Cristina Boncea's Blog, page 19
February 10, 2024
Gellu Naum – Cartea cu Apolodor | Recenzie de carte
Am studiat povestea lui Apolodor în școala generală, în timpul orelor de limba și literatura română. Cu toate acestea, nu am citit niciodată cartea cap-coadă personal și ma bucur că am făcut acest lucru acum. Este una dintre cele mai reușite lucrări din spațiul literar românesc pentru mine.
Despre ce este vorbaCe mi-a plăcutConcluzieDespre ce este vorbaDacă există necunoscători ai poveștii lui Apolodor, el este un pinguin care lucrează ca tenor la circ. Această poveste spusă în versuri are ca intrigă dorința lui de a-și revedea familia în celălalt capăt al lumii. Astfel, în cele 79 de pagini incredibil ilustrate în acest volum de la editura Arthur, călătorim prin întreaga lume împreună cu Apolodor și trăim numeroasele sale vieți pe fiecare continent în parte.
Ce mi-a plăcutAceastă ediție este cu totul desăvârșită! Abia aștept să achiziționez și Cea de-a doua carte cu Apolodor în același format. Sunt sigură că voi fi la fel de impresionată de măiestria lui Gellu Naum și completarea grafică a poveștii (nu știu dacă este același ilustrator).
Foarte multe fragmente m-au înduioșat, iar multe dintre ele m-au făcut să râd. Nu mă așteptam ca o poveste cu o premisă atât de simplistă să aibă un impact atât de mare asupra unui cititor adult. Sunt convinsă că dacă parcurgeam lucrarea în adolescență nu aș fi putut să o apreciez cu adevărat; aș fi considerat-o, probabil, superficială.
Având ceva mai multă experiență cu lecturarea cărților clasice pentru copii acum, pot spune despre Cartea cu Apolodor că a atins un nivel extrem de înalt de excelență, ce poate fi imitat, dar slabe șanse să fie depășit. Rimele inteligente, referințele geografice și culturale regăsite atât în cuvinte, cât și în imagini, faptul că parcă ne putem conecta la sufletul acestui pinguin transformă cartea într-o operă de artă de care putem fi cu adevărat mândri!
ConcluzieCartea cu Apolodor de Gellu Naum este musai de citit într-o viață, atât în copilărie, cât și la vârsta adultă. Am parcurs-o aproape dintr-o suflare, ceea ce nu mi se întâmplă des, și am fost încântată de fiecare răsturnare de situație. Nu sunt sigură că face parte din curricula școlară sau am studiat-o dintr-un demers al profesoarei, însă cu siguranță această poveste nu trebuie lăsată să se piardă în istorie.
Articolul Gellu Naum – Cartea cu Apolodor | Recenzie de carte apare prima dată în Cristina Boncea .
8 recomandări de cărți mai puțin cunoscute
Mi se spune deseori că citesc cărți „de care n-a auzit nimeni”. Eu nu sunt de acord, întrucât majoritatea autorilor pe care îi parcurg sunt cunoscuți la nivel internațional și mulți se încadrează chiar în categoria clasicilor moderni. Pe de altă parte, există, într-adevăr, și cărți mai puțin cunoscute pe care eu le-am parcurs și le pot recomanda altor cititori. Iată care sunt acestea!
Cărțile lui Ray LorigaCărțile lui Alejandro ZambraCărțile lui Sarah WinmanPăienjenel de Patrick McGrathFiesta în bârlog de Juan Pablo VillalobosConcluzieCărțile lui Ray LorigaCăzuți din cer… Un alt roman superb semnat de Ray Loriga
„La pistola de mi hermano„, titlul ecranizării realizate după acest roman, este mult mai descriptiv decât „Căzuți din cer„. Cu toate acestea, Ray Loriga m-a uns din nou pe suflet, după ce anul trecut Eroi a fost cartea mea preferată. Având în vedere că autorul este și regizor, sunt convinsă că filmul este cel puținContinuă…
Eroii lui Ray Loriga sunt mai tari decât cei din benzile desenate
Va fi dificil să explic de ce încă de la primele propoziții știam deja că Eroi este cartea mea preferată din 2021. Cartea în sine e un trip, un vortex și are mai mult decât valoare literară pentru mine – deja vorbim de una dintre acele cărți cu un profund impact spiritual, metatextual care conecteazăContinuă…
Cărțile lui Alejandro ZambraBonsai de Alejandro Zambra | Recenzie literară
Zilele trecute am citit „Viața necunoscută a copacilor„, scrisă tot de Alejandro Zambra și mi-a plăcut destul de tare. Din ce am înțeles, „Bonsai” a fost publicată anterior acesteia și urmărește, în mod straniu, mai multe fire narative și totuși doar unul singur. Dacă în „Viața necunoscută a copacilor” ne-am petrecut timpul urmărind gândurile șiContinuă…
Viața necunoscută a copacilor | Recenzie literară
Am achiziționat această carte pentru că părea pachetul complet: copertă superbă, publicare la o editură care îmi place, un autor contemporan care nu e american, o descriere interesantă și un titlu pe măsură. Am parcurs-o repede și cu plăcere. Titlul, „Viața necunoscută a copacilor„, provine de la poveștile pe care Julian i le spune fiiceiContinuă…
Cărțile lui Sarah WinmanSarah Winman – Tin Man, recenzie
Voi începe prin a spune că ediția pe care o dețin nu trebuia să fie niciodată în posesia mea, fiind o copie menită pentru o agenție literară din România. Nu am știut acest lucru atunci când am cumpărat-o dintr-un anticariat, însă în interior este specificat că nu este varianta finală, corectată și gata de publicare.Continuă…
Când Dumnezeu era iepure, recenzie
