Cristina Boncea's Blog, page 88
May 25, 2015
Desenul din covor – colecție editura ART!
Am descoperit recent această colecție aparținând editurii Art și mi s-a părut că are un concept foarte interesant. Referitor la titlul colecției, în descriere spune:
Relaţia pe care ea o sugerează între existenţă şi destin, între hazard şi ordine, între libertate şi necesitate constituie însă miezul problematic al mai tuturor romanelor modernităţii şi postmodernităţii. – Citiți continuarea pe: http://www.editura-art.ro/colectie/desenul-din-covor#sthash.Myty9d0E.dpuf
Am o singură carte din această colecție, cumpărată de la un anticariat. Cartea se numește Păienjenel și arată așa:
Am cumpărat-o pentru că descrierea de pe spate mi s-a părut interesantă dar acum am descoperit că și celelalte titluri din colecție (în total 35) par cel puțin la fel de interesante – iar copertele arată super bine!
Abia aștept să o citesc pe aceasta și apoi să încerc să fac rost de alte titluri din colecție. Voi ați auzit de ea? Ce spuneți?
May 21, 2015
Dracula, recenzie
My rating: 3 of 5 stars
Nici acum, după ce în sfârșit am terminat-o, nu știu ce să spun. Afterword-ul m-a amuzat teribil dar a fost și ca o recapitulare care m-a făcut să realizez că, deși cartea este scrisă într-un mod oribil (și vechi), povestea ei este una foarte cool, de fapt. Așa că ratingul ar fi undeva pe la 3+ stele, dar hai mai întâi să vă spun ce se petrece în ea…
Există vreo cinci personaje principale masculine, plus două feminine – mai mult sau mai puțin principale… și un antagonist, chiar Dracula.
Personajele principale sunt așa: Jonathan Harker, care este chemat de Dracula chiar în castelul lui din Transilvania la începutul romanului, trei bărbați care vin la pachet – John, Quincey și Arthur… care o pețesc în aceeași zi (ca să vezi!) pe Lucy Westenra dar ea îl alege pe cel din urmă. După aceștia, mai este și Val Helsing, doctorul din Amsterdam care întregește trupa. Și desigur, Mina Harker – soția lui Jonathan, pe care o îndrăgesc toți. Cartea are foarte multe minusuri, după părerea mea…
Trebuie să spun că mor câțiva oameni. Că Dracula e foarte nașpa. Că niciunul dintre personaje n-are o personalitate, ci doar basic human instincts. M-a plictisit până la măduvă, nu doar cu stilul de scriere ci și cu descrierile inutile… Faptul că aproape fiecare personaj are un jurnal propriu – ce coincidență! Că toți acești cinci bărbați ajung să o îndrăgească pe draga de Mina, într-atât cât să-și dea viața pentru ea… “no gangbang”.
Mai e un personaj, căci John e șeful unui spital de nebuni, iar acest personaj se numește Renfield și pare un psihopat oarecare.
Totul e foarte șters în cartea asta iar până și părțile care sunt cât de cât animate sunt foarte plictisitoare. Finalul e dezgustător și cel mai clișeic lucru din lume (…happily ever after). Ca să nu mai spun că n-am găsit nimic horror la ea.
Dar, pe de altă parte, sunt și niște elemente care au făcut-o să fie citibilă…
unele pasaje amuzante, replici dubioase și perverse, unele momente din “cultura românească” prezentate în carte. Probabil ideea în sine, care acum a devenit ceva obișnuit dar pe atunci, caracteristicile unui vampir probabil că nu erau așa de bine fixate în mintea oamenilor. A durat mult prea mult, atât lectura, cât și povestea ei. Sincer, nu recomand cartea asta, cel puțin nu în engleză mai întâi. N-are nicio intrigă. Sunt câțiva oameni adunați împreună pentru a salva lumea. Niciun sentiment. Doar o poveste. Voi decideți dacă vreți să aflați una dintre poveștile care a consacrat țara noastră prin literatură…
Eu trebuie să recunosc că am găsit-o uneori ofensivă, pe partea de perspectivă feminină, un dezechilibru între sexe mai mare decât în literatura modernă, susținut de ambele părți din păcate. După cum spuneam, personajele se folosesc de jurnale pentru a-și expune perspectivele – fiecare dintre ele. Se întâmplă mai multe lucruri concomitent. Un roman foarte greoi. Nu cred că-l voi mai reciti vreodată.
