Cristina Boncea's Blog, page 19

Patrick Modiano – În cafeneaua tinereții pierdute | Recenzie

Fără să îmi dau seama, am citit în concomitent doi premiați cu Nobel: Alice Munro și Patrick Modiano. Unul dintre ei m-a surprins în mod plăcut, iar pe celălalt nu cred că vreau să îl mai întâlnesc curând. Din păcate, În cafeneaua tinereții pierdute a dat verdictul.

Despre ce este vorba – În cafeneaua tinereții pierduteCe mi-a plăcutCe nu mi-a plăcutConcluzieDespre ce este vorba – În cafeneaua tinereții pierdute

Această scurtă cărticică, de numai 190 de pagini în formatul de la Editura Art, ne prezintă mai multe perspective asupra unei femei misterioase din Paris care s-a făcut remarcată frecventând o anumită cafenea. Nu întâmplător, majoritatea perspectivelor aparțin unui bărbat, fie el amant sau detectiv angajat de soțul pe care ea l-a abandonat. Până la finalul cărții aflăm și ce s-a întâmplat cu cea poreclită Louki, însă tema centrală este mai degrabă reprezentată de relația personajelor cu Parisul, decât cu ea.

Încă de la bun început, În cafeneaua tinereții pierdute mi-a adus aminte de Mic dejun la Tiffany și ceva ce ar fi scris Agatha Christie (am citit doar o carte de povestiri despre Hercule Poirot). Prima referință este legată de misterul creat în jurul personajului feminin, de care mai mulți bărbați devin interesați fără să știe prea multe despre ea, iar a doua tot de mister, cel care se lasă asupra întregii situații. Din postura de cititor, durează puțin până îți dai seama despre ce citești; nu te aștepta la o intrigă în sine.

Ce mi-a plăcut

Au fost multe părți care m-au fascinat la În cafeneaua tinereții pierdute: referințele la eterna reîntoarcere menționată de Nietzsche, descrierea itinerarelor prin capitala Franței, locuri pe care le-am vizitat la rândul meu, sentimentul de a regăsi lucrurile altfel decât ți le aminteai, de parcă totul a avut loc în altă viață, teama confruntării cu fostul tău sine și amprenta lăsată de copilărie asupra vieții adulte.

Din punctul meu de vedere, Louki este doar un element care creează legături între mai mulți oameni și itinerarele lor prin Paris. Legătura cu locurile în care ne-am format anumite amintiri este una care dăinuie toată viața, iar acea dulce durere resimțită la schimbările apărute ulterior a fost cu siguranță surprinsă foarte bine de către Patrick Modiano în carte; acesta a fost aspectul care mi-a plăcut cel mai mult.

Ce nu mi-a plăcut

Povestea în sine este ternă. O femeie misterioasă atrage atenția mai multor bărbați. Chiar dacă aflăm puțin mai multe lucruri despre ea, Louki nu este cu adevărat specială, ci doar o altă tânără fără orizonturi clare, care în cele din urmă rămâne dezorientată. Nu este o poveste de dragoste, ci o poveste despre căutări, despre „locurile neutre”. Nici măcar cafeneaua menționată în titlu nu reprezintă subiectul principal al cărții. Sincer, cred că i-aș fi oferit un cu totul alt titlu.

În cafeneaua tinereții pierdute este ușor de parcurs, personajele nu sunt nici plăcute, nici neplăcute, iar vibe-ul este extrem de parizian. În afară de bucata de text în care Louki vorbește despre ea însăși, nu pot spune că romanul m-a fermecat. Pare că orice cuplu care trăiește într-o zonă retrasă din Paris trăiește aceeași experiență, despre care eu am mai citit și în cărți precum Femei a lui Mihail Sebastian. Pe scurt, nu am regăsit aici un element original care să mă încânte cu adevărat.

Concluzie

Nu pot spune că recomand În cafeneaua tinereții pierdute sau pe Patrick Modiano. A fost prima mea întâlnire cu acest scriitor și, foarte posibil, ultima. Am rămas cu impresia că am de-a face cu o artă mediocră, care nu atinge niciuna dintre corzile mele sensibile. Pe de altă parte, experiența nu a fost una neplăcută, așa că închei prin neutralitate.

Articolul Patrick Modiano – În cafeneaua tinereții pierdute | Recenzie apare prima dată în Cristina Boncea .

Dragostea unei femei cumsecade: 8 povestiri | Recenzie de carte

Dragostea unei femei cumsecade a fost prima mea întâlnire cu Alice Munro, după ce cărțile ei au stat ignorate în bibliotecă timp de mai mulți ani. Am evitat să o citesc crezând că este vorba despre o autoare romantică, ce mă va dezamăgi. Deși romantismul face parte din arta sa, povestirile lui Alice Munro nu m-au dezamăgit deloc.

IntroducereDespre ce este vorbaFeedback general – Dragostea unei femei cumsecade ConcluzieIntroducere

Cartea conține opt povestiri ce par a avea loc în același timp și spațiu, cu mult înainte de 1998, când scriitoarea a publicat volumul. Tematica lor comună implică viața de familie cu secretele ei, iubiri interzise și, de cele mai multe ori, crime. În cele 400 de pagini am avut ocazia să mă plictisesc, dar să fiu și luată prin surprindere de întorsăturile de situație și, în cele din urmă, să mă bucur de fiecare sfârșit parcă presărat în poveste, în dégradé, precum zahărul pudră.