Avem în față o capodoperă literară – sau așa ar arăta una în ochii mei. Când Dumnezeu era iepure e o carte ce are tentă de autobiografie, însă nu am găsit nicio informație în acest sens. Faptul că narațiunea este făcută la persoana I face experiența lecturii cu atât mai personală, mai pregnantă, mai deContinuă…
Păienjenel de Patrick McGrathPatrick McGrath – Păienjenel | Recenzie literară
Despre acest roman se pot spune multe, însă eu vreau să mă rezum la a-l numi o capodoperă. Imediat ce am terminat lectura, am urmărit și ecranizarea făcută în 2002 de către David Cronenberg și mi s-a părut a fi o reprezentare destul de bună a ideilor lui McGrath. Cartea este însă – ca deContinuă…
Fiesta în bârlog de Juan Pablo VillalobosJuan Pablo Villalobos – Fiesta în bârlog | Recenzie literară
Nu am găsit nicio recenzie în care să fie abordată tema principală pe care eu am identificat-o în această carte, lăsând la o parte situația tragică din Mexic. „Fiesta în bârlog„ este o critică adusă la societatea mexicană însă întreaga situație este văzută prin perspectiva unui copil, al cărui tată este supranumit Regele și reprezintăContinuă…
ConcluzieNu știu cât de obiectivă a fost evaluarea mea. Am ales acești autori tocmai pentru că nu le văd numele atât de des menționate în comunitățile de cititori pe care le urmăresc. Mi-aș dori ca acestea să fie citite mai des de către cititorii români, mai ales pentru că au fost deja traduse la noi.
Este destul de dificil să vorbești de „autori mai puțin cunoscuți” când romanele le-au fost traduse într-o limbă atât de puțin vorbită precum româna. Cu toate acestea, sper ca recomandările mele să fie de folos și să aducă cel puțin un titlu în plus pe lista de lecturi a celor care mă urmăresc!
Articolul 8 recomandări de cărți mai puțin cunoscute apare prima dată în Cristina Boncea .
February 8, 2024
Britney Spears – Femeia din mine | Recenzie literară
Mi-am dorit să citesc cartea lui Britney încă de când s-a lansat. În copilărie, am mai citit și Heart to heart, din care nu am rămas cu prea multe idei. Britney nu este o scriitoare, dar este categoric o supraviețuitoare. Deși nu este una dintre cele mai bune autobiografii pe care le-am citit, este cu siguranță una dintre cele mai cutremurătoare povești de viață de care am auzit.
Despre ce este vorbaFeedback emoționalConcluzieDespre ce este vorbaEste greu să nu fii la curent cu ce s-a petrecut în viața lui Britney în ultimul deceniu și ceva, având în vedere cât de mediatizat a fost cazul. Practic, a fost sub tutela tatălui său abuziv timp de 13 ani înfiorători. În acest timp, Britney a lansat albume și a fost în turnee, dar nimeni nu știa ce se petrece exact în viața ei. A trecut prin torturi inimaginabile, a fost folosită și abandonată de către cei care trebuiau să o protejeze.
Chiar și înainte de această tutelă, viața ei nu era visul american pe care ni l-am fi imaginat. Majoritatea detaliilor picante au ajuns deja la publicul larg, s-a discutat despre ele, iar Justin Timberlake a fost detronat, ca o mică urmare a dezvăluirilor lui Britney. Cel mai trist lucru din toată povestea este faptul că au fost și copii implicați; mă aștept ca în viitor să primim declarații devastatoare și din partea celor doi băieți ai artistei.
Feedback emoționalDupă cum spuneam, Britney nu este o scriitoare. Citindu-i cartea imediat după Mă bucur că mama a murit, nu am cum să nu compar talentul scriitoricesc al celor două femei. Prin urmare, ea ne-a povestit foarte simplu tot ce i s-a întâmplat încă din copilărie. Îmi imaginez că oricum este foarte dificil să reintri în anumite stări, să oferi o perspectivă largă asupra unor lucruri care pentru tine parcă fac parte din altă viață.
O ador pe Britney, iubesc muzica pop. De fiecare dată când aflu detalii întunecate despre viețile artiștilor mei preferați, mă înfior; că nu au luat ei deciziile, că nici măcar nu au fost on board cu felul în care s-au desfășurat anumite spectacole, că au semnat contracte care ulterior le-au controlat viețile. Povestea lui Britney depășește tot ce am auzit până acum. Această femeie a fost tratată subuman, deși este o legendă vie a inovației muzicale, o sursă de inspirație pentru milioane de oameni.
Mai presus decât orice, Britney a vrut să fie mamă. A acceptat să fie tratată ca o marionetă pentru a putea fi alături de copiii ei. Inima ei aparținea muzicii și dansului, dar nimic nu a mai contat în afară de cei doi băieți. A fost o victimă, dar și o eroină. În cele din urmă, a reușit să iasă de sub tutelă și să reînceapă să se înstăpânească asupra propriei vieți. Mulți dintre noi se întreabă încă dacă Britney este cu adevărat liberă. Nu-mi pot închipui cât de mare este un spirit care să suporte toate acele traume…
ConcluzieFemeia din mine este o autobiografie ce merită citită. Nu pentru valoarea sa literară, ci pentru a înțelege ce se poate ascunde în spatele unor oameni pe care îi admirăm sau invidiem chiar; în spatele vieților pe care unii dintre noi le idealizează. Ar vrea cineva să fie Britney Spears, cunoscând toate aspectele șocante și înnebunitoare ale vieții ei?