May 20, 2015
Hardcover vs. Paperback!
Acum că m-am lămurit mai bine care-i faza cu aceste două ediții de cărți, cred că îmi pot exprima în sfârșit, cu adevărat opinia. Reeditarea unei cărți într-unul dintre formatele de mai sus este strict făcută pentru aspect iar în România nu se prea practică, din câte am observat. Hardcover-urile sunt mai scumpe de produs și bineînțeles, și de cumpărat – deci bănuiesc că asta e cauza. Dacă piața de carte (so și numărul cititorilor din România!) ar crește, sunt convinsă că această tactică de marketing se va aplica și la noi în următorii ani… dar cel mai probabil vor fi decenii. Ideea este că pentru un colecționar de cărți copertele contează foarte mult. Eu personal recunosc că aș cumpăra mai multe ediții ale aceleiași cărți strict pentru copertă.
Acum, pe care le prefer? Cele hardcover sau cele paperback? Mai sunt și alte tipuri de coperte, însă bătălia principală se dă între acestea două. Fiecare are avantajele și dezavantajele sale…
Pornind de la mărime, hardcover-urile mereu vor ocupa mai mult spațiu în bibliotecă, fiind mai groase. Acest lucru nu este neapărat un dezavantaj; în prezent, în biblioteca mea se găsesc ambele variante de cărți.
Recunosc că am o boală care nu ține neapărat de acest topic… îmi plac supracopertele! Fie că sunt așezate peste ediții hardcover sau paperback. De exemplu, cărțile de la editura Trei mi se par perfecte din toate punctele de vedere (tip de copertă, design-ul copertei, fontul textului și paginația, etc.). Dar să revenim…
Eu aș opta în mare parte pentru paperback-uri pentru că sincer, ca și aspect, îmi plac mai mult. Plus prețul și greutatea lor reduse (poți să le cari în geantă), faptul că unele coperte paperback sunt mai rezistente în timp decât cele hardcover… se găsesc mai ușor și parcă se și citesc mai ușor, datorită cotorului maleabil…
De ce m-am mai obosit să fac acest post o dezbatere? Mi-era clar că dintotdeauna am preferat paperback-urile. Dar voi? Voi ce preferați și de ce?
Vocea Pumnalului, recenzie
Vocea Pumnalului by Patrick Ness
My rating: 2 of 5 stars
Cartea asta a fost o pierdere completă a timpului și singurul lucru drăguț la ea e coperta. Nu aș fi cumpărat-o nici într-o mie de ani și categoric nu voi mai citi continuarea dacă nu o primesc pe gratis într-un fel sau altul.
Protagonistul e un puști pe nume Todd care trebuie să împlinească treisprezece ani în curând și astfel, să devină bărbat. Locuiește în Prentisstown, în Lumea Nouă. Cu alte cuvinte, cartea este o distopie. Pentru un anumit motiv, Todd este obligat să fugă din oraș singur iar pe drum întâlnește singura fată din viața lui, pe Viola. Un blestem s-a abătut asupra orașului în care s-a născut și toate femeile au murit; pe lângă asta, gândurile tuturor pot fi auzite sub formă de Vacarm, ceea ce face termenul de “liniște” să fie aproape inexistent. Cam astea sunt reperele spațio-temporale oferite în prima parte a romanului.
Acesta continuă vizându-i pe cei doi copii de vârste apropiate călătorind împreună pentru a găsi Haven, capitala Lumii Noi. Pe parcurs, află că a început un război și că bărbații din Prentisstown sunt pe urmele lor. Todd și Viola trebuie să se salveze și trec prin multe sacrificii și pierderi împreună. Finalul primului volum din trilogie (mult prea overrated!) este același cu finalul călătoriei celor doi.
