Cristina Boncea's Blog, page 93

Wishlist!

Încep luna martie cu o postare despre o carte celebră – Micul Prinț… m-am gândit că mi-ar plăcea să citesc varianta originală, chiar dacă nu cunosc limba franceză. Această carte mi-a venit în ajutor și în plus, are și un audio book în engleză și în franceză. Povestea am ascultat-o în limba română când eram mică, tot ca audio book dar nu-mi mai amintesc mare lucru. Sper să reușesc să o achiziționez cât mai repede. Ce ziceți?

Film vs. Carte – Sub aceeași stea

Chiar nu pot spune dacă filmul sau cartea au fost mai bune. Din film au fost omise foarte multe detalii importante, zic eu. Mi-a plăcut foarte mult interpretarea lui Isaac iar seara aceea la Oranjee parcă mi s-a părut mai frumoasă în carte (aka, imaginația mea) deci tind să spun că romanul mi-a plăcut mai mult – ca să nu mai menționăm faptul că eu nu-l găsesc pe Augustus din film deloc atrăgător, așa cum tot repetă Hazel în carte. Mi s-a părut amuzant că John Green a apărut și el.

 După întoarcerea din Amsterdam, decăderea lui Augustus nu mi s-a părut nici pe departe la fel de rea precum era descris în carte și din asta deduc că producătorilor le-a fost oarecum teamă să creeze o scenă mai “scârboasă” când acesta era în mașină, la benzinărie. Au omis de asemenea partea în care Hazel vine la Augustus iar el făcuse în pat, bănuiesc tot pentru a evita o imagine neplăcută pentru cei care vizionează filmul… dar cum altfel să fie cancerul, decât neplăcut?

Mi-a plăcut vocea lui Hazel. Nu mi-a făcut felul în care și-a făcut autorul apariția la înmormântarea lui Augustus. Mi-a plăcut ENORM faptul că Sam Merlotte din True Blood a fost tatăl lui Hazel. Și mama sa avea o fizionomie plăcută, mi-a plăcut interpretarea ei. Nu mi-a plăcut că au eliminat-o de tot pe prietena lui Hazel din film. Asta ar fi arătat că Hazel are și o viață personală, că are prieteni, înafara oamenilor cu care se întâlnește la Grupul de Spirjin. Dacă stau să mă gândesc, mult prea multe detalii au fost eliminate. Până și faptul că Hazel e vegetariană mi se pare un fapt relevant. Verdictul meu e că romanul a fost MULT MAI BUN DECÂT FILMUL, în acest caz.

Sub aceeași stea, recenzie

Citesc această carte după trei ani de la apriția sa și totuși nu regret nimic. Am o imensă satisfacție când spun că An Abundance of Katherines mi-a plăcut mai mult dar traducerea poate avea un mic factor de influență în asta. Totuși, NU, nu mi-a plăcut Sub aceeași stea și nu e nici pe departe cartea mea preferată.

Am fost incredibil de sceptică la început și nici n-am vrut să aud de ea. După aceea am primit-o la un schimb și m-am apucat să o citesc. Într-adevăr, e distractiv de citit însă povestea în sine nu mi-a plăcut.

Se ia una bucată adolescentă cu cancer la plămâni care să îndrăgostește de un tip de aceeași vârstă cu cancer osos și fără un picior. Hazel îi recomandă lui Augustus o carte și amândoi devin fani ai respectivului autor, pe care se duc să-l viziteze în Amsterdam. Acest autor se dovedește a fi un om mort pe dinăuntru iar cei doi sunt dezamăgiți. Când se întorc înapoi în America… evidentul se întâmplă și acesta e finalul. Punct. Nimic.

Nu. De ce ar fi asta o carte minunată? De ce ar face pe cineva să plângă? O înțeleg pe Hazel. Hazel are dreptate în orice, Hazel e un personaj foarte bun și realist. Sub aceeași stea nu e o carte despre cancer, e o carte despre moarte dar toate citatele împrăștiate pe internet, toate acele metafore de care e obsedat Augustus… nu mi-au plăcut, absolut deloc. Personajul meu preferat a fost pe departe Isaac.

