Silviu Iliuţă's Blog, page 379
June 7, 2017
Plecati sa muriti acasa!
O situatie de rahat:
„Nu mai sunt bani de citostatice. un million de bolnavi vor ramane fara tratament. Pacientii vor fi trimisi acasa, pentru ca in spital nu mai sunt medicamente. Oamenii nu si le permit, iar unii pacienti renunta la viata, pur si simplu, pentru ca nu au bani sa isi cumpere din tarile vecine.”
Dupa ce ca oamenii astia sunt cu sabia deasupra capului in fiecare zi, mai vin si cretinii astia care ne conduc, cinici : „Gata, nu mai sunt bani de citostatice! Muriti!”
Sigur, o spun in mult mai multe cuvinte, in dezbateri televizate interminabile, in conferinte de presa. Dar esenta ramane aceeasi: „Muriti, nu mai avem medicamente!”
Guvernantii lu’ peste, e simplu:
Aveti bani la buget, aveti excedent? Luati citostatice!
Aveti fond de urgenta? Luati citostatice!
Vreti sa mariti salariile? Mai stati! Luati citostatice!
Nu trebuie sa fii un geniu, incat sa iti dai seama ca pana si anuntul asta, „nu mai avem bani”, le face rau bolnavilor. Nu trebuie sa fii un geniu ca sa iti dai seama ca, atata timp cat exista un fond de urgenta, aceasta problema nici nu ar trebui sa apara in presa.
Ministrul Sanatatii spune senin ca e problema spitalelor. Directorii spitalelor spun ca nu mai au medicamente pe stoc. Pisica se plimba intre ei, in timp ce bolnavii sunt trimisi sa isi cumpere medicamente din alte tari. Si, daca nu si le permit, sa moara acasa.
Le-as mai spune vreo 10 cuvinte , dar ma tem ca ar trebui cenzurate 9 dintre ele.
The post Plecati sa muriti acasa! appeared first on Cronici pe bune.
June 6, 2017
Cade si casa lui Marin Preda.
Mai intai, trebuie spus ca lumea lui Marin Preda inca mai exista. Satul din Morometii, Siliştea Gumeşti-Teleorman, inca traieste.
Casele si locurile descrise de el sunt acolo, pe pozitii, asteptand vremuri cu mai bune, cu mai putini nesimtiti la conducere si cu oameni carora chiar le pasa de valorile romanesti.
Fieraria lui Iocan nu este semnalizata, casa lui Cocosila este aproape distrusa, iar casa lui Balosu, in stare de degradare, este pe cale sa fie vanduta.
Aristide, Banca Populară, Casa parohului Petrică Provinceanu, o fântână de piatră, Şcoala Primară, prima biserică, Primăria comunei, casa notarului, casa ginerelui, învăţătorul comandant al subcentrului cu premilitara, Toderici, casa celui de-al doilea paroh al comunei, magazinul comercial şi casa lui Petre Ianculov, vechi negustor al comunei… toate au bucatica lor de istorie in Silistea Gumesti.
Niciun indicator nu indreapta catre casa lui Marin Preda, iar cand reusesti sa o gasesti, intreband oamenii din sat, vezi asta:
foto: facebook Adriana Dogaru
In fiecare saptamana, cei care cauta casa memoriala a lui Marin Preda gasesc o rusine, o ruina. O constructie care sta sa cada, lasata la voia intamplarii. Gardul legat cu sarma, balarii crescute peste tot, caini liberi, protectie zero.
Satul lui Preda isi da ultima suflare, iar noi, desteptii de romani, nu suntem in stare sa facem din el un muzeu. Turistii care vin aici pleaca dezamagiti, asa cum pleaca si de la casa Cioran din Rasinari, Sibiu.
Revenind la casa in care s-a nascut Marin Preda, ea a fost cumparata de Marius Tuca pentru 35 000 de lei. Sunt convins ca, fiind un om de cultura, a cumparat-o ca sa nu cada pe mainile unora care vor sa o darame. Dar nici nu a renovat-o… iar asta e trist.