Important este că Britney vrea să fie Britney, iar eu sunt convinsă că nici viața ei ca artistă nu s-a încheiat. Chiar dacă din această carte nu reiese profunzimea, cu siguranță rămâi cu urmele durerii pe care această femeie a trăit-o din plin. Totodată, înțelegi și cât de importantă este arta pentru un artist și că sufletele noastre sunt mai puternice decât orice se întâmplă în rolul nostru uman.
Articolul Britney Spears – Femeia din mine | Recenzie literară apare prima dată în Cristina Boncea .
February 4, 2024
Osamu Dazai – Școlărița | Recenzie literară
Mi-a plăcut foarte mult prima mea întâlnire cu Osamu Dazai. Eram destul de sigură că ne vom înțelege după ce am citit câteva aspecte biografice despre el. Nu mă așteptam însă ca Școlărița să atingă puncte atât de sensibile din sinea mea.
Despre ce este vorbaCe mi-a plăcutConcluzieDespre ce este vorbaDupă cum aflăm și din descrierea cărții, în această scurtă nuvelă de 100 de pagini trăim o zi din viața tinerei protagoniste din propria ei perspectivă. Câte gânduri nu are un om într-o zi? Darmite o adolescentă care se află în procesul de identificare a propriului eu? Am văzut că fata este numită imatură în recenzii, tocmai pentru că are atât de multe conflicte interioare. Nu aceasta este însăși esența pubertății?
Mai mult decât schimbările obișnuite, protagonista noastră trăiește cu un doliu adânc și ocupă rolul îngrijitorului mamei, împotriva mersului natural al lucrurilor. Suferința pe care ba o îmbrățișează, ba o neagă pentru a-și putea continua existența este mult mai mare decât ar putea încăpea în 100 de pagini. Cu toate acestea, Osamu Dazai a publicat în 1939 o poveste universală despre universul interior al unei tinere împovărate de timpuriu.
Ce mi-a plăcutTotul. M-am regăsit în firul gândurilor fetei: de la încercarea de a se bucura de lucrurile mărunte din viață precum admirarea frunzelor unui copac la atitudinea rebelă față de comportamentele profesorilor de la școală și mirarea legată de faptul că toți ceilalți oameni par a gândi într-un fel diferit de ea; o mentalitate unitară ce pentru ea ar putea fi doar o mască, devenind astfel o sursă în plus de suferință.
Osamu Dazai a surprins într-o zi din viața acestei fete un întreg tablou uman. A reușit să o aducă sub lupă pentru cititor, să ne-o prezinte în forma ei nerafinată, cum de fapt nu este nicio ființă umană vreodată, tocmai pentru că imperfecțiunea este una dintre bazele umanității. Chiar dacă situațiile de viață diferă de la caz la caz, cred că multe dintre femeile adulte de astăzi se pot regăsi în această școlăriță.
Un pasaj anume mi-a rămas profund în minte, cel în care protagonista înțelege că, deși viața îi va părea mai ușoară după ce „ajunge în vârful muntelui”, ce se presupune că trebuie să facă până atunci? Această constatare a îndurării a atins partea cea mai sensibilă din mine și m-a ajutat să conchid că acest autor îmi va rămâne drag. Sunt recunoscătoare pentru această scurtă operă de artă; nu este deloc ușor să cuprinzi esența unui om în atât de puține cuvinte.
ConcluzieȘcolărița este o lucrare excelentă și răscolitoare, care mă ajută la construirea încrederii în autori japonezi. Sunt convinsă că și celelalte lucrări lăsate în urmă de Osamu Dazai vor veni ca un balsam pentru suflet. Ca experiență de lectură, pot spune că am trăit o combinație între Anti-Lolita și Tokyo by Night; expunerea conflictului atât de omenesc între a vrea să te bucuri de viață în stil propriu și a încerca să corespunzi așteptărilor altora cu privire la tine nu a fost nicăieri realizată mai frumos decât în sufletul copilei care își împarte gândurile cu noi.
Articolul Osamu Dazai – Școlărița | Recenzie literară apare prima dată în Cristina Boncea .
February 3, 2024
Mă bucur că mama a murit | Recenzie literară
Încă de când am aflat de existența acestei cărți, mi-am dorit foarte mult să o citesc. Nu aveam nici cea mai vagă idee cine este Jennette McCurdy, dar titlul în sine m-a atras și mi-am dat seama de pe atunci că Mă bucur că mama a murit are potențialul de a deveni una din cărțile mele favorite. Iată că am avut dreptate!
IntroducereDespre ce este vorba în carteFeedback emoționalConcluzieIntroducereDe ce a fost titlul cărții un semnal pozitiv pentru mine? Deoarece, din puținele date pe care puteam să le deduc și câteva dintre aparițiile lui Jennette la emisiunile de promovare, am concluzionat că este vorba despre o autobiografie tulburătoare despre mama abuzivă a autoarei. Nu m-ar fi interesat nici mai mult, nici mai puțin cartea dacă Jennette nu era actriță; impactul ar fi fost aproximativ același chiar dacă era o persoană oarecare.
