Cristina Boncea's Blog, page 90

De ce scriu recenzii… ?

Explicația pentru mine a fost mereu foarte simplă. Când m-am apucat serios de citit, acum cinci ani, simțeam nevoia de a relua cărțile pe care le citisem în clasele primare însă nu-mi mai aduceam aminte mare lucru din ele. Așa s-a întâmplat și ulterior, cu o mare parte din cărțile citite la începutul anului 2011. M-am hotărât să scriu recenzii, cu tot cu spoilere, pentru a-mi aminti ce se întâmplă mai exact în carte.

Nu pentru a instiga lumea la lectură – căci ei personal citesc recenzia unei cărți abia după ce am terminat de citit, de obicei – și nu pentru a promova o anumită carte. Nici în ziua de azi nu fac acest lucru, chiar dacă primesc o sponsorizare și sunt obligată să postez o recenzie. Mă mândresc cu faptul că n-am citit niciodată ceva ce n-am vrut să citesc, de aceea am avut mare grijă cu sponsorizările dar și cu cărțile primite la schimburi.

Încerc în recenziile mele să cuprind nu doar acțiunea cărții ci și starea pe care mi-a indus-o în timp ce citeam. Cred că aceasta este de fapt partea mai importantă. Faptul că recenziile mele îi ajută pe alții și poate le adaugă o carte în plus pe TBR list mă bucură foarte mult, însă repet, nu acesta este scopul meu principal.

  Încerc să vin cu recenzii cât mai amănunțite, care să arate cititorilor dar și mie însămi motivele pentru care mi-a plăcut sau nu mi-a plăcut o carte. Din fericire, am primit mult feedback pozitiv în legătură cu recenziile mele și vă mulțumesc pentru acest lucru.

Cei dintre voi care scriu recenzii, de ce o faceți? Ce vă face să citiți o recenzie?

Sponsorizare editura Trei!

Am reușit în sfârșit să pun mâna pe o primă sponsorizare de la editura mea preferată, la momentul actual!

Tot ce vă pot spune este că am primit câteva cărți pe care trebuie să le recenzez pe blog însă, cât despre ce cărți e vorba, veți afla acest lucru săptămâna viitoare când voi face un nou unboxing pe canalul meu de YT. Eu una sunt mega încântată și sper să fiți și voi!

Doar tu poți salva omenirea, recenzie

Rating-ul ar fi 2.5.

Cartea ar fi în esență legată de Războiul din Golf, despre care eu nu știu nimic. Mai departe, ne spune cum ar trebui să luăm războaiele în serios, căci ele nu sunt doar niște jocuri sau imagini pe ecranul televizorului. Și poate că nu se limitează la războaie…

Mi s-a părut destul de greu de citit, deși a avut umorul specific lui Terry Pratchett. Personajul principal este Johnny Maxwell, un copil de 12 ani care joacă un joc video numit Doar Tu Poți Salva Omenirea. Acolo, personajele din joc comunică cu el iar Johnny decide să îi ajute să scape… căci spre deosebire de jucători, care aveau vieți nelimitate, SonNații mureau pe bune. Ceva mai târziu, apare și o fată numită Kirsty, împreună cu care Johnny luptă împotriva jucătorilor care nu vor să asculte de Comandantă.

Chiar nu mi-a plăcut această carte, deși personajele sunt foarte simpatice. Mi-ar plăcea să mai aud de ele, dacă fac rost de celelalte volume din trilogie. Introducerea mi s-a părut super utilă și pune totul în perspectivă.

Recomand cartea fanilor lui Pratchett, bineînțeles, și poate celor pasionați de extratereștri și cărți middle grade.

Semne de carte?!

