Cristina Boncea's Blog, page 92

Wishlist!

Spre rușinea mea, n-am știut că basmul meu preferat din copilărie – Aladdin și lampa fermecată – face parte din colecția 1001 de nopți, așa că acum m-am decis să-i dau o șansă acestui pachet atât de ignorat de mine până acum… sper să reușesc să-l achiziționez cât mai repede. Ce ziceți?

Motive pentru care să NU îți placă o carte

Am să fac o listă cât mai abundentă cu astfel de motive iar la finalul acesteia, voi oferi și o explicație pentru postare…

1. pentru că nu se încadrează în genurile tale literare preferate (dacă tinzi spre romane polițiste, mai greu să te prindă dramatismul și lălăiala din romanele chick-lit, zic eu)

2. pentru că nu-ți place aspectul ei (da, de la copertă până la culoarea paginilor și fontul textului, sunt chestii care-ți pot crea repulsie față de o anumită carte și poate rezulta ca un minus în nota ei finală)

3. pentru că nu-ți place stilul autorului (degeaba cartea are o poveste bună dacă este spusă într-un fel plictisitor)

4. pentru că nu te poți raporta la personaje (niciun personaj nu e suficient de complex sau potrivit personalității tale sau pur și simplu, nu ți se poate face plăcut); aici avem mai multe subpuncte:

4.1. Protagonistul sau unul din personaje nu are o personalitate destul de bine conturată, nu pare realist

4.2. Deciziile personajului/elor te oripilează, nu ești de acord cu ele sau nu le înțelegi

4.3. Niciunul dintre personaje sau o mare parte dintre acestea au trăsături de caracter pe care tu nu le suporți la cineva

5. pentru că romanul are prea multă descriere/narațiune/dialog și nu există un balans între ele

6.  pentru că lumea descrisă de narator este una în care nu-ți dorești să te aflii (de exemplu, dacă această lume vorbește despre sex, alcool și droguri iar tu ai o repulsie față de aceste lucruri)

7. pentru că ți se pare prea superficială (alături de inconsistența personajelor, acțiunea ți se pare clișeică și ușor de anticipat)

8. pentru că nu o poți lua în serios (cum se întâmplă adesea cu trilogia Fifty Shades)

9. pentru că nu ești de acord cu mesajul transmis de aceasta (de exemplu, din romanul Alchimistul învățăm că drumul e mai important decât destinația iar tu nu ai aceeași părere)

10. pentru că limbajul folosit te deranjează (fie că ne referim la un limbaj vulgar, iar tu ești de părere că așa ceva nu trebuie să apară într-o carte, sau la un limbaj vechi, greu de înțeles)

11. pentru că te-a dezamăgit finalul 

12. pentru că ți se pare că a fost o pierdere de timp (da, a fost catchy dar inutilă, se întâmplă foarte des mai ales cu cărțile YA/Fantasy)

13. pentru că nu ți-a plăcut traducerea (dacă e cazul)

Cel mai important lucru însă, mi se pare că atunci când vorbești despre o carte pe care ai citit-o și nu ți-a plăcut este să menționezi faptul că opinia ta este în strictă legătură cu gusturile tale și nu vrei să influențezi nicio altă persoană care ar putea avea ALTE GUSTURI, fiindcă este o altă persoană, ce există în exteriorul tău. Urăsc argumentele făcute ca afirmații, ca adevăruri generale. Nu există așa ceva; nu spune că nu ți-a plăcut ceva pentru că a fost așa-și-așa, ci pentru că așa ai văzut-o tu.

Am scris acest articol și ca o atenționare dar și ca un mic ajutor pentru atunci când nu v-a plăcut ceva ce ați citit. Sper să fie de folos în argumentarea voastră și simțiți-vă liberi să adăugați alte motive pe listă.

