Cristina Boncea's Blog, page 94

Ce aș vrea să citesc…

Nu pot să cred că m-am lăsat monopolizată de media (aka bloggeri, youtuberi, etc) însă am ajuns să fiu foarte curioasă în legătură cu această trilogie. Coperțile sunt foarte drăguțe și din câte am înțeles, cărțile sunt super… Povești de dragoste contemporane, distractive. Toată lumea pare foarte încântată de aceste cărți (care au fost traduse și la noi, două dintre ele, însă nu arată la fel de cute…) așa că, se prea poate să ajung și eu să le citesc la un moment dat. Voi ce credeți? Ați citit?

Film vs. Carte – Fifty Shades #1

Vreau să încep prin a spune că mă bucur foarte tare că se vor face alte două filme după volumele 2 și 3 ale trilogiei. Așa, am și eu timp să le citesc până atunci…

În orice caz, filmul a respectat întocmai cartea. Singura nemulțumire pe care o am sunt chipurile protagoniștilor, mai exact, ale actorilor. Într-adevăr, Anastasia trebuia să fie o fată foarte slabă și ștearsă (în viziunea mea) dar în același timp, eu cred că și publicul trebuia să-și dea seama că e ceva sexy la ea, nu doar Domnul Grey. Am știut de la început că nu-mi place actorul care îl joacă pe Grey pentru că pur și simplu nu se potrivește cu imaginea din mintea mea; Grey trebuia să fie un bărbat MULT mai dark, începând cu faptul că ar fi trebuit să fie brunet și nu șaten și pur și simplu, ar fi trebuit să aibă o postură mai demnă, mai sobră, mai scary. Cred că eu l-aș fi văzut pe Benedict Cumberbatch fără accentul englezesc jucându-l pe domnul Grey (doar un exemplu, mulți oameni l-ar fi văzut pe Ed Westwick și nu mă pot opune acestei idei). Aceasta este însă o opinie pur bazată pe fizic și nu pe interpretarea celor doi actori care a fost totuși foarte bună.

În schimb, scenariul mi s-a părut foarte potrivit și am adorat soundtrack-ul! Mai ales remixul după melodia lui Beyonce, lucru (bănuiesc) adorat de toată lumea.

Nu știu exact cât a durat filmul dar acțiunea mi s-a părut grăbită, mi s-a părut că au aruncat multe detalii în aceeași scenă, foarte rapid. În orice caz, scenele de sex și Camera Roșie s-au întâmplat exact așa cum îmi imaginasem eu.

Opinia mea per total este una pozitivă, deși bineînțeles, cartea mi s-a părut mult mai bună decât filmul (având multe pagini și deci, mai mult timp pentru desfășurarea acțiunilor în mod firesc). Tot ce spun e că acum sunt și mai curioasă în legătură cu celelalte două volume și filme.

Voi ce părere aveți despre acest film?

Concurs de perspectivă!

Aceste două romane polițiste sunt premiile concursului. Ce trebuie să faceți pentru a le câștiga?

- urmăriți blogul (e-mail/butonul de “Follow”)

- răspundeți într-un comentariu mai jos la întrebarea “De ce credeți că autorii români nu sunt la fel de citiți ca cei străini și cum ar putea fi schimbat acest lucru?”

ATENȚIE! Acesta nu este un concurs cu tragere la sorți, ci va câștiga răspunsul cel mai bine argumentat. Data limită este 23 februarie. Succes!

Sceptrul blestemat, recenzie

Cartea asta a fost mai scurtă dar posibil și mai penibilă decât primele două. De ce citesc seria dacă nu îmi place? Pentru că îmi place SĂ o citesc dar nu și povestea lipsită de sens. Faptul că e o serie pentru copii nu are nicio relevanță din moment ce sunt alte cărți de același gen care îmi plac.

În orice caz, în cartea asta Tara devine pentru scurt timp împărăteasa Omois-ului și duce o luptă împotriva lui Magister pentru a o salva pe mătușa sa. Există câteva sub-ploturi foarte enervante pentru mine, dar în orice caz, aceasta este povestea de bază. Cartea se încheie într-un mod misterios dar nu, nu îmi doresc să citesc prea curând volumul 4, limita mea este de o carte Tara Duncan pe an.

Seria este una de aventură, în mare parte. Totul este pură fantezie iar creaturile prezentate încep de la vampiri și se termină la cine știe ce monștrii, în funcție de zonă.