Sincer, nu stiu de ce arata in halul asta. Poate ca Tuca nu are bani, poate ca nu vrea sa o restaureze acum. Lipsa de bani, procese pe rol… habar nu am. Cert ca e ca mai are putin si se prabuseste. Iar noi stam intr-o pasivitate distrugatoare si admiram cum ne mai moare un simbol. Suntem o rusine… avem conducatorii alesi de noi, care nu dau doi bani pe valorile nationale, iar noi nu suntem in stare sa facem turism nici cand avem tot sub nas. Imi aduc aminte de o vizita la New York, cand autocare intregi cu turisti erau carate in cealalta parte a Manhattanului pentru a vedea o fereastra olandeza de pe la 1800. Mii de turisti, in fiecare zi, magneti, pliante, DVD-uri… pentru o fereastra! Si alta data, in Rasinari, am vazut cum un autocar cu turisti francezi a facut cale-ntoarsa. Voiau sa viziteze casa lui Cioran, dar era inchisa, iar in fata ei se vindeau sosete si chiloti de pe tarabe. Jalnic si umilitor.
La final, o frantura de Preda, cel de care ne batem joc si pe care il batjocorim dupa moarte. Pentru cei carora le era dor sa-l citeasca: ,, Văzută din drum gospodăria lui Ţugurlan pare să fie a unui om cu stare. Avea un fânar cu patru rânduri, frumos făcut, înalt, cu acoperiş de şiţă, care parcă de departe era un acaret. Casa, de asemenea, învelită cu şiţă, părea arptoasă cu două odăi, cu ferestre mari, cu tindă între odăi, cu prispă şi parmalâc. Lângă gardul curţii, în colţul pe care îl făcea cu drumul, se afla o fântână, cu ghizdurile de ciment, cu două găleţi cu lanţ de scripete, cu un jgheab mare de tot de ciment, întins lângă şanţ … Cât despre fânar şi casă erau vechi, aveau 30 de ani, fuseseră făcute de taică-său, cu lemne furate din pădure în timpul răscoalei”.
Vedeti? Asa ar trebui refacut satul, bucatica cu bucatica. Trebuie doar sa te pui naibii pe citit! Greu…
*cele mai recente articole pe facebook/cronicip
ebune
De Silviu Iliuta–cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. TRANSPORT GRATUIT.
Fragment din
carte
:
Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
Poza: facebook
The post Cade si casa lui Marin Preda. appeared first on Cronici pe bune.
Cand credeai ca le-ai vazut pe toate…
Dorel sunt, iar acest obiectiv turistic, numit budagider, imi apartine. (Touristic, pentru straini)
Imediat ce treci de crestele muntilor Carpati, faci stanga la poalele dealurilor,mergi cu grija peste podetul de lemn de la rau, ajungi la biserica. Acolo intrebi unde se afla acest obiectiv turistic de exceptie: budagiderul.
De ce am ales sa creez in halul asta? E simplu.
1. Ceea ce vedeti nu este numai o toaleta!
Este un sistem ecologic complex de circulare a lichidelor prin natura. Absolut eco, vegan si mai ce vreti voi. Nimic nu se pierde, totul de consuma! Bei, mananci, tot acolo ajunge.
2. Ceea ce vedeti este si un aparat complicat pentru curele de slabire. Turistului care ajunge acolo i se face scarba si nu mai bea bere sau sucuri, cele care ii fac atat de rau.
Estimez ca in doua saptamani petrecute la pensiunea cu budagiderul, un turist slabeste in medie 10 kilograme. Mai mult ca la orice SPA din Europa. Apoi il ia Salvarea.
3. Funtioneaza si ca afumatoare. Cum? Simplu.
Se umple usa de frigider cu sunca, carnati, carnita, apoi se lasa turistul sa fumeze.
Cele mai bune produse afumate ies alea la trabuc.
Dragi romani din toate colturile tarii. La budagider vin zilnic 2-3 autocare cu truristi straini, dar romani ioc. Noi nu ne apreciem frumusetea, nu ne apreciem valorile si e pacat. Va asteptam si pe voi!
Rezervari la:
beimanancitotacoloajunge@ecoturism.ro
The post Cand credeai ca le-ai vazut pe toate… appeared first on Cronici pe bune.
June 5, 2017
Asta e atitudinea corecta!
