Silviu Iliuţă's Blog, page 382
May 21, 2017
Gradinile zoologice cu oameni.
Pana in 1958 in inteleapta si toleranta Europa au existat asa numitele Gradini Zoologice cu Oameni. Familii intregi de africani sau aborigeni inchise in tarcuri, puse sa faca giumbuslucuri spre amuzamentul occidentalilor.
“Muşcă”? se întreba câte un spectator curios. Unele „exponate” fusesera rapite din locul de bastina, altele momite in Europa cu promisiunea unei vieti mai bune si inchise in tarcuri.
De prin 1897 pana in 1958, reprezentatiile au continuat sa stranga spectator numerosi. De cate ori era adusa o noua senzatie, era promovata cu sarg.
Cum a fost posibil acest lucru? Simplu. O rasa de oameni, cea alba, se considera superioara altei rase, cea neagra. Si atunci, in mintea lor, totul era perfect justificat. Ce este socant e ca oamenii care tolerau si promovau aceste spectacole grotesti, erau aceiasi care il condamnau pe rasistul Hitler.
Acum, daca tot vorbim de intoleranta si rasism, am auzit multe pareri de genul: „Ce le-as face eu tiganilor? I-as inchide intr-un loc al lor.” „Ce le-as face eu homosexualilor? Le-as face un loc al lor, ingradit, unde sa stea si sa faca ce vor ei.” O gandire asemanatoare cu a cretinilor care au permis gradinile zoologice cu oameni. Singura diferenta este ca rasismul de azi si homophobia imbraca forme mai violente, la modul: „I-as inchide intr-un tarc si le-as da foc”. Am vazut recent un comentariu de genul asta, si cred ca si voi.
Daca faceti parte din categoria asta, a „inteligentilor” care ar extermina unguri, tigani, africani, arabi, homosexuali, doar pentru ca ii considera inferiori, priviti pozele astea si mai ganditi-va putin! Nu spun ca sunt sanse sa va desteptati brusc, dar macar poate se trezeste vreun neuron.
The post Gradinile zoologice cu oameni. appeared first on Cronici pe bune.
May 20, 2017
Orice agramat poate ajunge Profesor Universitar?
Posesoarea acestul cont de facebook este Profesor Doctor Universitar Cristiana Sîrbu (sau Sârbu, că nu e hotărâtă). Autoare a peste 100 de lucrări ştiinţifice...
Faptul ca ati ajuns "an" Academia Romana mă face să plang tot restul "Vieti". Vă implor, spuneti-mi ca ati dat spagă sau că v-ati cuplat cu un academician. Sau ca e o minciuna si NU sunteti in Academie.
Dacă ati ajuns acolo pe merit, inseamnă că in curand veti fi colegă cu Daniela Crudu. 
Universitatea Agricola si Medicina Veterinara ziceti? Sectia Implantul Neuronilor de Ovine la oameni? Ce naiba, ati făcut experimente pe dumneavoastra?!?!
Citind ce scrieti, mă purtati "antr o lume" de cosmar. Doamna Prof. Dr. Univ. Cristiana, măi, păpusă... Sigur erati "pudrată cu zăpadă"? Nu cumva omătul ăla stătea pe masă, il amestecati cu un betisor si il trăgeati pe nas?
Intreb si eu..incerc să găsesc o explicatie. 
"Antreaga" omenire vă "ambrătisează" si ea. Doamnă, vă rog să imi permiteti să vă atrag atentia: ati scris gresit "ÎNĂLŢAREA". Era "ÂNĂLŢAREA". Putină atentie, vă rog! 
Am citit de cateva ori si am inteles: "Da" inseamnă "Doamna". Acum inteleg cum ati facut carieră, Doamna DA. Pur si simplu nu ati stiut să spuneti NU unui bărbat cu functie? 
Cristiana, pot să te tutuiesc? Vezi că "obraji" nu umezi este de la fulgi, ci obraji umezi este că te-ai asezat cu inteligenţa in baltă. (poponeaţa, ca să nu fiu evaziv)
Acum se face lumină, s-a ridicat ceaţa! Nu e vina dumneavoastră, ci a scolii.