Ce mi-a plăcut? Prea puține lucruri. Câinele lui Todd, Manchee. Ideea că toți oamenii s-au hotărât să părăsească Lumea Veche și să încerce să creeze noi așezări, unde să trăiască într-un mod simplu și fericit. Scena în care Todd și Viola s-au oprit în prima noapte de fugă și au privit cerul. Poate stilul de scriere. Biserica din spatele cascadei de la final. Existența spacșilor, un fel de extratereștri. Viața la țară și felul de a vorbi al oamenilor, care mi-a amintit de Șoareci și Oameni. Ideile feministe ale Violei. Mi-a mai plăcut și de părinții adoptivi ai lui Todd, doi bărbați care erau prieteni cu mama lui înainte ca aceasta să moară.
Ce nu mi-a plăcut? Durata inutilă a romanului. Personalitatea inexistentă a lui Todd. Povestea de dragoste nemotivată dintre cei doi. Antagoniștii superficiali. Faptul că n-am înțeles cum avea de gând primarul din Prentisstown să conducă Lumea Nouă. Practic, nu mi-a plăcut nimic – de la idee până la detaliile călătoriei lui Todd și Viola.
Cine a comparat cartea asta cu De veghe în lanul de secară pe coperta din spate e un neghiob. Vocea Pumnalului nu are pic de profunzime și nici măcar nu a reușit să mă țină ancorată în poveste. Am comparat-o tot timpul în mintea mea cu Jumătatea Rea, un roman care mi-a plăcut mult mai mult. Mai ales în legătură cu arma utilizată de Todd în scop de autoapărare, un cuțit care parcă îl face să vrea să ucidă. Cartea este una de duzină și nu o recomand.
May 11, 2015
O sută de zile de fericire, recenzie
O sută de zile de fericire by Fausto Brizzi
My rating: 3 of 5 stars
Nu pot spune că am adorat această carte iar la început, protagonistul îmi era chiar foarte antipatic – dar spre final, acesta a reușit să-mi câștige compasiunea.
Este vorba despre un om care descoperă că are cancer la stomac în fază finală și nu mai poate face nimic în legătură cu asta. Moare la patruzeci de ani, lucru care ne este menționat din primele rânduri. Conform medicilor, el mai are o sută de zile de trăit, de unde și titlul cărții, în care decidă să realizeze câteva lucruri…
Cartea este bazată în mare parte pe flashback-uri din copilăria sa, fiind crescut de bunici și apoi din anii de școală generală și liceu petrecuți alături de prietenii săi; împreună formau grupul celor patru mușchetari iar acești oameni îi sunt prieteni până în ultimele clipe de viață.
De asemenea, în carte este menționat Leonardo da Vinci și invențiile sale de foarte multe ori, precum și alți inventatori ai diferite lucruri. Personajul având patruzeci de ani, face bineînțeles o comparație între generații – atunci și acum, privindu-și copiii dar și diferențele legate de tehnologie și dezvoltare teritorială a arhitecturii, magazinelor, etc. În mare parte, acestea au rămas neschimbate.
Familia lui, formată din soția Paola și cei doi copii Eva și Lorenzo, joacă un rol foarte important în cele o sută de zile care i-au mai rămas lui Lucio. De asemenea, ei joacă și un rol foarte important în construirea compasiunii cititorului, despre care vă spuneam la început. Pierderea soțului și tatălui copiilor, după atâția ani petrecuți împreună este cu adevărat un lucru inimaginabil de trist. Iar felul în care Lucio moare…
E de menționat și intriga romanului, de la care pornesc foarte multe alte întâmplări din carte. Lucio își înșală nevasta și apoi îi mărturisește acest lucru iar pe perioada celor o sută de zile, încearcă să o recucerească. Deși urăsc atunci când romanța devine elementul principal dintr-o carte, în romanul lui Brizzi nu m-a deranjat câtuși de puțin și mi s-a părut un lucru foarte natural și plăcut de urmărit.
Trebuie să recunosc că am învățat multe lucruri despre Italia – artiștii și tradițiile sale și deci, acest roman a reprezentat o sursă foarte bună de cultivare printr-un mod distractiv și având un ritm foarte alert. Ajungând la stilul de scriere, cam ca orice roman publicat în ultimii ani, “O sută de zile de fericire” se citește foarte repede iar capitolele sunt structurate pe zile (de la -100 la 0).
Reușește Lucio să facă tot ce și-a propus înainte să moară? Ce se întâmplă și care e concluzia?
