructori, socotitori, profeţi, gravi filosofi şi geometri neeuclidieni. Sufletul urcă mereu mai sus, curăţîndu-se, pînă la staţia terminus: locul de lumină şi verdeţă, pajiştea înflorată, mişunînd de căţei mici şi dolofani şi de pisicuţe albe cu fundă, acolo unde răsună acordurile divertsmentelor lui Mozart şi se ostenesc îngerii cu aripi ai lui Liliom să ofere necontenit dulceaţuri şi şerbet, acolo unde se află Dumnezeu cel adevărat, al pruncilor lăsaţi – în sfîrşit – să vină, oricît de bătrîni de ani sau de împovăraţi de grele amintiri, să vadă: pe Tatăl cu barba albă, la mijloc, pe Hristos purtător de stigmate şi cruce în dreapta, pe Duhul curăţitor şi alinător în stînga.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Am intrat în închisoare orb, cu vagi străfulgerări autogene ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi, şi ies cu ochii deschişi. Am intrat răsfăţat, răzgâiat. Ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose. Am intrat nemulţumit. Ies cunoscând fericirea. Am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri. Ies nepăsător. Soarele şi viaţa îmi spuneau puţin. Acum ştiu să gust felioara de pâine cât de mică. Ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul. Ies împăcat. Cu cei cărora le-am greşit, cu prietenii şi duşmanii mei, ba şi cu mine însumi".”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Gust, ca de obicei, adîncul farmec al zilelor de Crăciun - din totdeauna cele mai frumoase ale anului, din piatră şi zgură să fii şi nu se poate să nu te frîngă.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Mai preţios ne este prietenul ori vecinul decât un aşa-zis adevăr despre care nu ştim cât va fi valabil. Dragostea de aproapele nostru e adevărata noastră datorie, aproapelui se cuvine să-i sărim în ajutor; pe când, în numele unor nesigure şi vremelnice adevăruri, conştiincioşii sunt mereu gata să-şi persecute şi denunţe semenii.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Suprarealismul e de la Paris, delirul o fi bun la Zurich, la cafenea. Aici nu-i acolo. Aici se opreşte trenu-n gară, nu gara la tren. Aici e ţara lui Ion, a Fanarioţilor şi a lui Soarbe-Zeamă, aici Vlad Ţepeş i-a tras pe solii turci în ţeapă, nu le-a spus „trageţi întâi dumneavoastră, domnilor englezi", iar Petrache Carp i-a arătat lui Vodă Carol că porumbul se mănâncă cu mâna, aici e pe viaţă şi pe moarte, aici nu e decor sofisticat şi suprem de nebunatic, nu-s draperii şi delicii, nu-i paradis ori iad artificial, aici e ca la
dugheană, ca la tejghea, ca la obor; ca la proces de clironomie; nu-i cu giuvaericale, e cu pietre, cu bolovani (şi dintr-o dată gândul mă poartă spre Brâncuşi, ţăran hotărât care-şi ciopleşte materialul cu gesturi mari de cosaş). Aici e scăldătoarea Vitezda: te arunci ori ba. Aici, acum, acum, acum. Aici te declari băiete, aici, pe loc, alegi.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Celui care ne-a creat după chipul şi asemănarea Sa îi plătim cu aceeaşi monedă, închipuindu-ni-L după chipul şi asemănarea noastră: atît de răi şi neiertători încît nu ne vine a crede că Dumnezeu poate ierta cu desăvîrşire orice.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Cea mai mare ticăloşie: să crezi că ţi se datorează ceva, să pretinzi ceva de la alţii, oricât de puţin ar fi.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Scuza "împrejurările mi-au fost potrivnice" nu e invocată decât de cei slabi şi nehotărâţi. Pentru o personalitate puternică (...) împrejurările sunt mai curând (...) o provocare, un imbold.
(...)
