Silviu Iliuţă's Blog, page 388

Sase, vine sefu’!

De asta imi plac preotii romani. Empatizeaza cu saracii, nu epateaza si nu isi etaleaza bogatia. E atat de frumos sa vezi cum un Inalt Prelat merge cu Loganul, ca orice muritor de rand. Cum clopotul de la Marea Biserica este facut in curtea unui mester roman si costa o nimica toata. Este inaltator sa vezi cum preotii se implica in societate, cum fac lobby pe langa Presedintie si Guvern ca sa ajute copiii saraci. Este superb. Un preot romam nu ar pune niciodata tone de aur pe biserici, nu ar da pe un clopot banii cu care ai hrani sute de copii pana la majorat si nu ar umbla in masini scumpe si sfidatoare. Nu?

Aceasta masina nu cred ca e a BOR,  ci a unui martian. Si o sa imi sustin parerea pana in panzele albe. Bine, eu am si petrecut mult azi noapte, nu stiu cat ar trebui sa ma luati in seama.

JOS E.T.!

The post Sase, vine sefu’! appeared first on Cronici pe bune.

Gigi Becali conduce Procesiunea de Florii.

Nu mai avem nicio jena.

Romanii au transmis in direct din saloanele muribunzilor. De pe patul de spital, un ultim interviu luat de un reporter excitat, cu Marioara Zavoranu.

Apoi au transmis de la inmormantari. Ce poate fi mai bun pentru public decat lume indurerata, rude certandu-se pe avere, oameni care isi rup parul din cap, multimea care se urca pe garduri?  Nicin telenovele nu vezi asa ceva! Inmormantarea Marioarei, a lui Fane Spoitoru si a altora fac audienta mai buna decat orice film american platit cu bani grei.

Azi, BOR a ajuns furnizor de imagine pentru Jiji Becali. Un fel de agent electoral. Iar mitingul a fost autorizat.

Nea Jiji canta cel mai tare dintre toti preotii, iar camerele sunt pe el.

Pentru baietii de la B1 nu mai este vorba de o Procesiune de Florii, ci de un prilej de a face o stire cu Becali. Vinde, nu? Asta scuza orice. Procesiunea nu mai exista, trece in planul doi. Totul  este despre Becali cel Mare.

Intre doi psalmi, nea Jiji ne da lectii de viata si ne spune ca e minunat si binecuvantat. El, care are puterea sa faca asta. Adica sa dea interviu in timp ce canta un psalm.

Apoi  ne mai spune doua cuvinte despre lume, credinta, modestie si curaj. Becali, da? Zdrentelor!

Procesiunea de Florii, sarbatorind intrarea lui Isus in Ierusalim, ilustrata la televizor ca „intrarea lui Jiji Becali in Bucuresti.”

Ne-am batut joc de inmormantari, de suferinta muribunzilor. Era o chestiune de timp pana sa ajungem aici.

„Toate titlurile bune au fost date”, de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

The post Gigi Becali conduce Procesiunea de Florii. appeared first on Cronici pe bune.

Cum petrec romanii de Florii.

De Florii.

Ziua bunicii Florica, o sărbătoare care în familia mea este mai importantă decât Paștele. Vreo zece rude adulte și niște plozi. Pe masa întinsă în curte mâncare și băutură cât pentru cincizeci de oameni.

-Ea e? întreabă bunica uitându-se la sifon.

Bunica are o problemă de vedere, nu știi niciodată cu cine vorbește.

-Amy.

-E slabă. Prea slabă. Seamănă cu curca aia cu gâtul golaș care a murit că nu mânca.

Mă uit la Amy. Nu îmi dau seama dacă schiţează un zâmbet sau este foarte constipată. Simt nevoia să o sărut pe obraz și să o încurajez:

-Gândește-te că eu m-am născut în familia asta.

Un ţoi de ţuică îi aterizează Ameliei în mână. Bunica dă noroc şi amândouă aruncă lichidul pe gâtlej.

-Phaaaa, tare! Aşa e, sunt slabă. Dar sunt sănătoasă, în felul meu. Și vă iubesc nepotul… La mulţi ani!