Despre ce este vorba

Tocmai pentru că am parcurs o lungă călătorie citind Dragostea unei femei cumsecade, îmi este destul de greu să aleg o poveste favorită, fiindcă fiecare are farmecul său aparte. În prima povestire, cea care dă titlul cărții, este vorba despre linii blurate: ai putea să te prefaci că nu există un lucru odios făcut de persoana pe care o iubești? Ai merge atât de departe încât să nu vrei nici măcar să afli care este adevărul?

Mi-a plăcut foarte mult felul cum a început, scriitura lui Alice Munro m-a prins, m-a introdus într-o lume rurală, poate de mult apusă pentru americani, dar nu și pentru români; joaca celor mici de la țară și descoperirile pe care le fac, cum se întorc la familiile lor care se poartă cu totul altfel când nu sunt în văzul lumii, relaționarea dintre viață și moarte atunci când rolul tău este să îngrijești oamenii până ce închid ochii pentru ultima oară. Cu toate acestea, nu Dragostea unei femei cumsecade a fost povestea mea preferată.

În Jakarta este vorba despre doi foști amanți, din câte am putut înțelege sau, cel puțin, doi oameni care au tânjit unul după celălalt cu mult timp înainte de a se reîntâlni. Am citit despre două cupluri care și-au petrecut tinerețea împreună, pe care autoarea i-a surprins la o vârstă înaintată, depănând amintiri și construind conspirații. Aceasta a fost povestea mea mai puțin preferată.

În Insula Cortes avem parte de mult mister. Protagonista, o tânără femeie care devine între timp bibliotecară, îl îngrijește o scurtă perioadă pe un vecin vârstnic. Acesta, deși nu mai poate vorbi, îi arată câteva tăieturi dintr-un ziar pe care l-a păstrat ani întregi. Acolo zace un secret care i-ar putea explica istoricul personal. Această poveste mi-a plăcut nu atât de mult prin intriga ei, cât prin felul în care a fost descrisă viața personajelor.

În Doar secerătorii întâlnim o bunică ce ajunge să fie îndepărtată de fiica ei, atunci când vine cu nepoții în vizită. Nu este prima vârstnică din poveștile lui Alice Munro care își pierde din claritatea cognitivă și ajunge să aibă năzuințe ieșite din comun sau viziuni despre trecut care se suprapun asupra prezentului și creează astfel confuzie. Am descoperit aici o tentă sexuală, bolnăvicioasă, care m-a delectat tocmai pentru că avea sens în context. Din acest motiv, povestea a fost aproape favorita mea din carte.

În Copiii rămân avem iarăși o poveste în stil Jakarta, despre o iubire interzisă, care implică ceva dezastruos pentru restul membrilor implicați în situație. Știm cu toții ce poate face pasiunea din oameni, mai ales atunci când este implicată și puțină artă, dar pentru mine nu a fost cea mai plăcută parte a lecturii.

Putred de bogată mi-a plăcut foarte mult! În primul rând, peste că pare a fi vorba despre o copilă sau, cel puțin, o femeie foarte tânără care se îndrăgostește de un bărbat ce nu i-ar putea aparține niciodată. Dacă am înțeles bine intriga, căci Munro este destul de alunecoasă din acest punct de vedere, este vorba despre un bărbat pe care trei femei îl doresc simultan. Ceva catastrofal reiese din demersurile de seducție ale tinerei – catastrofal și extrem de poetic, în același timp.

Înainte de schimbare este o poveste cu un puternic mesaj social, foarte bine construită. Aș putea spune că este cea mai „de sine stătătoare” dintre toate, ar putea fi o nuvelă în sine. Nu mă așteptam ca datele pe care le-am primit pe parcurs să conducă la un astfel de deznodământ, ceea ce în mod sigur contribuie la un rating ridicat pentru această poveste despre relația tată-fiică și evoluția în favoarea femeilor.

Ultima poveste din carte, Visul mamei, este o poveste cutremurătoare despre starea avansată de epuizare în care poate ajunge o femeie ce trebuie să își crească singură copilul. Deși firul narativ nu este unul care se remarcă prin originalitate, sentimentul de thriller psihologic pe care îl creează începutul poveștii m-a captivat și mi-a menținut atenția până la final.

Prin urmare, rămân la părerea inițială pe care mi-am creat-o: Putred de bogată este povestea mea preferată din cele opt cuprinse în Dragostea unei femei cumsecade.

Feedback general – Dragostea unei femei cumsecade

Îmi este destul de greu să descriu stilul de scriere al autoarei către cineva care nu a citit-o încă. Toate poveștile au fost create în aceeași manieră feminină, plină de sensibilitate. Chiar dacă este vorba despre evenimente tragice sau cel puțin foarte triste, rămâi cu un „aftertaste” romantic, dulceag. Poveștile lui Alice Munro din acest volum sunt ca o toamnă continuă.

Ea ne vorbește despre despărțiri, despre acele părți din noi pe care nu ne-am mândri să le recunoaștem cu voce tare. Femeile conturate de ea sunt, în general, profund nefericite. Bărbații sunt orbi față de acest lucru. Observăm stereotipuri, într-adevăr. Temele abordate nu sunt nemaiauzite, dar cred că premiul Nobel se datorează în mod specific felului în care ea ne-a spus aceste povești.