Cristina răspunde la „hate”

Am găsit câteva chestii repetitive în multe dintre recenziile primite așa că m-am gândit să le comentez…

1. Expresiile în engleză

Mulți spuneți că e ok faptul că în dialoguri mai sunt strecurate și câteva cuvinte în engleză dar v-a deranjat existența lor în narație… Ei bine, îmi pare rau, nu consider acesta un defect/dezavantaj. Vocea naratorului se aseamănă de multe ori cu vocea autorului așa că mi se pare perfect normal să utilizez expresii pe care le utilizez și în viața de zi cu zi.

2. Cuvintele vulgare

Același răspuns ca la punctul 1 + faptul că respectivele cuvinte și expresii dau un anumit ton textului, o oarecare agresivitate pe care îmi place să mizez uneori. Și uneori, salvează de la situații prea dramatice.

3. Greșeli de tipar

Recunosc că am găsit și eu câteva însă dacă romanul se vinde destul de bine, ar putea apărea și o a doua ediție, corectată. Totuși, nu cred că acestea vă pot distrage așa de tare de la esențialul cărții.

4. „Nu am înțeles de ce a făcut personajul x ce a făcut/ce s-a întâmplat de fapt/etc”

TOT ce am citit până acum din nelămuririle voastre este explicat în carte. Dacă nu ați înțeles, vă sugerez să o recitiți. P.S. Nu totul este mură-n gură.

5. „Chestiile pe care le fac gemenele sunt prea exagerate pentru niște copii”

Îmi pare rău să vă anunț dar în legătură cu aceste chestii, totul e perfect realist (mă refer la fumat și sex, nu neapărat la sex cu câini). Eu am fost de vârsta gemenelor nu cu mult timp în urmă și vă pot garanta.

6. Cum își permite o persoană de vârsta mea să scrie despre sex și masturbare?

Tot ce spun e că nu aș scrie niciodată despre ceva care nu cunosc.

7. „Părinții tăi au citit cartea?”

Prin părinții mei înțeleg mama și da, a citit-o și a spus că îi și place foarte mult. Ea face diferența dintre autor și narator și 2 la mână, înțelege că am scris pentru un public care e înclinat (sau nu!) spre asemenea lecturi.

8. „Cartea e plină de clișee”

Persoanele care au făcut acest tip de comentariu nu s-au și explicat însă vreau să spun că cel puțin pentru literatura românească, nu cred că e clișeică deloc. Eu cred că e foarte realistă… sau unii dintre voi cred că e un clișeu să vorbim despre o nouă boală mintală (și sper că cei care au spus asta nu fac parte și din categoria care crede că boala există cu adevărat…)? Iar dacă v-ați referit la viața celor două adolescente – nu, nu este clișeică doar pentru că ele beau sau fumează ca orice adolescent „tipic”; personajele mele sunt un pic mai complexe de atât, dacă deschideți mai larg ochii.

9. „Are prea multe chestii de umplutură, care nu ajută cu nimic plot-ul”

Eu am vrut să prezint momente din viața personajelor, pentru a le oferi acel realism atât de menționat și în răspunsurile anterioare. Dar până la urmă, se pot face legături între toate aceste întâmplări așa-zise „inutile”.

Alte lămuriri: Recunosc că am vrut să scriu această carte cu gândul de a scrie cel mai bolnav lucru pe care mi-l pot imagina însă finalul m-a surprins până și pe mine. Mulți dintre voi ați fost oripilați de scena dintre Becks și Ham (care de fapt nu a avut niciodată loc în roman, nu a fost descrisă ci legătura dintre ei doi a fost doar menționată, la timpul trecut!), însă pentru aceasta m-am inspirat din niște confesiuni ale unor oameni care probabil că au practicat zoofilia în viața reală. Nu țin morțiș să mă justific, însă multe dintre argumentele voastre mi s-au părut nefondate așa că am vrut să ofer și perspectiva mea.

M-a distrat în mod deosebit o așa-zisă recenzie în care persoana spunea „nerecomandat patrupedelor sau stăpânilor acestora„… Am și eu un patruped și nu mă fut cu el. Dacă un om e așa de prost încât să fie influențat de un roman de ficțiune pentru a practica zoofilia, e fix problema lui. Și n-am înțeles prima parte… există și patrupede care pot citi? Nu că persoana care a scris comentariul ar fi citit cartea, altfel poate că ar fi existat.

