Cristina Boncea's Blog, page 92

Despre schimbul de cărți (tips&tricks)

În această postare voi explica în ce constă schimbul de cărți și voi oferi detalii utile, cât și argumente în această direcție.

În primul rând, schimburile de cărți au cel mai adesea loc în grupurile de pe Facebook (căutați ceva de genul “schimb cărți” la grupuri pe Facebook și le veți găsi) dar și pe anumite bloguri de cărți, în comentarii, schimbul de replici având de obicei loc pe e-mail. După ce ați găsit o persoană care dă la schimb o carte sau mai multe cărți care vă interesează, iar aceasta este la rândul său de acord cu schimbul, urmează schimbul de adrese (există și posibilitatea de predare personală dacă vă găsiți în același oraș)… Pornind de aici, schimbul se face de cele mai multe ori prin Poșta Română (prețul minim pentru un colet este 2,40 iar fiecare persoană plătește partea sa de transport; pentru a trimite un colet fără ramburs prin Poșta Română trebuie să completați un formular/buletin de expediție care se găsește la orice oficiu poștal) dar uneori și prin curier (în acest caz, firma de curierat este alegerea voastră). Stabiliți cu persoana respectivă data la care veți trimite coletele. Pentru siguranță, puteți cere o dovadă constând în chitanța primită de la poștă, unde este specificat numele dumneavoastră și data la care a fost trimis coletul. Acestea sunt etapele schimbului de cărți și totul constă în buna comunicare cu cealaltă persoană. Mie nu mi s-a întâmplat niciodată să găsesc o persoană neserioasă, care să nu-mi trimită coletul promis, însă am auzit de aceste cazuri destul de frecvent. Bazat pe experiența mea destul de vastă în această materie, vă pot oferi câteva sfaturi atunci când vreți să decideți dacă doriți să faceți un schimb de cărți:

- dacă doriți să decideți în funcție de valoarea materială a cărții, prețul actual din librării sau o medie a acestuia este cel care contează și nu prețul inițial al produsului (nimeni n-o să-și dorească o carte la mâna a doua când o poate cumpăra cu un preț mai mic de pe internet… cu alte cuvinte, da, cărțile oferite de ambele părți ar trebui să aibă un preț de piață egal însă facem acest calcul în funcție de prețul actual, chiar dacă uneori este greu să te desprați de un obiect pe care la început l-ai cumpărat cu o sumă mai mare de bani; excepție pot face cărțile care nu se mai găsesc pe piață din diferite motive).

- cel puțin în cazul meu, valoarea sentimentală o depășește mereu pe cea materială, așa că dacă nu sunteți siguri că un anumit schimb se merită, gândiți-vă la cât de multe vă doriți cartea/ile pe care le puteți primi, în loc să puneți în față diferența de preț sau alte detalii

- când vine vorba despre un număr mai mare de cărți date sau primite, aș zice că numărul nu este aproape niciodată relevant; 6 cărți date nu echivalează tot timpul alte 6 cărți primite –  de exemplu, am oferit primele patru volume din seria Jurnalul unui puști pe primele zece volume în ediție de buzunar din Vampirii Sudului + Iubitul Virtual. Cred că e important ca fiecare să câștige cât mai multe dintr-un schimb și să ajungă la o înțelegere cât mai avantajoasă cu cealaltă persoană. Dar argumentul în sine, că numărul cărților trebuie să fie egal mi se pare o aberație. Un motiv este prețul care poate să difere complet (de exemplu, în cazul meu, cele patru volume din Jurnalul unui puști valorau pe atunci 100 și ceva de lei pe când setul în ediție de buzunar Vampirii Sudului putea fi achiziționat chiar și cu 70. Cred că e un sfat bun să vă dați seama cât de mult își dorește cealaltă persoană cărțile pe care le oferiți.

Un alt factor important în acest caz este și grosimea cărților. Nu mi se pare ok să fie câteva volume de 500 de pagini contra unei serii mai mici de cărți, dar asta e alegerea fiecăruia.

- starea produsului. Toate cărțile pe care le-am primit până acum au fost în stare foarte bună însă nu se întâmplă mereu așa. Eu zic că e important să vezi poze sau să ceri detalii legate de cât de folosită este o carte, înainte de a face schimbul. Dar bineînțeles, și produsul oferit de voi trebuie să-și respecte descrierea (de ex., nu spuneți că o carte e în stare bună când ea are câteva pagini lipsă, ș.a.m.d).