Stiti povestea barbatului din Iasi care a filmat atacul terorist: ”Ferească Dumnezeu ce este aici. Nebunii ăștia au împușcat oameni. Uitați-vă fraților. I-am dat un basket în cap la teroristul ăsta. (cos, naveta) Adu ceva, adu-mi ceva mai dur. Adu-mi un par de sub masă. Făcălețul de sub masă, du-te și adu-l. Doi teroriști din ăștia au tăiat oamenii pe stradă. Uitați-vă ce e aici. Doamne ferește!”
Mie-mi place baiatul asta. M-as simti de 1000 de ori mai in siguranta cu el prin preajma, decat cu zece politisti londonezi. Daca as fi englez, as lupta cu toate fortele sa vina romani in UK. Si le-as da voie sa isi aduca nunceagurile si facaletul de acasa cand emigreaza. In locul englezilor, as inrola de urgenta in serviciile secrete niste romani. Le-as da salarii babane, le-as face instructie si i-as lasa sa ma apere.
In locul lui Florin, as fi facut pe mine de frica. As fi fugit mancand pamantul sau m-as fi ascuns pe undeva. De aceea cred ca Florin este mult mai bun decat mine si imi scot palaria in fata lui. Eu cred ca el are acum atitudinea perfecta fata de cretinii aia de teroristi. Te agreseaza cineva? Ia-l la tranta! Asta e spiritul romanesc, pe care cei mai multi l-am pierdut, de a nu ne lasa calcati in picioare de agresori. Asta cred ca ar trebui sa invatam toti romanii. Apoi sa facem ceva si cu agresorii aia interni: teroristii pe care ii votam si ne lasa fara spitale, hotii care ne conduc, cei ALESI DE NOI.
M-am saturat sa fiu „politic corect” cu tot felul de cretini care ne agreseaza.
Cred ca e momentul ca toata lumea sa se ia dupa Florin: la tranta cu imbecilii astia de la ISIS sau fani ISIS! Prea multe analize, prea multe si inutile intalniri intre sefi de stat., in timp ce cretinii aia intra cu bomba pe stadion. Prea putina actiune! Spre zero. Ne lasam calcati in picioare, in timp ce politicienii isi aranjeaza cravat la conferintele de presa, gandindu-se daca au scazut sau au cresct in sondaje.
N-o sa inteleg niciodata de ce un om care frecventeaza site-uri pro ISIS, un om care a facut antrenament intr-o tabara ISIS, este doar tinut sub observatie, si nu inchis. Oamenii astia sunt bombe cu ceas lasate in libertate pentru a respecta „drepturile omului”. Pana in ziua in care iti dai seama ca „drepturile lor” inseamna moartea altor oameni. Corectitudinea asta politica dusa la extrem e cel mai mare rahat din Europa moderna. In Franta, unul, despre care se stia ca are legaturi cu ISIS si ca este extremist, era „tinut sub supraveghere, din cand in cand”. A reusit sa omoare multi oameni, dar noi i-am acordat prezumtia de nevinovatie. Da, da…
Cat despre romanii care au comentarii de genul „ce moldovean laudaros, da-l naibii!”, le-as zice doar atat: amintiti-va ce ati facut ultima data cand ati vazut un om agresat intr-un autobuz sau pe strada. Ati intervenit? Ati sunat la Politie? Acum inmultititi cu 1000 si va veti da seama cam in ce pericol a fost omul ala. Apoi faceti liniste, e penibil.
Ce scriu englezii despre Florin:
Locotenent-Colonel Ciobanu Vranceanu, Politia Odobesti
*cele mai recente articole pe facebook/cronicip
ebune
De Silviu Iliuta–cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. TRANSPORT GRATUIT.
Fragment din
carte
:
Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
Poza: facebook
The post Asta e atitudinea corecta! appeared first on Cronici pe bune.
Englezii si-au scos batul din popou si au inceput sa aprecieze facaletul.
Comentariile de pe facebook ale romanilor sunt de la: „eroul nostru, bravo Florin, i-ai casapit! Traiasca Moldova!” la „moldoveanu’ ala laudaros, unde dracu’ a lovit el teroristi?”