Trebuie să mai menționez și faptul că fiind o carte despre cancer, acest lucru m-a îngrijorat la început însă comparativ cu “Sub aceeași stea”, realismul și datele pe care le-am acumulat sunt la un nivel cu mult superior în acest roman. Sunt foarte multe personaje simpatice, tipic italiene (romane, mai exact), printre care și socrul lui Lucio – un personaj memorabil. O altă intrigă a cărții este chiar imaginea gogoșii de pe copertă… căci socrul este cofetar iar gogoșile sunt foarte nocive, mai ales când sunt mâncate în fiecare zi, timp de mai mulți ani. Pasiunile și amintirile lui Lucio sunt strânse toate în aceste pagini și ne sunt oferite fără ascunzișuri. Recomand cartea tuturor celor care caută o poveste interactivă dar și foarte profundă în același timp, celor care vor să înțeleagă mai multe despre cancer și despre moarte. Mulțumesc editurii Trei pentru această carte! N-am mai scris în viața mea așa de mult pe un roman, dat fiind faptul că niciunul nu mi-a mai solicitat atât de tare implicarea…
May 10, 2015
Wishlist!
Asta e doar o carte din mica serie, reeditată bănuiesc, pe care am ajuns să mi-o doresc datorită Cristinei Nemerovschi (= încă o chestie pe care Cristina Nemerovschi m-a făcut să o vreau, pe lângă publicarea la editura Herg Benet și dorința de îmbunătățire a traiului românesc ???); mai exact, datorită ultimului său roman publicat – Păpușile, care este bazat pe aceste cărticele de tip bandă desenată, cu niște desene irezistibile…
Se găsesc foarte greu pe unele librării online și prin anticariate, Cu prima ocazie, le voi colecționa pe toate patru (?). Ce ziceți? Ați auzit de ele? Poate părinții voștri… ?
Metode ieftine de achiziționare a cărților!
Vă tot prezint diferite cărți pe care le-am achiziționat și poate mulți dintre voi vă întrebați cum de reușesc să strâng atât de multe pe parcursul unei luni… Răspunsul e simplu: dacă le-aș cumpăra la prețul lor inițial, nu mi-aș permite nici măcar un sfert din suma lor totală.
Așadar, care este trucul? Cum se pot cumpăra atât de multe cărți la prețuri reduse?
Când vine vorba de acest hobby destul de costisitor, trebuie să le vânezi! Trebuie să ai un wishlist bine fixat în minte și să știi ce cauți, sau măcar să ai o idee – nume ale unor autori, genul favorit, etc. Fiecare își dorește altceva de la o carte însă cu toții ne dorim să avem cărți în stare bună și achiziționate cât mai ieftin cu putință!
Unde le găsim?
1. ANTICARIATE
Vă pot recomanda cu toată inima Anticariatul Unu care se găsește la Piața Universității, vizavi de Springtime. Chiar la intrare, în stânga, se găsesc câteva rafturi pline cu cărți de toate felurile la numai 5 lei. Când coborâți scările, mai există alte câteva rafturi cu cărți la 2 lei plus un raft imens cu cărți YA/Fantasy în perfectă stare, la prețuri foarte bune. Tot în zona Universității, mai găsiți și Ex Libris, de unde plănuiesc să-mi cumpăr și eu câteva cărți.
2. ELEFANT.RO
Da, ei au cele mai mari și multe reduceri din România pentru o librărie online (printre altele). Se merită să profitați de ofertele lor însă problema este că stocurile se epuizează foarte repede așa că trebuie să vă grăbiți.
3. CĂRȚI LA MÂNA A DOUA
Există site-uri precum okazii.ro sau olx.ro unde puteți găsi o carte anume pe care o căutați, poate chiar nouă. Merită încercate dacă știți exact ce vreți să cumpărați. Există de asemenea și bloguri nu foarte cunoscute unde posesorii își vând cărțile din bibliotecă la prețuri foarte bune (o simplă căutare pe Google cu titlul cărții urmată de cuvântul “vând” poate fi de un real folos). Există și un site numit lucrurigratis.ro de unde puteți face rost de cărți dacă sunteți pe fază și sunteți aleși de către donator.