Concluzie

Cu siguranță voi mai citi și alte volume cu povestiri scrise de Alice Munro. Stilul său poetic, atât de ușor de parcurs și care te introduce direct în poveste m-a cucerit. Toate universurile prin care m-a plimbat în aceste opt povestiri au avut ceva ce m-a făcut să vreau să mai rămân acolo… Cu toate acestea, sper să regăsesc și alte tematici în celelalte lucrări ale sale. Este, într-adevăr, obositor să rămâi în aceleași spirale ale suferinței.

Articolul Dragostea unei femei cumsecade: 8 povestiri | Recenzie de carte apare prima dată în Cristina Boncea .

De pe Vinted în bibliotecă: cele mai recente cărți achiziționate online

După cum v-am obișnuit, a venit vremea pentru un nou book haul de pe Vinted! În continuare, voi vorbi câte puțin despre cărțile achiziționate recent de pe platforma mea preferată. Înainte de a începe, vreau să menționez că puteți profita acum de curățenia de primăvară pe care am făcut-o din nou pe rafturile mele – găsiți cărți ieftine la mine pe profil!

13 cărți achiziționate recent Autori româniCărți de non-ficțiuneCărți de ficțiune13 cărți achiziționate recent

În ultima perioadă, încerc pe cât posibil să achiziționez doar cărți pe care mi le doream de mult sau scrise de autori pe care i-am citit deja și îmi plac. Cu toate acestea, mereu se mai strecoară câteva excepții în comenzi…

Autori români

Mai sus în avem pe Mihail Sadoveanu, Ana Blandiana și Marin Sorescu. I-am citit prea puțin pe fiecare dintre ei, însă am vrut să mă revanșez prin achiziționarea unora dintre cele mai populare lucrări ale lor: Baltagul, respectiv Iona. În cazul Anei Blandiana, am citit până acum Refluxul sensurilor, un scurt volum de poezii. Cele patru anotimpuri este însă o lucrare în proză, despre care nu știu încă multe lucruri.

Cărți de non-ficțiune

În categoria cărților de non-ficțiune achiziționate se regăsesc: Banchetul lui Platon (oare?), Copilul invizibil, Romantism, pasiune, scandal și Dosarele criminalilor în serie. Există acele teorii conform cărora Socrate nu a existat cu adevărat, fiind doar un alter-ego al lui Platon. Cert este că mi-a plăcut foarte mult să studiez dialogurile platoniciene la Facultatea de Filosofie, așa că această ediție de la editura Humanitas, care începe cu un comentariu consistent, cu siguranță îmi va fi de folos la (re)tălmăcirea textului.

Copilul invizibil se afla de ceva timp pe wishlistul meu; nu l-am citit încă pe Gaspar. Știți deja cât de mult îmi plac cărțile publicate la editura Curtea Veche, din punct de vedere estetic, dar și pentru lizibilitatea lor! Mai departe, avem de la editura Humanitas o carte despre viețile romantice ale scriitorilor și, nu în ultimul rând, o altă care pe care mi-o doream foarte tare: cea despre dosarele criminalilor. Nu sunt mare fană a lucrărilor pe această temă, dar tuturor ne place să fim șocați uneori.

Cărți de ficțiune

Ficțiunea, iubirea mea, este reprezentată în acest book haul de Audiția lui Ryu Murakami, Maimuță și esență de Aldous Huxley, Copiii teribili ai lui Cocteau, Dezumanizat al lui Osamu Dazai și Care dintre noi doi l-a născocit pe celălalt? de Pascal Brucker.

În cazul primului titlu, vorbim despre al șaselea volum scris de acest autor din biblioteca mea. Până acum, am citit doar Albastru nemărginit, aproape transparent și mi-a plăcut foarte tare. Tot de origine japoneză este și Osamu Dazai, pe care l-am descoperit recent citind Școlărița. Despre Maimuță și esență nu știu mare lucru, dar Huxley m-a surprins plăcut în singura carte pe care am parcurs-o până acum de la el (Geniul și zeița) și trebuie să spun că mereu m-a atras coperta cărții.

De la Jean Cocteau n-am citit nimic până în prezent, iar cărticica pe care am ales-o este extrem de scurtă; probabil o voi citi zilele următoare. Ultima carte achiziționată în această serie este cel de-al doilea volum scris de Pascal Brucker din biblioteca mea, care face parte tot din colecția Psy de la Editura Trei. Titlul m-a dus cu gândul la filmul The eternal sunshine of the spotless mind.

Prin urmare, biblioteca mea s-a îmbogățit cu încă un teanc de cărți grozave. Până acum, relația mea cu lectura este în luna de miere, unde sper să și rămână până la finalul anului. Sunt mereu încântată să vă prezint cărți achiziționate de pe Vinted și la fel de încântată să revizuiesc periodic titlurile din biblioteca mea, astfel încât să reflecte întotdeauna preferințele mele literare din perioada curentă.

Articolul De pe Vinted în bibliotecă: cele mai recente cărți achiziționate online apare prima dată în Cristina Boncea .

Gellu Naum – Cartea cu Apolodor | Recenzie de carte

Am studiat povestea lui Apolodor în școala generală, în timpul orelor de limba și literatura română. Cu toate acestea, nu am citit niciodată cartea cap-coadă personal și ma bucur că am făcut acest lucru acum. Este una dintre cele mai reușite lucrări din spațiul literar românesc pentru mine.

Despre ce este vorbaCe mi-a plăcutConcluzieDespre ce este vorba

Dacă există necunoscători ai poveștii lui Apolodor, el este un pinguin care lucrează ca tenor la circ. Această poveste spusă în versuri are ca intrigă dorința lui de a-și revedea familia în celălalt capăt al lumii. Astfel, în cele 79 de pagini incredibil ilustrate în acest volum de la editura Arthur, călătorim prin întreaga lume împreună cu Apolodor și trăim numeroasele sale vieți pe fiecare continent în parte.