Rareori am întâlnit astfel de povești; în câteva filme, seriale și cu atât mai puțin cărți, am putut citi despre abuzul matern asupra unei fiice. În minte îmi vin Sharp Objects (2028), Run (2020) și cazul lui Gypsy Rose. Aveam nevoie de reprezentare. Deși povestea mea nu se aseamănă prea tare cu viața autoarei, esența este aceeași. Am știut că va fi o lectură grea, dureroasă, dar vindecătoare în același timp. Mereu ajută puțin să știi că nu ești singur, deși în timpul producerii traumei, cu toții ne simțim așa.
Despre ce este vorba în carteJennette ne spune povestea ei din fragedă copilărie. În cele 370 de pagini, ajungem să citim despre toate evenimentele relevante din viața ei, până la vârsta de 26 de ani. Aflăm cum locuia cu părinții, bunicii și cei doi frați ai săi într-o casă plină de lucruri inutile, pe care mama ei refuza să le arunce; despre cum abia își puteau plăti datoriile, în timp ce mama lui Jennette își dorea ca singura ei fiică să devină actriță. De ce? Pentru că asta își dorise pentru ea însăși în tinerețe.
Jennette dă lovitura în cele din urmă cu serialul iCarly, unde joacă alături de Miranda Cosgrove și Ariana Grande. Mă bucur că am încetat să mă mai uit la serialele de pe Disney în 2006, când la noi se difuzau Hannah Montana, Wizards of Waverly Place și altele. Mă bucur că nu am amintiri cu Jennette ca actriță, având în vedere cum s-a simțit în acea perioadă a vieții ei. Ulterior, a primit un rol principal în Sam&Cat, un spin-off creat tot de Disney.
Sănătatea fizică și psihică a lui Jennette are de suferit pe tot parcursul „tinereții” sale. Aflăm toate detaliile din carte: cum a început fiecare simptom, care au fost cauzele relapse-urilor sale, ce a contribuit la păstrarea ei într-o anumită stare. În special, citim despre relația cu mama sa și efectele tragice ale felului în care a fost crescută de ea. Știm de la bun început că aceasta a murit, iar cartea este împărțită în „înainte” și „după”.
Feedback emoționalNu se pune problema să fi existat ceva care să nu-mi fi plăcut la carte. Este una dintre cele mai frumoase autobiografii și cărți de non-ficțiune în general pe care le-am citit vreodată. O recomand cu multă căldură în special femeilor care încă se luptă cu vocea critică din capul lor, dobândită în copilărie. Am savurat fiecare scurt capitol și m-am bucurat alături de Jennette pentru redobândirea libertății sale. Mă simt conectată cu ea în prezent și nu pot decât să-i trimit gânduri bune în univers.
Deși nu cred că am urmărit până acum vreun film regizat de ea, sunt sigură că în curând va da lovitura și în acest domeniu. Categoric este o scriitoare talentată, lucru ce reiese din felul migălos în care și-a descris trăirile în Mă bucur că mama a murit. Firește că nu am rezistat tentației de a o căuta în timp real pentru a atașa o față și o voce celei din carte și m-am bucurat să regăsesc o femeie care strălucește din interior și continuă să se dezvolte în stil propriu.
Empatizez profund cu a trăi prin constrângeri, lăsând vocile din capul tău să te controleze; a face alegeri bazate pe teamă și a te judeca pentru relapse-uri. Eu și Jennette avem multe în comun, iar povestea ei reprezintă o inspirație pentru mine. A fost o reală onoare să pot intra atât de adânc în povestea vieții altcuiva și mă bucur că ea a decis să ne invite în forul său interior. Această carte își merită toate laudele. Am avut una dintre cele mai frumoase experiențe de lectură ever.
ConcluzieMă bucur că mama a murit este un must-read absolut! Titlul este menit să atragă, desigur, dar poartă în el un adevăr trist. Uneori, o moarte înseamnă o renaștere. Uneori, o moarte este necesară. Nu cunoaștem legile universului, dar putem recunoaște autenticitatea unui om prin intermediul cuvintelor sale. Jennette McCurdy va continua să înfrumusețeze lumea prin magia ei interioară!
Articolul Mă bucur că mama a murit | Recenzie literară apare prima dată în Cristina Boncea .
February 2, 2024
Cărți noi de pe Vinted – partea II
Între primul book haul al anului 2024 postat pe blog și acesta, a mai existat un videoclip pe canalul meu de YouTube în care de asemenea vă povesteam despre ultimele achiziții din biblioteca mea. Se pare că febra Vinted continuă, iar eu sunt la fel de încântată să vă arăt ce mi-am mai cumpărat!
Cărți de la editura Art și ArthurCărți din domeniul psihologieiCărți scrise de clasici moderniAutobiografii&alteleDown the drain – Julia FoxCărți de la editura Art și Arthur
Încă de anul trecut am început să fiu din ce în ce mai interesată de cărțile de la editura Art și imprinturile sale. În acest lot se regăsesc două cărți din colecția Cărțile lui Radu, din care am citit până acum Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane, și câteva descoperiri literare de care sunt foarte încântată: Femeia de fier, scrisă de Ted Hughes și Aventurile Alisei…; nu știam despre existența acestor două cărți și le-am cumpărat instant de pe Vinted.