E și o carte despre copii cu cancer care vor să demonstreze că ei nu sunt boala lor. Nu știu ce să spun despre asta, nu pot da un verdict – dacă și-au împlinit sau nu scopul. O să mă uit la film, de curiozitate. Dar opinia mea e că Sub aceeași stea e o carte mediocră. Mi-au plăcut multe scenele din Amsterdam, Oranjee. Sper că Amsterdamul este într-adevăr cum e descris în carte. Nu doresc să-l critic pe autor în sine pentru că, după cum am spus, are un stil foarte drăguț de a scrie iar cealaltă carte pe care am citit-o de la el chiar mi-a plăcut. Vreau să le citesc pe toate. Nu-l urăsc pe John Green. Dar Sub aceeași stea este mult prea overrated, în opinia mea.

Concurs Octopussy! (Goodreads)

Goodreads Book Giveaway


Octopussy
by Cristina Boncea

Giveaway ends March 22, 2015.

See the giveaway details

at Goodreads.

Enter to win

Pentru a participa, aveți nevoie de un cont pe Goodreads. Apoi dați click pe “Enter to win” iar câștigătorii vor fi anunțați pe 22 martie. Succes!

Câștigător concurs de perspectivă!

Am citit toate răspunsurile voastre la întrebarea “De ce credeți că autorii români nu sunt la fel de citiți ca cei străini și cum ar putea fi schimbat acest lucru?” și trebuie să recunosc că multe dintre ele au fost foarte elaborate și că mi-a fost greu să aleg, însă cel mai bine argumentat mi s-a părut răspunsul Cătălinei pe care am să-l postez mai jos:

În zilele noastre, puțin sunt cei cărora le face placere sa citească în timpul liber, calculatorul, telefonul și tehnologia ocupandu-le tot timpul liber. Cu toate acestea, exista persoane care prefera cititul în locul altor activități, dar atentia le este captata,in principal,de tainele literaturii universale, neavând nicio apetenta pentru cea romaneasca.. De ce? Pentru ca, în primul rand,… Read more

Felicitări! Te rog să-mi trimiți un e-mail cu adresa ta la cristina98b@yahoo.com pentru a-ți putea trimite premiul. Mulțumesc tuturor pentru participare!

Un nou concurs este foarte aproape și vreau să vă destăinui că premiul va consta în câteva exemplare din romanul meu Octopussy.

Recomandare…

Nu știu să spun dacă am primit recomandarea sau dacă vi-o fac vouă dar cert e că astăzi am aflat de această carte dintr-un articol și m-am îndrăgostit atât de copertă cât și de povestea ei…

Cartea se numește Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini iar personajul principal este desigur, un câine. Cartea poate fi comandată de aici. Sunt foarte curioasă în legătură cu această carte și sper să am ocazia să o citesc cât mai curând. Ce spuneți?

Wishlist <3

Cartea asta e destul de scumpă însă conține o mare parte din ce a scris George Orwell, posibil noul meu autor preferat. Cartea are 1200 de pagini. Sper să fac rost de ea cât mai curând pentru că aș devora-o mai repede decât pe orice altă lectură!

Ferma Animalelor, recenzie

Am terminat de citit această carte azi și sunt foarte dezamăgită de această variantă a cărții. Din câte am înțeles, îi lipsesc câteva capitole însă problema cea mai gravă este traducerea. Sunt sigură că volumul original este ceva mai stufos de 180 de pagini mici, cu textul mare cât pagina. Cu alte cuvinte, sunt mai mult ca sigură că această carte ar avea 4 stele dacă aș fi citit versiunea originală, în limba engleză (lucru pe care îl voi și face).

Povestea, așa cum este ea tradusă și trunchiată pare o foarte drăguță poveste de spus copiilor înainte de culcare. Înțelesul ei ascuns este comunismul; mie mi s-a părut a fi o replică pe înțelesul tuturor a cărții 1984. Acțiunea se petrece bineînțeles la o fermă iar protagonistele sunt animalele. Ele decid că oamenii nu le tratează corect și vor să se conducă singure. Fac acest lucru și reușesc să se organizeze însă sfârșitul este unul previzibil.