Primele modele care îmi vin în minte sunt precum acesta de mai sus și au foarte mare succes pe Etsy. Ideea acestei postări sunt semnele de carte și importanța lor generală…

Pentru mine e nulă, căci nu mă interesează decât scopul lor practic și anume, de a nu uita unde am rămas cu lectura. De aceea, eu folosesc de la elastice de bani la etichete de haine fără cea mai mică jenă sau simț artistic. Sunt însă mulți cititori care fac colecție de semne de carte și vor să aibă cât mai multe și cât mai variate…

Pe mine nu m-a prins încă această febră deci nu văd rostul unei astfel de colecții. Pentru voi contează semnele de carte? Și dacă da, în ce măsură și cum le achiziționați?

Șoareci și oameni, recenzie

Cartea asta chiar m-a pus pe gânduri, căci are foarte multe feluri de interpretare și multe detalii de analizat.

O să pornesc de la titlu, căci el este revelator asupra mesajului acestei scurte cărți.

Personajele principale, George și Lenny sunt fermieri de ocazie iar de data asta, merg amândoi să lucreze la o fermă nouă. Acolo, se împrietenesc oarecum cu ceilalți angajați și chiar se apropie în mod deosebit de unul dintre ei pentru a pune la comun bani pentru a-și cumpăra o casă cu teren toți trei, împreună. Toate aceste lucruri, tot ce se întâmplă în carte și stă scris cu cuvinte este doar o aparență iar sensurile sunt mult mai profunde.

Ideea e că Lenny e un tip foarte masiv și retardat, care face tot ce-i spune George. Totuși, prietenia dintre ei doi e puternică. Finalul e tragic și nu ar fi putut merge decât în două direcții diferite – iar dacă ar fi fost să fie cealaltă, n-ar fi avut prea mult sens. E un roman trist, iar visul lor nu ajunge să devină realitate.

Povestea se termină unde a început și nimic nu se schimbă, de fapt.

Lenny avea o pasiune pentru lucrurile moi și pufoase, precum șoarecii. Lenny, de asemenea, sfârșește ca un câine bătrân și inutil, la fel cum sfârșește și K. în Procesul.

Mă bucur foarte mult că am citit această carte și aștept cu nerăbdare să citesc și mai multe lucrări de-ale lui Steinbeck. O recomand absolut tuturor, e un must-read. O să vizionez și ecranizarea.

Nu știu ce pot spune mai mult despre această carte ce nu m-a lăsat să o las jos din mână, până ce nu am terminat-o. Cred că voi continua să o contemplez multă vreme de acum înainte, pentru a-i găsi și mai multe înțelesuri.

Wishlist!

M-aș încumeta să-i cumpăr cartea în germană dar parcă aș vrea să înțeleg mai multe cuvinte din ea…

În orice caz, abia aștept să pun mâna pe această autobiografie

Despre site-urile de cărți

Și aici nu mă refer la librării online, ci la comunitățile care se învârt în jurul acestui element cultural și anume – lectura. Sunt convinsă că știți și voi câteva dintre acestea…

BookBlog, GoodRead, Bookuria. Acesta din urmă este chiar unul recent descoperit, dar destul de popular și vă invit să-l vizitați!

Mă bucur că există din ce în ce mai multe site-uri care promovează cărțile și aduc noutăți în această comunitate online de cititori. Ele ajută la extinderea acestui “hobby” și, cine știe, poate transformarea sa într-o activitate de zi cu zi.

În orice caz, voi care dintre aceste site-uri frecventați? Și care parte a lor vi se pare mai interesantă, recenziile sau știrile din lumea literară?

Paște fericit! + aniversare 1 an!

Nu pot să cred că dacă nu era Paștele, eu nu mi-aș fi amintit că scriu pe blog de un an… (fix azi, pe 12!)

M-am gândit deja la vreo două concursuri cu acest scop, unul pe Facebook și unul pe YouTube din moment ce pe blog este deja în desfășurare concursul de fidelitate.

În orice caz, un Paște fericit tuturor și vă mulțumesc pentru că mă urmăriți în continuare!

Viața și aventurile lui Moș Crăciun. Vrăjitorul din Oz, recenzie

Cartea a fost teribil de plictisitoare și am sărit peste ultima parte, cu Vrăjitorul din Oz pentru că am văzut filmul acum ceva vreme și știu ce se întâmplă în poveste.