Schimbul funcționează cam așa, cel puțin pe grupuri: postezi o poză sau o listă cu cărțile oferite de tine, ai în minte un mic wishlist sau o idee de ce ți-ai dori să primești (în funcție și de cât de valoroasă este în general oferta ta – prin asta vreau să spun că sunt anumite cărți mai căutate decât altele și deci ai o șansă mai mare să primești o carte pe care o vrei în schimb dar asta nu înseamnă că dacă ai o cartye mai puțin cunoscută nu se găsește cineva care să și-o dorească – pur și simplu mi se pare rațional să-ți dai seama că dacă oferi o carte clasică în ediția ei din ’80, să nu te aștepți să primești cărți de John Green la schimb… deși e posibil, nu e o situație prea des întâlnită). Cel mai important lucru e până la urmă că tu scapi de o carte care poate nu ți-a plăcut sau o ai de două ori iar în schimb primești ceva de care ești interesat. Corectitudinea este însă foarte importantă, și seriozitatea la fel. Dacă ești neserios o dată și nu trimiți coletul la timp sau deloc, nu te aștepta să mai aibă alți oameni încrede în tine la schimburi, pentru că acest gen de lucruri circulă foarte repede în grupuri și vei fi văzut foarte prost. La fel, dacă s-a întâmplat ceva și nu poți trimite coletul la data stabilită, anunță cealaltă persoană.

Eu am fost mulțumită de majoritatea schimburilor efectuate și am primit o grămadă de cărți pe care le-am citit și mi-au plăcut (de exemplu, am primit seria Harry Potter nou-nouță, în folie) și de asemenea, sunt oameni cu care am făcut nenumărate schimburi. Mi se pare o idee bună să dai cărțile pe care nu ți le mai dorești în bibliotecă, în acest fel. Nu există niciun dezavanta, dacă ambele persoane se țin de cuvânt.

Dacă nu ai mai făcut schimburi până acum, sper că acest mini-ghid te-a ajutat. Dacă nu ești sigur că vrei să dai o anumită carte la schimb – numai tu ai răspunsul. Gândește-te că e mult mai bine să oferi acea carte unei persoane care chiar și-o dorește, decât să stea pur și simplu în biblioteca ta. Aud oameni care spun că nu se pot despărți de cărți, chiar dacă nu le-au plăcut. Decizia îți aparține…

În această postare am prezentat doar lucruri bazate pe propria mea experiență. Dacă aveți întrebări sau lucruri de adăugat, nu ezitați să-mi lăsați un comentariu.

Cutia cu fantome, recenzie

O Doamne!

Ediția asta e oribilă, are caraghios de multe greșeli de tipar și altele… dar cel mai mult m-a deranjat traducerea ultimelor trei replici din cauza cărora a trebuit să caut ebook-ul în engleză pe net ca să văd sigur ce înseamnă. Dacă m-aș fi luat după traducerea românească vagă, aș fi rămas cu o impresie proastă despre carte…

DAR NU. După cum mi-am dat seama de la bun început, IUBESC această carte.

Personajele principale sunt Jude și iubita lui, Georgia, care devin bântuiți de o fantomă. Fantoma este tatăl vitreg al fostei iubite a lui Jude (rockstar în vârstă de 54 de ani) și caută răzbunare. Această fantomă este cumpărată de Jude de pe internet (după ce a primit un pont malefic) sub forma unei cutii în formă de inimă – de unde și titlul romanului.

Apoi urmează un plot-twist imens care constă în adevăratul motiv pentru care Craddock îl urmărește pe Jude și-i transformă viața într-un coșmar. Finalul este fericit însă misterios și perfect. Nu pot spune mai multe fără să dau spoilere dar povestea este genială.

Regret tare mult moartea lui Danny, prietenul care locuia cu Jude și Georgia… părea un personaj foarte interesant. În rest, cartea m-a captivat până la ultima pagină, chiar dacă ediția în engleză cu siguranță ar fi de mii de ori mai bună. Este o poveste originală și cu adevărat scary. Este o poveste complexă cu personaje foarte complexe. Nu există un triunghi amoros. Jude este un mic zeu. Tare mi-ar plăcea să vad cartea asta într-un film dar și să aibă o continuare. Există fantome, oameni morți, lumea de dincolo. Există trucuri ale minții, violență, chestii care pot crea repulsie. Mă bucur că mi-am început călătoria în lumea romanelor horror cu această carte pe care o recomand – nu chiar tuturor! Am tot făcut comparație între ea și Sânge Satanic (Jude = M. iar Georgia/Merrybeth = R.). Sunt de fapt două povești: viața de cuplu dintre Jude și Georgia și povestea familiei lui Craddock care are două fiice vitrege – pe Anna, fosta lui Jude și pe Jessica, care la rândul său are o fiică. Toate aceste personaje joacă un rol foarte important în poveste. Și să nu-l uităm pe teribilul tată a lui Jude…

Mă bucur foarte mult că am citit acest roman vulgar de savuros și sper să citesc cât mai multe cărți de la Joe Hill, pentru că deja am o presimțire că și el va ateriza pe lista autorilor mei preferați în scurt timp.