Ce mi-a plăcut

Această ediție este cu totul desăvârșită! Abia aștept să achiziționez și Cea de-a doua carte cu Apolodor în același format. Sunt sigură că voi fi la fel de impresionată de măiestria lui Gellu Naum și completarea grafică a poveștii (nu știu dacă este același ilustrator).

Foarte multe fragmente m-au înduioșat, iar multe dintre ele m-au făcut să râd. Nu mă așteptam ca o poveste cu o premisă atât de simplistă să aibă un impact atât de mare asupra unui cititor adult. Sunt convinsă că dacă parcurgeam lucrarea în adolescență nu aș fi putut să o apreciez cu adevărat; aș fi considerat-o, probabil, superficială.

Având ceva mai multă experiență cu lecturarea cărților clasice pentru copii acum, pot spune despre Cartea cu Apolodor că a atins un nivel extrem de înalt de excelență, ce poate fi imitat, dar slabe șanse să fie depășit. Rimele inteligente, referințele geografice și culturale regăsite atât în cuvinte, cât și în imagini, faptul că parcă ne putem conecta la sufletul acestui pinguin transformă cartea într-o operă de artă de care putem fi cu adevărat mândri!

Concluzie

Cartea cu Apolodor de Gellu Naum este musai de citit într-o viață, atât în copilărie, cât și la vârsta adultă. Am parcurs-o aproape dintr-o suflare, ceea ce nu mi se întâmplă des, și am fost încântată de fiecare răsturnare de situație. Nu sunt sigură că face parte din curricula școlară sau am studiat-o dintr-un demers al profesoarei, însă cu siguranță această poveste nu trebuie lăsată să se piardă în istorie.

Articolul Gellu Naum – Cartea cu Apolodor | Recenzie de carte apare prima dată în Cristina Boncea .

8 recomandări de cărți mai puțin cunoscute

Mi se spune deseori că citesc cărți „de care n-a auzit nimeni”. Eu nu sunt de acord, întrucât majoritatea autorilor pe care îi parcurg sunt cunoscuți la nivel internațional și mulți se încadrează chiar în categoria clasicilor moderni. Pe de altă parte, există, într-adevăr, și cărți mai puțin cunoscute pe care eu le-am parcurs și le pot recomanda altor cititori. Iată care sunt acestea!

Cărțile lui Ray LorigaCărțile lui Alejandro ZambraCărțile lui Sarah WinmanPăienjenel de Patrick McGrathFiesta în bârlog de Juan Pablo VillalobosConcluzieCărțile lui Ray LorigaCăzuți din cer… Un alt roman superb semnat de Ray Loriga

„La pistola de mi hermano„, titlul ecranizării realizate după acest roman, este mult mai descriptiv decât „Căzuți din cer„. Cu toate acestea, Ray Loriga m-a uns din nou pe suflet, după ce anul trecut Eroi a fost cartea mea preferată. Având în vedere că autorul este și regizor, sunt convinsă că filmul este cel puținContinuă…

Citește în continuare…

Eroii lui Ray Loriga sunt mai tari decât cei din benzile desenate

Va fi dificil să explic de ce încă de la primele propoziții știam deja că Eroi este cartea mea preferată din 2021. Cartea în sine e un trip, un vortex și are mai mult decât valoare literară pentru mine – deja vorbim de una dintre acele cărți cu un profund impact spiritual, metatextual care conecteazăContinuă…

Citește în continuare…

Cărțile lui Alejandro ZambraBonsai de Alejandro Zambra | Recenzie literară

Zilele trecute am citit „Viața necunoscută a copacilor„, scrisă tot de Alejandro Zambra și mi-a plăcut destul de tare. Din ce am înțeles, „Bonsai” a fost publicată anterior acesteia și urmărește, în mod straniu, mai multe fire narative și totuși doar unul singur. Dacă în „Viața necunoscută a copacilor” ne-am petrecut timpul urmărind gândurile șiContinuă…

Citește în continuare…

Viața necunoscută a copacilor | Recenzie literară

Am achiziționat această carte pentru că părea pachetul complet: copertă superbă, publicare la o editură care îmi place, un autor contemporan care nu e american, o descriere interesantă și un titlu pe măsură. Am parcurs-o repede și cu plăcere. Titlul, „Viața necunoscută a copacilor„, provine de la poveștile pe care Julian i le spune fiiceiContinuă…

Citește în continuare…

Cărțile lui Sarah WinmanSarah Winman – Tin Man, recenzie

Voi începe prin a spune că ediția pe care o dețin nu trebuia să fie niciodată în posesia mea, fiind o copie menită pentru o agenție literară din România. Nu am știut acest lucru atunci când am cumpărat-o dintr-un anticariat, însă în interior este specificat că nu este varianta finală, corectată și gata de publicare.Continuă…

Citește în continuare…

Când Dumnezeu era iepure, recenzie

Avem în față o capodoperă literară – sau așa ar arăta una în ochii mei. Când Dumnezeu era iepure e o carte ce are tentă de autobiografie, însă nu am găsit nicio informație în acest sens. Faptul că narațiunea este făcută la persoana I face experiența lecturii cu atât mai personală, mai pregnantă, mai deContinuă…