Arta războiului și Preaiubita se aflau de mai multă vreme pe wishlistul meu. Nu știam nici că volumul lui Sun Tzu se găsește în această ediție hardcover foarte simpatică, așa că am vânat-o câteva zile. Cat in a hat, varianta în română, a fost o alegere bazată pe impactul pe care filmul realizat după ea l-a avut asupra mea în copilărie. Cartea de poezii a lui Neruda sper să-mi fie pe plac. Nu în ultimul rând, am cumpărat Matilda lui Roald Dahl pentru a o adăuga lângă celelalte trei cărți din această serie de autor de la Arthur.
Cărți din domeniul psihologiei
Deși nu am citit prea multe cărți din seria Psihologie.Psihoterapie de la editura Trei până acum, acest lucru nu mă oprește din a continua să le cumpăr; continui să colecționez cărțile lui Yalom, în ideea că reprezintă oarecum rarități și că îmi doresc cumva toate volumele înainte de a începe să le și citesc. În prezent, dețin nouă dintre ele.
Mi-am mai îmbogățit colecția cu cărți din seria Psihogenealogia de la editura Philobia cu încă un volum scrise de Anne Ancelin S., i-am oferit o șansă lui Salome, Un strop de eternitate părând a fi o carte autobiografică și, de asemenea, i-am făcut din nou lui VdZ la mine în bibliotecă, deoarece acest volum îmi atrăgea de ceva vreme atenția. Este drept că citesc destul de rar cărți de psihologie, dar mă bucur să am numeroase opțiuni la îndemână.
Cărți scrise de clasici moderniCei de la Sameday mi-au livrat în cele din urmă un colet marcat drept pierdut de pe Vinted, care conținea Tristețea îngerilor în varianta semnată de autor. M-am bucurat pentru acest lucru, cât și pentru cărțile scrise de Osamu Dazai. Nu sunt sigură că „clasici moderni” este denumirea potrivită pentru acest lot de cărți, dar cu toții sunt autori cunoscuți la nivel internațional pe care îmi doresc să îi descopăr.
Singurul care mi-e cunoscut este Truman Capote. Am decis să cumpăr și acest volum în format mic deoarece am achiziționat mai multe cărți de la același vânzător de pe Vinted. Rugăciune pentru Cernobîl a petrecut mult timp în topuri, așa că am decis că este momentul să îi acord atenția mea. De la Carson McCullers am încercat la un moment dat să citesc Inima-i un vânător singuratic, dar nu m-a prins; poate acest volum de povestiri va fi pe placul meu.
Autobiografii&altele
În acest lot se regăsesc patru volume autobiografice: Femeia din mine, două dintre volumele lui Elizabeth Gilbert și Down the drain, pe care mi-am dorit-o foarte tare. Având în vedere că în prezent citesc Mă bucur că mama a murit, iar această carte are toate șansele să fie una dintre favoritele mele all-time, cu siguranță apetitul meu pentru astfel de cărți este acum larg deschis.
La Elizabeth Gilbert am rămas cu gândul încă din facultate, când am urmărit un discurs al autoarei despre daimon. Am ignorat nebunia lansării filmului Eat Pray Love, considerând întreg conceptul ca fiind superficial sau lipsit de interes pentru mine, dar acum sunt pregătită în sfârșit să descopăr povestea autoarei. Am achiziționat și Războiul homarilor pentru că m-a atras de la bun început coperta și am zis să existe varietate în privința ei în bibliotecă.
Mai există aici două cărți de la editura Niculescu, ce mă atrage din ce în ce mai tare în ultima perioadă: Copilăria dictatorilor, un volum scurt, auto-descriptiv, și Vânătorii de zmeie, pentru a-i ține companie Splendidei cetăți celor o mie de sori; pe Hosseini l-am cumpărat strict datorită recenziilor pozitive pe care pare că le-a primit majoritar, însă nu reprezintă o prioritate pe lista mea de lectură.
Am strecurat în acest lot și Accidentul, o carte pe care am citit-o deja și mi-a plăcut foarte mult, însă ediția din biblioteca mea nu avea supracopertă, așa că m-am bucurat foarte tare să o achiziționez pe aceasta, nouă și în folie, de pe Vinted.
Down the drain – Julia FoxDown the drain merită o mențiune specială, întrucât am vânat-o ceva timp, astfel încât să o pot achiziționa la un preț rezonabil, sub 100 de lei. Având în vedere că este o lansare recentă, cu siguranță va dura ceva până ce prețurile o să scadă. O prietenă mi-a atras atenția asupra vieții Juliei Fox, după care am început să o urmăresc cu interes pe social media. Am mari așteptări de la această autobiografie și sper să se numere și ea printre favoritele mele!
Articolul Cărți noi de pe Vinted – partea II apare prima dată în Cristina Boncea .