Ati studiat cumva la Moscova?
Profesorul de limbă engleză al lui Nea Nelu era si profesorul dumneavotră de limbă romană? O singură problemă, minoră: era profesor de rusă.
*(sursa poze: facebook Paul Gabor)
*articolul poate fi reprodus in limita a 300 de caractere, cu link catre sursa
The post Orice agramat poate ajunge Profesor Universitar? appeared first on Cronici pe bune.
De ce e bine sa ai caine, in caz de cutremur.
Am citit peste tot, pe internet, cum animalele au facut minuni. Inainte de cutremur, niste broaste au iesit pe strazile unui oras American, avertizandu-i pe oameni. Nu mai zic de gaste, care devin agitate. Gainile nu mai fac oua, cu cinci zile inainte de zgaltaiala! Dromaderii scot sunete infioratoare, iar porcii incep sa se bata intre ei.
Nu am nicio oratanie de mai sus, dar am un caine. Dimineata am avut o discutie serioasa cu el.
Pe internet scrie ca „toti cainii incep sa latre din senin, simtind pericolul. Apoi incep sa alerge in diverse directii, aiurea, si incearca sa evadeze din zona de pericol.”
I-am citit cainelui meu toate cele de mai sus, convins fiind ca o sa inteleaga. Stiu, o sa ziceti ca sunt nebun. De parca nu vi s-a intamplat niciodata sa vorbiti cu animalele…
I-am spus ca aseara, in timp ce trebuia sa alerge ca sobolanul prin casa, el dormea ca porcul. Si in loc sa urle ca un lup, el sforaia ca un hipopotam. I-am adus aminte si ca la cutremurul precedent, in loc sa ma avertizeze, el se juca ca prostul cu soseta si ii curgeau balele pe parchet. A fost o discutie lunga si serioasa, la finalul careia cainele meu s-a intins cu cracii in sus si a cerut sa fie scarpinat pe burta. Cred ca s-a umanizat, in pana mea!
Si mai cred ca e vina mea. Cumva, am dat gres: cainele meu nu poate fi pe post de sirena, in caz de cutremur. O fi de la mancare? Sau e atat de destept, incat are ceasul reglat la cutremure de peste 7 grade.
Nu are rost sa ne agitam degeaba, nu? Esec! Incercam cu pisica.
„Pisicile devin foarte agitate inainte de orice zgaltaiala, miauna si isi cauta un adapost. Apoi fug imediat din zona pericolului, mieunand infricosator. Pisicile te avertizeaza imediat cand urmeaza un cutremur!”
Asa credeam si eu, cand am vazut azi dimineata ca lipseste pisica. Macar un animal din casa asta e normal si isi face treaba!
Pisica este in siguranta, a fugit departe si s-a adapostit. Destept animal! Asa as fi crezut si acum, daca nu as fi gasit-o dormind in sifonier, invelita cu o esarfa facuta franjuri. Macar nu pot spune ca e proasta: s-a invelit singura.
In concluzie:
Pisicile si cainii sunt excelenti in caz de cutremur! Va pot avertiza la timp, va luati familia si scapati de pericol. Pisicile si cainii sunt niste eroi! Animalele de companie sunt salvatoare!
Nu si ale mele. Ale mele dorm ca porcii.
PS: O sa incerc si cu un dromader. Ste cineva de unde pot lua unul? Mai intai as vrea sa ii fac o proba.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din
carte
:
Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
The post De ce e bine sa ai caine, in caz de cutremur. appeared first on Cronici pe bune.
May 19, 2017
Nu mai beau!
Dupa ce i-am vazut pe prietenii mei, la usa mea, imbracati in costume negre, le-am zis:
-Aratati ca niste sectanti cu creierul spalat, cretinii aia care vand aspiratoare!
I-am poftit in casa si am vorbit o gramada cu ei despre neveste, job-uri, fotbal. Dupa ce am baut doua cafele, ghici ce? Chiar erau!
Le-am cumparat un aspirator de 2000 de Euro, in 480 de rate lunare, ca intre timp devenisera prietenii mei. Ce era sa fac?