Citește în continuare…

Păienjenel de Patrick McGrathPatrick McGrath – Păienjenel | Recenzie literară

Despre acest roman se pot spune multe, însă eu vreau să mă rezum la a-l numi o capodoperă. Imediat ce am terminat lectura, am urmărit și ecranizarea făcută în 2002 de către David Cronenberg și mi s-a părut a fi o reprezentare destul de bună a ideilor lui McGrath. Cartea este însă – ca deContinuă…

Citește în continuare…

Fiesta în bârlog de Juan Pablo VillalobosJuan Pablo Villalobos – Fiesta în bârlog | Recenzie literară

Nu am găsit nicio recenzie în care să fie abordată tema principală pe care eu am identificat-o în această carte, lăsând la o parte situația tragică din Mexic. „Fiesta în bârlog„ este o critică adusă la societatea mexicană însă întreaga situație este văzută prin perspectiva unui copil, al cărui tată este supranumit Regele și reprezintăContinuă…

Citește în continuare…

Concluzie

Nu știu cât de obiectivă a fost evaluarea mea. Am ales acești autori tocmai pentru că nu le văd numele atât de des menționate în comunitățile de cititori pe care le urmăresc. Mi-aș dori ca acestea să fie citite mai des de către cititorii români, mai ales pentru că au fost deja traduse la noi.

Este destul de dificil să vorbești de „autori mai puțin cunoscuți” când romanele le-au fost traduse într-o limbă atât de puțin vorbită precum româna. Cu toate acestea, sper ca recomandările mele să fie de folos și să aducă cel puțin un titlu în plus pe lista de lecturi a celor care mă urmăresc!

Articolul 8 recomandări de cărți mai puțin cunoscute apare prima dată în Cristina Boncea .

Britney Spears – Femeia din mine | Recenzie literară

Mi-am dorit să citesc cartea lui Britney încă de când s-a lansat. În copilărie, am mai citit și Heart to heart, din care nu am rămas cu prea multe idei. Britney nu este o scriitoare, dar este categoric o supraviețuitoare. Deși nu este una dintre cele mai bune autobiografii pe care le-am citit, este cu siguranță una dintre cele mai cutremurătoare povești de viață de care am auzit.

Despre ce este vorbaFeedback emoționalConcluzieDespre ce este vorba

Este greu să nu fii la curent cu ce s-a petrecut în viața lui Britney în ultimul deceniu și ceva, având în vedere cât de mediatizat a fost cazul. Practic, a fost sub tutela tatălui său abuziv timp de 13 ani înfiorători. În acest timp, Britney a lansat albume și a fost în turnee, dar nimeni nu știa ce se petrece exact în viața ei. A trecut prin torturi inimaginabile, a fost folosită și abandonată de către cei care trebuiau să o protejeze.

Chiar și înainte de această tutelă, viața ei nu era visul american pe care ni l-am fi imaginat. Majoritatea detaliilor picante au ajuns deja la publicul larg, s-a discutat despre ele, iar Justin Timberlake a fost detronat, ca o mică urmare a dezvăluirilor lui Britney. Cel mai trist lucru din toată povestea este faptul că au fost și copii implicați; mă aștept ca în viitor să primim declarații devastatoare și din partea celor doi băieți ai artistei.

Feedback emoțional

După cum spuneam, Britney nu este o scriitoare. Citindu-i cartea imediat după Mă bucur că mama a murit, nu am cum să nu compar talentul scriitoricesc al celor două femei. Prin urmare, ea ne-a povestit foarte simplu tot ce i s-a întâmplat încă din copilărie. Îmi imaginez că oricum este foarte dificil să reintri în anumite stări, să oferi o perspectivă largă asupra unor lucruri care pentru tine parcă fac parte din altă viață.

O ador pe Britney, iubesc muzica pop. De fiecare dată când aflu detalii întunecate despre viețile artiștilor mei preferați, mă înfior; că nu au luat ei deciziile, că nici măcar nu au fost on board cu felul în care s-au desfășurat anumite spectacole, că au semnat contracte care ulterior le-au controlat viețile. Povestea lui Britney depășește tot ce am auzit până acum. Această femeie a fost tratată subuman, deși este o legendă vie a inovației muzicale, o sursă de inspirație pentru milioane de oameni.

Mai presus decât orice, Britney a vrut să fie mamă. A acceptat să fie tratată ca o marionetă pentru a putea fi alături de copiii ei. Inima ei aparținea muzicii și dansului, dar nimic nu a mai contat în afară de cei doi băieți. A fost o victimă, dar și o eroină. În cele din urmă, a reușit să iasă de sub tutelă și să reînceapă să se înstăpânească asupra propriei vieți. Mulți dintre noi se întreabă încă dacă Britney este cu adevărat liberă. Nu-mi pot închipui cât de mare este un spirit care să suporte toate acele traume…

Concluzie

Femeia din mine este o autobiografie ce merită citită. Nu pentru valoarea sa literară, ci pentru a înțelege ce se poate ascunde în spatele unor oameni pe care îi admirăm sau invidiem chiar; în spatele vieților pe care unii dintre noi le idealizează. Ar vrea cineva să fie Britney Spears, cunoscând toate aspectele șocante și înnebunitoare ale vieții ei?

Important este că Britney vrea să fie Britney, iar eu sunt convinsă că nici viața ei ca artistă nu s-a încheiat. Chiar dacă din această carte nu reiese profunzimea, cu siguranță rămâi cu urmele durerii pe care această femeie a trăit-o din plin. Totodată, înțelegi și cât de importantă este arta pentru un artist și că sufletele noastre sunt mai puternice decât orice se întâmplă în rolul nostru uman.