Concurs bookbox!

Aceasta este cutia cu cărți și swag-uri pe care o puteti câștiga. În cutie se găsesc următoarele cărți:

- Hollywoodul e ca un liceu de fițe de Zoey Dean

- Răfuiala de Kelley Armstrong (ediție de buzunar)

- Cartea interzisă de Sophie Audouin-Mamikonian

- În pași de dans de Beatrice Masini

Cărțile sunt din biblioteca mea. Swag-urile sunt ultimele care mi-au mai rămas.

Ce trebuie să faceți pentru a câștiga această cutie?

Urmăriți blogul prin e-mail sau butonul de deasupra.
Lăsați UN* comentariu mai jos în care vă anunțați participarea. (=UNUL SINGUR, căci altfel există șanse să mă încurc la numărat iar voi să fiți descalificați).

Atât. Asta e tot.

DEADLINE: luni, 23 martie.

Succes!

Carturesti Carusel…

De obicei, nu fac recenzii la librarii dar nu ma pot abtine de data asta. Am fost foarte dezamagita. Toata lumea prezenta locul ca pe un paradis… 

Tot ce am vazut eu a fost o cladire relativ mare si destul de goala. Alba. Simpla. Cu mult prea putine carti impartite pe rafturi (ce-i drept, pe-a mea am gasit-o). Ultimul etaj a fost o surpriza neplacuta putin mai mica fiindca deja eram obisnuita cu ideea ca la Carturesti nu e nimic proaspat sau bun de mancat. Am fost cu o colega si ne-am luat doua deserturi diferite (singurele disponibile). Au fost oribile. 

Ma bucur ca au lift, totusi. Dar Carturesti Verona e inca de un milion de ori mai bun. Nu vreau sa ma mai intorc la Carusel. Nu recomand acea locatie. 

Omfgh Cristina Nemerovschi

Care ar fi fost sansele?! Tocmai am dat peste acest articol 

Care ar fi fost sansele ca in biblioteca mea sa existe doar cele 8 volume publicate de Cristina Nemerovschi plus primele doua volume din seria Ultima vrajitoare din Transilvania? (De la Herg Benet)

Care ar fi fost sansele sa o intreb pe autoare la Gaudeamus 2014 tocmai despre continuarea acestei trilogii?

Jur ca atunci cand am citit primele randuri din primul volum m-am gandit ca stilul seamana oarecum dar nu mi-a trecut prin minte ca Anna Vary e un pseudonim. Si nu cred ca domnul Voicescu a facut vreo gluma. 

E adevarat ca nu prea ma incanta aceasta trilogie si nici nu stiam nimic de autoarea asta, lucru curios… Dar acum cu siguranta nu ma voi desparti de ea. I’m still in shock. Scriu de pe telefon. Ziua asta a fost mult prea mult pentru mine…

Finaluri dezamăgitoare (spoiler alert!)

Aș vrea să vorbesc despre tipul meu preferat de final cât și să numesc niște finaluri care m-au dezamăgit (de unde și spoiler alert-ul din titlu).

E de la sine înțeles că dedest finalurile mult prea fericite și clișeice – și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…

Dar detest finalurile fericite în general. Îmi plac finalurile realiste, oricât de triste ar fi ele. Deși nu am citit prea multă literatură horror, știu din filme că e inadmisibil pentru mine ca o carte din acest gen să aibă un sfârșit fericit, de genul, totul s-a rezolvat și răul a dispărut. În orice caz, hai să începem cu exemplele de finaluri teribile…

1. Jocurile Foamei

Finalul acestei trilogii a fost primul care mi-a venit în minte atunci când m-am gândit să scriu această postare. Împreună cu filmele, povestea mi se pare extraordinară, o ador pe Katniss și am devorat cărțile în timp record. Finalul a fost ÎNGROZITOR. Cum adică, fix chestia cea mai scârboasă – au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și au avut copii – !? Ultimul volum a fost plin de acțiune, totul a mers perfect – tensiune, dramă, suspans… mai puțin ultimele rânduri în care autoarea ne spune ce se întâmplă cu Katniss. Dintre toate finalurile din lume, zău că orice altceva s-ar fi potrivit…

2. Ochi-de-pisică de Margaret Atwood și Sub aceeași stea

Cărțile astea sunt la egalitate pentru că finalurile lor m-au dezamăgit din același motiv. Nu e precum în cazul anterior, nu a fost nimic clișeic în ce s-a întâmplat, totul e destul de realist ȘI TOTUȘI… parcă ultimele pagini, concluzia, duce de fapt la ideea că nimic altceva din ce s-a întâmplat în carte, înaintea finalului, nu a contat. Și urăsc să cred asta. E mai degrabă un final pesimist decât unul realist.