Ieri am iesit, cu patru prieteni, in oras. Aflaseram ca Romania s-a clasat pe locul 5 in Europa la consumul de alcool si am vrut sa rezolvam problema. Ni s-a parut jignitor! Cred ca nu au luat in calcul rachiul de pufoaica si tuica de prune facuta in casele noastre. Si prin boxe.
In fine, cred ca aseara am rezolvat problema, iar acum suntem macar pe 3.
As incerca sa ii sun pe baieti, dar unul stiu sigur ca are telefonul la o chelnerita, imi amintesc momentul. I-a cerut telefonul ei, domnisoara nu a vrut, asa ca i l-a dat pe al lui. Era inainte sa trecem la tarie, cam cand s-a rupt filmul.
Tin minte si ca am avut ceva de sarbatorit. Un divort, al altui prieten, cu care am vorbit adineauri. Ma rog, el aseara credea ca serbeaza doi ani de la casatorie, dar azi a aflat… A intrat in casa dimineata si a vazut-o pe nevasta lui, dormind cu cineva in brate. Nici nu a avut putere sa se certe, s-a dus direct la lac sa se arunce. Norocul lui e ca, de beat ce era, a nimerit la râu .
Al treilea prieten e bine, doarme ca un prunc. Merita si el odihna dupa noaptea grea. Ne tot trimit chelnerii de la bar poze cu el.
Pe cel de-am patrulea prieten nu il sun. E intr-o sedinta grea, importanta. Din aceea in care trebuie sa stea serios si sa primeasca injuraturi pentru cat de prost este. Sotia lui e foarte dura la chestii din astea.
Si eu sunt bine. M-am odihnit, mi-am luat un aspirator smecher. Si, ce e mai important, mi-am facut noi prieteni, mai putin betivi.
Acum trebuie sa imi dau seama a cui dracu’ e casa asta in care am dormit si sa plec la munca.
Stiti cumva pe ce loc am mai ajuns la consumul de alcool? S-a mai facut vreo statistica de aseara pana azi?
Hai, Romania!
Citeste si: Cate poti invata in trafic!
De Silviu Iliuta–cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din
carte
:
Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
The post Nu mai beau! appeared first on Cronici pe bune.
May 18, 2017
De la bloc. (29)
Cand zici „imbecabil intretinuta” te referi la soacra sau la masina?
Eu atat vreau sa stiu: cine face preselectia? Unii chiar nu isi dau seama si ar trebui un juriu, zic.
Politistul shaolin locuieste acolo, in caz ca nu stiati.
Ori e Bluetooth, ori e branza de burduf. Pentru primul ar merge un oaifai, iar pentru al doilea o oaie, fai!
Vedeti? De aia este bine sa va antifonati cocinele. Aaaa… apartamentele.
Citeste si: Cate poti invata in trafic!
De Silviu Iliuta–cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din
carte
:
Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
The post De la bloc. (29) appeared first on Cronici pe bune.
Doamna Firea, ma furati!
Rad si plang si visez aiurand, vorba lui Nuti Udrea, care a luat si ea vorba de la altcineva.
Doamna Firea, merg pe strazi si, de prost ce sunt, nu realizez cate ati facut dumneavoastra din banii mei. Mi-ati bagat manuta in buzunar pentru un concert de 386 000 de Euro, cu Cerebel si fratii sai.
Doamna Firea, eu, ca bucurestean, v-am dat 20 de centi pentru concertul ala. Repet: 20 de centi au plecat din buzunarul meu, direct la Primaria Bucuresti, ca sa il ascult pe Cerebel! Toata familia am dat 1 Euro! Pai nu sunt eu prost? De la mine si de la vecinii mei ati luat o suta de Euro ca sa ascultam cantece despre caprioare. Nu e tare?! Ce credeti, noi voiam caprioare sau spitale? E retorica.
Si va mai zic una: tot din buzunarul familiei mele, de idiot ce sunt, am dat vreo 20 de centi pentru „Cea mai frumoasă fațadă”, „Cel mai frumos balcon”, „Cea mai frumoasă grădină”.
Si inca vreo 50 de centi pe familie pentru luminitele de Pasti, chestiile alea atarnate pe sarma.
