Silviu Iliuţă's Blog, page 377

Se cauta un manechin, prin Mamaia.

Yo, yo, boss! Sunt eu, Mugurel Hipsterel.

Sunt in Mamaia de 4-5 zile, am spart 3000 de euro de la tata, gen, dar mai am 5-6000 si mai stau.

Aseara am fost in LOFT am bagat in mine energizante si whisky, gen. Dar acum am inceput sa imi simt o mână. Sunt ok!

Plaja nu mai fac, ca inca nu mi-am scos din fund stiuletele de porumb pe care m-am asezat in prima zi.

Boss, scrisoarea mea e despre altceva: M-AM INDRAGOSTIT!

Cand am iesit azi dimineata (putin baut) din club am intalnit-o. Statea singura si retrasa, pe promenada, langa Cazino.

Arata ca era o pitipoanca, dar nu semana cu fetele din club… avea un aer rece si o privire mult-mult mai inteligenta.

Cred ca eram putin ametit, dar tin minte perfect ce s-a intamplat intre noi, boss:

M-am asezat la picioarele ei si am inceput sa ii povestesc viata mea, gen. Gagici, muzica, banii lu’ tata… Si stiti ce? A fost singura fata care m-a ascultat fara sa ma intrebe ce masina am…

I-am aratat cheia, dar nu a vrut la plimbare! De unde am tras eu concluzia  ca nu e pitipoanca foarte mare, gen.

I-am dat sa bea din sticla mea, nu a vrut, deci nici betiva nu e!

Cred ca m-am indragostit, gen. Ea e altfel decat celelalte fete cu care am fost. Este foarte desteapta!

Simt ca e mama copiilor mei! La fel de naturala ca alea din LOFT.

Mi-a zis un prieten invidios, cand i-am aratat poza, ca e manechin de magazine. Ce bou! Eu am mai vazut manechine, dar alea sunt muci la creier. Si, daca era manechin, imi dadea singura numarul de telefon!

Ea nu mi l-a dat din prima, i l-am cerut si se cam codea!

Dar, cand ne sarutam, i l-am gasit eu la gat, gen. Era un biletel ca un cod de bare.

Avea si pretul trecut, ceea ce m-a cam ingrijorat. Sper ca gagica nu e pe bani.

Vreau sa apelez la dumneavoastra sa o gasiti!

E blonda, voluptoasa, nu poarta sutien. Are tenul ca Bianca Dragusanu, doar ca e mai scumpa, costa 400 de lei.

Daca stie cineva unde o gasesc, rog sa imi lase mesaj. Eu ii zic: „Papusă”.

Salvati un suflet indragostit, gen!”

Xoxo, Mugurel Hipsterel.

poza:  ioanapetric.com

TRANSPORT GRATUIT -„Toate titlurile bune au fost date”, de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

The post Se cauta un manechin, prin Mamaia. appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (66)

Daca esti in om intreg la cap, si stiu ca esti, nu ai cum sa ratezi asa ceva! Profita! Numai azi!

 

Ca sa stiti: daca sunteti roman, stati la usa!

Ai 5 ani de experienta la NASA? Ai fost in spatiu de cel putin 3 ori? Vino sa te angajezi la barul lui Gigel! S-ar putea sa treci testul de angajare.

 

Ce mai merge, frate, in tara asta? Nu mai „merge” ele partidele, guvernele, creierele…

Tigaia minune, cu doua oua moi! Daca ii aduci iubitei micul dejun la pat, iar ea asteapta dragoste… nu e foarte folositoare. Dar macar o face sa zambeasca. Daca nu ai bani de tigaie, obtii acelasi efect si daca iti lasi pantalonii sa cada. Poate chiar in hohote mai puternice.

 

TRANSPORT GRATUIT -„Toate titlurile bune au fost date”, de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (66) appeared first on Cronici pe bune.

Mare e gradina facebook! (183)

Toti am trecut prin asta.

Adrian Sarbu a vrut sa ii arunce in aer pe „golanii” din ’90.

Din presa:

„Procurorii militari arată în rechizitoriul prin care 14 persoane au fost trimise în judecată în dosarul Mineriadei

Procurorii mai arată că Adrian Sârbu a participat la organizarea atacului asupra populaţiei civile din Bucureşti, facilitând transportul la Bucureşti al unor grupuri de muncitori din Galaţi şi ocupându-se, alături de Ionescu Cazemir Benedict şi Dumitru Nicolae, din ordinul inculpatului Roman Petre, de cazarea şi hrănirea minerilor.

Procurorii vorbesc în acelaşi rechizitoriu despre o iniţiativă personală a lui Sârbu înainte de evacuarea Pieţei Universităţii.