O persoană în particular a fost deranjată de așa-zisa lipsă de reacție a personajelor. Îți sugerez și ție să recitești cartea dar poate nu ai ajuns până la nivelul în care să înțelegi că și „nimic” înseamnă ceva.

Trecând într-un plan mai pozitiv, m-am bucurat și de multe recenzii pozitive care se găsesc deja pe blog în pagina cu același titlu („Recenzii”). Dacă mai aveți și alte întrebări, vă rog să mă contactați. Ne vedem pe 27, la Clubul Țăranului Român, București, ora 18!

Despre schimbul de cărți (tips&tricks)

În această postare voi explica în ce constă schimbul de cărți și voi oferi detalii utile, cât și argumente în această direcție.

În primul rând, schimburile de cărți au cel mai adesea loc în grupurile de pe Facebook (căutați ceva de genul “schimb cărți” la grupuri pe Facebook și le veți găsi) dar și pe anumite bloguri de cărți, în comentarii, schimbul de replici având de obicei loc pe e-mail. După ce ați găsit o persoană care dă la schimb o carte sau mai multe cărți care vă interesează, iar aceasta este la rândul său de acord cu schimbul, urmează schimbul de adrese (există și posibilitatea de predare personală dacă vă găsiți în același oraș)… Pornind de aici, schimbul se face de cele mai multe ori prin Poșta Română (prețul minim pentru un colet este 2,40 iar fiecare persoană plătește partea sa de transport; pentru a trimite un colet fără ramburs prin Poșta Română trebuie să completați un formular/buletin de expediție care se găsește la orice oficiu poștal) dar uneori și prin curier (în acest caz, firma de curierat este alegerea voastră). Stabiliți cu persoana respectivă data la care veți trimite coletele. Pentru siguranță, puteți cere o dovadă constând în chitanța primită de la poștă, unde este specificat numele dumneavoastră și data la care a fost trimis coletul. Acestea sunt etapele schimbului de cărți și totul constă în buna comunicare cu cealaltă persoană. Mie nu mi s-a întâmplat niciodată să găsesc o persoană neserioasă, care să nu-mi trimită coletul promis, însă am auzit de aceste cazuri destul de frecvent. Bazat pe experiența mea destul de vastă în această materie, vă pot oferi câteva sfaturi atunci când vreți să decideți dacă doriți să faceți un schimb de cărți:

- dacă doriți să decideți în funcție de valoarea materială a cărții, prețul actual din librării sau o medie a acestuia este cel care contează și nu prețul inițial al produsului (nimeni n-o să-și dorească o carte la mâna a doua când o poate cumpăra cu un preț mai mic de pe internet… cu alte cuvinte, da, cărțile oferite de ambele părți ar trebui să aibă un preț de piață egal însă facem acest calcul în funcție de prețul actual, chiar dacă uneori este greu să te desprați de un obiect pe care la început l-ai cumpărat cu o sumă mai mare de bani; excepție pot face cărțile care nu se mai găsesc pe piață din diferite motive).

- cel puțin în cazul meu, valoarea sentimentală o depășește mereu pe cea materială, așa că dacă nu sunteți siguri că un anumit schimb se merită, gândiți-vă la cât de multe vă doriți cartea/ile pe care le puteți primi, în loc să puneți în față diferența de preț sau alte detalii

- când vine vorba despre un număr mai mare de cărți date sau primite, aș zice că numărul nu este aproape niciodată relevant; 6 cărți date nu echivalează tot timpul alte 6 cărți primite –  de exemplu, am oferit primele patru volume din seria Jurnalul unui puști pe primele zece volume în ediție de buzunar din Vampirii Sudului + Iubitul Virtual. Cred că e important ca fiecare să câștige cât mai multe dintr-un schimb și să ajungă la o înțelegere cât mai avantajoasă cu cealaltă persoană. Dar argumentul în sine, că numărul cărților trebuie să fie egal mi se pare o aberație. Un motiv este prețul care poate să difere complet (de exemplu, în cazul meu, cele patru volume din Jurnalul unui puști valorau pe atunci 100 și ceva de lei pe când setul în ediție de buzunar Vampirii Sudului putea fi achiziționat chiar și cu 70. Cred că e un sfat bun să vă dați seama cât de mult își dorește cealaltă persoană cărțile pe care le oferiți.