Prietenii Tarei sunt enervanți iar mama sa este un personaj pur și simplu oribil, ilogic. Personajul meu preferat din carte este Snuffy, o mică creatură adorabilă care își găsește un sfârșit tragic.

Titlul cărții este dat de către obiectul malefic pe care Tara trebuie să-l distrugă sau să-l oprească, aflat în mâinile lui Magister. Motivele personajelor mi se par extrem de plictisitoare (de ex.: o supusă a lui Magister o atacă pe mama Tarei din gelozie). De asemenea, apare așa-zisa posibilă apartenență a personajului principal la antagonist, lucru care mi se pare atât clișeic cât și deosebit de stupid.

În orice caz, după cum spuneam, continui să citesc această serie (nu mai mult de o carte pe an!) pentru că îmi place ideea de a trăi într-o lume complet diferită, îmi place să urmăresc totuși aventurile extrem de stupide ale Tarei împreună cu prietenii ei… Tara e o protagonistă foarte ștearsă. Aceasta este până la urmă o carte cu și despre magicieni, dar nu se aseamănă foarte tare cu Harry Potter (e mai slabă iar amenințările mult mai ridicole). Practic, Tara și prietenii ei încearcă să salveze lumea, întreg universul și de aici ne putem da deja seama că seria e plictisitoare și clișeică.

O recomand iubitorilor de cărți pentru copii, de cărți de aventură și pline de magie.

De ce nu mi-aș lua un eReader…

Aș vrea să explic în această postare viziunea mea asupra eReaderelor de orice gen, în comparație cu cărțile fizice. Aș vrea să știu dacă voi sunteți de acord cu mine sau dacă aveți alte păreri…

În primul rând, nu aș utiliza un eReader pentru motivul că îmi place să am rafturi pline cu cărți pe care să le admir, care să se vadă frumos în spatele meu în timp ce filmez videoclipuri pentru Youtube. Deci da, aspectul vizual este un lucru important pentru mine.

În al doilea rând, un argument contra cărților fizice pe care l-am întâlnit foarte des este faptul că într-un loc public nu poți citi sau căra după tine mai multe cărți sau o carte mai groasă. Contr-argumentul meu pur subiectiv este faptul că eu nu citesc în locuri publice sau dacă o fac, volumele sunt oricum foarte subțiri, deci nu m-ar ajuta cu absolut nimic dacă aș avea un eReader din moment ce nu l-aș putea folosi (am nevoie de liniște absolută atunci când citesc).

Un alt motiv pentru care mie nu mi-ar fi de folos un eReader este faptul că pur și simplu nu mă încântă deloc ideea de a plăti același preț pe o copie digitală a unei cărți cât pe varianta fizică – am spus-o și am s-o repet, mi se pare absurd. Eu chiar vreau să strâng cât mai multe cărți, spațiul ocupat de acestea nu va fi niciodată o problemă și chiar m-aș simți bine despre mine însămi când mi-aș da seama că am reușit să citesc un anumit număr de cărți redat de obiectele din fața mea. Deci aceasta este o problemă de natură psihologică și din nou, foarte subiectivă, faptul că am nevoie de o reprezentare fizică a unui lucru care oricum se petrece doar în capul meu (activitatea cititului/acțiunea dintr-o carte).

Cineva spunea că dacă îți place să citești, nu contează în ce fel o faci dar, după cum spuneam înainte, pentru mine aspectul este un lucru foarte important și mă poticnesc și de un font mai nu-știu-cum sau de o spațiere prea mică între rândurile unei cărți, ca să nu mai menționez că am tipuri preferate de hârtie, etc. – DECI, nu știu exact cum e în cazul eReaderelor dar pentru mine afișarea textului este un lucru hotărâtor în cazul plăcerii sau vitezei cu care citesc o carte… Cred că dacă ar arăta pur și simplu ca un fișier .doc sau .pdf, nu aș putea parcurge o carte la fel de ușor, indiferent de natura ei.

În orice caz, voi folosiți eReadere? Care considerați că sunt avantajele acestuia?

Lansare!

Aceasta este coperta romanului meu de debut. Nu are încă o descriere oficială și nici o dată de publicare fixă dar cel mai probabil va apărea pe piață în martie.