„În luna mai 1990, înainte de se decide evacuarea Pieţei Universităţii, inculpatul Sârbu Adrian a avut chiar o iniţiativă personală pentru o acţiune mult mai radicală decât evacuarea forţată a manifestanţilor din Piaţa Universităţii. Astfel, acesta i-a cerut ministrului Apărării Naţionale să-i pună la dispoziţie o cantitate de trotil cu care să realizeze un autoturism capcană pe care să-l detoneze în mijlocul manifestanţilor”, se mai arată în documentul procurorilor.

Am prieteni care il respecta si acum pe Sarbu, pentru ce a facut el in televiziune. Orice s-ar spune, omul a dus televiziunea in Romania la alt nivel. Pentru unul dintre ei, care lucreaza si acum in televiziune, Sarbu era un fel de Dumnezeu. Toata scoala buna venea de la Sarbu, toate ideile bune erau izvorate din capul acestui zeu. Omul il admira pe Sarbu la in grad ingrijorator. Si stiu sigur ca nu e singurul. Iata ce mi-a scris azi:

„Am fost in ’90 in piata. Azi am citit stirea cu Sarbu, ca a vrut sa ne arunce in aer.

Brusc tot respectul meu pentru acest om, care, cu bune cu rele, a insemnat ceva pentru mine, s-a dus. Tot respectul s-a transformat intr-o sila. Am fost acolo cu toti colegii de liceu, iar Sarbu ne explica la  Pro ca tinerii sunt tot, ca astia care au fost in piata sunt publicul nostru, tanar si indraznet. Acum imi vine sa vomit. Sper sa fie judecat si inchis si sa nu mai aud niciodata de asemenea mizerie.” Paul

Nu l-am cunoscut pe Sarbu, dar, daca este adevarat ca a vrut sa faca asta, subscriu in totalitate mesajului lui Paul, cu aceeasi scarba.

Gandim liber, da’ nu chiar in halul asta!

The post Adrian Sarbu a vrut sa ii arunce in aer pe „golanii” din ’90. appeared first on Cronici pe bune.

Boureanul se pregateste sa leviteze.

Comunicat:

„Combatantii ezoterici si correct definiti au vazut filmarea cu Boureanu meditand in Sectia de Politie. (luati de aici: <

Cu aceasta ocazie noi, combatantii ezoterici, decidem urmatoarele:

-Domnul Boureanul sa fie numit de urgenta Presedinte al Fundatiei Ezoterice Levitationale din Romania. El este cel care ne va ajuta pe toti sa levitam  stare de ebrietate si sa plecam spre planeta Molfos;

-pe Molfos ne vom lupta cu rasa superioara gri-albastra, numita politistozaurii. In acest scop vom face imbarcarea la Gara de Est, maine, intre orele 4-5. Nu va conduce autobuzul domnul Boureanu, ci Baby;

-pentru cei care sunt nehotarati, iata o poza cu baby:



Ei sunt baby! Adica… ea este baby.

-pentru cei prosti care iau in deradere filmarea cu Boureanul, ii informam ca el practica o tehnica de meditatie specifica marilor forte androgine, deprinsa din filmele Karate Kid si Karate Kid 2. In imaginile de fata el invoca fortele magnifice ale LSD.

-ajunsi pe Planeta Molfos, ii vom ataca pe politistozauri cu o lovitura de pumn, apoi ei ne vor rupe in bataie si ne vom pierde dintii. Baby va face ca o sirena.

-fortele intergalactice vor interveni pentru noi si ne vor salva. Ne vom retrage invingatori in sectia de Politie, unde vom levita, apoi ne vom bea urina si ne vom teleporta inapoi in Autogara Filaret. Acesta e planul.

Acum, la incheierea comunicatului, noi, cei din Fundatia Ezoterica Levitationala, anuntam public ca vrem si noi ce fumeaza boureanul asta, in pana mea! Uite ce inseamna sa ai marfa de calitate!

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post Boureanul se pregateste sa leviteze. appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai fericite fete sunt la toaleta!

Ma urmareste o reclama:

Doua gagicute se intalnesc la toaleta. Blonda trage apa, apoi urmeaza un dialog in care bruneta o intreaba daca a facut treaba mare. Blonda zambeste fericita, semn ca da, tocmai a facut. Mult. Pentru ca e foarte fericita.

-Ti-am spus eu ca poti face treaba mare linistita! Cu Colon Protect poti manca oricat si nu te mai umfli, ai vazut? Are nustiucate proprietati, e omologat de mama si de mama lu’ mama. In plus, e si ieftinache.

Apoi blonda isi apasa burta, iar amandoua striga fericite:

-Si ce gust bun areeee!

Si pleaca.

Am ajuns la concluziile:

1. Daca o sa vedeti o femeie in halu’ asta de fericita, intr-un club, sa stiti ca tocmai a facut treaba mare sau a fumat o marijuana. Iti dai seama dupa miros.