Si nu ma opresc aici cu prostia: pentru ca sunt nabab, am aruncat vreo 10 lei pe cap de om din familia mea pentru niste statui superbe: statuia unui dac, Hortensia Papadat Bengescu, Printului Rainier de Monaco și R. Reagan.
Ce sa mai zic? Nu ma duce capul deloc, fac investitii atat de proaste de cand sunteti primar, incat am mai dat cu banii in stanga si in dreapta pentru Catedrala Neamului, logo-ul acela oribil si furat al Bucurestiului, pentru vopsit in roz cladirile de pe Calea Victoriei, pentru un sondaj Cathedral Plaza (desi exista o hotarare definitive a Justitiei!!!).
In total, de cand ati fost aleasa, eu si familia mea am dat sute de Euro pe proiecte absolut senzationale! Mi-ati bagat manuta in buzunar si mi-ati luat acesti bani, iar eu, de prost ce sunt, nici macar nu le vad utilitatea.
Si acum, atat ma duce capul. VA CITEZ DIN PROGRAMUL CU CARE ATI CASTIGAT CAPITALA:
-Spitale noi=ZERO REALIZARI
-Modernizarea RATB, internet gratuity, banda de circulatie separate pentru autobuze=ZERO
-Consolidarea cladirilor care stau sa cada=ZERO REALIZARI
-CONSTRUIREA A SASE CARTIERE NOI DE LOCUINTE=:)))))))))))))))))))))))))))ZERO
-Demolarea teraselor si cladirilor construite abuziv=ZERO REALIZARI
Concluzie: doamna Firea, ma furati! Nu avem spitale, dar avem iepurasi gigant! Traficul e o catastrofa, dar avem concerte cu cantece despre caprioare! Cladirile care stau sa cada nu sunt consolidate, dar bagati bani in oua cu pene imprastiate prin oras!
Imi bagati mana in buzunar in fiecare zi, pentru proiecte aiuristice care nu au nicio legatura cu imbunatatirea vietii din Bucuresti. Imagine! Imagine! Imagine! Hotie!
Imi furati cate zece centi, douazeci, in Euro, putin cate putin, pentru a castiga capital politic. Va faceti imagine pe banii mei! Nu pe ai lui Pandele sau ai lui Dragnea, ci pe ai mei. Ma furati pentru a da pomeni, pentru a da impresia ca faceti ceva. In realitate, nu respectati absolut nimic din programul dumneavoastra.
Suntem cu acelasi transport oribil, avem aceleasi spitale de rahat, cladirile sunt mai darapanate decat pe vremea lui Basescu. Nu ati facut nimic! Desi eu va dau bani in continuare, in fiecare zi. Mai prost ca mine nu gasiti, zau!
*cele mai recente articole pe facebook/cronicip
ebune
De Silviu Iliuta–cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din
carte
:
Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
The post Doamna Firea, ma furati! appeared first on Cronici pe bune.
May 17, 2017
Biserica si „toapa”.
Cronica unui razboi intre Gabriela Firea si Arhiepiscopia Romano-Catolica din Bucuresti.
Mai intai, doamna de Voluntari l-a acuzat pe IPS Ioan Robu ca serveste grupuri de interese. Probabil alte grupuri de interese decat cele pe care le serveste doamna Firea.
IPS Robu nu aduce moaste la Bucuresti, iar doamna Firea nu isi poate face campanie pe la pelerinaje. Deci IPS Robu e rau.
Al doilea motiv tine de o cladire odioasa si ilegala, aflata buza in buza cu o catadrala. Se numeste Cathedral Plaza, iar doamna Firea nu vrea cu niciun pret sa o demoleze. Francisc Dobos, purtatorul de cuvant al Arhiepiscopiei Romano-Catolice, a scris pe pagina sa de facebook:
Asadar, doamna de Voluntari are un interes PERSONAL la Cathedral Plaza. Mare surpriza! Desi exista o decizie definitiva de demolare a cladirii, nimeni nu vrea sa o aplice. O decizie care, tinem pariu, nu va fi respectata. Pentru ca pe doamna Firea n-o deranjeaza. Pentru ca in Bucuresti kitsch-ul este la el acasa si nimeni nu ia nicio masura.