4. SCHIMBURILE DE CĂRȚI
Am scris acum ceva vreme un articol despre asta, însă trebuie să spun că o mare parte din cărțile din biblioteca mea își au sursa în schimburile de cărți. Recomand asta tuturor celor care vor să citească ceva nou și în același timp, vor să scape de o carte care nu le-a plăcut foarte tare din bibliotecă.
5. SPONSORIZĂRILE ȘI CONCURSURILE
Dacă aveți un blog de cărți, încercați să îl faceți cât mai atractiv și popular în comunitate pentru ca vreo editură sau librărie online să vă ofere o sponsorizare. Sponsorizările sunt o sursă foarte importantă de unde puteți primi cele mai noi apariții ale căror prețuri ar fi exagerate pe site-urile oficiale, în schimbul unor recenzii. Solicitarea vă poate fi aprobată decă blogul vostru are vechime și un anumit număr de urmăritori, etc. (depinde de la editură la editură, pe ce criterii își bazează sponsorizările și care sunt condițiile).
Cât despre concursuri, mă refer la cele de pe bloguri organizate periodic, unde premiile sunt desigur, cărți. Înainte de toate punctele menționate anterior, primeam foarte multe cărți de la concursuri. Pentru a fi în pas cu ultimele concursuri din blogosferă, dați like paginilor de Facebook a cât mai multor bloguri și intrați în grupurile de lectură de pe Facebook (puteți căuta simplul cuvânt “carte” în categoria Grupuri pe Facebook și tot veți da peste câteva grupuri active).
OK, dar cum rămâne cu cărțile în engleză?
Deși soluțiile oferite mai sus pot fi utilizate și pentru achiziționarea cărților în limba engleză (sau alte limbi), mai am câteva expres pentru această categorie. În biblioteca mea se găsesc și destul de multe cărți în engleză pe care nici nu mă gândesc să le achiziționez la prețul lor real… P.S. Pentru cumpărăturile de pe site-urile de cărți străine, aveți nevoie de un card; ar fi de folos și un cont de PayPal.
1. BOOKDEPOSITORY ȘI BETTERWORLDBOOKS
Cele două site-uri care oferă free worldwide shipping. Primul oferă doar cărți noi iar al doilea, doar cărți la mâna a doua dar care vin în condiții excelente și la super prețuri. Alegerea vă aparține.
1.1. ABEBOOKS
Cu siguranță mai sunt câteva site-uri care oferă shipping to Romania la o valoare cât de cât ok, însă Abebooks este unul dintre cele pe care le-am încercat personal și mă bucur foarte tare pentru existența sa. Shipping-ul depinde de vânzător însă prețurile cărților sunt foarte mici așa că mi se pare că se compensează perfect cele două valori (chiar dacă shipping-ul este mai mare decât prețul produsului, valoarea totală ar putea fi mai mică decât prețul produsului nou). Și aici găsiți cărți la mâna a doua, în general, dar într-o stare foarte bună.
2. EBAY
Mi-am cumpărat și câteva cărți de pe eBay, căci shipping-ul depinde la vânzător la vânzător. Unii chiar oferă free shipping sau o valoare rezonabilă pentru produsele lor. Merită să căutați.
3. OKIAN
Or mai fi în România și alte librării online care vând cărți în limba engleză, însă Okian e preferatul meu pentru că 1. prețurile sunt deseori reduse și deci, foarte bune și 2. poți comanda o carte anume iar ei îți vor spune prețul și când ți-o pot livra.
Ca sursă pentru cărțile străine s-ar mai putea considera și Cărtureștiul unde, deși majoritatea prețurilor sunt imense, se mai găsesc cărți din diferite colecții de clasici la prețuri foarte bune (ex.: Signet Classics – 16 lei/orice volum, indiferent cât de gros). Cu puțin noroc, în orice librărie se poate găsi o carte pe care vi-o doriți la un preț bun însă ce nu vă sfătuiesc să faceți e să cumpărați cărțile imediat după cum s-au lansat, de pe site-ul editurii. Așteptați puțin și vor apărea reduceri. Eu personal sunt în stare să aștept ani întregi pentru a găsi o anumită carte la un preț bun însă asta are legătură și cu faptul că sunt foarte zgârcită.