Am vrut să menționez acest lucru pentru a sărbători cu cititorii mei și de ce nu, pentru a auzi părerea voastră despre copertă (pe care eu o ador, se potrivește foarte bine cu ce aveam eu în minte inițial) și despre ideea unui roman scris de mine, în general. În viitorul apropiat o să îmi deschid și un site oficial unde o să postez mai multe lucruri legate de roman dar până atunci, nu pot decât să mă bucur și să aștept…

Ce ziceți?

Comparație book blogging!

În această postare, aș vrea să vorbesc în general despre blogurile de cărți dar nu îmi permit decât să fac o comparație dintre blogul meu de acum și blogul meu de acum câțiva ani.

Blogul se numea Mistress Kat și era pe blogspot. Url-ul a fost “furat” de o persoană necunoscută, din motive la fel de necunoscute mie. Nu îmi amintesc cât timp am administrat acel blog sau numărul de followers însă știu că ajunsese destul de popular la un moment dat. Fusesem inspirată de alți book bloggeri din comunitatea românească și am decis să-mi încerc și eu norocul. Eram de asemenea la început cu lecturile așa că cel mai mult promovam cărțile fantasy, noile apariții din acea perioadă. Pot acum sesiza foarte multe greșeli mari pe care le-am făcut atunci cu blogul și le voi menționa fără să intru în detalii; acestea erau: promovarea cărților pe care nu le citeam sau de care nici nu auzisem, publicarea de interviuri cu diferiți autori la fel de irelevanți pentru mine, transformarea blogului într-un blog multi-funcțional, postând diferite articole de la personal până la review-uri de muzică și filme, organizarea concursurilor cu premii de diferite feluri dar neavând legătură cu cărțile, copierea descrierilor de pe alte site-uri și în principal, crearea blogului cu scopul de a obține o sponsorizare Leda. Se poate spune că activitatea blogului a încetat o dată cu anunțarea noilor bloguri sponsorizate de către editură, printre care al meu nu se numera. Diferența dintre acel blog și acesta este faptul că pe Our Book Palace nu postez decât ceea ce îmi place mie, cărți pe care le-am citit sau pe care chiar vreau să le citesc, faptul că postez doar articole 100% scrise de mine, cu ideile mele originale, având ca temă diferite dezbateri sau lucruri din lumea literară. Sunt foarte mândră de acest blog pentru că el reprezintă 100% activitatea mea ca cititoare și nimic altceva. Singurul motiv pentru care m-am decis să mă apuc din nou de book blogging a fost faptul că pur și simplu îmi doream să îmi pot exprima opiniile despre cărți și lectură în mod public și să comunic cu alți cititori pe diferite teme. Și sunt, de asemenea, foarte mândră de rezultat.

Numărul vizitatorilor și al celor care urmăresc blogul crește destul de repede, concursurile au din ce în ce mai mulți participanți, etc. Cel mai important lucru este faptul că îmi face plăcere, că nu este deloc o activitate stresantă pentru mine și faptul că o pot încadra în activitatea mea zilnică fără să altereze nimic, fără să mă simt obligată să postez, etc. Sper să reușesc să mențin acest blog cât se poate de mult, având în vedere că nu mai e mult și se face un an. Sper să reușesc să duc mai departe “tradițiile” sau în orice caz, bucuria administrării unui blog de cărți, un loc unde toți iubitorii de cărți se întâlnesc și contribuie la promovarea lecturii prin exemplu propriu.

Ca o concluzie a acestei postări, vreau să spun că încă apreciez foarte mult blogurile care sunt în blogosferă de mult timp și sunt încă active, cât și blogurile noi care ajută la același scop comun, promovarea pieței de carte în România. Respect cu adevărat blogurile și bloggerii care postează conținut propriu, care își continuă activitatea aducând idei și de ce nu, cărți noi, în sfera de lectură românească.

Sper ca această comunitate să crească constant și să fim din ce în ce mai mulți bloggeri dedicați lecturii.

Voi ce credeți? Cum trebuie să fie un blog de cărți și cum a evoluat blogosfera românească din acest domeniu în ultimii ani?

Aș vrea să citesc…

Nu mai știu cum am dat de această carte dar este publicată de editura Curtea Veche iar cover-ul este pur și simplu minunat. Dacă dați click pe link veți putea citi descrierea, care mie mi-a atras atenția foarte tare. Cred că voi cumpăra această carte cu prima ocazie și sunt destul de sigur că îmi va și plăcea.

Voi ce credeți? Ați auzit de ea?