January 29, 2024
fiorul unei flăcări violet | Poezie
precum pădurea cere ploaie după o secetă neîncetată
astfel am cerut zeilor un dar mai mare decât mine
neîncetat îți strig acum numele în fața unui munte
încăpățânată ca un rinocer ce își izbește colții
de stânca pietroasă de la baza habitatului său
când ar putea alerga liber prin pădurea acum hrănită de nori
eu nu îmi pot lua gândul de la noaptea noastră
când am simțit fiorul unei flăcări violet.
imaginează-ți! o întreagă lume care mă așteaptă
fiecare suflet cu chemările sale către mine
în timp ce eu stau îngenuncheată, învinsă de o dragoste mai mare decât mine
nu am știut ce am rugat zeii să îmi ofere; acum mă rog să îmi întoarcă pașii
spre lumină, nu înspre întuneric
cum l-am văzut în noaptea noastră când am simțit fiorul unei flăcări violet.
o floare neagră mi-a înflorit în suflet când mi-am dorit să mă hrănesc din tine
de parcă eu eram pădurea secetoasă, iar tu, izvorul în care mai credeam încă
de atunci, orice nor apare peste mine, încercând să mă cuprindă, să mă anime
eu, rinocer încăpățânat rămân, tu, capră neagră
ce rumegi plantele montane în plină nepăsare.
am auzit glasurile altora înspre mine, pe ei nu i-am iubit vreodată
cum te-am iubit în noaptea noastră când am simțit fiorul unei flăcări violet pentru întâia oară
uitată am fost pentru tine, ca orice altă floare
tu, pentru mine, ai rămas durerea cea mai mare.
Articolul fiorul unei flăcări violet | Poezie apare prima dată în Cristina Boncea .
January 27, 2024
Scrisoare către Claudia Golea, ianuarie 2024
Dragă Claudia Golea,
Voiam să aștept până aș fi terminat de citit toate cărțile tale, pe care am început să le colecționez în urmă cu trei ani. Cu toate acestea, nu mai am răbdare; am prea multe lucruri să îți transmit și nu găsesc nicio altă cale decât de a o face în mod public. Sper că la un moment dat vei da peste această scriitoare. În caz contrar, sunt sigură că universul știe mai bine ce și cum să facă în privința conexiunii noastre.
Numele meu este Cristina Boncea și sunt și eu scriitoare. Mi-am publicat primul roman la 16 ani și a avut un mic boom comercial datorită titlului și temelor controversate pe care le-am abordat. Cred că în Flower-Power Tantra ziceai, parafrazez, „ce idioți, chiar au crezut că m-am futut cu un câine”; ei bine, genul ăla de controversă. Cartea se numește Octopussy și la 22 de ani mi-am tatuat chiar coverul pe brațul drept. Acum am 26 de ani și am mai publicat de atunci alte patru cărți.
M-am îndrăgostit iremediabil de arta ta când am cumpărat Flower-Power Tantra dintr-un anticariat online. A fost o revelație pentru mine și a intrat în topul cărților mele favorite din toate timpurile. Am rămas de acolo cu fascinația pentru Madonna și albumul Confessions on a Dance Floor, pe care l-am cumpărat în format fizic imediat ce am terminat de citit. Am rămas cu multe lucruri, dar, cel mai important, cu faptul că am descoperit o nouă scriitoare preferată. Am citit apoi French Coca-Cola, Planeta Tokyo și Tokyo by Night. Restul cărților din imagine sunt încă necitite și îți voi spune imediat de ce.
Nu se pune problema că fiecare carte pe care am citit-o mi-a oferit siguranța că tu ești steaua nordică de care aveam nevoie; știam acest lucru de la prima lectură. În schimb, fiecare dintre cărțile tale a adus extrem de multă lumină în viața mea. Nu este deloc întâmplător că par a fi printre puținii cititori care te mai pomenesc în recenzii; din păcate, nu mai ești o scriitoare populară în România, din câte pot înțelege. Cred însă că sufletele noastre au ceva în comun, altfel nu îmi explic iluminarea pe care o simt pogorându-se asupra mea la fiecare lectură. Din acest motiv, amân să-ți citesc cărțile. Îmi dau voie să citesc maxim două pe an. Nu vreau să pierd magia, nu vreau să se termine. Am citit până și Șarpe și cercel, fără să știu că e tradusă de tine, și până și în acea traducere am simțit ceva aparte.
În mintea mea, te pun alături de J.D.Salinger, un alt scriitor favorit de-al meu. Consider că aveți în comun lumina și budismul. Prin „lumină” mă refer la energia care reiese din cărți, la mesajele pe care le transmiteți. Sunt înspre viață, nu înspre moarte. Deși temele despre care ai scris par a aparține părții întunecate a vieții, ce ai făcut cu toate acele abuzuri de substanțe, scene de violență sau pur și simplu dureros de citit precum cele din spital este cu totul diferit față de ce face your average person (sau writer, dacă tot vine vorba); povestea vieții tale, indiferent de gradul de autofiction despre care vorbim, este o inspirație. Nu am nevoie să știu faptele exacte pentru a mă putea simți plină de speranță: iată, o femeie care iubește libertatea la fel de mult precum mine și îi dă voie vieții să se întâmple; iată, poți ajunge deci la împlinire astfel, nerenunțând la esența ta.
Am râs în hohote la French Coca-Cola și aproape am izbucnit în lacrimi la Planeta Tokyo. Am trecut prin toate stările posibile, dar nici măcar despre asta nu este vorba. Pe lângă faptul că ești o scriitoare desăvârșită, ce încerc eu să îți transmit este că e de parcă sufletul tău izbucnește dintre pagini… Nu știu dacă e vorba doar de experiența mea personală sau dacă mai sunt cititori de-ai tăi care te-au citit astfel, dar eu sunt luată pe sus de spiritul tău de fiecare dată și e cea mai frumoasă călătorie în care pot porni. Oriunde mă duci prin cuvintele tale, știu că voi ieși câștigată din asta, că eu însămi voi evolua într-un fel. Ai o putere imensă și nu pot decât să îmi doresc să pot fi o persoană și o scriitoare la fel de puternică și luminoasă.