Bunica o priveşte cu ochii bulbucați, preţ de câteva secunde, fix între ochiul stâng şi ureche. Exact aşa cum îşi priveşte un uliu băut prada.

-Mănâncă!! îi porunceşte Ameliei, în timp ce o trântește pe un scaun de bucătărie.

Încerc să o scuz, îi spun că am mâncat covrigi pe drum. Aiurea!

În secunda următoare o lingură plină cu salată de boeuf asediază buzele dulci ale Ameliei. Le lovește periodic, așa cum un berbec se izbește în poarta cetății.

-E ziua mea, toată lumea mănâncă! zice bunica, împingându- i salata în gură.

Faţa iubitei mele a trecut de la culoarea aia dulce rozalie la un galben pai. Mi-e milă de ea, o să vomite. Chiar nu ar trebui să deschidă gura.

O, Doamne!

E alergică la ciuperci, nu ar trebui să mănânce… Prea târziu.

-Me merreu a f fost aşa sslabă?

Ăsta e unchiul meu, bețiv notoriu. O comă alcoolică la șase luni.

-Ia şi bea, ești prea slabă! La noi în familie femeile bea cot la cot cu… ăăă. Cot la cot!

Cu mişcările unui prestidigitator orb, unchiul toarnă într-o halbă de bere nişte vin. Mai precis, jumătate pe faţa de masă, jumătate pe mâna Ameliei, care încerca să acopere halba.

-Noroc! Şi când n ne-o hii mnmai rrău caca acum săa mne fie!

O apucă cu ambele mâini de cap şi o pupă undeva între nas și frunte.

Amelia se strâmbă scârbită, apoi mă privește cu ochi de caprioară împușcată, gata să izbucnească în lacrimi.

O iau de mână și îi șoptesc:

-Gândește-te la ceva fain: noi doi la mare la Costinești făcând dragoste pe o plajă…

Îi iau de pe nas o bucată de măslină lăsată de unchiul meu.

-… sau cât de fericită erai când nu îi cunoșteai pe ai mei, iubito. O să fie bine!

Mințeam.

-Stai, să p pun si fi sifon, că e ta taare!

Apoi unchiul eliberează vreo două jeturi de sifon pe sarmale

şi prăjituri. Câteva picături nimeresc cu greu peste vinul din halbă.

Rudele mele au inventat vinul la halbă, sunt recunoascute pe plan mondial pentru asta .

Amy duce cu greutate halba la gură, parţial ameţită de ciuperci, parţial ameţită de damful unchiului meu. Îmi șoptește la ureche:

-Hai dracului de aici, că mă omoară ăştia!

-Te iubesc! Gândește-te, noi doi la munte…

-Taci în pu*a mea… cu muntele tău cu tot!

Până să îi prezint rudele, nici nu știam că Amy înjura.

-Stai! Stai! urlă mătuşa.

În sfârşit un om normal la masa asta, gândesc! Aproape că mi-a venit inima la loc.

-Nu poţi bea aşa, pe stomacul gol! Ia nişte fripturică de post, umplută cu ciuperci, făcută de mine la cuptor. Reţeta e de la televizor de dimineaţă, bucătarul ăla gras, nu prea mi-a ieşit sosul!

Nu mai apuc să întreb ce înseamnă fripturică de post, că Amy mă apucă de guler:

-Băi, hai în morții mă-sii de viață de aici! ACUM, că MOR ÎNDOPATĂ!

În zece secunde farfuria Ameliei era plină cu friptură, ciuperci, murături şi o cremă de o culoare dubioasă.

-Foarte bun! Mmmmm! zice Amy. Atât de bun, încât o să iau două porţii! Dar la pachet!

-La pachet??? sare bunica. Aici! Ești prea slabă, la pachet iei prăjituri! Şi cornuleţe! Deja le-am pregătit.

Şi ne arată spre două pungi pline.

-Număr până la 10! Apoi mă ridic şi plec şi îmi bag pu*a în toate neamurile tale!

Apoi rudele mele în care își băgase ea pu*a au început să îi explice Ameliei:

-că ar trebui să mănânce, că s-au auzit cazuri de oameni morţi de foame în Bucureşti,

-că o halbă de vin pe zi face bine la rinichi,

-că a doua halbă face bine la inimă,

-că se întăresc sânii dacă mănânci ridiche cu miere. Tot asta

vindecă și cancerul, prostata și boala aia cu nume nemțesc.

Primesc un șut în gambă. Încă unul.

-Tu mă loveşti? o întreb pe iubirea mea.

-NU, MĂ-TA!!!! Normal că eu! Mergi sau plec?!

Îmi iau inima în dinţi. Totuşi, eu sunt bărbatul.

-Trebuie să plecăm, mai avem un coleg care…

-Nimeni nu pleacă până nu termină tot din farfurie! urlă

bunica şi se ridică în picioare.

Dacă bunica s-a ridicat în picioare, eu ştiu că e treaba

serioasă. Ea face asta doar când se întâmplă ceva cu adevărat memorabil într-o telenovelă.

Îmi înghit cuvintele şi schimb vorba:

-Unde e Nea Ionel?

Nea Ionel e vecinul bunicilor.

-Taman l-ai ratat, cu jumătate de oră înainte l-a luat masina. -La Urziceni la spital. A păţit la fel ca la Crăciun.

Toate neamurile încep să râdă, ca și cum s-ar fi spus cea mai tare glumă. Psihopați!

-Îi fa face două cli clisme și dă a afară tot din el. Mai mâine e la șpriț înapoi, mă lămurește unchiul.

-Ca de obicei, completează bunica uitându-se cu un ochi în ochii mei și cu celălalt la juma’ de metru de mine. Vezi că-ți vomită curca!

Amy era cu capul sub masă și-și murdărea pantofii cu toc cu bucățele de ciuperci.

Se opresc din râs.

Brusc nu se mai aude nici musca și ciudații ăia din familia mea o privesc îngrijorați.

Urmează o scenă dintr-un film horror: Amy se ridică încetișor de sub masă. Are cam multe firicele roșii în albul ochilor dați peste cap. Nu i-am mai văzut niciodată figura asta. Părul său blond și frumos îi stă ca o coamă de leu, după electrocutare. E frumoasă chiar și așa, cu bucățele de mâncare pe gât. Se șterge la gură cu mâneca și ridică amenințător un deget spre mine.

-Tu! Să te FUUUUU…!

Gasesti continuarea in    „Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online numai de pe site-ul www.bookzone.ro.

 

The post Cum petrec romanii de Florii. appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (63)

Cand un chinez cu Google Translate traduce din rusa in romana.

De „vaca cu cabina” am mai auzit, dar de „vaca cu banane”… Probabil ca e crescuta in Africa.

Daca va bate gandul sa ii imbracati, sa stiti ca tocul se pune in față , la  șliț.

 

Cel mai de success produs al anului. Nu imi aduc aminte al carui an, a disparut din calendar.

Incredibila oferta! Pentru cei ce se intreaba ce e, le spun acum:

Este veche de 2000 de ani si o singura firimitura poate astampara foamea a 10 000 de oameni. Important e sa platesti cat mai multi bani pe paine, ca sa astampere si foamea unui popa.

 

„Toate titlurile bune au fost date”, de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (63) appeared first on Cronici pe bune.

Mare e gradina facebook! (ep. 177)

 

Bai, Ionut, eu zic sa te bucuri. Macar numele ti l-a scris corect!

Un cuvant tot a nimerit si ea.

Sau era Onut?

 

Mi-as dori ca facebook sa introduca odata testul ala de IQ cand iti faci in cont. Pe unele fete at trebui sa le lase sa posteze numai poze.

 

De TAXI DUMA nu am auzit. Insa, orice companie ai lua, raman intrebarile:

Cum naibii incapeti toti 55?

Cine te invata si pe tine doua-trei cuvinte in limba romana? Toti sunteti la fel?

M-ai batut! Ai 1-0 la pauza.

Eu inteleg ce spui, dar…

De ce trebuie sa ne imbracam ca si cum am merge cu marfarul?

 

Citeste si: Cat au costat floricelele de pe sarma din Bucuresti?

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Doar pana pe 10 aprilie: https://bookzone.ro/produs/toate-titlurile-bune-au-fost-date-silviu-iliuta/

* transport gratuit in Bucuresti si Ilfov

* doar 5,9 lei transport in tara;

* cadou garantat la orice comanda.

The post Mare e gradina facebook! (ep. 177) appeared first on Cronici pe bune.

Situatia din Siria pe intelesul tuturor.

… si pe intelesul meu:

Sa presupunem ca intr-un bloc locuieste o familie pe nume Siria. O vreme a trait in pace si democratie,  toti se intelegeau intre ei. Apoi s-a intamplat asa:

Capul familiei este un descreierat si un betiv pe nume Bashar al-Assad. El ii batea pe toti in fiecare zi, astfel incat vecinii nu mai suportau situatia si erau disperati. Toti vecinii.

Copiii si mama, adica poporul, nu au mai tolerat tratamentul betivului si au vrut sa il dea afara pe nebun. Nu au reusit, dar l-au facut sa doarma numai in sufragerie, iar ei au ocupat bucataria si o camera.

Dupa o vreme, unii dintre copii s-au baricadat in baie si au format Statul Islamic, ISIS. Scopul lor: sa il arunce in strada pe descreieratul de Assad. Asa ca ii atacau periodic sufrageria cu fumigene facute de ei, dar si cu arme primite pe geam de la nu stiu cine.

De aici lucrurile se complica ingrozitor.

Un vecin de la etajul 7, Administratorul tuturor blocurilor, boxer, musculos, smecher, care face legea in cartier, SUA, suparat pe zgomotele din fiecare seara din sufrageria vecinului, a hotarat sa il bombardeze pe nebunul de Assad, dar si pe cretinii de la ISIS din baie. In acelasi timp, erau afectati si mama si copiii ramasi in casa.

Inainte de a interveni Administratorul SUA, Presedintele blocului, Rusia, l-a ajutat pe descreieratul de Assad sa scape de ISIS, dar fara prea mare succes. Asa cai i-a bombardat pe toti diin casa, mai putin pe Assad. Presedintele Rusia e din topor: spulbera tot ce vede, fara sa se gandeasca prea mult la urmari.

Cretinii din baie, cei de la ISIS mai scapa din cand in cand pe strada si mai fac victime. In momentul asta cel mai mare pericol e ca tampitii astia mai fura cate in camion si terorizeaza tot cartierul.

Daca pana acum am mai inteles cate ceva, urmeaza nebunia: intr-o debara a casei stau ascunsi niste verisori primari, kurzii. Vor si ei sa lupte cu ISIS, dar si cu betivul de Assad.

Ruda de la tara, care era intamplator in zona, Iranul, hotaraste sa o ajute pe Rusia si pe Assad sa ii omoare pe cei de la ISIS.

Administratorul SUA si englezii vor sa intre cu forta in baie peste teroristi, dar le este frica de reactia Presedintelui Rusia.

Pe langa toate acestea, atat Rusia, cat si SUA, dar si ceilalti, ar cam vrea sa fure cateva bibelouri din casa Siriei.

Asa ca in momentul asta toti vecinii lupta din greu ca lucrurile sa ajunga la fel cum erau inainte: Assad sa isi bata copiii si nevasta, dar sa ii tina sub control si sa nu ii mai lase sa plece liberi prin lume.

PS: Romania locuieste in blocul de peste drum si asteapta sa vada daca mai scapa vreunul viu din casa pentru a-l lua in gazda cateva zile.

Citeste si: Cat au costat floricelele de pe sarma din Bucuresti?

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Doar pana pe 10 aprilie: https://bookzone.ro/produs/toate-titlurile-bune-au-fost-date-silviu-iliuta/

* transport gratuit in Bucuresti si Ilfov

* doar 5,9 lei transport in tara;

* cadou garantat la orice comanda.

The post Situatia din Siria pe intelesul tuturor. appeared first on Cronici pe bune.

Cea mai tare decoratiune de Pasti!

Pe cerul Bucurestiului a aparut cea mai cea decoratiune din cate decoratiuni au existat vreodata: o bomboana fondanta.

Aceasta statuie uriasa, plasata in cartierul Photoshop, are mai multe caracteristici uimitoare:

1. Poate fi vazuta din orice colt al Bucurestiului, exact ca statuia lui Isus din Rio,. Doar ca noi avem Dambovita, in loc de ocean.

Este plasata astfel incat orice sofer care sta de 4 ore in trafic, aflat in orice punct al orasului, sa stie exact pe cine trebuie sa injure.

2. Se spune ca statuia are proprietati miraculoase.

Cei care au votat-o pe doamna Firea  lacrimeaza pe loc la vederea ei si incep sa se inchine.

Chiar daca strada lor este plina sau goala de gropi, iar blocul sta sa cada pe ei, brusc, vor simti o stare de bine si gropile se vor astupa singure. De asemenenea blocul de patru etaje se va transforma intr-un cartier de vile. Daca stau in Drumul Taberei, metroul se va inaugura peste noapte.

3. Orice pacient din orice spital al Capitalei, daca va scoate capul pe geam si va vedea statuia, va trai miracol dupa miracol!

Primul miracol este ca, uitandu-se pe geam, nu vor mai zari gandacii din camera. Iar al doilea va fi ca oricat de groaznice ar fi conditiile in spital, ei nu vor mai vedea asta. Pentru ca vor orbi temporar.

4. Sfat de la Protectia Sanitara: Daca aveti greturi sau varsaturi atunci cand va uitati in sus si vedeti monumentul, nu va ingrijorati!

Ganditi-va ca se poate si mai rau, ca ati putea sa va uitati la nivelul ochilor si sa vedeti asta:

Citeste si: Cat au costat floricelele de pe sarma din Bucuresti?

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Doar pana pe 10 aprilie: https://bookzone.ro/produs/toate-titlurile-bune-au-fost-date-silviu-iliuta/

* transport gratuit in Bucuresti si Ilfov

* doar 5,9 lei transport in tara;

* cadou garantat la orice comanda.

(Sursa foto: Bogdan Talasman, facebook)

 

The post Cea mai tare decoratiune de Pasti! appeared first on Cronici pe bune.

Cam cate zeci de mii de Euro au costat floricelele alea de pe sarma?

Azi mi-am dat seama ca nu stiu nimic despre frumos.

In fond, sunt atat de praf in materie de gusturi, incat atunci cand am vazut o decoratiune de Pasti pe sarma am crezut ca a scapat cineva o soseta.

[image error]

Apoi am vazut ca sunt  mai multe sosetele, pardon… floricele.

Si, brusc, am simtit cum zecile de mii de Euroi platite pe decoratiuni au fost cheltuite cu cap de doamna Firea.

O floricica,  mare cat un telefon, era cocotata sus-sus pe un stalpisor. Imediat ce am vazut-o m-am simtit ca in Paris. Doamne, ce frumos este orasul nostru asa, decorat de Pasti! Ce bun-gust! Ce simt estetic rafinat iti trebuie ca sa agati floricele cumparate din Dragonul Rosu pe sarma! Niciun designer orb nu s-ar gandi niciodata la ceva atat de smecher.

Cand am vazut si guguloiul acela de pe stalp, despre care am dedus ca e un ou, m-am cuprins total spiritul Sarbatorilor. Si am vazut inca unul! Si inca unul! Apoi mi-am dat seama ca erau doar becuri sparte.

Cu scuzele de rigoare, n-o sa mai trec prin centru o vreme. Mai sunt niste chestii mici si verzi despre care nu imi dau seama ce sunt, dar  ma cam sperie.

Zeci de mii de Euroi pentru plastic chinezesc intins pe sarma. Mai bine intindeam rufe, doamna!

Ideea doamnei Firea de „infrumusetare”. Ca in sufrageria din Voluntari.

PS: macar de le dadeau la facut unor familii amarate si ajungeau banii la ele. Greu de tot…

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Doar pana pe 10 aprilie: https://bookzone.ro/produs/toate-titlurile-bune-au-fost-date-silviu-iliuta/

* transport gratuit in Bucuresti si Ilfov

* doar 5,9 lei transport in tara;

* cadou garantat la orice comanda.

 

 

The post Cam cate zeci de mii de Euro au costat floricelele alea de pe sarma? appeared first on Cronici pe bune.