Osamu Dazai – Școlărița | Recenzie literară

Mi-a plăcut foarte mult prima mea întâlnire cu Osamu Dazai. Eram destul de sigură că ne vom înțelege după ce am citit câteva aspecte biografice despre el. Nu mă așteptam însă ca Școlărița să atingă puncte atât de sensibile din sinea mea.

Despre ce este vorbaCe mi-a plăcutConcluzieDespre ce este vorba

După cum aflăm și din descrierea cărții, în această scurtă nuvelă de 100 de pagini trăim o zi din viața tinerei protagoniste din propria ei perspectivă. Câte gânduri nu are un om într-o zi? Darmite o adolescentă care se află în procesul de identificare a propriului eu? Am văzut că fata este numită imatură în recenzii, tocmai pentru că are atât de multe conflicte interioare. Nu aceasta este însăși esența pubertății?

Mai mult decât schimbările obișnuite, protagonista noastră trăiește cu un doliu adânc și ocupă rolul îngrijitorului mamei, împotriva mersului natural al lucrurilor. Suferința pe care ba o îmbrățișează, ba o neagă pentru a-și putea continua existența este mult mai mare decât ar putea încăpea în 100 de pagini. Cu toate acestea, Osamu Dazai a publicat în 1939 o poveste universală despre universul interior al unei tinere împovărate de timpuriu.

Ce mi-a plăcut

Totul. M-am regăsit în firul gândurilor fetei: de la încercarea de a se bucura de lucrurile mărunte din viață precum admirarea frunzelor unui copac la atitudinea rebelă față de comportamentele profesorilor de la școală și mirarea legată de faptul că toți ceilalți oameni par a gândi într-un fel diferit de ea; o mentalitate unitară ce pentru ea ar putea fi doar o mască, devenind astfel o sursă în plus de suferință.

Osamu Dazai a surprins într-o zi din viața acestei fete un întreg tablou uman. A reușit să o aducă sub lupă pentru cititor, să ne-o prezinte în forma ei nerafinată, cum de fapt nu este nicio ființă umană vreodată, tocmai pentru că imperfecțiunea este una dintre bazele umanității. Chiar dacă situațiile de viață diferă de la caz la caz, cred că multe dintre femeile adulte de astăzi se pot regăsi în această școlăriță.

Un pasaj anume mi-a rămas profund în minte, cel în care protagonista înțelege că, deși viața îi va părea mai ușoară după ce „ajunge în vârful muntelui”, ce se presupune că trebuie să facă până atunci? Această constatare a îndurării a atins partea cea mai sensibilă din mine și m-a ajutat să conchid că acest autor îmi va rămâne drag. Sunt recunoscătoare pentru această scurtă operă de artă; nu este deloc ușor să cuprinzi esența unui om în atât de puține cuvinte.

Concluzie

Școlărița este o lucrare excelentă și răscolitoare, care mă ajută la construirea încrederii în autori japonezi. Sunt convinsă că și celelalte lucrări lăsate în urmă de Osamu Dazai vor veni ca un balsam pentru suflet. Ca experiență de lectură, pot spune că am trăit o combinație între Anti-Lolita și Tokyo by Night; expunerea conflictului atât de omenesc între a vrea să te bucuri de viață în stil propriu și a încerca să corespunzi așteptărilor altora cu privire la tine nu a fost nicăieri realizată mai frumos decât în sufletul copilei care își împarte gândurile cu noi.

Articolul Osamu Dazai – Școlărița | Recenzie literară apare prima dată în Cristina Boncea .