Pentru ca rasar cladiri inalte, de sticla, langa vile interbelice cu doua etaje, iar noua nu ne pasa. Pentru ca la noi in oras kitsch-ul e regula.
Si am citit pareri pe facebook: de ce sa o darame, domnule, daca tot e construita? Mii de astfel de cladiri, fara autorizatii in regula, sunt prin oras. Construite aiurea, pe spagi, cladiri monstruoase in zone istorice. Sigur, poate parea extrem, dar parerea mea e: sa se darame toate care nu sunt in regula! Dar sa plateasca cei care le-au construit si cei care au dat autorizatii, in frunte cu primarii. Din buzunarele lor. Numai asa vom avea un oras frumos, nu haosul de acum!
Altfel ne transformam in sufrageria lui Pandele din Voluntari. Si nu mai avem mult.
*cele mai recente articole pe facebook/cronicip
ebune
De Silviu Iliuta–cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din
carte
:
Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
The post Biserica si „toapa”. appeared first on Cronici pe bune.
Ce a ajuns si STILUL…
M-a pus naiba sa ma uit la „Bravo, ai stil!” De fapt, m-a pus o colega, dar in cazul de fata e acelasi lucru.
„Uita-te, ba! Nu trebuie sa ai prejudecati!” Asa ca am cautat o emisiune si…
Mai intai a aparut juriul. Un domn cu barba, Maurice, care vorbeste extreme de afectat si spune cuvinte grele.
Cam toate sunt cuvinte in limba engleza, luate pe sus, violate si fortate sa faca parte din limba romana: „fashionista”, „girls stuff-urile” etc. Cred ca si-a facut si numele sa sune strain, si ca ala adevarat nu e Maurice, ci Marin sau Mariusel.
Iulia Albu are cele mai multe cuvinte in limba romana. In special patru, repetate incontinuu: „Eu sunt Iulia Albu! Ei nu ii place nimic din emisiunea aia, niciun concurent, niciun membru din juriu, nimic! Exista o speranta sa isi dea seama ca nu se place nici pe ea si sa plece?
Cealalta doamna din juriu e din Titan sau Rahova, e de-a noastra. Vorbeste mult cu: „PĂ, BĂ, MĂ”. Pana sa o vad in juriu de „fashion„, nici nu stiam ca baietii din Rahova au atata stil.
Razvan Ciobanu e o fantezie. Mai bine las poza sa vorbeasca.
Si concursul e cam asa: tot felul de fete, chinuite de talentul de „fashioniste”, vin in fata juratilor, iar acestia le fac de cacat. Serios, as putea spune mai frumos treaba asta, dar esenta ramane.
Cand juriul este destul de bland si nu face destul scandal, concurentele sunt puse sa se certe si intre ele. Baietii de la Kanal nu concept sa aiba pe post o emisiune fara paruiala. Asa ca gasesc doua concurente si le pun sa isi arunce injuraturi si palme.
Pe sarite:
Concurenta 1: O tipa imbracata in port popular, cu un stiulete de porumb in mana. Maurice (sau Marian) s-a ridicat in picioare aplaudand. Sunt convins ca in mintea lui Marian era ca fata o sa faca floricele. (Dar el le zice popcorn.)
S-a asezat suparat cand a realizat ca e porumb de fiert si ca nu ajunge pentru toata lumea. I-a dat nota mica.
Iulia Albu a avut si ea ceva de spus, dupa doua minute de gandire: „Eu sunt Iulia Albu!”
Cred ca isi repeta ca sa nu uite.
Concurenta 2: o fata frumusica, 5-6 litri de acid in buze, exact ce trebuie pentru emisiunea asta. Dar cel mai mult mi-a placut atitudinea ei: a venit in fata juriului ca si cum ar fi mers la toaleta! Tocmai a fost brevetatat pozitia wc.
Cred ca a vrut transmita ceva juriului prin limbajul corpului, si ii multumesc pentru asta.
Concurenta 3: a venit deghizata in iulia Albu.
Ceea ce a blocat-o putin pe posesoarea de drept a gainii, Iulia Albu, care, derutata de asemanare, nu a mai putut spune timp de cateva minute bune: „Eu sunt iulia Albu!”