La urma urmei, împrejurările sunt mai întotdeauna grele. Şi fiecare (...) tot ceea ce vrea obţine, dar ceea ce vrea cu adevărat, nu ceea ce spune că i-ar plăcea să aibă; ceea ce se dobândeşte prin neprecupeţit sacrificiu, cu nedezminţită încăpăţânare, înfrângând lenea, nestăruind asupra scrupulelor. Împrejurările nu pot fi scuză decât pentru rataţi şi rataţii (...) sunt cei ce s-au dat bătuţi, n-au avut mesaj sau nu le-a fost destul de scump. (Ori nu l-au recepţionat destul de clar.) Mângâierea e alta, o exprimă zicala englezilor: totul nu e să învingi, totul e să lupţi până la capăt. Biruinţa nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Patima invidiei este incomparabil mai activă decât egoismul, maladie benignă. Ura faţă de ceilalţi poate fi mai puternică decât iubirea de sine.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Poate nu stăruim îndeajuns asupra faptului că Ierusalimul ceresc nu va fi altă lume ci tot aceasta, dezvrăjită, cu alte sensuri şi valori, la alte niveluri de curăţie şi intensitate, dar nu ruptă de imagistica proprie făpturilor create după chipul şi asemănarea divinităţii.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“La diavolul-contabil nu încape nici ştersătura cea mai mică, Hristos dintr-odată, şterge un întreg registru de păcate.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Nimeni nu este obligat să inventeze praful de puşcă ori să descopere teoria cuantelor. Altminteri însă, elementara deşteptăciune e o îndatorire. Mai ales pentru un creştin, care trebuie să fie mereu atent la ispite. Iar prostia este o ispită. (...) Neştirea, îndobitocirea, trecerea oarbă prin viaţă şi prin lucruri, sau trecerea nepăsătoare, sunt de la diavol. Samarineanul n-a fost numai bun, ci şi atent: a ştiut să vadă. (...) Adevărul este că nu-i nevoie de cine ştie ce secrete informaţii, sunt lucruri pe care le poate afla oricine, numai să vrea câtuşi de puţin. Sunt lucruri pe care le simţi dacă nu-ţi astupi urechile şi nu-ţi acoperi ochii dinadins. Cine are urechi de auzit. Dar dacă e omul prost? Prostia nu e nici ea o scuză pentru că nimeni nu e atât de prost - (nu-i vorba de oligofreni sau de psihopaţi; ăia, săracii, sunt excluşi) - încât să nu-şi poată da seama că doi plus doi fac patru şi că doi plus doi nu fac nouă.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Creştinismul mă păstrează cu ceva tineresc în mine şi neplictisit, nedezamăgit, nescârbit, nesupărat. Prezenţei veşnic proaspete a lui Hristos îi datorez să nu dospesc şi fermentez în supărarea pe alţii şi pe mine. Acesta-i norocul meu, nefiresc, negândit: să-mi fie dat să cred în Dumnezeu şi în Hristos, cunoscând dealtfel ce a spus Unamuno: să crezi în Dumnezeu înseamnă să doreşti ca el să existe şi în plus să te porţi ca şi cum ar exista.
Numai creştin fiind mă vizitează - în pofida oricărei raţiuni - fericirea, ciudat ghelir. Numai datorită creştinismului nu umblu - crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale oraşului - (...) - şi nu ajung să fiu şi eu - (...) - unul din acele cadavre pe care le poartă, vii, apa curgătoare a vieţii şi să nu mă număr printre cei ce încă n-au înţeles - (...) - că mai fericit este a da decât a lua.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Ospăţul este poate - în chip paradoxal - singurul loc în care bucuria celuilalt nu este pizmuită.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Pe ne-creştini tocmai iertarea păcătoşilor şi a beţivilor îi jigneşte (...). Dar creştinii ştiu mai mult: că păcatul trufiei e mai grav decât darul beţiei.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Aventură nu-i să te urci pe un yacht supra-elegant şi să faci înconjurul lumii; aventură (şi romantism) este să-ţi rodeşti viaţa care ţi-a picat acolo unde te-ai născut din întâmplare şi-n condiţiile date.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“La urma urmei s-ar putea ca Dumnezeu nici să n-aibă nevoie a ne pedepsi. Îşi întoarce faţa de la noi: ceea ce înseamnă că ne retrage harul său ocrotitor şi ne lasă-n voia întâmplărilor şi interconexiunilor lumii materiale. Intrăm sub zodia hazardului şi mecanicei: vai nouă!”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

“Măscăriciul face ce ştie şi ce poate în faţa icoanei Maicii cu Pruncul. Îşi aduce prinosul pe singurul drum ce-i stă deschis, al giumbuşlucurilor. Oficiantul regulamentar, de după un stîlp, priveşte îngrozit bîlciul. Dar pruncul rîde şi bate din palmeş iar Maică-Sa şterge cu marama Ei sudoarea sfintei nevoinţe de pe fruntea saltimbancului.”
― Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii