Cristina Boncea's Blog, page 15

Evoluția colecției mele de cărți | Book Haul #6

Revin cu o serie nouă de noi cărți în bibliotecă. Spirala pe care am intrat este pe sfârșite după ce mi-am dat un reset în vacanță (cred), așa că nu vor mai urma multe alte book hauluri în această perioadă a anului; sper să urmeze însă numeroase recenzii.

Colecția Cărțile lui Radu de la ArthurColecția Ryu MurakamiCărți scrise de autori japoneziCărți de la diverse edituri româneștiColecția Cărțile lui Radu de la Arthur

Am vrut să vă arăt toate cărțile pe care am reușit să le strâng din această colecție. Îmi place foarte mult cum arată atât textul, cât și ilustrațiile. Am citit Micul Prinț acum ceva timp în ediția de la Rao, dar de curând am decis să renunț la ea din cauza formatului mult prea mic. Acest volum achiziționat de pe Vinted se potrivește perfect drept ultima carte din acest raft.

Colecția Ryu Murakami

Nu știu dacă există carte scrisă de Ryu Murakami și tradusă în limba română pe care să nu o dețin în bibliotecă. Pe lângă acestea în format mic de la Polirom, mai am alte două în format mare; în total, nouă cărți, dintre care am citit doar Albastru nemărginit… până în prezent. Pe avion spre Milano mă apucasem să citesc Hituri celebre din epoca Showa – de aceea nu se regăsește în imagine.

Cărți scrise de autori japonezi

Am cumpărat aceste volume de la aceeași persoană. Perfect Blue este o carte în engleză, scurtă, despre care inițial credeam că e manga tocmai pentru că s-a făcut un film animat după ea. Links este o colecție de povestiri sub formă de manga ce mi-a atras atenția pentru că este yaoi. Demoni chipeși și tutun vine în completarea colecției mele cu volumele lui Osamu Dazai, dintre care am citit două până în prezent.

Cărți de la diverse edituri românești Opium este o raritate literară din ce am înțeles. Am mai citit Copiii teribili de la Jean Cocteau , un clasic, și mi-a plăcut foarte tare.Am achiziționat #confuz în prima ediție de la cineva de pe Vinted întrucât Alex Andronic a revenit în câmpul meu energetic prin intermediul aplicației Threads. Aveam de gând să citesc cartea atunci când eram colegi la Herg, dar s-au întâmplat alte lucruri și a avut loc acest mic delay. RealK este o carte pe care am tot văzut-o pe Vinted și acum am decis să o achiziționez pentru că am mai cumpărat încă o carte de la același vânzător. Multe cărți din colecția EgoProza m-au surprins plăcut, așa că și aceasta are toate șansele. Carrie și Cimitirul animalelor sunt ambele cărți pe care le-am citit deja de la Stephen King, însă voiam să le dețin în această ediție de la Armada. William Golding primește altă șansă de la mine după ce am fost dezamăgită de stilul în care a scris Împăratul muștelor. Cartea este totuși un clasic modern, așa că autorul nu duce lipsă de idei bune. Vom vedea dacă Beznă clară îmi va plăcea mai mult. Ultima carte din acest book haul este Pe culmile disperării , pe care mi-am dorit-o foarte tare în acest format. Răsfoisem volumul în copilărie, într-o ediție veche, dar nu am citit niciodată cap-coadă o lucrare de-ale lui Cioran și sunt foarte curioasă în privința ei.

Articolul Evoluția colecției mele de cărți | Book Haul #6 apare prima dată în Cristina Boncea .

5 cărți de la Curtea Veche | Book Haul

Spre bucuria mea, Curtea Veche, editura mea preferată la momentul actual, mi-a îmbogățit biblioteca prin câteva apariții recente. În acest articol vreau să vă povestesc despre cele cinci cărți din imagine cu speranța de a vă molipsi de entuziasmul meu!

Din foarfecă și din condei – Juan Pablo VillalobosSau-Sau – Elif BatumanHana – Alena MornštajnováOameni de porumb – Miguel Angel AsturiasPustiul din Pine Barrens – Joyce Carol OatesDin foarfecă și din condei – Juan Pablo Villalobos

De la acest autor am citit prima oară Fiesta în bârlog, publicată la aceeași editură. Mi s-a părut o carte foarte simpatică, ce a obținut un rating aproape maxim de la mine la vremea respectivă. Încă de atunci, mi-am dorit să citesc și alte lucrările de-ale lui Villalobos și iată-ne aici!

Din foarfecă și din condei este o carte foarte scurtă, ce pare a fi autobiografică. Autorul a pornit de la un blocaj al scriitorului și a țesut o poveste în jurul acestui subiect. În mod sigur voi citi cartea foarte curând și voi reveni cu păreri. Mă aștept să mă facă să râd și să mă înduioșeze, exact precum primul roman parcurs de la autor.

Sau-Sau – Elif Batuman

Această carte a fost o surpriză din partea editurii, însă titlul nu îmi era deloc nefamiliar. Mi-am amintit că am citit despre conceptul lui „sau-sau” la filosofie, așa că această lectură ar putea fi un reminder foarte bun al lucrurilor studiate atunci. Ar fi prima carte pe care o citesc de la această autoare și sper că nu va fi un impediment prea mare faptul că este prezentată drept o continuare a cărții „Idioata„.

Dornică să-și depășească dezamăgirea amoroasă și să înțeleagă condiția umană, Selin apelează la un ghid existențial mai puțin convențional: operele unor autori precum Proust, Pușkin sau Breton. Cel mai seducător model de existență se dovedește însă a fi cel propus de Kierkegaard, care opune hedonismul comportamentului responsabil, așteptat de societate. Primele experiențe sexuale și o călătorie în țara de origine o determină pe Selin să iasă din propria carapace.

Sau-Sau – Elif Batuman

Hana – Alena Mornštajnová

Încă de la copertă ne dăm seama că este vorba despre un roman din genul thriller, unul dintre preferatele mele. Povestea este bazată pe un caz real, ceea ce face totul să sune cu atât mai spooky. Mă aștept ca această lucrare să fie transformată într-o producție Netflix (sau altă platformă) cât de curând, la cat succes pare să fi avut până să ajungă la noi.

Chiar dacă este o carte despre care nu aveam cunoștință înainte, rareori am fost dezamăgită de cărțile publicate la Curtea Veche. Chiar dacă nu voi fi complet mulțumită de conținut, cel puțin știu că formatul cărții mă va ajuta să duc la bun sfârșit lectura atunci când voi decide să o încep. Dacă îți plac romanele pline de mister, încearcă Hana!

Oameni de porumb – Miguel Angel Asturias

Această noutate literară de la Curtea Veche intrigă prin faptul că este un roman publicat inițial în anul 1949. Deși nu stau foarte bine cu literatura latino-americană, am avut experiențe destul de plăcute cu astfel de autori până în prezent; câteva exemple sunt Guillermo Cabrera Infante cu Nimfa nestatornică și Alejandro Zambra cu Bonsai și Viața necunoscută a copacilor, ambele publicate tot la Curtea Veche.

Nu știu ce idee să îmi fac despre Oameni de porumb, însă în general sunt fana poveștilor ce au la bază mituri reconstruite, mai ales dacă este vorba despre diferite zeități.

Pustiul din Pine Barrens – Joyce Carol Oates

De la această autoare am mai citit Viol (publicată și la Curtea Veche într-o ediție superbă) și Apa neagră; ambele mi-au plăcut. Acest volum este mult mai stufos și am pus ochii pe el încă de când a apărut. Și el intră în categoria thrillerelor psihologice, având o intrigă complexă și fire narative care se unesc pentru a ne oferi un tablou înfiorător.

Obsedat în mod inexplicabil de sentimentul de vinovăție și cu o viață din ce în ce mai dată peste cap, Matt trezește suspiciunile poliției. Iar între timp, un artist care-și semnează lucrările cu nume necunoscut, un om al cărui talent este limitat, dar cu o viziune bolnavă, își pregătește următoarea creație înfiorătoare.

Pustiul din Pine Barrens – Joyce Carol Oates

Toate aceste cărți mă încântă atât prin aspect, cât și pri conținut. Puteți profita de reduceri pe site-ul editurii, iar eu vă aștept cu păreri în comentarii despre titlurile parcurse!

Articolul 5 cărți de la Curtea Veche | Book Haul apare prima dată în Cristina Boncea .

Osamu Dazai – Dezumanizat | Recenzie literară

Osamu Dazai m-a intrigat încă de când i-am citit informațiile biografice din coperta interioară a cărții Școlărița. Cele două volume au în comun numărul redus de pagini și un vag iz al atmosferei de singurătate. Dezumanizat este însă un volum mult mai autobiografic și, prin urmare, ceva mai sinistru.

Detalii tehnice – DezumanizatDespre ce este cartea Dezumanizat de Osamu Dazai?Puncte forte – Dezumanizat de Osamu DazaiPuncte slabe – Dezumanizat de Osamu DazaiGânduri finale despre DezumanizatDetalii tehnice – DezumanizatTrigger warning: viol, alcoolism, consum de substanțe, misoginism. Cuvinte cheie  Dezumanizat : alcoolism, decadență, nefericire, izolare, suicid. Aspecte estetice și de structură: Cartea are aproximativ 200 de pagini, fontul este suficient de mare pentru confort. Îmi plac volumele publicate la editura Alice Books, dar hârtia nu este de cea mai bună calitate. Recomandări de lecturi similare:  Despre băutură de Charles Bukowski. Despre ce este cartea Dezumanizat de Osamu Dazai?

Împreună cu protagonistul, trecem prin copilărie, adolescență și viața adultă a unui paria al societății, după cum se autodescrie el constant. Pentru că niciodată nu a știut cum să interacționeze în mod natural cu cei din jur, el a învățat să poarte o mască a umorului, care în cele din urmă s-a transformat într-un fel de Joker.

Detestând impactul pe care îl are asupra femeilor, dar folosindu-se de ele în lipsă de alte resurse, utilizându-și talentul pentru desen în schimbul alcoolului de slabă calitate și căutând diverse moduri prin care să poată scăpa de această viață – singur sau împreună cu o parteneră, protagonistul nostru are o poveste foarte similară cu cea a autorului.

Povestirea este scurtă și întunecată, ducându-ne din ce în ce mai adânc în mintea acestui om, despre care nu putem decât presupune că a fost născut sub un destin potrivnic (din care a reieșit totuși artă); nu avem alte informații care să explice sub forma cauză-efect sentimentul său atât de profund de alienare socială.

Puncte forte – Dezumanizat de Osamu DazaiTraducerea în limba română este foarte bună și cartea se citește foarte cursiv din acest motiv. Osamu Dazai nu ne pierde în descrieri obositoare, ci păstrează mereu doar esențialul. Este un autor care îmi place tocmai pentru că rezonăm la acest aspect: textul este scurt, la obiect și te prinde tocmai pentru că se schimbă ideile de îndată ce ai prins firul narativ. Subiectul în sine a mai fost abordat – viața unui om care i se scurge printre degete atunci când el începe să consume alcool pentru a umple anumite goluri, dar parcă nicăieri nu am mai văzut chiar atâta lipsă de speranță; mi se pare că descrie exact starea pe care o ai atunci când sufletul îți este răpit de această dependență. Puncte slabe – Dezumanizat de Osamu DazaiTocmai pentru că textul este unul atât de întunecat, mi-a fost greu să rezonez cu el sau să îl apreciez cu adevărat. Nu este vorba despre o suferință vădită, ci despre o scârbă față de sine și umanitate, despre o formă de psihopatie, chiar. Din acest punct de vedere, nu pot spune că este o poveste la care m-aș întoarce vreodată cu drag. Este destul de subdimensionată. La Școlărița, mi s-a părut că putem surprinde mai multe aspecte ele existenței protagonistei, chiar dacă era vorba despre o singură zi din viața ei. În Dezumanizat , este vorba despre trecerea mai multor ani în care nimic nu se schimbă, iar universul protagonistului este din ce în ce mai mic, până spre dezintegrare. Gânduri finale despre Dezumanizat

În continuare pot susține că îmi place stilul de scriere al lui Osamu Dazai, dar sper ca celelalte lucrări de ficțiune ale sale să mă reîntoarcă la starea pe care mi-a trezit-o prima carte parcursă de la el. Cu siguranță factorul autobiografic atât de puternic evidențiat aici a oferit o încărcătură emoțională grea de dus pentru cineva care de asemenea a trecut prin tentative de suicid și alcoolism, fără partea de mizantropie/misoginism însă.

Nu recomand cartea celor care nu se simt pregătiți să pășească într-un vortex emoțional, format din tot ce este urât în lume: lipsa completă a iubirii.

Articolul Osamu Dazai – Dezumanizat | Recenzie literară apare prima dată în Cristina Boncea .

3 zile la Milano pentru concertul Lana del Rey

Când am văzut că Lana del Rey are câteva concerte în Europa, mi-am zis că trebuie neapărat să merg. Am ales Milano pentru că îmi era oarecum familiar și am luat în considerare și costurile de călătorie. Orașul a fost o decizie bună, dar concertul din cadrul unui festival organizat pe un hipodrom nu.

Transport și cazareCe a mers bineCe nu a mers bineCe am învățatCe am vizitat în MilanoConcertul Lana del ReyCe mi-a plăcutCe nu mi-a plăcutConcluzii despre călătorieTransport și cazareCe a mers bineNu a trebuit să așteptăm mult după autocarul care ne ducea la Milano. Cursa a fost 12 euro de persoană. Hotelul La Garda era foarte aproape de gara centrală, unde ne-a lăsat autocarul, iar condițiile de cazare au fost conform așteptărilor. Avionul a aterizat la timp la întoarcere. La întoarcere, am prins iarăși loc la ieșirea de urgență (precum în Creta), dar stewardesa mi-a găsit alt loc la cerere. Mijloacele de transport în comun din oraș sunt curate, iar cursele nu sunt overpriced; cam 10 lei la metrou, iar noaptea nu ne-a taxat deloc. Ce nu a mers bineAvionul de la RyanAir a avut întârziere de aproximativ două ore. Am stat o oră în aeroport și una în avion, timp în care mai multe persoane au coborât și s-a produs agitație. În avion a fost foarte frig în mare parte din călătoria către BGY. Aterizarea a fost în mod deosebit neplăcută. Zborurile au costat mai mult decât mă așteptam, în jur de 7-800 de lei. Țin minte că am mers dus-întors la Milano în 2017 pentru mai puțin de 300 de lei. Ce am învățatVoi încerca să evit pe cât posibil Ryan și Wizz din cauza numeroaselor întârzieri de care am avut parte în majoritatea călătoriilor. „Backpacking through Europe” nu este pentru mine. Pe viitor, voi achiziționa serviciul Priority, care îți permite să iei un troller de cabină. Ce am vizitat în MilanoÎn după-amiaza primei zile ne-am plimbat prin apropierea hotelului. Am găsit Diana Garden Bar&Restaurant , care ne-a plăcut foarte mult. Am descoperit BerryFizz, pentru care am plătit vreo 15 euro. Ospătarul ne-a adus aperitive gratuit, iar experiența în sine a meritat banii; locul era retras, cu o fântână arteziană și muzică plăcută. Tot în aceeași seară am încercat și un gay bar numit Red Cafe , unde era foarte multă lume ce venea și pleca. Mi-a plăcut atmosfera și mi-am dorit mai multe astfel de locuri LGBTQ+ friendly și la noi în țară. Băuturile nu au fost însă foarte bine, dar un cocktail costa doar 4 euro. Am văzut că oamenii din Milano sunt foarte activi noaptea, precum în București.Înainte să pornim către hipodrom, mi-am îndeplinit visul de a intra într-o cafenea cu pisici. Am trecut întâmplător pe lângă Crazy Cat Cafe , cu un design adorabil și unde puteai să te bucuri de o băutură rece și un desert bun. Desigur, ne-am jucat cu toate pisicile și am făcut multe poze. Consumația minimă era de 5 euro de persoană și puteai sta 45 de minute. În a treia zi am ajuns și la Duomo , pe care l-am ratat în prima mea călătorie în Milano din 2017. O parte era în renovare și am ales să nu intru în interior. Mi-a plăcut însă cupola din apropiere, sub care se aflau numeroase magazine de firmă și restaurante. Zona este desigur foarte aglomerată, așa că nu am petrecut prea mult timp aici. Space Dreamers urcă rapid în topul muzeelor mele preferate. L-am descoperit pe Google Maps în apropierea restaurantului unde ne-am oprit să mâncăm după Duomo și am primit chiar o dublă reducere la intrare; prețul unui bilet a fost de 14 euro de persoană. Locul a fost exact pe vibe-ul meu, cu multe încăperi universe-themed. Trebuie vizitat neapărat dacă treci prin Milano. Concertul Lana del ReyCe mi-a plăcutExistau multiple standuri interactive de Coca-Cola, sponsorul principal al evenimentului. Puteai să îți pui ștrasuri pe față, să cânți, să faci poze și alte asemenea ocazii pentru a-ți face amintiri. De la fiecare stand primeai câte ceva. Eu m-am ales cu un evantai și un suport de telefon de purtat în jurul gâtului. Existau numeroase locuri de unde îți puteai cumpăra mâncare și băutură pe bază de tokens sau unde puteai plăti cu cardul. Am sfârșit prin a mânca niște cartofi prăjiți la finalul concertului, dar ne-am hidratat cu apă pe tot parcursul zilei. Pentru 5 tokens plăteai 10 euro, iar două ape costau trei tokens. Mi-a plăcut că la un moment dat începuse să picure, iar când a venit Lana, soarele deja apusese. Ar fi fost îngrozitor să cânte pe timp de zi, în acea căldură, când îți intra soarele în ochi și nu puteai vedea nimic. Răcoarea a fost binevenită. Mi-a plăcut că totuși aveai opțiunea de a merge în spatele mulțimii și a te așeza pe iarbă, ca să te bucuri liniștit de spectacol fără să fii înghesuit de cineva; ecranele numeroase amplasate mai în spate au fost de ajutor în acest sens. Asta demonstrează că totuși locația era suficient de spațioasă pentru numărul de oameni din public. Ce nu mi-a plăcutLocația inițială a fost schimbată cu o alta, aflată în apropiere, probabil datorită numărului mare de persoane. Am fost peste 66.000 de persoane prezente pe hipodromul Snai La Maura, care ar fi putut fi îngrijit mai bine, fără gropi cu noroi și părți cu nisip umed. Cred că ar fi fost nevoie de mai multe toalete având în vedere numărul mare de persoane. Din fericire, nu am prins coadă atunci când am mers, dar nici condițiile din interior nu erau extraordinare. Aici se afla și acel nisip umed despre care am menționat. Mulți oameni au știut să își aducă de acasă pături pe care să poată sta jos până începea concertul. Eu am petrecut mai mult timp în picioare din acest motiv. Cu toate astea, era destul de greu să te deplasezi tocmai pentru că unii stăteau sus și alții jos. Nu știu ce m-aș fi făcut fără acel evantai, era destul de greu să nu te simți sufocat. Lana, desigur, a cântat superb, iar showul a fost bine pus la punct, fără probleme tehnice. Cu toate acestea, chiar dacă ai sta chiar lângă scenă, priveliștea nu este la fel de uimitoare precum cea difuzată la televizor sau pe un live stream, tocmai pentru că showul e construit ca să arate bine pe sticlă. Concluzii despre călătorieDupă cum am spus și în vlogul filmat pentru YouTube, nu m-am putut bucura cu adevărat de concert din cauza condițiilor exterioare. Am crezut că la apariția Lanei, toate neplăcerile vor dispărea, dar corpul meu era deja mult prea epuizat. Mă bucur că nu am mers singură în această scurtă călătorie și am putut explora orașul împreună cu altcineva. Astfel, am putut să mă bucur de experiențele din afara concertului și să văd o mică parte din Milano cu o stare de spirit pozitivă. Confortul fizic resimțit în restul timpului (în afară de locația concertului) a fost la un nivel destul de înalt; m-am îmbrăcat și încălțat adecvat de această dată, cu haine subțiri și adidași din material textil. Vremea a fost conform așteptărilor, similară cu cea din București.

Dacă ești o persoană care nu este obișnuită să facă mult efort fizic și nici la capitolul răbdare nu strălucește, nu îți recomand să mergi la vreun festival. De la transpirație la mers la toaletă în niște condiții mai puțin plăcute și luptatul indirect cu ceilalți pentru a-ți păstra locul în picioare, toate acestea îți pot ruina cu adevărat experiența.

Pe de altă parte, mi-a plăcut ce am mâncat la Milano (deși nu mai mult decât bucătăria pragheză), am făcut poze drăguțe și am mai schimbat peisajul. Niciodată nu voi mai călători cu un ghiozdan în loc de troller și nici nu voi mai sta ore în șir în picioare pentru a vedea un artist live. Revin în august cu păreri despre experiența mea la Eras Tour în Londra!

Articolul 3 zile la Milano pentru concertul Lana del Rey apare prima dată în Cristina Boncea .

Balada închisorii din Reading | Recenzie

Vă vine să credeți că am uitat să scriu recenzia acestei cărți? Mie nu, este prima oară când se întâmplă. De aici se poate deduce impactul volumului asupra mea, aproape la fel de profund precum cel al scrisorii De Profundis.

Balada închisorii din Reading este o operă de artă de expus în muzeu, care pedepsește încă o dată umanitatea pentru felul cum a fost tratat Oscar Wilde prin chiar frumusețea ei. Liana Alexandru ne-a oferit o traducere responsabilă, demnă de admirat.

De ce ar trebui să citești Balada închisorii din Reading?Gânduri finale despre Balada închisorii din ReadingDe ce ar trebui să citești Balada închisorii din Reading?Sunt o persoană îngăduitoare când vine vorba despre titulatura de „cititor”, dar chiar nu ai cum să treci prin literatura universală și să nu te oprești măcar puțin la Oscar Wilde. Portretul lui Dorian Gray, De Profundis și acest volum de poezie sunt lucrările pe care eu le-am parcurs până acum, una mai sublimă decât cealaltă. Rareori o spun, dar trebuie să-l citești!Crezi că poți rezista până la final fără să lăcrimezi? Să citești despre tratamentul inuman la care a fost supus Oscar Wilde și mulți alți deținuți în Reading… și pentru ce? Pentru homosexualitate. Pentru ca mai apoi să moară bolnav și singur, după ce a oferit lumii atâtea forme de artă sublime, inclusiv firul narativ al propriei existențe. Misiune imposibilă. Crezi că ai citit multă poezie frumoasă la viața ta, chiar poeme în proză, poate chiar Faust sau Infernul lui Dante? Balada închisorii din Reading se ridică la același nivel, chiar dacă este o lucrare mult mai scurtă. Oscar Wilde este un geniu absolut, al cărui suflet încă sălășluiește printre noi: nu pentru a-și face dreptate, ci pentru că e atât de generos încât să ne bucure în continuare. Gânduri finale despre Balada închisorii din ReadingAceasta este cu siguranță o experiență pe care trebuie să o trăiești pe cont propriu. Ador faptul că editura a ales să ne ofere o ediție bilingvă, astfel încât să avem acces și la textul original din engleză. Chiar dacă traducerea este foarte bună, melodicitatea inițială este ușor diferită și e cu atât mai încântător să vezi exact cuvintele pentru care a optat Oscar. Simt că o parte din sufletul meu corespunde cu o parte din sufletul acestui autor. Nu m-a cucerit cu Dorian Gray, ci cu scrisoarea redactată tot în timp ce era închis. Oribil cum suferința produce opere de artă, mi-ar plăcea să nu fie nevoie chiar de tortură fizică și subzistență pentru a ajunge acolo. Universul știe mai bine de ce a trebuit să fie acesta drumul lui Oscar, dar el a sângerat ca privighetoarea din basmul său pentru noi… Uneori, poate fi chiar mai atroce să observi suferințele unui semăn decât să le trăiești pe ale tale; când ceva e în afara ta, pare mai real. De la povestea altcuiva își începe Oscar poezia, făcând mereu paralele cu propria lui situație. Ai putea spune că suferința nu poate fi conținută în cuvinte, dar iată că el a reușit să transmită toate ororile prin rime perfecte. Cartea este o splendoare absolută.

Articolul Balada închisorii din Reading | Recenzie apare prima dată în Cristina Boncea .

Evoluția colecției mele de cărți | Book Haul #5

În continuare mă aflu într-o goană acerbă pentru colecționarea anumitor titluri în biblioteca mea – fie că se aflau deja pe lista de dorințe literare, fie că le-am descoperit prin intermediul Vinted. De data aceasta, book haulul constă în mare parte într-o comandă plasată pe site-ul Nemira.

Cărți de la editura NemiraCărți de la edituri diverseCărți de la editura Nemira Jocurile Foamei a fost unul din trendurile pe care le-am urmat la timp și nu am fost deloc dezamăgită. Țin minte că mi-au plăcut mult atât cărțile, cât și filmele, iar acum am decis că acestea merită un loc în biblioteca mea. Trilogia a avut parte de mai multe reeditări la Nemira, dar aceste coperte din colecția Armada sunt preferatele mele. A trecut mult timp de când am parcurs romanele, iar Balada… a rămas nedescoperită de mine. Poate voi ajunge la ea anul acesta, dar nu promit nimic. Tot de la Armada am mai achiziționat și trei titluri semnate de Stephen King. Cea mai încântată sunt de reeditarea volumului Anotimpuri diferite , ce conține povestirea aflată la baza filmului The Shawshank Redemption (1994), pe care l-am urmărit acum ceva timp și mi-a plăcut foarte tare. Intenționez să colecționez restul cărților de interes pentru mine de la Marele Rege în același format. Până acum am citit Cimitirul animalelor și Carrie . Cele trei volume din colecția N’Autor vin să li se alăture celorlalte trei din biblioteca mea. Până acum, am citit Oameni mari și Varșava , aflate la poli opuși pe lista mea de preferințe literare. Am mari speranțe că voi mai descoperi în această colecție și alte cărți scrise de autori români contemporani pe placul meu. Pe Flavius Ardelean l-am citit deja cu Miasma și Bizaroproze , așa că sper să fie o reîntâlnire plăcută. Lumii îi spuneau pădure este o carte pe care am tot văzut-o pe Vinted. Nu sunt fană a genului SF, dar aceasta parte o povestire scurtă și, din ce înțeleg, foarte cunoscută, așa că mi-am dorit să îi acord o șansă. Până la urmă, Substanța M. a lui Philip K. Dick se numără printre favoritele mele din toate timpurile, așa că mă aștept la și mai multe surprize plăcute din această categorie literară. Cărți de la edituri diverse Carbon modificat a fost achiziționată de pe Vinted la un preț foarte bun. Știu că face parte dintr-o serie, iar fiecare volum în parte este la fel de supradimensionat, dar mi-a plăcut serialul inspirat din această poveste și mă gândesc că există o șansă de a-mi plăcea și cărțile. Nu auzisem de Anișoara Odeanu până să văd acest titlu și nici nu am găsit o altă reeditare mai nouă; m-am gândit că această colecție de la Litera este singura modalitate de a o citi. Nu știu mai nimic despre autoare, dar sunt mereu în căutarea numelor românești care nu mai sunt atât de cunoscute astăzi. Îmi place ideea de a nu lăsa să moară arta celor care merită într-adevăr să fie nemuritori.Nu știu mare lucru despre Apă dulce , dar știu că ador colecția EndorFiction de la Vellant; arată foarte bine, titlurile, copertele și descrierile sunt intrigante, pare perfectă pentru mine. Nu am citit încă nicio carte din serie, deși continui să le colecționez. De obicei, instinctul nu ma înșală în aceste privințe. Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani este una dintre cărțile pe care le-am citit în copilărie, mai devreme decât era indicat. Peste ceva ani, am urmărit și filmul realizat după ea. Mi-ar plăcea să o recitesc, are un fel de valoare sentimentală, deși am observat că recenziile de pe Goodreads sunt foarte dure. Știu deja că nu e vorba despre o poveste erotică, ci una foarte tristă. Phaidon a fost achiziționată pentru a-i fi alături Banchetului, în același format. În facultate, am studiat în detaliu dialogurile platoniciene, dar nu-mi mai amintesc mare lucru din explicațiile profesorului. Aceste ediții au adnotări utile și cred că aș reuși să recreez acele conexiuni mentale dacă aș reîncepe să citesc filosofie. Până la urmă, filosofia grecească a fost preferata mea. Ultima carte din acest book haul este o continuare a poveștilor cu Apolodor scrisă de Florin Bican. Am observat că nu este singurul volum, iar eu sunt curioasă dacă va fi la fel de simpatic precum creația inițială a lui Gellu Naum. Am citit destul de multe cărți pentru copii anul acesta și este un gen literar la care îmi place să revin.

Articolul Evoluția colecției mele de cărți | Book Haul #5 apare prima dată în Cristina Boncea .

Hai, România! Despre ultimul meci al Generației de Aur și pasiunea mea pentru fotbal

Numai ce am venit de la cinema, unde am mers special să vizionez „În Inima Naționalei” (2024). Mai devreme anul acesta am urmărit, tot la cinema, și „Hai, România!” (2024). Dinainte să merg la ambele filme, aveam deja bilete la meciul din 25 mai, ultimul meci al Generației de Aur, jucat pe Arena Națională în București. Vreau să vă povestesc despre pasiunea mea pentru fotbal!

De când îmi place fotbalul?Ce îmi place la fotbal?Eu și echipa națională a RomânieiDe când îmi place fotbalul?

Probabil nu mulți oameni știu despre mine că sunt pasionată de fotbal. Nu voi uita cum în prima zi de facultate am ieșit cu un coleg la un pub unde pe TV se dădea un meci de fotbal, iar el mi-a spus că „ăia fac pe teren ce faci tu cu romanele tale”. Am fost foarte ofensată, cum se poate compara forța mea creatoare, munca mea intelectuală cu un sport, o acțiune repetitivă de lovire a mingii? Abia în anul 2021, când se jucau meciurile de calificare pentru Euro 2020, mi-am dat seama că acel coleg avea de fapt dreptate.

Am prins unul dintre meciurile României la TV, când jucătorii noștri au făcut spectacol. Atunci i-am remarcat pe Tănase, Mihăilă și Hagi, care au dat trei goluri împotriva Macedoniei de Nord. Începând cu acel meci, mi-am făcut obiceiul de a urmări toate meciurile de calificare ale naționalelor pentru a vedea cine urma să câștige cupa. Nimeni nu a fost mai fericit decât mine atunci când aceasta a ajuns la italieni, pe care îi remarcasem încă de la început, chiar dacă eram un urmăritor fără experiență.

Știam toți jucătorii italieni (chiar și imnul național al țării, pe care îl am în playlist) și am continuat să le urmăresc carierele în fotbal. Astfel, Paris Saint-Germain a ajuns să fie echipa mea preferată, datorită lui Donnarumma. La momentul actual, e singura echipă de club ale cărei meciuri la urmăresc, iar fotbalistul meu preferat pe plan internațional este Mbappé. Toate astea au pornit de la meciul inițial al României. În continuare, am urmărit cu sufletul la gură meciurile decisive din Cupa Mondială și am fost puțin supărată că aceasta nu i-a revenit Franței.

Ce îmi place la fotbal? Jucătorii creează într-adevăr o poveste pe teren, este magie pură. În cele 90 de minute regulamentare avem un moment inițial, mai multe intrigi și deznodământul. Trăiești această poveste cu sufletul la gură alături de jucători, te atașezi de ei, le simți parcă vibrațiile și intențiile și, desigur, îți dorești ca partida să se termine într-un anumit fel. Nu încetezi să speri până în ultima secundă, până la ultimul fluier al arbitrului. Fotbalul este o pasiune care te implică în totalitate, chiar dacă urmărești un meci de acasă. Sincer, prefer mai mult experiența meciurilor de acasă. În cele două dăți când am fost pe stadion, mi-au lipsit foarte mult comentatorii. Simt nevoia să văd detaliile, să urmăresc reluările, să mai aflu una alta despre carierele fotbaliștilor de pe teren. Nu mi-a venit să cred că am făcut parte dintr-un record național, din mulțimea de aproape 55.000 de oameni pe Arena Națională. Chiar dacă aveam bilet la VIP și o priveliște bună, tot eram prea departe de centrul acțiunii. Îmi place cel mai mult să urmăresc echipele naționale pentru că acolo sunt mizele cele mai mari, e cea mai mare adrenalină pe care o resimt la rândul meu. Mai mult decât atât, felul cum joacă echipele spune ceva despre țara de proveniență. Românii, în ultimii trei ani, au fost destul de constanți în îndârjirea lor: rareori avem începuturi bune de meci, dar facem adevărate miracole în ultimele minute, uneori chiar în prelungiri. Mi se pare un studiu social interesant, asta ca idee pe lângă sensul principal al jocului. Îmi doresc profund să existe lucrări despre filosofia fotbalului, cu siguranță sunt foarte multe de spus, fiind un sport atât de complex (am citit Febra stadioanelor , momentan singura carte pe acest subiect). Bucuria fanilor este absolut molipsitoare. De fiecare dată îmi vine să lăcrimez la momentul imnului național, dar și când văd oamenii bucurându-se. Fotbalul produce extrem de multă bucurie atât jucătorilor, cât și celor care îi urmăresc și cred în ei. Se formează și comunități frumoase de supporteri, nu doar cei puși pe harță care strică atmosfera de pe stadion. Mă simt conectată cu universul și această comunitate care iubește cu adevărat fotbalul, chiar dacă în viața mea nu a existat niciodată o persoană pasionată de acest sport, în mod paradoxal. Nu voi minți, partea mea preferată din meciurile importante este când se ajunge la loviturile de departajare. Atunci adrenalina este maximă și eliberarea ce îi urmează este extrem de satisfăcătoare. Sigur, poate deveni frustrant atunci când rezultatul final nu este cel dorit, dar fotbalul în sine reprezintă un mod sănătos de a-ți elibera emoțiile – și atunci când îl joci, și când îl urmărești; desigur, ai nevoie de multă inteligență emoțională pentru asta, dar sportivii în general sunt un exemplu bun de urmat pentru disciplina lor. Eu și echipa națională a României

M-am bucurat foarte mult să trăiesc un moment istoric alături de atât de mulți oameni și fotbaliștii Generației de Aur, care ne-au adus renume și bucurie într-o perioadă când eu nici nu eram născută. Tot evenimentul a fost frumos organizat, cu un spectacol al Loredanei Groza, cu imnul cântat de Monica Anghel și un cor de copii și multe alte surprize frumoase pentru public. Cum era de așteptat, am câștigat meciul, după câteva faze spectaculoase. Pentru mine, precum pentru mulți alții, Hagi rămâne emblematic.

În filmul „În Inima Naționalei” ne sunt prezentați jucătorii din lotul actual, pe care îi știam din meciurile anterioare; acum le-am aflat și poveștile de viață, pe scurt, și toată povestea calificării noastre spectaculoase la Euro. Cu siguranță nu este deloc ușor să fii un fotbalist de performanță. Am revăzut fazele de gol care ne-au adus în acest punct, de a juca împotriva celor mai bune echipe din Europa și a demonstra că gloria noastră nu trebuie să rămână doar o amintire. Fotbalistul român în care eu cred cel mai tare este Mihăilă. Sper ca și în continuare, începând cu data de 7 iunie, să facă aceeași magie pe teren.

Nicicând nu simt patriotismul mai puternic decât atunci când văd fotbaliști sau diferiți artiști reprezentându-ne în Europa și în fața lumii. Jucătorii din lotul actual mi-au insuflat dragostea față de fotbal, m-au făcut atentă la acest minunat fenomen global și sunt convinsă că ne pot aduce rezultate uimitoare în continuare, astfel încât să trăim și noi momente demne de a rămâne în istorie. Știu că este atipic ca o fată de 26 de ani, ce a crescut fără tată și nu a avut niciun iubit microbist să fie atât de implicată emoțional în acest sport „pentru bărbați”, dar este ceva autentic și care îmi aduce multă bucurie.

În mod straniu, abia pe 6 iunie revin în țară, după concertul Lanei del Rey din Milano, așa că abia aștept să văd performanța echipei și să retrăiesc emoțiile pe care le am de fiecare dată (le mulțumesc că și-au făcut programul după al meu). Sper ca acest proces să ne ducă pe cât se poate de aproape de clasamentul final. Hai, România! Mereu se poate să ne autodepășim condiția și să (re)devenim eroi.

Articolul Hai, România! Despre ultimul meci al Generației de Aur și pasiunea mea pentru fotbal apare prima dată în Cristina Boncea .

Ana Donțu – Varșava | Recenzie literară

Habar nu am despre ce am citit în Varșava (am variante multiple de interpretare), dar mi-a plăcut la nebunie! Ana Donțu este autoarea pe care o așteptam, pe care îmi doream să o descopăr în literatura română contemporană. Acest volum de povestiri, care împreună formează un roman, este un must-read din punctul meu de vedere.

Detalii tehnice – VarșavaDespre ce este cartea Varșava de Ana Donțu?De ce merită să citești Varșava de Ana DonțuGânduri finale despre VarșavaDetalii tehnice – VarșavaCuvinte cheie Varșava : frică, oroare, dispariție, secrete, întuneric, vrăjitorie, blurat.Aspecte estetice și de structură: Cartea are aproximativ 130 de pagini și este formată din 8 capitole. Mi-a plăcut foarte mult coperta și ador acest format din colecția n’autor în general, cu foi crem și text bine aerisit. Îmbunătățește cu mult experiența lecturii pentru mine. Recomandări de lecturi similare:  Diavoli fragili de Radu Găvan, Isus din întuneric de Radu Găvan, Bizaroproze de Flavius Ardelean. Despre ce este cartea Varșava de Ana Donțu?

La început, trăim câteva zile prin intermediul perspectivei unei fetițe. Aflată în grija unchiului său, aceasta își petrece o bună parte din timp singură. Are o păpușă pe nume Charlie și își face un prieten la școală pe nume Aliosha. Cam de aici încolo începe o serie de evenimente și dezvăluiri stranii, care te poartă și mai adânc în Frica în sine. Cineva a spus într-o recenzie că volumul este precum un vis febril și a avut mare dreptate.

Varșava este numele protagonistei, cel puțin astfel putem deduce de la final. A avut sau nu o soră ce a murit? În ce fel a murit mai exact? Cine locuiește într-un spital, suferind de boli psihice? Cât de diabolică este păpușa Charlie? Care este legătura primei fetițe cu cea de-a doua, care își maltratează păpușile? Cine l-a omorât pe unchi și cum? Cine nu mai știe ce face, cum se trezește lângă un bărbat sau altul dimineața? Dar cum de dispar toți oamenii, oare fețele din pereți îi fac să dispară? Sau e păpușa? Sau ei nici nu au existat vreodată? Oare citim fragmente din frânturile de amintiri ale aceleiași femei, care ne lasă pe noi să punem totul cap la cap? În toate povestirile avem aceeași protagonistă? Este blestemată sau doar suferă de schizofrenie? Toate aceste întrebări și încă multe altele îți apar în minte pe măsură ce citești.

Varșava nu oferă răspunsuri, ci stări; stări profunde de confuzie, de tristețe, de oroare, uneori chiar de putere lăuntrică. Multe elemente sunt reluate dintr-o altă perspectivă în celelalte povestiri, peste care se adaugă altele, și mai sinistre, totul construind un tablou grotesc și sublim tocmai din acest motiv. Cât de liniștitor este să nu simți nici măcar nevoia de a înțelege ceva în mod rațional și să te lași doar purtat de vocea autoarei printre pagini, savurând fiecare propoziție perfect așezată în text.

De ce merită să citești Varșava de Ana DonțuEste scrisă extrem de bine, într-un stil care te menține atent, fără fraze de umplutură. Nu voi uita cât de mult mi-a plăcut să citesc „…preferam să arunc pantalonii în mașina de spălat și pe mine la gunoi”. Stilul este unic, original, captivant. Am citit și o poezie scrisă de Ana și am fost la fel de impresionată. Categoric merită mai multă atenție din partea cititorilor. Cartea te face să vrei să nu gândești, doar să te lași pierdut. Poate m-a prins pe mine într-o perioadă cu mai multe disocieri, dar cert este că starea mea de spirit și cea insuflată de Varșava s-au contopit foarte armonios și mi-a plăcut foarte tare călătoria în universul ei întunecos, plin de lucruri înspăimântătoare la fiecare pas.Eu încadrez totuși cartea la categoria horror, unde nu am foarte multă experiență literară. Cu toate acestea, construcția suspansului și a poveștii în general mi se pare făcută de mâna unui expert într-ale minții umane. Cum este oare chiar să trăiești constant într-o astfel de negură, să fii mereu la un pas de a fi expulzat din această lume de către niște spirite pe care nu le înțelegi în totalitate? Ana nu doar că a scris povestea într-un mod perfect, dar înlănțuirea capitolelor în sine formează un vortex care te extrage complet din realitatea ta. Gânduri finale despre Varșava

De multă vreme nu am mai citit o carte atât de bună, scrisă în limba română. Ana s-a născut și a trăit în Republica Moldova și are acel fel de exprimare ușor diferit de cineva născut și crescut în România, un stil foarte fascinant de a așeza cuvintele în propoziții. Mă fascinează foarte tare arta moldovenilor de peste Prut și, din ce am văzut până acum, pare a fi superioară celei pur românești. Rămâne să mai explorez acest aspect, dar cuvântul care definește creațiile moldovenești în general este „calitate”.

Articolul Ana Donțu – Varșava | Recenzie literară apare prima dată în Cristina Boncea .

Cărți în limba engleză din bibliotecă

28 de cărți în limba engleză

Nu dețin foarte multe cărți în limba engleză deoarece prefer să citesc traduceri. După cum am mai menționat în trecut, altfel percep mesajele atunci când le primesc în limba mea nativă, ceea ce înseamnă că am mare încredere în traducătorii noștri. Până acum, am fost rareori dezamăgită de munca lor.

28 de cărți în limba englezăCe cărți în limba engleză dețin în bibliotecă?Volume de poezieMangaCărți de non-ficțiuneCărți de ficțiuneGânduri finale despre cărțile în englezăCe cărți în limba engleză dețin în bibliotecă?Volume de poezie

Nu cred că aș putea citi poezie clasică în limba engleză, dar cu poeții contemporani (sau cei precum Charles Bukowski) mă descurc și prefer chiar să le citesc lucrările în original. Volumele Sylviei Plath și al lui Ted Hughes au fost achiziționate în special datorită aspectului; mi s-a părut destul de greu să le parcurg, dar cu siguranță voi reveni asupra lor când abilitățile mele se vor îmbunătăți. Aștept cu nerăbdare o reeditare a volumului Ariel în limba română. Click pe titluri pentru a citi recenziile!

Pamela Sneed – Imagine Being More Afraid of Freedom than Slavery Ted Hughes – Selected Poems 1957-1981Sylvia Plath – The Colossus și Winter TreesRupi Kaur – Home Body Lana Del Rey – Violet Bent Backwards Over the Grass Halsey – I Would Leave Me If I Could Manga

Am citit destul de puține volume de manga până în prezent, dar ultimul parcurs mi-a stârnit profund apetitul pentru poveștile într-o singură carte. Încerc de ceva vreme să vând volumele din Shaman King deținute pentru că este foarte dificil să continui colecția din 2008. Încerc în schimb să găsesc celelalte trei volume din Death Note la un preț rezonabil pe Vinted. Click pe titluri pentru a citi recenziile!

Yakuza Moon Death Note Black Edition #1-3 I Had That Same Dream Again Shaman King #1-18 Cărți de non-ficțiune

Autobiografiile mi se par în special ușor de citit în limba engleză și, deseori, nici nu au fost traduse la noi. De aceea am achiziționat cartea Juliei Fox, pe care trebuie să-mi fac curaj să o citesc, dar și volumele scrise de Chuck Palahniuk. Din Salinger citisem deja vreo sută de pagini și voi reveni asupra ei la un moment dat. Jurnalul Annei Frank amân să-l citesc de peste zece ani, nu știu de ce am această rezistență. Nu în ultimul rând, volumul de psihoterapie are o semnificație aparte pentru mine, a apărut în viața mea exact la momentul potrivit și nu m-aș despărți de el.

Anne Frank – The Diary of a Young GirlChuck Palahniuk – Consider This și Non-fictionDavid Shields&Shane Salerno – SalingerNick Hornby – Stuff I’ve been readingPsychodynamic Psychotherapy Of Borderline PatientsJulia Fox – Down the DrainCărți de ficțiune

Rareori aleg să citesc ficțiune în limba engleză, așa că volumele strânse aici există în biblioteca mea din două motive: 1) coperta a fost irezistibilă sau 2) cartea nu există în traducere românească. Volumele de povestiri, precum You Are Not A Stranger Here sau Fresh Complaint sunt scrise de doi autori foarte apreciați, așa că m-am văzut absolut nevoită să le cumpăr.

Cărțile scrise de Kathleen Glasgow se potrivesc între ele, iar cei doi autori îmi sunt simpatici. De The Catcher in the Rye nu știu dacă mă voi despărți vreodată, întrucât este cartea ce m-a ajutat să-l descopăr pe autorul meu preferat. Lullaby a lui Palahniuk a fost găsită pe jos, de aruncat, pe o stradă din New York, așa că și de ea îmi e greu să mă despart. Restul cărților reprezintă o combinație dintre cele două motive prezentate. Click pe titluri pentru a citi recenziile!

Adam Haslett – You Are Not A Stranger Here Ali Smith – How To Be BothAustin Wright – Noctural AnimalsChuck Palahniuk – Lullaby și PygmyJ.M. Barrie – Peter PanJ.D. Salinger – The Catcher in the Rye Jeffrey Eugenides – Fresh ComplaintKathleen Glasgow – Girl in Pieces și You’d Be Home NowNick Hornby – A long way down , About a Boy și Juliet, nakedRobert Seethaler – The Tobbaconist Sarah Winman – Tin ManGânduri finale despre cărțile în englezăÎn total, conform Goodreads, am citit 53 de cărți în engleză. Nu toate acestea se mai află în biblioteca mea, semn că nu m-au încântat foarte tare. De exemplu, Being Conchita a fost o dezamăgire completă, spre deosebire de cartea scrisă de Sarah Winman. Este o plăcere să citesc manga sau romane grafice, dar cărțile din literatura clasică, chiar și clasicii moderni, îmi par de cele mai multe ori prea greu de citit în limba engleză. Chiar dacă și când citesc traduceri există deseori cuvinte al căror sens nu îl cunosc, vocabularul meu englezesc nu e chiar atât de bine dezvoltat, ceea ce face procesul frustrant pentru mine. Cu siguranță voi continua să citesc autobiografii în engleză dacă acestea nu au fost traduse la noi, iar eu sunt nerăbdătoare. De exemplu, abia aștept varianta în engleză a cărții scrise de Bill Kaulitz, Career Suicide. Bariera de limbaj lovește și aici, întrucât volumul este în germană, iar eu nu am răbdarea necesară de a-l parcurge cu ajutorul unui dicționar (chiar dacă omul e eroul copilăriei mele).

Articolul Cărți în limba engleză din bibliotecă apare prima dată în Cristina Boncea .

10 ani de blogging! Cum a fost acest proces pentru mine

În luna aprilie s-au împlinit zece ani de când eu administrez acest blog. Fără să îmi dau seama, activitatea online în domeniul literar a ajuns să reprezinte o mare parte a identității mele și îmi sunt în primul rând recunoscătoare mie pentru că am continuat să postez chiar și în perioadele mai dificile din viața personală. Haide să vedem împreună ce a presupus acest proces mai exact!

Istoricul blogului, pe scurtReflecții după zece ani de bloggingCe urmează?Istoricul blogului, pe scurtPrimul meu blog literar a fost înființat de fapt prin 2011 pe BlogSpot. Postam acolo un mix similar de conținut: recenzii de carte, filme și postări personale. Recenziile erau mai mult sub formă de rezumat, întrucât aceasta a fost și motivația de a începe să le scriu: să-mi impregnez cât mai bine în memorie conținutul cărților. Blogul acesta a început ca o colaborare între mine și o altă fată. Trebuia să fie un fel de renaștere a bloggerului de carte din mine, mai ales că am schimbat platforma de lucru. Nu țin minte ce s-a întâmplat, dar până la urmă am decis să rămân doar eu la cârmele sale. La scurt timp după această decizie, urma să public primul meu roman.De când am aflat că voi publica Octopussy la editura visurilor mele, Herg Benet, am realizat că voi avea nevoie de o platformă mai extinsă pentru a-mi promova lucrările. Am înființat atunci canalul de YouTube unde încă mai postez și am achiziționat domeniul curent, cristinaboncea.com. În acești 10 ani am strâns puțin peste 600 de postări (am păstrat doar conținutul relevant din cel vechi), aproape 900 de comentarii și peste 250.000 de vizitatori unici. Câteva dintre postări au ajuns virale și au un loc de cinste în motorul de căutări. Statisticile nu au fost niciodată ieșite din comun, dar vizualizările au rămas constante. De anul trecut, am decis să trec la nivelul următor și să secționez blogul astfel încât să reprezinte toate părțile identității mele: psihologie, literatură și experiențe personale. Am făcut o ședință foto special cu scopul utilizării imaginilor pe site și sunt foarte încântată de rezultate. Acesta este spațiul meu de siguranță de fiecare dată când vreau să împărtășesc ceva în scris universului. Reflecții după zece ani de bloggingMă consider un creator de conținut complex – atât prin texte, cât și prin videoclipuri, pot spune că cel mai folositor lucru care s-a întâmplat a fost să devin martora propriei mele evoluții. Desigur, am primit oferte de colaborări, pachete PR și puțină notorietate fluctuantă în mediul online, dar acestea sunt strâns legate de călătoria mea de auto-descoperire. Dacă nu am spus-o înainte, vreau să subliniez acum ideea că tot ce postez legat de cărți provine din pasiunea mea profundă pentru acestea. Niciodată, absolut niciodată nu aș folosi vreo formă de AI pentru a crea conținut pentru site-ul meu și nici nu aș face muncă de mântuială, în ideea că voi obține vizualizări sau beneficii materiale de vreun fel. Acum zece ani aveam 16 ani. Este dificil să te expui în mediul online în adolescență, când fiecare comentariu negativ se simte ca o lovitură puternică în stima ta de sine slab conturată. Nu vreau să spun că am învățat să devin rezilientă, pentru că nu este ideal să existe cyber-bullyingul, dar cu siguranță am învățat să discern mai bine oamenii care merită să le acord atenție. Făcând parte din comunitatea online de cititori, pe lângă faptul că am descoperit recomandări literare grozave și am putut interacționa cu alți pasionați de lectură, am fost provocată din punct de vedere intelectual să devin mai conținătoare, mai puțin judgemental față de preferințele altora. Am învățat că „book lover” este un termen-umbrelă pentru multe categorii de cititori și că este în regulă să funcționăm nișat. Nimic nu mă pasionează mai tare decât să lucrez la proiectul „eu”. Cum pot pune mai mult din mine în cuvinte, într-un site? Gândurile mele se învârt mereu în jurul acestei idei, iar aceasta este calea pentru a atrage oameni care rezonează cu sinele meu autentic. Astfel, se formează comunități. Mi-aș dori să existe mai multe bloguri active de carte și să ne inspirăm reciproc, ca acum zece ani. Ce urmează?

În ultimul an, am încercat să aplic ce am învățat cât am lucrat la agenția de marketing digital și să îmi optimizez conținutul din punct de vedere SEO. Mi-ar plăcea să am o vizibilitate mai mare, dar pare că acest lucru îmi reușește doar atunci când nu încerc să scriu un articol „viral”. Nu cred că există o rețetă pentru așa ceva și nici nu o caut cu disperare.

Au existat și în cazul meu perioade de inactivitate, poate luni întregi când nu am postat pentru că nu am citit nimic. Tot ce se întâmplă pe site-ul meu este în strictă legătură cu parcursul meu personal, repet. Îmi propun să rămân constantă în această activitate, dar am învățat că nu poți forța acest lucru, așa că sper ca și urmăritorii mei să fie la fel de blânzi.

Îmi doresc ca site-ul să rămână în picioare pentru cât mai mult timp posibil, astfel încât să împărtășesc în continuare experiențele mele literare și personale cu voi. Voi continua să îmi îmbunătățesc tehnica de a scrie recenzii și să vin cu idei inovatoare de postări. Sunt foarte mândră de ce am reușit să realizez în acești ani și profund recunoscătoare pentru susținerea primită pe parcurs. La mai mare!

Articolul 10 ani de blogging! Cum a fost acest proces pentru mine apare prima dată în Cristina Boncea .