Intr-un final, adevarata Iulia Albu si-a dat seama ca nu se uita la o oglinda si a facut-o cu ou si cu otet pe fatuca din fata sa. I-a spus clar si raspicat: „Eu sunt iulia Albu!”
Am inteles ca sunt foarte multi baieti care se uita la emisiunea asta.
Nu spun ca e rau, dar as vrea ca, dupa ce iesiti de la coafor si de la manichiura, sa imi explicati si mie de ce.
*cele mai recente articole pe facebook/cronicip
ebune
De Silviu Iliuta–cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din
carte
:
Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
poza: facebook Razvan Ciobanu
The post Ce a ajuns si STILUL… appeared first on Cronici pe bune.
May 16, 2017
Moda tomberoanelor.
Sunt creatorul de moda Nebotezatu si va prezint colectia mea. Mai intai avem palaria-capac:
Aceasta creatie este fix pentru misogini, dar spre surprinderea mea, este cumparata de femei. Are si o utilitate incredibila: ridici capacul si arunci acolo, sub el, cateva doze de bere sau pungi de chipsuri etc… Daca nu iti ajung, o dezbraci si folosesti sacul din dotare. E frumos!
A doua creatie a mea se numeste: „palaria de un leu”.
Am prezentat palaria si la London Fashion Week, a avut mare succes. Are avantajul ca punga se pune pe cap dupa folosire, dupa golire. In felul acesta, in ea raman resturi alimentare si urme de grasime, care intra in contact cu parul fetei. Asadar nu mai este nevoie ca ea sa isi trateze parul la coafor cu diverse prostii sau sa se spele pe cap cu sampon.
Alta creatie, si ultima, este rochia pentru gratar:
Este destinata femeilor din familiile de melteni. Ca sa nu mai lase hartii si pet-uri prin padure, ei sunt invitati la plecare sa le agate pe rochia mamicii.
*cele mai recente articole pe facebook/cronicip
ebune
De Silviu Iliuta–cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din
carte
:
Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
The post Moda tomberoanelor. appeared first on Cronici pe bune.
May 15, 2017
Atac cibernetic devastator! Un virus care nu ii lasa pe parlamentari sa doarma.
„Eram in sedinta in plen, votam o lege foarte importanta”, declara un parlamentar.
„Tocmai ridicasem mana, ma lasasem pe spate in scaun si voiam sa fac nani. Prostia mea a fost, si nu o sa mi-o iert niciodata, ca m-am uitat pe telefon inainte sa adorm. Mi-a aparut o iconita in forma de pern si am crezut ca e o aplicatie cu melodii de culcare. Am dat click acum cateva zile si virusul mi-a acaparat telefonul. Pur si simplu nu mai pot sa adorm la serviciu. ma lasa sa inched ochii numai acasa. E criminal!”
Alt parmanetar: „Eram in Senat. Vedeam un film porno cu asiatice, pe laptop. Se vota Legea Bugetului sau un rahat din asta. Tocmai cand Ming isi dadea jos sosetele, ecranul s-a facut albastru si pe el a aparut mesajul: da click aici pentru mai mult porno! Si, de atunci, s-a instalat un virus antisomn. Problema este ca laptopul meu era in retea cu celelalte din Parlament. In momentul acela, toti cei care se uitatu la filme porno au luat virusul. Acum 90% dintre parlamentari stau treji si sunt obligati sa asculte porcariile alea de discursuri sau chiar sa voteze legi in timpul serviciului.”
Senator: „Hackerii astia nenorociti! Ce o sa mai inventeze, domnule? Un virus care sa nu ne mai lase sa stam 3-4 ore la bufet in timpul programului? Sau, mai rau, un virus care sa nu ne mai lase sa furam? Nenorocitii aia sunt in stare de orice!”
*cele mai recente articole pe facebook/cronicip
ebune
De Silviu Iliuta–cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din
carte
:
Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
The post Atac cibernetic devastator! Un virus care nu ii lasa pe parlamentari sa doarma. appeared first on Cronici pe bune.
Silviu Iliuţă's Blog
- Silviu Iliuţă's profile
- 45 followers