Un alt factor important în acest caz este și grosimea cărților. Nu mi se pare ok să fie câteva volume de 500 de pagini contra unei serii mai mici de cărți, dar asta e alegerea fiecăruia.

- starea produsului. Toate cărțile pe care le-am primit până acum au fost în stare foarte bună însă nu se întâmplă mereu așa. Eu zic că e important să vezi poze sau să ceri detalii legate de cât de folosită este o carte, înainte de a face schimbul. Dar bineînțeles, și produsul oferit de voi trebuie să-și respecte descrierea (de ex., nu spuneți că o carte e în stare bună când ea are câteva pagini lipsă, ș.a.m.d).

Schimbul funcționează cam așa, cel puțin pe grupuri: postezi o poză sau o listă cu cărțile oferite de tine, ai în minte un mic wishlist sau o idee de ce ți-ai dori să primești (în funcție și de cât de valoroasă este în general oferta ta – prin asta vreau să spun că sunt anumite cărți mai căutate decât altele și deci ai o șansă mai mare să primești o carte pe care o vrei în schimb dar asta nu înseamnă că dacă ai o cartye mai puțin cunoscută nu se găsește cineva care să și-o dorească – pur și simplu mi se pare rațional să-ți dai seama că dacă oferi o carte clasică în ediția ei din ’80, să nu te aștepți să primești cărți de John Green la schimb… deși e posibil, nu e o situație prea des întâlnită). Cel mai important lucru e până la urmă că tu scapi de o carte care poate nu ți-a plăcut sau o ai de două ori iar în schimb primești ceva de care ești interesat. Corectitudinea este însă foarte importantă, și seriozitatea la fel. Dacă ești neserios o dată și nu trimiți coletul la timp sau deloc, nu te aștepta să mai aibă alți oameni încrede în tine la schimburi, pentru că acest gen de lucruri circulă foarte repede în grupuri și vei fi văzut foarte prost. La fel, dacă s-a întâmplat ceva și nu poți trimite coletul la data stabilită, anunță cealaltă persoană.

Eu am fost mulțumită de majoritatea schimburilor efectuate și am primit o grămadă de cărți pe care le-am citit și mi-au plăcut (de exemplu, am primit seria Harry Potter nou-nouță, în folie) și de asemenea, sunt oameni cu care am făcut nenumărate schimburi. Mi se pare o idee bună să dai cărțile pe care nu ți le mai dorești în bibliotecă, în acest fel. Nu există niciun dezavanta, dacă ambele persoane se țin de cuvânt.

Dacă nu ai mai făcut schimburi până acum, sper că acest mini-ghid te-a ajutat. Dacă nu ești sigur că vrei să dai o anumită carte la schimb – numai tu ai răspunsul. Gândește-te că e mult mai bine să oferi acea carte unei persoane care chiar și-o dorește, decât să stea pur și simplu în biblioteca ta. Aud oameni care spun că nu se pot despărți de cărți, chiar dacă nu le-au plăcut. Decizia îți aparține…

În această postare am prezentat doar lucruri bazate pe propria mea experiență. Dacă aveți întrebări sau lucruri de adăugat, nu ezitați să-mi lăsați un comentariu.

Cutia cu fantome, recenzie

O Doamne!

Ediția asta e oribilă, are caraghios de multe greșeli de tipar și altele… dar cel mai mult m-a deranjat traducerea ultimelor trei replici din cauza cărora a trebuit să caut ebook-ul în engleză pe net ca să văd sigur ce înseamnă. Dacă m-aș fi luat după traducerea românească vagă, aș fi rămas cu o impresie proastă despre carte…

DAR NU. După cum mi-am dat seama de la bun început, IUBESC această carte.

