Silviu Iliuţă's Blog, page 353
October 9, 2017
Am fost pitzipoanca-timp de o zi.
de Silviu(Silvia) Iliuta–cronicipebune
Am vrut sa vad cum e in pielea unei fete ce se autotransforma in obiect sexual. Adica, mai pe limba noastra, o pitipoanca, dornica de like-uri, care posteaza poze provocatoare si nu le are deloc cu limba romana.
Asadar, am purces. Mai intai mi-am schimbat numele in Silvia.
Am ales de pe net o poza cu o fatuca sanatoasa, care trezeste instinctele materne in orice barbat. Am pus fotografia la profil.
Am iesit la produs. Am postat intr-un grup de matrimoniale. Cu asa o poza, in simplu comentariu atrage barbatii ca pe muste.
Si instictele baietilor s-au trezit. Mai intai m-au abordat cativa cocalari.
Absolut neinteresanti. Au fost 6 la numar. Stiam ca vor veni, era logic, asa ca am hotarat sa ii ignor. Baietii sunt ca niste giboni in calduri, primul a sarit pe mine (pe Silvia) la 10 secunde dupa ce am postat mesajul.
Timp de doua ore am crezut ca numai gibonii o vor aborda pe Silvia, ca astia sunt singurii barbati atrasi de genul pitzi.
Apoi a aparut el: POETUL. Si am fost curios. Era sa zic curioasa.
Pana unde ar merge el, un baiat scolit, istet, cam la 40-45 de ani, pentru o fata sexy? Proasta, dar sexy! Sa vedem: (cea cu albastru e pitzi)
Peste o ora…
Peste alte doua ore…
Pauza, vreo zece minute. L-am pierdut?
Urmeaza jumatate de ora de discutii despre casatorie. In concluzie: e naspa, toti aia castoriti sunt condamnati. Toti barbatii sfarsesc prin a fi parasiti si neintelesi cand vin noaptea tarziu. La final m-a intrebat din nou daca sunt casatorita:
Inca 10-15 minute de pauza.
Dupa inca zece minute de pauza.
Aici l-am blocat, nu am mai suportat. Dar ar fi mers pana in panzele albe. Ar fi stat cu copiii, ar fi facut mancare, mi-at fi facut cumparaturile. toate pentru o poza sexy la profil. Ar fi devenit sclavul pitipoancei Silvia.
Concluzie: Acum nu cred ca barbatii sunt prosti, dar, oricat de destepti ar fi, se pare ca se poarta ca niste maimutoi in calduri. Fetelor, cu o poza beton la profil, va puteti face armata voastra personala de sclavi.
Daca esti analfabeta, frumusica si cu sanii mari, poti chiar sa conduci lumea.
PAGINI FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
surse poze: metro.co.uk
The post Am fost pitzipoanca-timp de o zi. appeared first on Cronici pe bune.
October 8, 2017
Ce mai poate urma dupa… asta?!
PAGINI FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Cica „trebuie sa le incerci”. Pe ele, extensiile.
Mie mi se par la fel de frumoase ca o guma de mestecat roz lipita in gaura urechii.
Fata asta e blonda si frumoasa. Era blonda si frumoasa, pana sa o loveasca moda extensiilor de par in nas. Acum, de cand cu „upgrade-ul” asta, barbatii sunt foarte fericiti sa o vada. In poze. Pentru ca pe viu n-o mai suporta niciunul.
Ma gandesc sa-i spun iubitei sa-si faca si ea implant de par in nas. pansat, frezat, colorat, poate chiar blond. Sunt sigur ca ar fi numa’ buna cand merg cu ea dimineata, in metrou. Cred ca am ramane mereu singuri in vagon.
Moda paroaselor a ajuns si prin China.
Vedeti ce frumusica e Chen Chen? E ca si cum toata viata ei si-a droit sa aiba patru ochi. Doi mai sus si doi mai jos, plasati pe verticala. Chen si-a implantat si un fel de sprancene, in acest scop, la nas. Spera ca o sa poata vedea cu narile, intr-o zi. Inca n-a reusit, dar face progrese mari. Acum invata sa clipeasca.
Domnisoara din poza de mai jos a dus mai departe aceasta arta. (Desi unii i-ar spune anie, porcarie sau chiar mizerie)
Extensiile lipite de buze sunt marea noutate. Atat de frumoase, incat o sa-si faca si Bianca Dragusanu implant. Cu parul Danielei Crudu. Lasand semigluma la o parte, ei i se par sexy. Irezistibile! Eu, daca as fi barba-su, drept recompense, as trimite-o o luna in concediu fortat. Singura. La Socola.
Cam aici a ajuns moda, iar eu, ca prostul, mi-am spus mereu: bai, mai mult de atat nu se poate! Si s-a putut, de fiecare data. Asa ca nu mai spun asta. M-am lecuit. Astept implantul de ciunga de mestecat direct pe cornee. Sau pe cel de matreata lipita pe limba.
Naiba stie! Simt ca urmeaza ceva si mai scarbos.
PAGINI FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
surse poze: metro.co.uk
The post Ce mai poate urma dupa… asta?! appeared first on Cronici pe bune.
Vrei sa-ti platesti taxele? In „genununche”, sclavule!
La Taxe si Impozite Sectorul 5 este asa:
Vrei sa fii umilit? Sa simti ce au simtit sclavii pe vremurile cuceritorilor spanioli? Sau poate sclavii din SUA? Sau vrei sa experimentezi pe pielea ta cum e sa fii rob? Adica, stii tu, sa platesti toti banii pentru stapanire si, cand o faci, sa ai capul plecat si atitudinea umila.
Vestea buna e ca nu trebuie sa te mai intorci in timp pentru senzatiile astea! Sclav esti si aici . in Romania,in 2017, cand platesti ca boul munti de impozite si taxe, pe care le baga unul ca Vosganian in buzunar. Nu e minunat? E ca si cum ai avea propria ta Poarta Stelara.
Si sunt fara numar Vosganieni din astia. Aproape toti din politica. Au idee cat din taxele tale, care trebuiau sa ajunga la drumuri, spre exemplu, se fura? Aproape toate.
Vestea extraordinara e ca acum, in 2017, poti fi sclav in „genunche” pentru suma modica de 400 de lei. Poarta stelara e la Taxe si Impozite-sectorul 5, unde ai parte de 5 minute de stat in „genunche”. Ieftin! Mai ales ca iti faci antrenamentul pentru pelerinaje.
Vestea proasta, singura, e ca nu esti sclav doar o zi, ci, traind in Romania, asta e conditia ta. Tu platesti, umilindu-te, ei fura.
sursa poza: tramvaiul 32
PAGINI FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
The post Vrei sa-ti platesti taxele? In „genununche”, sclavule! appeared first on Cronici pe bune.
Simona-campioana!
Multi ziaristi si comentatori priceputi s-au grabit sa ii cante sfarsitul lui Halep. Dupa fiecare turneu pierdut, au ingropat-o. Ca si acum. Ca e fitoasa, ca schimba antrenorii cum are ea chef, ca nu joaca prea variat. Ma uitam azi la meciul cu Garcia, mai inalta cu un cap decat Simona. Aproape toate jucatoarele din primele 50 de locuri sunt mai inalte si mai bine facute decat Simona. Si totusi copilul asta ambitios e numarul 1 in lume. Le-a insirat pe toate, la rand! Poza asta va ramane in istoria Romaniei. Si o spun fara sa exagerez cu nimic.
Ai fi zis ca Halep a reusit performantele acelea cu ajutorul lui Nea Banciu sau nea CTP. Ca fara „sfaturile” lor acide din pagini de ziar, biata fata nu intra nici in top 100!
Si-mo-na e pe locul 1 in lume.
A ajuns in finala la Beijing, iar acesta ar putea fi raspunsul ei pentru toti păreriştii Romaniei.
Dacă Simonei i-ar păsa ce spun toti frustratii…. s-ar lasa de tenis.
Pentru binele ei, sper să nu dea doi bani pe acestia.
A luptat, a jucat bine si a pierdut.
Si? „Specialistii” au inceput iar sa o aplaude inainte finalei, iar acum să o injure.
Au trecut de la „Bravo Simona, romanca noastra, la „Simona e labila pshic, pierde finala, nu este pregatita!”
Stiti in cate domenii e Romania e locul 1 in lume?
Nu imi vine nimic in minte.
Asa ca: lasati fata in pace să joace, că o face excelent.
Nu o mai sustineti si ridica in slăvi doar cand invinge! Nu o mai injurati cand pierde!
Asta poate face orice prost!
Simona e numarul 1 in lume, iar asta a transformat-o intr-o tinta pentru celelalte jucatoare. Va fi din ce in ce mai greu sa se mentina acolo. Abia acum e greu.
Multimim, Simona! Sportul ne ajuta sa fim uniti, ne face sa ne simtim puternici. Ne aducem aminte ca suntem romani. Plangem, ne bucuram in fata televizorului. Meciurile tale ne fac sa credem ca noi contam, ca tara, in lumea asta. Indiferent de parerile rautacioase. Meciurile tale ne fac sa ne simtim mandri. Asa cum facea odinioara Nastase. Sau Hagi. Tu faci asta, Simona!
Multimim!
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Simona-campioana! appeared first on Cronici pe bune.
October 7, 2017
Autodenunt: domnule Vosganian, sunt un infractor!
Nu am mai suportat. Aveam mustrari de constiinta si tensiunea ma omora, ma rodea pe interior. Nu mai aveam somn.
Asa ca am simtit sa fac asta. i-am scris domnului Varujan.
Sper sa fiu inteles si iertat. Sau condamnat pe viata.
Yeeeeees!
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Autodenunt: domnule Vosganian, sunt un infractor! appeared first on Cronici pe bune.
Despre noi, „romanii puri”, si machedonii.
Baietelul din poza cu Hagi e Simona Halep, acum niste ani.
Ma gandesc ca inca mai sunt conationali care spun ca „machedonii nu-s romani”.
Si aud cum „romanii puri”, tipul ala de roman cu steagul dacilor la profil, considera ca aromanii castiga pentru ei, nu pentru Romania. Ca ei muncesc pentru pentru comunitatea lor unita, ca li se rupe de restul. Ca „Halep castiga bani si trofee pentru ea si machedonii ei”.
Sunt vreo 30 000 de aromani in Romania. Macedoromâni, armâni, macedoneni latini, macedono-vlahi sau cum vreti sa le ziceti. Potrivit unei ample anchete efectuate de profesorul german Thede Kahl în anul 1998, în satele din Dobrogea, 70-75% dintre locuitorii aromâni nu se consideră sau nu vor să fie considerați minoritate etnică. Desi au o identitate culturala si lingvistica a lor, machedonii sunt, au fost intotdeauna si vor fi ROMANI. (Tutea)
Hagi si Halep sunt doar doua exemple de top. Atingere de geniu si munca la greu. O ambitie, din punctul meu de vedere, mult peste a majoritatii romanilor. Poate de aia ii privim uneori crucis.
Acasa la tenismena Simona Halep.Parintii arata trofeele tenismenei, pe care aceasta le-a castigat,in imagine Simona Halep, 1 martie 2010 (foto Mihai Ciobanu)
Acasa la tenismena Simona Halep.Parintii arata trofeele tenismenei, pe care aceasta le-a castigat,in imagine Simona Halep, 1 martie 2010 (foto Mihai Ciobanu)Eu, daca m-ai pune sa aleg, as mai vrea vreo zece sportivi machedoni, de top, in toate sporturile. Din astia „care nu-s romani” Din astia ambitiosi si muncitori. As renunta cu drag la mii de guralivi care se bat cu pumnul in piept ca sunt romani puri. As renunta si maine la Funar si la toata ceata lui.
Dar nu aleg eu.
As mai vrea vreo 3-4 machedoni la Nationala de fotbal. Macar pe jumatate din talia lui Hagi. Va spun eu ca ne-am califica fluierand la turneele finale.
Asa am avea si noi astia, „romanii puri” si buni de gura, cu ce sa ne laudam.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Despre noi, „romanii puri”, si machedonii. appeared first on Cronici pe bune.
October 6, 2017
Mare e gradina facebook! (195)
Le gasesti in magazinul cu papuci flocosi. Vezi ca musca! Si nu uita sa iti scoti volanul in parc, seara, sa faca treaba mare.
641 de prieteni tu-au apreciat postarea. Ceva e tare in neregula cu lumea in care traim!
Cauta la Capatos, printre asistente. Ceva imi spune ca vorbiti aceeasi limba. Ps: pastreaza arzatoru’, fetelor le place sa fie bronzate si de Craciun.
„S-au” nu. Nu stiu de restul, da’ orb e sigur.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Nu mai „fumatz”, fratilor! Lasati iarba cand postati!
Chipul tau exprima fericire, radiaza! Expresia, sprancenele, buzitele… Iti multumim ca o imparti cu noi! Inimioare multe.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Mare e gradina facebook! (195) appeared first on Cronici pe bune.
Tembelul zilei: un deputat PSD.
I-as zice „prostul zilei”, dar mi-e extrem de rusine, asa incat o sa ii spun „idiotul zilei” sau „trmbelul zilei”.
Un deputat PSD, pe numele sau Adrian Solomon, a spus: „toti cei care au conturi de de facebook sunt tembeli!”
Domnia sa nu a zis nimic de cei cu Instagram.
Fanii sai, cu conturi de facebook, i-au distribuit postarea, dovedind ca cunt orice lider mare are adepti de soi. Din pacate, tembeli.
Seful sau, Liviu Dragnea, cu cont pe facebook, inca nu a postat nimic. Fiind facut „tembel” , este de asteptat sa il dea afara din partid pe deputatul Solomon.
Codrin Stefanescu, si el cu cont de facebook unde poateaza citate a la Poptamas si poze cu pisici, a anuntat deja ca va avea el o discutie cu Solomon. Dar nu azi, ci in ziua in care clanurile interlope au liber si pot trage o fuga la Bucuresti.
Ceilalti tembeli din PSD nu au avut inca nicio reactie, in afara de Olguta care a zis: „Ou shit, je suis tembela? I spik cuatro diferendos languadges, nimeni nu ma face tembela, pricepusi?”
Tembel Iliuta Silviu
Am si facebook, vezi mai jos:
„Camera Deputatilor a publicat si lista functiilor din serviciile Camerei Deputatilor la data de 30 septembrie 2017, mentionand atat salariul de baza minim, cat si salariul de baza maxim.
Liftier Camera Deputatilor– 2.365 lei
Sofer Camera Deputatilor- – 3.703 lei”
Acum poti FACE COMANDA PENTRU” „CRONICILE UNUI BARBAT”pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT.
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S: Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Tembelul zilei: un deputat PSD. appeared first on Cronici pe bune.
Mai am un singur vis: sa ajung si eu LIFTIER la Parlament.
„Camera Deputatilor a publicat si lista functiilor din serviciile Camerei Deputatilor la data de 30 septembrie 2017, mentionand atat salariul de baza minim, cat si salariul de baza maxim.
Liftier Camera Deputatilor– 2.365 lei
Sofer Camera Deputatilor- – 3.703 lei”
M-am trezit dimineata perfect motivat. Acum stiu ce scop am in viata. L-am cautat 40 de ani, dar abia acum mi s-a aratat: sa fiu liftier la Parlament!
Vreau sa stau toata ziua in fund, pe scaunel, si sa frec butonasule alea. Simt ca, dupa vreo 22 de ani de scoala (Ggenerala, liceu, facultati si alte prostii …) sunt in stare sa merit o asa functie si o asa responsabilitate.
L I F T I E R-da, inca mai exista aceasta superba meserie!
Daca ma aude vreun deputat cu pile la cei care angajeaza: sunt pregatit sa merg pana in panzele alb!. Sa imi dedic urmatorii ani pentru studiul meseriei de liftier. Sau urmatoarele saptamani. Zile. Secunde?
Vreau sa fiu cel mai bun din Romania in meseria asta si sa merit salariul de 2365 de lei plus sporuri! Vreau sa am salariul cat al unui profesor debutant! Chiar putin mai mare.
Stiu ca in universitati, un profesor are de la 3.173 lei in sus. Dar nu merita efortul, va spun! Pentru 4 milioane in plus, cat au fata de un liftier, oamenii aia trebuie sa munceasca, sa faca lucruri: sa predea, sa invete, sa faca masterate, sa scrie carti. Aiurea de tot!
Cat despre meseria de sofer la Parlament… el are 3703 lei, cat un profesor cu 40 de ani de experienta la catedra si gradul !
Eu sunt mai modest si nu tintesc un post atat de inalt, ca ala de sofer la Parlament. Dar liftier, simt ca se poate! Voi freca butonasele cu manutele mele, stand pe scaunel cu cea mai mare pricepere: etajul 1, etajul 2. Deja m-am pregatit, am facut training pe internet, am studiat toate filmele cu liftieri si am participat la un curs motivational.
„Etajul 3, etajul 4, parter. Zambesc, vorbesc: intrati, va rog! La ce etaj mergeti?” Asta daca nu cumva se baga lifturi cu cartel, ca eu pentru alea nu sunt inca pregatit!
Teoria o stiu, dragi Parlamentari, trebuie sa imi dati doar o sansa sa va arat ca pot! A, si, va rog, sa nu cumva sa apasati singurei pe butonasul de la lift ca se consuma 2-3 calorii si trebuie sa fiti grasuti si sanatosi pentru la iarna.
Doamne, o sa se faca un film dupa viata mea de liftier! Simt!
Acum poti FACE COMANDA PENTRU” „CRONICILE UNUI BARBAT”pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT.
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S: Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Mai am un singur vis: sa ajung si eu LIFTIER la Parlament. appeared first on Cronici pe bune.
October 5, 2017
Avem o romanca de Nobel.
Anamaria Effler face parte din echipa Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory (LIGO), care a castigat anul acesta Premiul Nobel pentru Fizica. Exceptional!
Acum trei ani, alt aradean, Stefan Hell, a castigat Premiul Nobel pentru Chimie, alaturi de doi americani.
Dincolo de performanetele exceptrionale ale celor doi, trebuie sa vedem imediat ce au in comun: ambii au urmat facultati din afara tarii.
Stefan Hell a urmat cursurile scolii generale in Romania, apoi, dupa un an de liceu la Timisoara, s-a stabilit in Germania.
Anamaria a absolvit cursurile colegiului Gheorghe Nicoara din Arad, apoi a ales calea strainatatiii: CalTech (California Institute of Technology). Are doctoratul în Fizică Gravitațională.
„De 10 ani lucrează în cadrul acestui proiect. De doi ani, de când a terminat doctoratul este chiar angajată la LIGO. Din acest motiv cred că atât ea, cât și cei care au lucrat atât de mult la acest proiect sunt o părticică a acestui Premiu Nobel, cu toții contribuind la el. Unul dintre cei trei câștigători ai Premiului Nobel chiar i-a predat Anamariei fizică la CalTech, în perioada facultății. Probabil că atunci a prins ea dragul pentru acest proiect. Într-una din vizitele mele în SUA chiar am avut oportunitatea de a-l întâlni pe unul dintre cei trei și pot spune că m-a impresionat modestia și naturalețea sa, deși vedem cu toții ce personalități importante sunt”, a povestit mama Anamariei pentru Special Arad.
Doi oameni de Nobel a dat Romania. Amandoi au o baza solida primita pana la liceu. Apoi au plecat la universitati de afara. Aici se rupe filmul: la universitate.
Pe de o parte ma bucur pentru ei si, normal, simt nevoia, ca si tine, sa ma bat cu pumnul in piept si sa strig: in ultimii 3 ani, doi romani au castigat Nobel!
Pe de cealalta parte, bucuria mea va fi adevarata cand vom avea primul castigator de Nobel care a absolvit o universitate romaneasca. Care nu a fost nevoit sa plece din tara pentru un invatamant de calitate. Aceea va fi ziua in care vom putea spune ca si noi, in Romania, avem invatamant superior cu adevarat si nu fabrica de produs diplome inutile. N-o sa apucam ziua aceea.
Cateva lucruri despre Anamaria, citate din SpecialArad:
„Mama Anamariei Effler, care își amintește cum a fost ținut secret proiectul LIGO:”Pe tot parcursul studiilor de doctorat Anamaria și-a făcut toate experimentele la LIGO. După terminarea doctoratului, Anamaria Effler este angajată a LIGO. „Ca să vă imaginați cam ce dimensiune are implicarea ei în acest proiect, pot să vă spun că erau zile în care mergea acasă și la ora 2 noaptea. Era mult de muncă. Îmi amintesc că undele respective au fost detectate prima oară undeva în luna septembrie, iar până în luna februarie au muncit ca niște nebuni la analize de date și verificări, ca să nu dea publicității fake-news, fiind una dintre cele mai mari descoperiri care revoluționează teoria universului. Ceea ce s-a întâmplat în proiect a fost extrem de important și în același timp detaliile au fost ținute în secret. Nici mie nu mi-a spus absolut nimic. Îmi aduc aminte că trebuia să vină acasă de Crăciun. Mi-a spus că nu poate să vină pentru că sunt multe probleme și că nu-mi poate spune despre ce este vorba. Cum spuneam, au muncit foarte mult din septembrie până în februarie, când au făcut o conferință de presă la CalTech, unde a fost invitată și Anamaria, alături de somități. Vă imaginați ce poate însemna chestia asta pentru mine”.
Ce spune dirigintele Mircea Potocean despre Anamaria Effler
Contactat de Special Arad, domnul profesor Mircea Potocean, cel care i-a fost diriginte Anamariei Effler își amintește cu plăcere despre aceasta.
„Era o elevă extrem de ambițioasă, era bună la matematică și foarte bună la fizică, motiv pentru care a și reușit la CalTech și, totodată, să facă parte din acest proiect important. Colegiul Moise Nicoară, pe lângă multe altele, pe lângă atâtea premii internaționale, se poate mândri și cu faptul că o fostă elevă este parte dintr-un proiect laureat al Premiului Nobel”, a declarat prof. Mircea Potocean pentru Special Arad.
Acum poti FACE COMANDA PENTRU” „CRONICILE UNUI BARBAT”pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT.
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S: Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Avem o romanca de Nobel. appeared first on Cronici pe bune.
Silviu Iliuţă's Blog
- Silviu Iliuţă's profile
- 45 followers