Articolul Britney Spears – Femeia din mine | Recenzie literară apare prima dată în Cristina Boncea .

Osamu Dazai – Școlărița | Recenzie literară

Mi-a plăcut foarte mult prima mea întâlnire cu Osamu Dazai. Eram destul de sigură că ne vom înțelege după ce am citit câteva aspecte biografice despre el. Nu mă așteptam însă ca Școlărița să atingă puncte atât de sensibile din sinea mea.

Despre ce este vorbaCe mi-a plăcutConcluzieDespre ce este vorba

După cum aflăm și din descrierea cărții, în această scurtă nuvelă de 100 de pagini trăim o zi din viața tinerei protagoniste din propria ei perspectivă. Câte gânduri nu are un om într-o zi? Darmite o adolescentă care se află în procesul de identificare a propriului eu? Am văzut că fata este numită imatură în recenzii, tocmai pentru că are atât de multe conflicte interioare. Nu aceasta este însăși esența pubertății?

Mai mult decât schimbările obișnuite, protagonista noastră trăiește cu un doliu adânc și ocupă rolul îngrijitorului mamei, împotriva mersului natural al lucrurilor. Suferința pe care ba o îmbrățișează, ba o neagă pentru a-și putea continua existența este mult mai mare decât ar putea încăpea în 100 de pagini. Cu toate acestea, Osamu Dazai a publicat în 1939 o poveste universală despre universul interior al unei tinere împovărate de timpuriu.

Ce mi-a plăcut

Totul. M-am regăsit în firul gândurilor fetei: de la încercarea de a se bucura de lucrurile mărunte din viață precum admirarea frunzelor unui copac la atitudinea rebelă față de comportamentele profesorilor de la școală și mirarea legată de faptul că toți ceilalți oameni par a gândi într-un fel diferit de ea; o mentalitate unitară ce pentru ea ar putea fi doar o mască, devenind astfel o sursă în plus de suferință.

Osamu Dazai a surprins într-o zi din viața acestei fete un întreg tablou uman. A reușit să o aducă sub lupă pentru cititor, să ne-o prezinte în forma ei nerafinată, cum de fapt nu este nicio ființă umană vreodată, tocmai pentru că imperfecțiunea este una dintre bazele umanității. Chiar dacă situațiile de viață diferă de la caz la caz, cred că multe dintre femeile adulte de astăzi se pot regăsi în această școlăriță.

Un pasaj anume mi-a rămas profund în minte, cel în care protagonista înțelege că, deși viața îi va părea mai ușoară după ce „ajunge în vârful muntelui”, ce se presupune că trebuie să facă până atunci? Această constatare a îndurării a atins partea cea mai sensibilă din mine și m-a ajutat să conchid că acest autor îmi va rămâne drag. Sunt recunoscătoare pentru această scurtă operă de artă; nu este deloc ușor să cuprinzi esența unui om în atât de puține cuvinte.

Concluzie

Școlărița este o lucrare excelentă și răscolitoare, care mă ajută la construirea încrederii în autori japonezi. Sunt convinsă că și celelalte lucrări lăsate în urmă de Osamu Dazai vor veni ca un balsam pentru suflet. Ca experiență de lectură, pot spune că am trăit o combinație între Anti-Lolita și Tokyo by Night; expunerea conflictului atât de omenesc între a vrea să te bucuri de viață în stil propriu și a încerca să corespunzi așteptărilor altora cu privire la tine nu a fost nicăieri realizată mai frumos decât în sufletul copilei care își împarte gândurile cu noi.

Articolul Osamu Dazai – Școlărița | Recenzie literară apare prima dată în Cristina Boncea .

Mă bucur că mama a murit | Recenzie literară

Încă de când am aflat de existența acestei cărți, mi-am dorit foarte mult să o citesc. Nu aveam nici cea mai vagă idee cine este Jennette McCurdy, dar titlul în sine m-a atras și mi-am dat seama de pe atunci că Mă bucur că mama a murit are potențialul de a deveni una din cărțile mele favorite. Iată că am avut dreptate!

IntroducereDespre ce este vorba în carteFeedback emoționalConcluzieIntroducere

De ce a fost titlul cărții un semnal pozitiv pentru mine? Deoarece, din puținele date pe care puteam să le deduc și câteva dintre aparițiile lui Jennette la emisiunile de promovare, am concluzionat că este vorba despre o autobiografie tulburătoare despre mama abuzivă a autoarei. Nu m-ar fi interesat nici mai mult, nici mai puțin cartea dacă Jennette nu era actriță; impactul ar fi fost aproximativ același chiar dacă era o persoană oarecare.

Rareori am întâlnit astfel de povești; în câteva filme, seriale și cu atât mai puțin cărți, am putut citi despre abuzul matern asupra unei fiice. În minte îmi vin Sharp Objects (2028), Run (2020) și cazul lui Gypsy Rose. Aveam nevoie de reprezentare. Deși povestea mea nu se aseamănă prea tare cu viața autoarei, esența este aceeași. Am știut că va fi o lectură grea, dureroasă, dar vindecătoare în același timp. Mereu ajută puțin să știi că nu ești singur, deși în timpul producerii traumei, cu toții ne simțim așa.