Aceste animale sunt foarte simpatice și diferite între ele, trăsăturile lor de caracter cât și modul de gândire fiind ilustrat prin acțiunile lor iar uneori, și prin anumite fraze pe care le tot repetă de-a lungul cărții, motto-uri după care își trăiesc viața. Antagonistul este reprezentat la început de toți oamenii însă începutul și sfârșitul cărții sunt complet opuse. Ador această povestioară. Ador ultima propoziție. După cum am mai spus, chiar înainte de a termina de citit 1984, vreau să citesc toate cărțile lui Orwell.

Totul se îmbină minunat, într-un mod logic și firesc. Chiar dacă e o carte cu animale vorbitoare și umanizate, realismul nu a plecat nicăieri. O recomand tuturor celor curioși în legătură cu sistemele de guvernare, celor care vor să citească o lectură ușor de parcurs dar nu la fel de ușor de explicat sau observat în viața reală și mai ales, o lectură importantă, un must-read!

Cu mare regret îi dau trei stele, datorită felului în care a fost concepută această ediție. Sunt sigură însă că originalul mă va face să-i dau un punctaj maxim.

Anunț! Lista de așteptare pentru exemplare gratuite…

ACEASTĂ OFERTĂ NU MAI ESTE VALABILĂ. LOCURILE DISPONIBILE AU FOST DEJA OCUPATE.

Urăsc să postez pe lângă subiectul blogului, dar e ceva important.

Dacă doriți să-mi citiți romanul de debut, vă pot oferi o copie semnată în schimbul unei recenzii – deci da, această ofertă se referă doar la persoanele care au un blog de cărți (de preferabil cu vechime). Dacă vreți să organizați un concurs pe blogul vostru, vă pot oferi un al doilea exemplar drept premiu.

Trimiteți-mi un e-mail la adresa cristina98b@yahoo.com cu adresa și blogul vostru iar eu mă voi asigura că primiți o copie a cărții. Vă pot oferi și o copie digitală, dacă doriți.

Las mai jos coperta și descrierea oficială:

Hyena, o adolescentă de aproape 14 ani, se întoarce acasă după o lungă perioadă de absență din mijlocul familiei. Este primită deopotrivă cu entuziasm și scepticism de către Becks, sora sa geamănă, care încearcă să reconecteze relația lor și să recupereze toți acei ani pierduți. Dar secretele mamei, ale tatălui vitreg și ale ambelor fete sunt amenințate să iasă la iveală odată cu sosirea straniului unchi din America. Citind această carte, ești obligat să lași deoparte toate clișeele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflecții și raportări față de viață – o foarte ciudată raportare, de altfel… Un roman ca o călătorie fascinantă și amețitoare, cu umor sumbru și, în același timp, o atentă celebrare a individualității extreme.

P.S. Pe site puteți citi și un fragment din carte.

 P.S. 2 Ca să mă revanșez, promit că postez foarte curând o nouă recenzie pe blog. Nu uitați să-mi verificați și canalul de Youtube, linkul se găsește în meniul blogului de mai sus.

1984, recenzie

Cred că asta e cea mai grea de scris recenzie pe care am scris-o vreodată, 1984 fiind o carte extraordinar de specială și SINGURA DE PÂNĂ ACUM pe care am simțit dorința de a o fi scris cu mâna mea. E o carte cu o poveste îngrozitoare, incredibil de asemănătoare cu cea a Lenei Constante din cartea ei, “Evadare tăcută”. Și seamănă oarecum și cu Procesul. Menționez că am citit versiunea în limba engleză.