Mie imi place baiatul asta. Direct, fara sa se gandeasca prea mult, i-a palit doua teroristului. A vazut pericolul si, instictiv, a actionat. Eu, in locul lui, as fi facut pe mine de frica. As fi cautat sa imi salvez pielea, probabil m-as fi ascuns si as fi incercat sa ii protejez pe apropiati.
Nici prin cap nu mi-at fi trecut vreodata sa iau la bataie in terorist. Nu as fi fost in stare sa fac asta.
Acum ma intreb: cati dintre cei care il injura pe Florin ar fi procedat ca el?
Raspunsul e simplu: in Romania, intr-un autobuz, un batran I-a cerut unui calator sa nu mai fumeze. A urmat asta:
Cretinul ala agresiv nu era terorist
Florin
The post Englezii si-au scos batul din popou si au inceput sa aprecieze facaletul. appeared first on Cronici pe bune.
Pazind brand-ul de tara.
„Comunicat” Politia Odobesti-Vrancea:
„Subsemnatul, Capitan Ciobanu Vranceanu, aflat la nunta verisoarei mele, pe data de 4 iunie, am aflat cu surprindere ca brand-ul de tara al Romaniei va fi oaia. Mi-a spus nasul. Atunci m-am ridicat de la masa, ajutat fiind si de doi consateni, si m-am indreptat spre sediul Politiei Odobesti, unde am luat de urgenta urmatoarele masuri de urgenta, consemnate aici:
1. Toti ciobanii din zona vor fi numiti sergenti, dotati cu uniforme complete de politisti si vor fi numiti agenti speciali in pazirea brand-ului de tara.
2. Am efectuat un apel telefonic de pe dispozitivul meu catre agent ginerica, cu scopul declarant de a mai comanda niste vin rosu pentru cand ma intorc.
3. Am efectuat de urgenta o deplasare la stana lu’ Priboi si i-am explicat ca de acum incolo el o sa pazeasca brand-ul tara si ca a devenit cel mai important om din sat. L-am anuntat ca trebuie sa fie vigilent si pregatit psihic pentru orice situatie de urgenta ar avea brand-ul de tara. Inclusiv lipsa de cacareze, pe baza de constipatie.
4. Am infiltrat printre oi una neagra, ca sa toarne, in caz ca alte oi vor sa ne saboteze branza nationala. Aceasta misiune era secreta, nu trebuia mentionata in comunicatul de presa. Uitati!
5. I-am lasat lu’ Priboi vestonul meu si pistolul si m-am intors linistit la misiunea mea de la nunta.
6. Acuma, o intrebare am si io: Ce naibii inseamna aia „brand de tara”?
Locotenent-Colonel Ciobanu Vranceanu, Politia Odobesti
*cele mai recente articole pe facebook/cronicip
ebune
De Silviu Iliuta–cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din
carte
:
Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
The post Pazind brand-ul de tara. appeared first on Cronici pe bune.
May 31, 2017
Oaia din Miorita rupe tacerea!
Reporter: Ati fost propusa pentru logo de tara al Romaniei. Cum ati primit aceasta propunere?
Oaia: Eram sus pe deal cand a venit ciobanu’ la mine. Mi-am zis: „O, iar! In lâna mea, asta iar vine sa mi se planga!”
Reporter: Se plange?
Oaia: Toata ziua, ca o muiere! Ca ala ungurean si cu cel vrancean vor sa il omoare. E deprimant.
Reporter: Si ce faceti?
Oaia: Terapie. Ce dracu’ sa fac? Dumneavoastra ce ati face daca v-at vorbi in cioban si v-arimbarliga in fiecare zi? Mai foloseste si cuvinte ca „iota barsana”, „laie bucalaie”.
Reporter: V-a facut avansuri?
Oaia: Ba, esti nebun?! Asculta aici:
” Mioriţă laie,
Laie bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Drăguţă mioară?
– Oiţă bârsană,
De eşti năzdrăvană…”
Ce om normal la cap vorbeste asa cu o oaie? Daca asta nu e zoofil, sa imi cada mie blana!
Reporter: Sa revenim la logo. V-ati gandit la propunerea de a reprezenta Romania?
Oaia: Am rumegat bine si am ajuns la concluzia ca nu vreau.
Reporter: De ce?