Despre ce este vorba în carte

Jennette ne spune povestea ei din fragedă copilărie. În cele 370 de pagini, ajungem să citim despre toate evenimentele relevante din viața ei, până la vârsta de 26 de ani. Aflăm cum locuia cu părinții, bunicii și cei doi frați ai săi într-o casă plină de lucruri inutile, pe care mama ei refuza să le arunce; despre cum abia își puteau plăti datoriile, în timp ce mama lui Jennette își dorea ca singura ei fiică să devină actriță. De ce? Pentru că asta își dorise pentru ea însăși în tinerețe.

Jennette dă lovitura în cele din urmă cu serialul iCarly, unde joacă alături de Miranda Cosgrove și Ariana Grande. Mă bucur că am încetat să mă mai uit la serialele de pe Disney în 2006, când la noi se difuzau Hannah Montana, Wizards of Waverly Place și altele. Mă bucur că nu am amintiri cu Jennette ca actriță, având în vedere cum s-a simțit în acea perioadă a vieții ei. Ulterior, a primit un rol principal în Sam&Cat, un spin-off creat tot de Disney.

Sănătatea fizică și psihică a lui Jennette are de suferit pe tot parcursul „tinereții” sale. Aflăm toate detaliile din carte: cum a început fiecare simptom, care au fost cauzele relapse-urilor sale, ce a contribuit la păstrarea ei într-o anumită stare. În special, citim despre relația cu mama sa și efectele tragice ale felului în care a fost crescută de ea. Știm de la bun început că aceasta a murit, iar cartea este împărțită în „înainte” și „după”.

Feedback emoțional

Nu se pune problema să fi existat ceva care să nu-mi fi plăcut la carte. Este una dintre cele mai frumoase autobiografii și cărți de non-ficțiune în general pe care le-am citit vreodată. O recomand cu multă căldură în special femeilor care încă se luptă cu vocea critică din capul lor, dobândită în copilărie. Am savurat fiecare scurt capitol și m-am bucurat alături de Jennette pentru redobândirea libertății sale. Mă simt conectată cu ea în prezent și nu pot decât să-i trimit gânduri bune în univers.

Deși nu cred că am urmărit până acum vreun film regizat de ea, sunt sigură că în curând va da lovitura și în acest domeniu. Categoric este o scriitoare talentată, lucru ce reiese din felul migălos în care și-a descris trăirile în Mă bucur că mama a murit. Firește că nu am rezistat tentației de a o căuta în timp real pentru a atașa o față și o voce celei din carte și m-am bucurat să regăsesc o femeie care strălucește din interior și continuă să se dezvolte în stil propriu.

Empatizez profund cu a trăi prin constrângeri, lăsând vocile din capul tău să te controleze; a face alegeri bazate pe teamă și a te judeca pentru relapse-uri. Eu și Jennette avem multe în comun, iar povestea ei reprezintă o inspirație pentru mine. A fost o reală onoare să pot intra atât de adânc în povestea vieții altcuiva și mă bucur că ea a decis să ne invite în forul său interior. Această carte își merită toate laudele. Am avut una dintre cele mai frumoase experiențe de lectură ever.

Concluzie

Mă bucur că mama a murit este un must-read absolut! Titlul este menit să atragă, desigur, dar poartă în el un adevăr trist. Uneori, o moarte înseamnă o renaștere. Uneori, o moarte este necesară. Nu cunoaștem legile universului, dar putem recunoaște autenticitatea unui om prin intermediul cuvintelor sale. Jennette McCurdy va continua să înfrumusețeze lumea prin magia ei interioară!

Articolul Mă bucur că mama a murit | Recenzie literară apare prima dată în Cristina Boncea .

Cărți noi de pe Vinted – partea II

Între primul book haul al anului 2024 postat pe blog și acesta, a mai existat un videoclip pe canalul meu de YouTube în care de asemenea vă povesteam despre ultimele achiziții din biblioteca mea. Se pare că febra Vinted continuă, iar eu sunt la fel de încântată să vă arăt ce mi-am mai cumpărat!

Cărți de la editura Art și ArthurCărți din domeniul psihologieiCărți scrise de clasici moderniAutobiografii&alteleDown the drain – Julia FoxCărți de la editura Art și Arthur

Încă de anul trecut am început să fiu din ce în ce mai interesată de cărțile de la editura Art și imprinturile sale. În acest lot se regăsesc două cărți din colecția Cărțile lui Radu, din care am citit până acum Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane, și câteva descoperiri literare de care sunt foarte încântată: Femeia de fier, scrisă de Ted Hughes și Aventurile Alisei…; nu știam despre existența acestor două cărți și le-am cumpărat instant de pe Vinted.

Arta războiului și Preaiubita se aflau de mai multă vreme pe wishlistul meu. Nu știam nici că volumul lui Sun Tzu se găsește în această ediție hardcover foarte simpatică, așa că am vânat-o câteva zile. Cat in a hat, varianta în română, a fost o alegere bazată pe impactul pe care filmul realizat după ea l-a avut asupra mea în copilărie. Cartea de poezii a lui Neruda sper să-mi fie pe plac. Nu în ultimul rând, am cumpărat Matilda lui Roald Dahl pentru a o adăuga lângă celelalte trei cărți din această serie de autor de la Arthur.

Cărți din domeniul psihologiei

Deși nu am citit prea multe cărți din seria Psihologie.Psihoterapie de la editura Trei până acum, acest lucru nu mă oprește din a continua să le cumpăr; continui să colecționez cărțile lui Yalom, în ideea că reprezintă oarecum rarități și că îmi doresc cumva toate volumele înainte de a începe să le și citesc. În prezent, dețin nouă dintre ele.