Primele două părți, legate de Moș Crăciun au fost destul de simpatice însă nu pot spune nimic mai mult. Autorul spune că Moș Crăciun a fost crescut de zâne și ființe magice, nemuritoare, și a fost făcut la rândul său nemuritor de către acestea pentru a bucura toți copiii din lume cu jucăriile sale oferite de Crăciun. Povestea spune că Moș Crăciun simte compasiune pentru copii pentru că el a fost abandonat când era mic și nu vrea ca niciun alt copil să se simtă cum s-a simțit el. El reușește să împartă așa de multe cadouri (făcute de el și ajutoarele sale magice) pentru că are zece reni foarte puternici care sunt obligați să se întoarcă în pădure înainte de răsăritul soarelui. Locul unde locuiește Moșul se numește Valea Râsetelor și nu e menționat nicăieri ceva legat de Polul Nord sau de hainele sale roșii.

Nu știu care a fost rolul acestor povestiri, deși autorul a spus ceva de genul că el vrea să scrie basme realiste, pentru perioada în care a publicat el.

Cât despre Vrăjitorul din Oz, nu îmi place deloc mesajul și nici personajele acestei povești și de aceea nu am vrut să o citesc.

Pe de altă parte, mă bucur că am în minte cel puțin o poveste despre istoria Moșului chiar dacă per-total, această carte a fost o mare pierdere de vreme. O recomand celor care nu au idee care e fază cu Vrăjitorul din Oz și poate copiilor, pasionaților de basme, etc.

Iubesc să iubesc…

Am tot văzut această provocare pe mai multe bloguri și de curând, am primit-o și eu de la Adela. Pentru că acesta nu este un blog personal însă, lucrurile care mă fac pe mine fericită vor fi legate de cărți (ceea ce, bineînțeles, este o realitate).

“Iată provocarea: Realizați o imagine, o serie de imagini, citate, articole, filmulețe sau desene, orice vă face fericiți, tot ce iubiți voi. Adăugați la această postare imaginea de mai sus și provocați-vă măcar un prieten să facă asta, pe blog, pe twitter sau facebook, tumblr, google, instagram. Motivul este simplu. Violența din jurul nostru, prea multă, prea pătimașă, îndeamnă la răutate, la ură, la suferință și nu mai vreau să văd asta. Finalitatea este următoarea: ce simțiți când vă lăsați în voia sentimentelor? Când vă așterneți cele mai frumoase amintiri, momente, persoane pe hârtie, când pictați, când priviți apusul. Zâmbiți? Ei bine, iată finalitatea. Dacă, pentru o clipă, am reușit prin această provocare să vă fac fericiți, mi-am îndeplinit sarcina.”

  Pe mine personal, mă face foarte tare să zâmbesc atunci când îmi privesc biblioteca… sau mă rog, cele două biblioteci pe care le am umplut mai mult sau mai puțin cu cărți. Așa că uitați aici poze cu fiecare raft:

De aici lipstește o carte de Terry Pratchett pe care o citesc în prezent și trei volume din seria Gossip Girl de care mă chinui să fac rost. 

Majoritatea sunt cărți de la editura Trei însă nu sunt toate citite. 

Romanul meu de debut este un motiv imens de fericire, căci în fiecare zi mă pot trezi citind o nouă recenzie postată sau primind un mesaj de la vreun cititor. 

Raftul cu cărțile mele scrise de autori români, în cea mai mare parte. 

Harry Potter și alte cărți populare. Trebuie să-mi completez colecția de la Cotidianul Literatură în curând. 

Raftul de cărți în engleză. 

Cărți YA&Fantasy.

Îmi lipsesc două volume din Cronicile Vampirilor. 

Cărți New Adult în mare parte. 

Colete pe care le păstrez pentru unboxing-ul meu de pe YouTube.

Aceasta a fost provocarea mea pe care o dau mai departe către Laura.