Oaia: In primul rand, m-am saturat de porcaria aia de balada in care toti va omorati intre voi. Eu vreau doar sa stau, sa mananc iarba si sa fac cacareze. Si trebuie sa asist, fara voia mea, la tot felul de crime. Idiotul ala plange incontinuu, iar criminalii aia doi vor sa il fure! E ca si cum as asista in fiecare zi la violul politicienilor asupra poporului. Aia vorbesc intre ei, Opozitia si Puterea, iar poporul e pus capra.
Reporter: Va e rusine cu Romania…
Oaia: Credeti ca as vrea sa reprezint asa o tara? NU! Eu vreau sa reprezint Elvetia, spre exemplu! Dar e dat unei vaci.
Reporter: Si pe noi? Ce animal credeti ca ne-ar reprezenta?
Oaia: Mai multe. Lenesul, pentru ca jumate’ din populatie sta atarnata la soare si voteaza PSD. Porcii, pentru ca voi aveti cea mai mare cocina din lume, se cheama Casa Poporului. Parazitii, ca imi place trupa. Boii de la jug, aia 20-30 la suta care muncesc pe bune in Romania.
Reporter: Am inteles. Ce planuri de viitor aveti?
Oaia: Sa caut dracu’ o balada austriaca sau nemteasca sau ceva, si sa ma car odata din Miorita asta, ca am ajuns sa dau mai multi bani pe terapie, decat iau pe iarba. Chiar, stiti vreo iarba buna prin zona?
*cele mai recente articole pe facebook/cronicip
ebune
De Silviu Iliuta–cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din
carte
:
Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
The post Oaia din Miorita rupe tacerea! appeared first on Cronici pe bune.
Atentie: salamul si crenvurstii tai pot contine urme de carne!
Fac parte dintre oamenii aia fraieri si neinformati care nu citesc etichete. Cumpar salam, parizer si crenvursti dupa aspect, si cam atat. Uneori ma uit la data expirarii.
Astazi am facut o prostie monumentala, am citit o eticheta a unui salam: „poate contine urme de carne”. Si m-am ingrozit. Si nu, mu era de biscuiti.
Varianta 1 era sa inchid ochii, sa tac si sa mananc. Mananc si plang. Mananc. Si sa nu mai citesc etichete in viata mea!
Dar n-am avut stare, m-a pus naibii…
Salamul meu de iarna are in el carne de porc. Cata? Numai Dumnezeu stie! Dumnezeu si producatorii. Pentru fraierii care mananca asta va ramane un mister.
La conservele din carne e mult mai bine. In sensul in care chiar au si putina carne in ele.
Asadar cumperi o conserva de carne si te alegi cu 25% carne de pui+5% carne de porc. Si niste sorici. Restul ingredientelor sunt din soia, amidon de cartofi, arome de gust, coloranti si alte minuni care n-au vazut carne in viata lor.
In acest moment nu inteleg deloc de ce li se spune „conserve cu carne” si nu se cheama „conserve cu coloranti si polifosfati, care pot contine accidental si niste carne”. Sau „plastice, emulgatori si alte chestii”.
Si daca tot m-a apucat… M-am uitat si la crenvursti. Unii producatori nu se obosesc sa specifice cam cata carne contin. Ramane un mister greu de dezlegat si pentru Sherlock.
Altii specifica:
Mda. Cea mai buna carne de pui e grisul! Poate ca unii dintre voi chiar stiti ce mancati si nu sunteti la fel de fraieri ca mine. Pentru ceilalti, le-as sugera sa citeasca etichetele. Eu o voi face.
Acum 40 de ani crenvurstii aveau o reteta simpla, zice Asociatia Pro Consumatori:
-carnea de vită (pulpă caldă) reprezenta 2/3 din compoziţie
-slănina de porc 1/3
-condimentele (sare şi celelalte) nu mai mult de 2%
De aceea aveau si cu totul alt gust. Stiu, s-au dus crenvurstii de pe vremuri.