Nu știu nimic altceva despre tine, în afara faptului că te-ai mutat definitiv în Tokyo. Sper că totul este în regulă. Mi-aș dori nespus să nu fie acestea toate scrierile tale; cred că dacă ai scrie un haiku l-aș reciti de o mie de ori doar cât să mă mai bucur puțin. În orice caz, am vrut să știi că aici în România există o fată care ți-a făcut un mic altar spiritual și care se bucură nespus că a întâlnit în spațiul universal o scriitoare ca tine. Cred cu tărie că oamenii care ne fac să simțim lucruri atât de puternice merită onorați și numiți.
Am scris în recenzia fiecărei cărți ce a făcut-o să fie specială pentru mine. Sunt absolut sigură că nimic din perspectiva mea asupra artei tale nu se va schimba nici după ce voi fi citit celelalte lucrări. Până la urmă, elementul comun dintre toate ești tu, iar eu simt că înțeleg ceva din tine, chiar dacă nu ne cunoaștem; recunosc în tine o parte din mine, iar tu mă ajuți indirect să mă aliniez mai mult cu cine sunt, prin simplul fapt că ai ales să scrii și să publici. Asta am vrut de fapt să îți transmit.
Pentru persoanele care citesc această scrisoare și nu sunt Claudia Golea, am următorul mesaj: dacă îi vedeți vreuna dintre cărți printr-un anticariat (din moment ce în librării nu se mai găsesc de mult), vă rog să îi dați o șansă. Claudia Golea merită atenția cititorilor români; există mari șanse să devină și autoarea voastră preferată. Nu vă lipsiți de această experiență! Plus că, dacă rezonați cu ea, se prea poate să găsiți un prieten și în mine. Sunt recunoscătoare oricum dacă o singură persoană îmi urmează îndemnul.
Acestea fiind spuse, mi-ar plăcea să ajungă la tine cuvintele mele. Eu le pun în univers, ca atunci când sufli peste o păpădie uscată. Nu mai ține de mine ce se întâmplă mai departe. Mă bucur că ți-am scris. În mintea mea, vorbesc mult cu tine. Mă întreb: ce ar face Claudia? Cum ar vedea ea situația asta? și mi te imaginez râzând de absurdul unor situații. La urma urmei, chiar dacă e vorba despre o proiecție și nu o întâlnire a sufletelor îngemănate, tot meriți orice laur pentru poveștile tale. Dacă voi primi vreodată un diagnostic ca al tău, cred că aș vorbi cu tine…
Cu toată dragostea,
Cristina.
Articolul Scrisoare către Claudia Golea, ianuarie 2024 apare prima dată în Cristina Boncea .
January 24, 2024
Film vs. Carte: Trilogia Corfu
Anul trecut am citit Familia mea și alte animale și a sfârșit prin a fi una dintre favoritele mele. Recent, am descoperit că există și un serial ce a rulat între anii 2016-2019, pe care îl urmăresc în prezent pe HBO. Mi se pare fascinant și trist deopotrivă să urmăresc viața unui om care a decedat în 1995, mai exact, Gerald Durrell, autorul trilogiei.
IntroducereDe ce merită să urmărești The Durrells? ConcluzieIntroducerePe lângă Familia mea și alte animale mai există două ale volume care alcătuiesc împreună trilogia Corfu. Doar cel de-al doilea a mai fost tradus la noi din ce am găsit pe internet, din păcate. Este vorba despre o amplă lucrare autobiografică, prin urmare non-fictivă, ce ne spune povestea familiei Durell – o mamă și cei patru copii ai ei se mută din Anglia pe insula Corfu din Grecia și au parte de tot felul de peripeții.
Un alt lucru și mai fascinant este că putem urmări astfel și parcursul lui Lawrence Durrell, scriitorul familiei, ale cărui cărți au fost traduse de asemenea și în limba română. Fiecare dintre copii are o personalitate proprie, distinctă, iar dinamica familială este una sănătoasă, care mie îmi inspiră blândețe și libertate de a fi. Serialul are patru sezoane, iar scenele arată chiar mai bine decât mi le-am imaginat.
De ce merită să urmărești The Durrells?Din moment ce nu am citit celelalte două cărți ale trilogiei, nu pot decât să îmi închipui că în serial se regăsesc evenimente amestecate din întreaga istorisire a lui Gerald, care avea doar zece ani când a avut loc mutarea familiei în Corfu. Am urmărit deja jumătate din serial și am regăsit atât scene care îmi erau cunoscute din carte, cât și alte fire narative surprinzătoare.
Iată câteva motive pentru care acest serial merită atenția ta:
Este un serial potrivit toată lumea, abordează subiecte complexe, de la problemele adolescenței la aspecte mai serioase precum stabilitatea financiară sau căsătoria; subliniază indirect cât de important este să rămâi spiritual chiar și în situațiile de criză. Toate scenele sunt absolut superbe, din punct de vedere vizual. Presupun doar că au fost filmate cu adevărat în Corfu; lumina, culorile, flora și fauna locale îți rămân întipărite în minte și îți creează un sentiment foarte plăcut.Există nenumărate scene umoristice, aceasta este opusul unei drame de familie; este mai degrabă o comedie de familie înțesată cu momente profunde și provocări de tot felul în ceea ce privește diferențele culturale.Este imposibil să nu găsești un personaj cu care să rezonezi. Fie că este tânăra mamă a copiilor, care găsește mereu soluții ingenioase, fie că este chiar Gerry, fiul cel mic, foarte pasionat de natură sau iubita artistă a lui Larry, diversitatea personalităților și preocupărilor personajelor nu lipsește. Dacă îți dorești o escapadă din cotidian, poți trăi împreună cu familia Durrell pe această insulă, unde oamenii rareori împărtășesc grijile moderne și, foarte important, unde nu există electricitate! Prin urmare, timp de câteva zeci de minute sau ore pe zi, îți poți lăsa mintea să se relaxeze și imaginația să călătorească. ConcluzieSunt foarte curioasă ce ar fi zis membrii familiei Durrell despre această producție dacă ar mai fi fost în viață. Mi se pare extraordinar să trăiești o poveste de viață aparte, să scrii despre ea, iar peste câteva decenii să fie ecranizată; este ca un fel de renaștere sau imortalizare.
