Jurnal și Epistolar Quotes

Rate this book
Clear rating
Jurnal și Epistolar (#1) Jurnal și Epistolar by Titu Maiorescu
3 ratings, 3.00 average rating, 0 reviews
Jurnal și Epistolar Quotes Showing 1-9 of 9
“Dar să n-o faci oricum, să n-o faci numai de plăcere, ci cu solemnitate lăuntrică, cu conștiința și tăria vocației morale. Așa trebuie să te îndeletnicești cu arta.”
Titu Maiorescu, Jurnal și Epistolar
“Gânditorii plini de simțire nu sînt nicicând fericiți. Totuși, dintre ei, cel mai fericit este cel care în aparență este nefericit.”
Titu Maiorescu, Jurnal și Epistolar
“De obicei, nerodul râde deoarece pentru capul lui deșert aproape orice abstracțiune întâlnită este un contrast care are un efect comic; omul cu judecată râde de obicei deoarece pentru capul său saturat de noțiuni aproape orice banalitate este un contrast comic; adesea amândoi râd de unul și același lucru; primul însă din lipsă, al doilea din prisos.”
Titu Maiorescu, Jurnal și Epistolar
“Există un fel de fericire supremă, care nu poate fi gustată decât de oameni geniali și numai în nefericire.”
Titu Maiorescu, Jurnal și Epistolar
“Experiența este cea mai bună școală, se zice. Pentru înțelegere da, însă taxa școlară este prea scumpă.”
Titu Maiorescu, Jurnal și Epistolar
“Studiul este singurul lucru care te poate menține în stima oamenilor și te poate face mulțumit de dumneata însuți.”
Titu Maiorescu, Jurnal și Epistolar
“Sentimentul de a te vedea greșit înțeles iscă mâhnirea cea mai plăcută, o învăluire atât de calmă a inimii. Pentru om este unul dintre cele mai înălțătoare sentimente, căci este singurul care ne îngăduie să spunem conștienți de valoarea noastră: sînt mai presus și mai bun decât mă înfățișează ceilalți.”
Titu Maiorescu, Jurnal și Epistolar
“Fericit nu poți fi decât atâta timp cât încă mai speri într-un ideal; dar devii neapărat nenorocit dacă aștepți ca el să se realizeze, atunci când posibilitatea unei realizări este încă depărtată.”
Titu Maiorescu, Jurnal și Epistolar
“Omul nemulțămitor e cel mai invidios din toți, pentru că disonanța frumoasă cauzată prin binefăptuirea altuia nu numai nu o dizolvă, ci și o mărește printr-o disonanță urîtă.”
Titu Maiorescu, Jurnal și Epistolar