În fine, sper că v-am ajutat cu cele câteva soluții pe care am putut să vi le ofer și sper să aveți parte de cât mai multe cărți la super prețuri. Lăsați-mi în comentarii ideile voastre pentru achiziționarea cărților la niște prețuri mai bune și mai ales, care sunt sursele voastre pentru că sharing is caring. Vă pup!
Concurs! Book Box #2
Am căutat prin biblioteca mea și am reușit să strâng următoarea mini-colecție de 8 cărți pe care vreau să vi le dăruiesc.
Multe dintre ele sunt ediții vechi dar vă asigur că în interior veți descoperi cărți cu adevărat grozave, scrise de autori clasici până la romance, mister și humor.
Pentru a participa, utilizați acest link pentru RaffleCopter. Succes!
May 9, 2015
Am citit 20/50 cărți până acum!
Titlul spune tot și sunt foarte, foarte încântată. Puteși vedea aici ce cărți am citit până acum, anul acesta. Inițial îmi propusesem 40 dar apoi am văzut că am un ritm destul de bun și am mărit challange-ul. Acum sunt convinsă că voi reuși să citesc pentru 50 de cărți anul ăsta, lucru care nu s-a mai întâmplat din 2012. Care e secretul? Am citit cărți foarte bune și/sau foarte scurte :D.
Luna aceasta mi-am propus să citesc cele cinci cărți mari și groase primite de la editura Trei și înafară de astea, orice altceva mai încape în program.
Voi cât și mai ales, ce ați citit până acum în 2015?
May 8, 2015
Despre comunitatea booktube (din România)!
Nu știu de ce nu m-am gândit să fac acest articol mai de mult. Pe scurt, eu am devenit interesată de comunitatea booktube din România după ce am aflat de cei cinci mari booktuberi români care organizează lunar Cartepidemia. Aceștia sunt Adela, Diana, Irina, Twist și Simona. M-am decis să mă alătur lor și chiar am participat și eu la o ediție de Cartepidemie, din luna martie – unde cartea mea a fost cea citită și promovată de ei. Bineînțeles, pe lângă ei mai sunt booktuberi activi în comunitatea românească precum Alina sau Oana.
Cât despre comunitatea booktube din afară, cei interesați știu deja de Katytastic, PolandBananasBooks, etc. și nu pot spune că am un favorit când vine vorba de ei, deși îi urmăresc constant.
Cred că acest concept de booktube, în general, este o idee grozavă pentru promovarea cărților dar în acest articol vreau să mă axez pe comunitatea de la noi…
Comunitatea este în creștere, după părerea mea, iar din ce în ce mai mulți pasionați de lectură încep canale de booktube. În ce constă acesta? Pe un canal de booktube se găsesc de obicei videoclipuri de tipul: book haul, wrap up, unboxing, review, book tag, book shelf tour, etc. Ce face canalele de booktube așa mișto? Ideea de a putea vedea efectiv bibliotecile altor oameni – o chestie complet diferită față de niște simple poze, de a fi la curent cu ce e în trend în materie de cărți, de a descoperi cărți noi și bineînțeles, ideea principală – de a te bucura alături de alți oameni de bucuria lecturii.
Există un grup pe Facebook special făcut pentru booktuberii români. Acesta poate fi găsit AICI. Nu de puține ori mi s-a spus personal că sunt mai ușor de urmărit pe canalul meu de YouTube decât pe blog, unde postez de obicei articole mai lungi și diferite dezbateri legate de cărți. Eu mă debusolez ușor când văd că niciunul dintre booktuberii pe care-i urmăresc n-a mai postat vreun video nou și mă bucur foarte tare atunci când descopăr un canal nou de booktube, al cărui protagonist are toate șansele de a deveni preferatul meu.
Așadar, vă invit și pe voi să vă creați un canal de booktube dacă simțiti că aveți ceva de spus în materie de cărți, pentru a ajuta împreună la dezvoltarea acestei comunități online.
Dacă aveți deja un astfel de canal și nu v-am menționat în acest articol, vă invit să-mi lăsați linkul mai jos. Am și câteva întrebări pentru voi:
Ce booktuberi urmăriți și ce fel de video vă place cel mai mult să vizionați? Cât de mult credeți că ajută ca literatura să fie promovată pe această cale în România?