Personajele principale sunt Jude și iubita lui, Georgia, care devin bântuiți de o fantomă. Fantoma este tatăl vitreg al fostei iubite a lui Jude (rockstar în vârstă de 54 de ani) și caută răzbunare. Această fantomă este cumpărată de Jude de pe internet (după ce a primit un pont malefic) sub forma unei cutii în formă de inimă – de unde și titlul romanului.

Apoi urmează un plot-twist imens care constă în adevăratul motiv pentru care Craddock îl urmărește pe Jude și-i transformă viața într-un coșmar. Finalul este fericit însă misterios și perfect. Nu pot spune mai multe fără să dau spoilere dar povestea este genială.

Regret tare mult moartea lui Danny, prietenul care locuia cu Jude și Georgia… părea un personaj foarte interesant. În rest, cartea m-a captivat până la ultima pagină, chiar dacă ediția în engleză cu siguranță ar fi de mii de ori mai bună. Este o poveste originală și cu adevărat scary. Este o poveste complexă cu personaje foarte complexe. Nu există un triunghi amoros. Jude este un mic zeu. Tare mi-ar plăcea să vad cartea asta într-un film dar și să aibă o continuare. Există fantome, oameni morți, lumea de dincolo. Există trucuri ale minții, violență, chestii care pot crea repulsie. Mă bucur că mi-am început călătoria în lumea romanelor horror cu această carte pe care o recomand – nu chiar tuturor! Am tot făcut comparație între ea și Sânge Satanic (Jude = M. iar Georgia/Merrybeth = R.). Sunt de fapt două povești: viața de cuplu dintre Jude și Georgia și povestea familiei lui Craddock care are două fiice vitrege – pe Anna, fosta lui Jude și pe Jessica, care la rândul său are o fiică. Toate aceste personaje joacă un rol foarte important în poveste. Și să nu-l uităm pe teribilul tată a lui Jude…

Mă bucur foarte mult că am citit acest roman vulgar de savuros și sper să citesc cât mai multe cărți de la Joe Hill, pentru că deja am o presimțire că și el va ateriza pe lista autorilor mei preferați în scurt timp.

Concurs bookbox!

Aceasta este cutia cu cărți și swag-uri pe care o puteti câștiga. În cutie se găsesc următoarele cărți:

- Hollywoodul e ca un liceu de fițe de Zoey Dean

- Răfuiala de Kelley Armstrong (ediție de buzunar)

- Cartea interzisă de Sophie Audouin-Mamikonian

- În pași de dans de Beatrice Masini

Cărțile sunt din biblioteca mea. Swag-urile sunt ultimele care mi-au mai rămas.

Ce trebuie să faceți pentru a câștiga această cutie?

Urmăriți blogul prin e-mail sau butonul de deasupra.
Lăsați UN* comentariu mai jos în care vă anunțați participarea. (=UNUL SINGUR, căci altfel există șanse să mă încurc la numărat iar voi să fiți descalificați).

Atât. Asta e tot.

DEADLINE: luni, 23 martie.

Succes!

Carturesti Carusel…

De obicei, nu fac recenzii la librarii dar nu ma pot abtine de data asta. Am fost foarte dezamagita. Toata lumea prezenta locul ca pe un paradis… 

Tot ce am vazut eu a fost o cladire relativ mare si destul de goala. Alba. Simpla. Cu mult prea putine carti impartite pe rafturi (ce-i drept, pe-a mea am gasit-o). Ultimul etaj a fost o surpriza neplacuta putin mai mica fiindca deja eram obisnuita cu ideea ca la Carturesti nu e nimic proaspat sau bun de mancat. Am fost cu o colega si ne-am luat doua deserturi diferite (singurele disponibile). Au fost oribile. 