Cu siguranță atât cartea, cât și serialul îmi vor rămâne la suflet prin natura caldă și iubirea ce reies din viața acestei familii, având drept fundal lumea animată din Grecia. Mă bucur că am aflat despre existența serialului la scurt timp după ce am citit cartea, astfel încât toate informațiile sunt încă fresh în memorie.
Articolul Film vs. Carte: Trilogia Corfu apare prima dată în Cristina Boncea .
January 21, 2024
William Faulkner – Copacul dorințelor.The Wishing Tree | Recenzie
Am fost foarte încântată să descopăr singura carte pentru copii scrisă de William Faulkner, autorul romanului Zgomotul și furia din care am parcurs o bună parte acum ceva timp. Copacul dorințelor nu a fost nici pe departe o lectură la fel de criptică.
IntroducereDespre ce este vorbaCe mi-a plăcutConcluzieIntroducerePovestea seamănă destul de mult cu Alice în Țara Minunilor, basm ce a avut un puternic impact asupra inconștientului colectiv, din câte se pare, și a inspirat mulți alți scriitori de-a lungul timpului. Având la bază lectura Interpretarea basmelor, scrisă de Marie-Louise von Franz, încerc tot timpul să mă raportez la perspectiva psihanalitică pentru a căpăta la rândul meu o perspectivă cât mai largă asupra basmului pe care îl citesc.
Copacul dorințelor are toate elementele specifice unui basm: numere magice, o deosebire clară între lumea reală și lumea imaginară, obiecte sau ființe cu puteri magice și o anume ciclicitate. Dacă ne oprim doar la asemănarea poveștii cu opera lui Lewis Caroll, referința care probabil i-ar veni cel mai la îndemână unui cititor, basmul lui Faulkner nu ar avea reverberație; cu toate acestea, am identificat câteva elemente personale, care fac din scurta lui poveste ceva deosebit.
Despre ce este vorbaÎn dimineața zilei de naștere a lui Dulcie, fetița se trezește cu un băiat straniu lângă patul ei, un fel de spiriduș care o îndeamnă să pornească împreună într-o aventură. Împreună cu frații ei, dădaca pe nume Alice și un vecin, grupul pleacă în căutarea copacului dorințelor. În poveste apare un du-te-vino constant, personaje apar și dispar în funcție de context, iar într-un final lucrurile sunt și, în același timp, nu sunt ceea ce păreau a fi.
Ce mi-a plăcutRecent, am mai citit singura carte cu povești pentru copii a Sylviei Plath și Noaptea pe plajă scrisă de Elena Ferrante. Deși ambele volume sunt net superioare acestuia în ceea ce privește originalitatea ideilor și ilustrațiile, Copacul dorințelor a avut câteva dialoguri care m-au făcut să râd în hohote. În mod deosebit, Alice, însoțitoarea copiilor, a avut câteva replici neobișnuit de acide pentru o poveste pentru cei mici. De asemenea, nu voi uita schimbul de replici dintre două personaje masculine: “- Și eu am participat la un război/ – Care dintre ele?/ – Nu mai știu” (parafrazare).
Copacul dorințelor este, bineînțeles, un copac care îți poate îndeplini toate dorințele. Cine nu și-ar dori dorințe nelimitate? Cu toate acestea, vedem și care sunt urmările utilizării iresponsabile a acestei superputeri, iar finalul vine, în mod obligatoriu pentru orice basm, cu o învățătură pe care nu trebuie să o uităm.
Poate cel mai important lucru pe care l-am sesizat odată cu lecturarea acestei scurte povești este durerea resimțită la trecerea dintr-un plan în altul; întocmai ca în Alice în Țara Minunilor, protagonista ajunge într-un moment în care planurile realității par a se suprapune, iar ea rămâne blocată. Acest sentiment l-am retrăit de multe ori în viața mea și nu am învățat cum să mă consolez încă. Faptul că am rămas cu această temă de gândire reprezintă un atu al poveștii lui Faulkner.
ConcluzieVolumul de la editura Arthur este bilingv, în engleză și în română. Am mai aruncat câte un ochi și la varianta originală, însă traducerea este foarte bine făcută și am preferat să citesc în limba nativă. Copacul dorințelor nu este o capodoperă literară și nu diferă foarte tare de alte povești pentru copii pe care le-am parcurs. Cu toate acestea, completează destul de bine tabloul pentru fanii lui Faulkner, care pot vedea astfel și această latură a artei sale.
Articolul William Faulkner – Copacul dorințelor.The Wishing Tree | Recenzie apare prima dată în Cristina Boncea .