Personajul principal și prin prisma căruia este văzută acțiunea este Winston Smith, care trăiește într-o lume distopică unde Oceania este sub controlul “The Party”, un singur partid cu idei totalitariste, mincinoase și tot ce e mai rău pe lume. Mult mai mult decât comunismul, scopurile sale fiind diferite și foarte bine explicate în carte (de fapt, în cartea lui Goldstein). Nu vreau să intru în prea multe detalii politice sau de funcționare a acestui unic partid, unde nici măcar nu există legi scrise dar totuși există un lucru numit Thought Police, iar oamenii sunt pedepsiți pentru simplu fapt de a avea un gând greșit cu privire la Big Brother și doctrinele Ingsoc. Trecutul nu există, el este alterat iar acesta este și jobul personajului principal, pentru a reveni la subiect – el trebuie să rescrie articole din ziarele vechi, pentru a dovedi că prezentul este egal cu viitorul (de exemplu, dacă Oceania este în prezent în război cu Asia de Est, niciodată nu a fost în război cu Eurasia). Cartea este structurată pe trei părți iar în prima parte, este prezentată viața de rutină a lui Winston, jobul său și activitățile desfășurate în afara acestuia. Una dintre aceste activități este complotarea împreună cu o colegă de serviciu, Julia – dar nu, povestea de dragoste dintre ei nu e ceva relevant pentru carte, căci dragostea în forma ei cea mai pură nu mai există cu adevărat, la fel cum niciun sentiment real nu mai există sub conducerea lui Big Brother. Partea a doua este dedicată mai mult legăturii dintre ei iar apoi povestea are o întorsătură tragică.

Există multe antiteze în roman dar acest proces este cunoscut sub numele de “doublethink”. Tot ce spune The Party este singura realitate căci, după cum explică O’Brien, realitatea este doar în mințile oamenilor iar dacă toți oamenii sunt forțați să vadă același lucru, atunci aceasta este realitatea. O’Brien este singurul personaj în care Winston are încredere și cu care își dorește în secret să comploteze împotriva conducerii și regulilor sale ilogice. Exemplul “2+2=5″ este deseori folosit pentru a arăta cât de suprem este controlul asupra oamenilor, faptul că aceștia cred orice vrea The Party ca ei să creadă. Există o așa zisă grupare ascunsă numită The Brotherhood care îi înmânează cartea lui Goldstein, lui Winston; O’Brien este persoana de contact iar Winston o implică și pe Julia. Cei doi se ascund într-un magazin de vechituri și se întâlnesc acolo în secret, de mai multe ori.

După cum spuneam, multe lucruri din această carte se potrivesc cu România comunistă descrisă de Lena Constante în cartea sa, și oricum, în introducerea cărții scrie că George Orwell s-a inspirat din comunismul rusesc și alte surse istorice reale însă, în orice caz, totul a fost dus la o foarte mare extremă, în care guvernul impropriu-zis știe fiecare gând al cetățenilor.

Tot ce pot spune despre final e că e unul la care mă așteptam, nici nu ar fi putut fi alt final decât acesta… Winston ajunge ca oamenii pe care i-a văzut o dată, înainte ca aceștia să fie uciși în mod public de The Party; le reface probabil ruta cu exactitate iar The Party dovedește încă o dată că e o forță invincibilă.

Opinia mea este că deși seamănă mult cu realitatea din trecutul țării noastre și al lumii, în general, nu cred că vom ajunge vreodată (din nou!) în această situație. Nu știu despre Anglia în anul 1984 dar sper că acesta este un sistem de care am scăpat pe veci.

Cartea îmi rămâne foarte dragă pentru partea a III-a, unde descrierile sunt foarte teribile, exacte, perfecte și realiste. Îmi place că Orwell a evitat de multe ori să descrie foarte amănunțit anumite situații în care alte personaje sunt puse, a tratat lucrurile oribile cu o oarecare ignoranță dar doar pentru că bănuiesc că ar fi fost prea multă… durere în carte. Când a fost vorba de Winston însă, Orwell nu a evitat nimic. Vreau să-i citesc și celelalte cărți, mai ales cele non-fictive. Recomand cartea asta tuturor celor interesați de doctrine, războaie și de ce nu, istorie.