Tot ce putem face, ca sa nu bagam in noi plastic si gris cu pretentii de carne, este sa cascam ochii. Iata un top al crenvurstilor din magazinele noastre, dupa continutul de carne:
1. Pikok/Polonia cu 93% carne din pulpă de porc şi fără aditivi;
2. Golfera/Italia cu 88% carne de pui şi 2 aditivi;
3. AIA/Italia cu 88% carne de curcan şi pui, dar cu 5 aditivi;
4. Dulano/Germania cu 87% carne de porc şi 2 aditivi;
5. Aldis/România cu 87% carne (60% piept de pui şi 27% carne lucru pui) cu 3 aditivi;
6. Martinel/Reinert/România cu 85% carne de porc şi 3 aditivi;
7. Pikok/Polonia cu 85% carne (72% piept de pui si 13% carne din pulpă de pui) şi 9 aditivi;
8. Perfect Poultry/Slovenia cu 82% carne de pui şi 5 aditivi;
9. Agil/România cu 80% piept de pui şi fără aditivi;
10. Zimbo/Ungaria cu 80% carne (60% carne de porc si 20% carne de vită) şi 5 aditivi.
Top 10 mărci de crenvurşti după numărul de aditivi alimentari:
1. Campofrio cu 11 aditivi;
2. Caroli/Familia cu 10 aditivi;
3. Pikok, Caroli, AIA, cu 9 aditivi;
4. Casa Gruia, Banat Bun cu 8 aditivi;
5. Carrefour, Fox, Meda, Auchan cu 7 aditivi;
6. Baroni, Casa Gustului, Cris-Tim, Elit, Cora cu 6 aditivi;
7. AIA, C+C, Zimbo, Agil, Auchan, Perfect Poultry, Baroni, Cris-Tim cu 5 aditivi;
8. Mega Image, Angst, Ifantis, Pick, Unicarm,Prodprosper cu 4 aditivi;
9. Transavia, Angst, Reinert, Aldis cu 3 aditivi;
10. Dulano, Golfera, Angst cu 2 aditivi.
Top 3 mărci de crenvurşti FĂRĂ aditivi alimentari:
1. Pikok cu 93% carne din pulpă de porc;
2. Agil cu 80% piept de pui;
3. Forzoso cu 59% carne pui şi 29% piele pui.
În concluzie:
Daca va bantuie intrebarile:
1. De ce nu mai au crenvurstii si salamul gustul de acum 30-40 de ani? Raspunsul e simplu: pentru ca nu se mai fac la fel.
2. De ce salamul si crenvurstii cumparati din Italia, Spania, Franta sunt mai gustosi? Si de data asta RASPUNSUL E SIMPLU: pentru ca sunt tari care impun continut de carne de peste 70% in produse.
Pana vom ajunge sa avem o lege clara si sa o respecte toti producatorii si vanzatorii, eu zic sa faceti ochii mari. dupa ziua de azi acest anunt nu mi se mai pare aberant. Deloc:
*cele mai recente articole pe facebook/cronicip
ebune
De Silviu Iliuta–cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din
carte
:
Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
The post Atentie: salamul si crenvurstii tai pot contine urme de carne! appeared first on Cronici pe bune.
May 30, 2017
Sapte simboluri romanesti mai bune decat oaia.
Am inteles ca berbecilor nu le mai place frunza de pe logo-ul Romaniei, ca nu mai reprezinta tara. Asa si e: la cate paduri au furat astia, de unde dracu’ atatea frunze?
Asa ca incerc un logo de tara. S-ar putea sa fie chiar inspaimantator de reprezentativ:
R
R e de la Rahova.
Avem o traditie, ne place sa bagam politicieni si afaceristi la puscarie. Din pacate, la fel de mult ne place si sa ii scoatem de acolo, dupa cateva zile. Curati, uscati, si cu averea intacta. Ma reprezinta litera aia puscariasa.
O
O e de la obezi.
90% dintre romani mananca covrigi. Suntem tara cu cei mai mult mancatori de covrigi din lume. Iubim atat de mult covrigii, incat pentru unii dintre romani, o friptura buna, la pranz+o salata inseamna un covrig+mac. Desertul e in covrig cu gem. Da, exista!
M
M e de la Mc Donald’s.
Desi suntem mari producatori de cartofi, tot ce ne dorim e sa bagam in gura imitatia lor de plastic. Mai mult, un roman care nu isi permite sa manance plastic cel putin o data pe saptamana, se considera nefericit. Trebuie mentionat faptul ca nu mancam orice fel de plastic, ci ne place acela prajit in mult ulei si dat cu sare. Cu toate acestea, niciun roman nu taie acasa baghete de plastic din magazinele de bricolaj, si nu le prajeste in ulei.