Mi-am mai îmbogățit colecția cu cărți din seria Psihogenealogia de la editura Philobia cu încă un volum scrise de Anne Ancelin S., i-am oferit o șansă lui Salome, Un strop de eternitate părând a fi o carte autobiografică și, de asemenea, i-am făcut din nou lui VdZ la mine în bibliotecă, deoarece acest volum îmi atrăgea de ceva vreme atenția. Este drept că citesc destul de rar cărți de psihologie, dar mă bucur să am numeroase opțiuni la îndemână.

Cărți scrise de clasici moderni

Cei de la Sameday mi-au livrat în cele din urmă un colet marcat drept pierdut de pe Vinted, care conținea Tristețea îngerilor în varianta semnată de autor. M-am bucurat pentru acest lucru, cât și pentru cărțile scrise de Osamu Dazai. Nu sunt sigură că „clasici moderni” este denumirea potrivită pentru acest lot de cărți, dar cu toții sunt autori cunoscuți la nivel internațional pe care îmi doresc să îi descopăr.

Singurul care mi-e cunoscut este Truman Capote. Am decis să cumpăr și acest volum în format mic deoarece am achiziționat mai multe cărți de la același vânzător de pe Vinted. Rugăciune pentru Cernobîl a petrecut mult timp în topuri, așa că am decis că este momentul să îi acord atenția mea. De la Carson McCullers am încercat la un moment dat să citesc Inima-i un vânător singuratic, dar nu m-a prins; poate acest volum de povestiri va fi pe placul meu.

Autobiografii&altele

În acest lot se regăsesc patru volume autobiografice: Femeia din mine, două dintre volumele lui Elizabeth Gilbert și Down the drain, pe care mi-am dorit-o foarte tare. Având în vedere că în prezent citesc Mă bucur că mama a murit, iar această carte are toate șansele să fie una dintre favoritele mele all-time, cu siguranță apetitul meu pentru astfel de cărți este acum larg deschis.

La Elizabeth Gilbert am rămas cu gândul încă din facultate, când am urmărit un discurs al autoarei despre daimon. Am ignorat nebunia lansării filmului Eat Pray Love, considerând întreg conceptul ca fiind superficial sau lipsit de interes pentru mine, dar acum sunt pregătită în sfârșit să descopăr povestea autoarei. Am achiziționat și Războiul homarilor pentru că m-a atras de la bun început coperta și am zis să existe varietate în privința ei în bibliotecă.

Mai există aici două cărți de la editura Niculescu, ce mă atrage din ce în ce mai tare în ultima perioadă: Copilăria dictatorilor, un volum scurt, auto-descriptiv, și Vânătorii de zmeie, pentru a-i ține companie Splendidei cetăți celor o mie de sori; pe Hosseini l-am cumpărat strict datorită recenziilor pozitive pe care pare că le-a primit majoritar, însă nu reprezintă o prioritate pe lista mea de lectură.

Am strecurat în acest lot și Accidentul, o carte pe care am citit-o deja și mi-a plăcut foarte mult, însă ediția din biblioteca mea nu avea supracopertă, așa că m-am bucurat foarte tare să o achiziționez pe aceasta, nouă și în folie, de pe Vinted.

Down the drain – Julia Fox

Down the drain merită o mențiune specială, întrucât am vânat-o ceva timp, astfel încât să o pot achiziționa la un preț rezonabil, sub 100 de lei. Având în vedere că este o lansare recentă, cu siguranță va dura ceva până ce prețurile o să scadă. O prietenă mi-a atras atenția asupra vieții Juliei Fox, după care am început să o urmăresc cu interes pe social media. Am mari așteptări de la această autobiografie și sper să se numere și ea printre favoritele mele!

Articolul Cărți noi de pe Vinted – partea II apare prima dată în Cristina Boncea .

fiorul unei flăcări violet | Poezie

precum pădurea cere ploaie după o secetă neîncetată
astfel am cerut zeilor un dar mai mare decât mine
neîncetat îți strig acum numele în fața unui munte
încăpățânată ca un rinocer ce își izbește colții
de stânca pietroasă de la baza habitatului său
când ar putea alerga liber prin pădurea acum hrănită de nori
eu nu îmi pot lua gândul de la noaptea noastră
când am simțit fiorul unei flăcări violet.

imaginează-ți! o întreagă lume care mă așteaptă
fiecare suflet cu chemările sale către mine
în timp ce eu stau îngenuncheată, învinsă de o dragoste mai mare decât mine
nu am știut ce am rugat zeii să îmi ofere; acum mă rog să îmi întoarcă pașii
spre lumină, nu înspre întuneric
cum l-am văzut în noaptea noastră când am simțit fiorul unei flăcări violet.

o floare neagră mi-a înflorit în suflet când mi-am dorit să mă hrănesc din tine
de parcă eu eram pădurea secetoasă, iar tu, izvorul în care mai credeam încă
de atunci, orice nor apare peste mine, încercând să mă cuprindă, să mă anime
eu, rinocer încăpățânat rămân, tu, capră neagră
ce rumegi plantele montane în plină nepăsare.

am auzit glasurile altora înspre mine, pe ei nu i-am iubit vreodată
cum te-am iubit în noaptea noastră când am simțit fiorul unei flăcări violet pentru întâia oară
uitată am fost pentru tine, ca orice altă floare
tu, pentru mine, ai rămas durerea cea mai mare.

Articolul fiorul unei flăcări violet | Poezie apare prima dată în Cristina Boncea .