3. Alchimistul

Am citit cartea asta de două ori. Este o carte bună însă nu știu dacă finalul ei poate fi încadrat într-o tipologie. Pur și simplu personajul a ajuns exact de unde a plecat dar cu mult mai multe cunoștințe – pe sistemul că nu contează destinația ci drumul, chestie pe care nu o pot susține… deci poate că acest final se încadrează în tiparul “chestii personale”.

Acestea sunt câteva exemple de finaluri dezamăgitoare la care m-am gândit. Voi ce ați mai adăuga pe listă?

Alan Turing: The Enigma

Am văzut aseară filmul cu Benedict Cumberbatch în rol principal și mi-a plăcut foarte tare. M-am bucurat când am aflat că există și o carte ce spune aceeași poveste: a unui geniu britanic care a scurtat războiul (WWII) cu doi ani. Mi-ar face mare plăcere să citesc această carte…

Ce spuneți?

P.S. Recomand filmul.

Wishlist!

Tocmai citesc Cutia cu fantome și am citit doar primele cincizeci de pagini ȘI O IUBESC. Am văzut filmul Horns și mi-a plăcut. Sunt foarte convinsă că mi-ar plăcea și cartea și vreau foarte mult să o citesc. Ce credeți?

Sunt două tipuri de lectură!…

Mi-a luat ceva să-mi dau seama de acest lucru însă am sesizat că în biblioteca mea se găsesc două tipuri diferite de lecturi: cărți pe care le citesc (sau le-am citit) fiindcă îmi plac și cărți pe care îmi place să le citesc. Diferența nu pare a fi așa de mare când o pun în cuvinte însă voi încerca să explic mai departe.

Cărțile mele se împart în cele pentru care sunt mândră că le-am citit și cele de care mi-e oarecum rușine, pe care nici eu nu le consider lecturi serioase, care sunt pur și simplu entertaining. Nu vreau să renunț la niciuna din categorii. Înainte mă blamam pentru faptul că îmi pierdeam timpul citind cărți pentru copii sau romane YA/Fantasy dar time you enjoy wasting was not wasted time. Așadar, voi continua să citesc acest tip de cărți care, chiar dacă nu au o profunzime aparte și/sau o poveste extraordinară, deseori mă fac să mă simt bine citindu-le.

Favoritele mele vor fi întotdeauna cărți ce fac parte din prima categorie și anume, cărți care mi-au făcut plăcere în timpul lecturii cât și după. Am vrut doar să stabilesc acest lucru pentru mine însămi.

Voi aveți plăceri vinovate? Cum vă clasificați lecturile?

Nepotul Magicianului, recenzie

Nu pot spune că am urât-o, din moment ce am reușit să o duc până la bun sfârșit. Cartea este scrisă prin 1950 așa că limbajul, chiar și tradus, este vechi (cu multe “î”-uri, dar nu numai asta); pot spune că acest limbaj, la fel ca în orice altă carte veche, mă deranjează. Povestea în sine este un fel de prequel și ne arată cum a apărut dulapul magic care duce spre Narnia. Cartea este foarte scurtă dar sunt convinsă că dacă ar fi fost mai lungă, aș fi renunțat la ea. Este o carte destul de comică.

Personajele principale sunt o fată și un băiat iar titlul cărții se referă la băiat – căci unchiul său este oarecum magician. Începutul Narniei este de asemenea prezentat, foarte asemănător cu începutul zilelor noastre – leul este un fel de Dumnezeu. Nu spun că lucrurile despre care se scrie nu sunt frumoase; dimpotrivă, cartea este destul de anti-clișeică, totul este logic și realist însă mult prea simplu și deseori plictisitor. Aș vrea să citesc următoarele cărți din pură curiozitate și doar dacă sunt la fel de scurte. Poate că dacă ar fi rescrisă conform zilelor noastre, mi-ar plăcea mai mult însă pur și simplu nu mă poate captiva această poveste, în modul în care este prezentată în acest volum. Poate că volumul următor este mai interesant deoarece începe acțiunea propriu-zisă (bănuiesc).Totul a fost perfect, ca tehnică și în teorie însă pur și simplu romanul nu a reușit să mă atingă, să mă facă să empatizez cu vreunul din personaje – care la rândul lor, sunt foarte, foarte șterse.

În orice caz, recomand cartea fanilor cărților pentru copii, celor care caută aventură și magie.