Â
 e de la „Ânceput”. Sau de la „Ântotdeuna”.
Sau de la orice scriu pe limba lor analfabetii care se uita la posturile cu A, in special la A3.
N
N e de la „n-aveti cu de toate?” sau „n-am marunt sa va dau rest!”
Pe mine ma reprezinta amandoua. Si saorma si casierii smecheri de la magazin.
I
I e de la „Iuuuuu!”. Unchiul meu bea, prietenul meu bea, vecinul meu bea de stinge. Fiecare dintre noi avem in familie un alcoolic. Inca unul pe scara blocului, altul la serviciu. Practic, ne lovim in fiecare zi de unul. Ne reprezinta?
A
A de la apasi.
Noi toti suntem urmasii apasilor, asta e parerea mea. Iesim in weekend la padure, aprindem focul si comunicam intre noi prin fum. Unii comunica si prin manele. O comunicare reusita este atunci cand la final, pentru ca iubim natura, creăm impreuna noi forme de relief: munti. Munti de gunoaie. (Detalii…)
E al nostru!
(*Mesaje, sugestii si pumni in freza pe facebook la Silviu Iliuta)
http://www.petitieonline.com/interzicerea_casatoriei_dintre_barbat_si_femeie
De Silviu Iliuta–cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din
carte
:
Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
The post Sapte simboluri romanesti mai bune decat oaia. appeared first on Cronici pe bune.
May 29, 2017
Azi mi-a scris Salariul Meu.
Azi m-am pomenit cu un email de la Salariu Meu:
Draga Salariu Meu, am incercat sa iti raspund la email, dar adresa era inexistenta. Sau era a unuia pe nume NoReply.
Cu drag iti spun ca, desi esti al meu si eu te-am facut, esti un mare nesimtit! Vii pe 25 in fiecare luna si dispari pe 26 ca magarul in ceata. Mama ma-sii de treaba! Pe 26 dimineata, cand te caut, nu mai gasesc nici urma din tine.
Unde dracu’ te evapori asa?
Mai tii minte cat te-am cautat prin magazin? Stateam ca prostul la casa, am scos cardul si am zis ca te gasesc. Cucu! M-ai facut de ras cand mi-era lumea mai draga.
Esti un porc! Tare mi-e ca te ascunzi in buzunarele unor politicieni, sub pretextul ca te duci la Taxe si Impozite. Te-ai dus acolo, impreuna cu alte salarii ale altor prosti ca mine, si te distrezi. Hotule!
Te-am cautat ca idiotul si cand am vrut sa platesc orele de balet ale copiilor. Ca sa nu mai zic ca te caut ca disperatu’ de doi ani de zile, atunci cand vreau sa-mi cumpar si eu tenesi, si nu te gasesc. Nu, ca perechea asta mai rezista 15 ani.
M-ai facut de cacao si in concediu, nici nu vreau sa imi aduc aminte.
Am retinut gluma cu Paris si Peris. Cam fumata, dar haioasa. As fi ras, daca mi-as fi permis. Totusi, eu, cat timp te am pe tine, nu ajung nici sa ies din Bucuresti. Esti atat de prost, incat nu ajung nici la Peris.
Mi-a scris si prietena noastra comuna, Rata:
-Bai, Silviule, ce naibii facem noi cu Salariu ala, ca s-a dat la fund de tot? De trei luni nu l-am mai vazut, pe unde naibii se duce? Nu ne mai intalnim si noi? PS: spune-i ca daca nu ne vedem nici luna asta, iti iau masina.
Totusi, bai Salariu’, am si eu o satisfactie: si nevasta-mea te cauta in disperare si nu te gaseste niciodata. Macar atata bucurie am si eu!
De Silviu Iliuta–cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. TRANSPORT GRATUIT.
E? Cine mai rade acum?
The post Azi mi-a scris Salariul Meu. appeared first on Cronici pe bune.
Silviu Iliuţă's Blog
- Silviu Iliuţă's profile
- 45 followers