Ma bucur ca au lift, totusi. Dar Carturesti Verona e inca de un milion de ori mai bun. Nu vreau sa ma mai intorc la Carusel. Nu recomand acea locatie. 

Omfgh Cristina Nemerovschi

Care ar fi fost sansele?! Tocmai am dat peste acest articol 

Care ar fi fost sansele ca in biblioteca mea sa existe doar cele 8 volume publicate de Cristina Nemerovschi plus primele doua volume din seria Ultima vrajitoare din Transilvania? (De la Herg Benet)

Care ar fi fost sansele sa o intreb pe autoare la Gaudeamus 2014 tocmai despre continuarea acestei trilogii?

Jur ca atunci cand am citit primele randuri din primul volum m-am gandit ca stilul seamana oarecum dar nu mi-a trecut prin minte ca Anna Vary e un pseudonim. Si nu cred ca domnul Voicescu a facut vreo gluma. 

E adevarat ca nu prea ma incanta aceasta trilogie si nici nu stiam nimic de autoarea asta, lucru curios… Dar acum cu siguranta nu ma voi desparti de ea. I’m still in shock. Scriu de pe telefon. Ziua asta a fost mult prea mult pentru mine…

Finaluri dezamăgitoare (spoiler alert!)

Aș vrea să vorbesc despre tipul meu preferat de final cât și să numesc niște finaluri care m-au dezamăgit (de unde și spoiler alert-ul din titlu).

E de la sine înțeles că dedest finalurile mult prea fericite și clișeice – și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…

Dar detest finalurile fericite în general. Îmi plac finalurile realiste, oricât de triste ar fi ele. Deși nu am citit prea multă literatură horror, știu din filme că e inadmisibil pentru mine ca o carte din acest gen să aibă un sfârșit fericit, de genul, totul s-a rezolvat și răul a dispărut. În orice caz, hai să începem cu exemplele de finaluri teribile…

1. Jocurile Foamei

Finalul acestei trilogii a fost primul care mi-a venit în minte atunci când m-am gândit să scriu această postare. Împreună cu filmele, povestea mi se pare extraordinară, o ador pe Katniss și am devorat cărțile în timp record. Finalul a fost ÎNGROZITOR. Cum adică, fix chestia cea mai scârboasă – au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și au avut copii – !? Ultimul volum a fost plin de acțiune, totul a mers perfect – tensiune, dramă, suspans… mai puțin ultimele rânduri în care autoarea ne spune ce se întâmplă cu Katniss. Dintre toate finalurile din lume, zău că orice altceva s-ar fi potrivit…

2. Ochi-de-pisică de Margaret Atwood și Sub aceeași stea

Cărțile astea sunt la egalitate pentru că finalurile lor m-au dezamăgit din același motiv. Nu e precum în cazul anterior, nu a fost nimic clișeic în ce s-a întâmplat, totul e destul de realist ȘI TOTUȘI… parcă ultimele pagini, concluzia, duce de fapt la ideea că nimic altceva din ce s-a întâmplat în carte, înaintea finalului, nu a contat. Și urăsc să cred asta. E mai degrabă un final pesimist decât unul realist.

3. Alchimistul

Am citit cartea asta de două ori. Este o carte bună însă nu știu dacă finalul ei poate fi încadrat într-o tipologie. Pur și simplu personajul a ajuns exact de unde a plecat dar cu mult mai multe cunoștințe – pe sistemul că nu contează destinația ci drumul, chestie pe care nu o pot susține… deci poate că acest final se încadrează în tiparul “chestii personale”.

Acestea sunt câteva exemple de finaluri dezamăgitoare la care m-am gândit. Voi ce ați mai adăuga pe listă?

Alan Turing: The Enigma

Am văzut aseară filmul cu Benedict Cumberbatch în rol principal și mi-a plăcut foarte tare. M-am bucurat când am aflat că există și o carte ce spune aceeași poveste: a unui geniu britanic care a scurtat războiul (WWII) cu doi ani. Mi-ar face mare plăcere să citesc această carte…

Ce spuneți?

P.S. Recomand filmul.