2. Daca iubita ta e tot timpul Trista si imbuflanta, nu e vina ei, ci a ta. Pentru ca nu stii unde sa o cauti. Nu mai merge dupa ea in bucatarie, intre peste ea in baie! Dar ai grija sa fie cu o prietena.

3. Daca nu stiai ce sa ii iei iubitei de ziua ei, acum e clar: Colon Protect.

4. Baiatu’ care a scris reclama nu a vazut niciodata femei fericite si atunci si-a imaginat ca asta se intampla undeva unde el nu are acces: la buda.

5. De cate ori iubita ta iti spune „iubi, vreau sa mananc ceva bun, dar nu stiu ce”, tu vei avea raspunsul. Baga-i pe gat niste pastille din alea si canta impreuna cu ea:

-Mmmmmm, si ce guuuust bun aaareee!

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post Cele mai fericite fete sunt la toaleta! appeared first on Cronici pe bune.

Multumim, Liviu, salvatorul nostru! Ai scapat tara, distrugand PSD.

Drga eroule, SUPERLIVIU,

Atatia ani am trait cu teama ca PSD va fi vesnic. Ca voi fi nevoit sa suport limbajul ala populist, promisiunile alea aberante pe care numai un nebun le-ar putea crede. Ca ma voi da cu capul de pereti, ascultandu-l pe Daea sau pe Codrin Nustiucumescu.

Credeam ca PSD e vesnic, aproape ca si Antena 3.

Dar tu, Liviu, ai facut ce n-a mai indraznit nimeni pana acum. Te-ai infliltrat in partid si ai pus bomba in interior. Te-ai prefacut ca te pricepi, i-ai facut pe aia sa vina dupa tine ca oile, apoi le-ai facut praf PSD-ul. BRAVO! Nimeni din afara nu ar fi reusit atat de bine ca tine! Iar la cat ti-o trage Grindeanu zilele astea, cred ca te reneaga si Coalitia pentru Familie.

Liviu, pentru mine esti un fel de Arnold in Terminator, intors in timp sa isi salveze tara. Sau un fel de Bruce Willis in filmul ala cu meteoritul. Sau Jerry, din Tom&Jerry.

Cinste tie, eroule!

Acum, daca ne scapi si de clown-ul ala cu parul rosu de la Craiova si de toapa cealalta, promit sa iti fac cinste cu bere pana la sfarsitul vietii tale politice! Adica inca vreo cateva zile. (nu cred ca dureaza mai mult)

Si, daca tot pleci, te pot ruga sa il iei cu tine si pe Tariceanu? Alt erou al nostru, care a pus umarul la victoria ta.

Ati scapat tara de ciuma!

Mergeti si sarbatoriti… ca meritati! Va asteapta o sticla de vin scump si o sticla de apa minerala, (ca voi asa beti vinul scump, sprit).

Sarbatoarea e la Beciul Domnesc. Bateti la usa, raspunde o doamna, Codruta.  Ea sarbatoreste deja.

 

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post Multumim, Liviu, salvatorul nostru! Ai scapat tara, distrugand PSD. appeared first on Cronici pe bune.

Dragnea acuza: „Aveam in program ca abrogam Legea Gravitatiei, iar Grindeanu nu s-a tinut de cuvant!”

„Noi avem o datorie fata de tara! Fata de alegatorii nostri din Teleorman, atat cei vii, cat si zombies.” a spus Dragnea.

„Am promis electoratului PSD ca abrogam Legea Gravitatiei. Oamenii ne-au votat, ne-au dat un mandate, au crezut in noi.

Iar noi suntem datori sa o ducem la indeplinire. Legea Gravitatiei trebuia abrogata acum multa vreme!

Ati observat ca sistemul e prost, mostenit de la Basescu. Obiectele cad si continua sa cada. Mai multi alegatori de-ai nostri din mediul rural s-au plans ca se lovesc de pamant, cand cad beti morti, seara, cand vin de la birt.

Ministrul Muncii, spre exemplu, Olguta, s-a plans si ea ca Legea Gravitatiei o face sa stea mai mult intinsa la orizontala. Se simte ca o cazatura.

E o lege daunatoare pentru romani si pentru cazaturile din PSD.

Guvernul Grindeanu a realizat doar 13% din promisiunea de a abroga aceste legi absolut nocive. Am promis ca Romania va trimite primul om pe Soare, avem asta la punctul 2 in program. Si nu s-a tinut de cuvant! Promisesem ca acel om va fi Klaus Iohannis. Nici de asta nu s-a tinut.

Ce mai avem pe lista? De abrogat:

-Legea lui Neton-pentru ca ne-am saturat de merele de import si vrem sa sprijinim productia autohtona. Iar Newton e un corporatist. (Ce, e tot ala cu gravitatia?)

-Legea lui Ohm-trebuie schimbata din „sunt ohm cu tine, esti ohm cu mine”, in „toti suntem oahmeni cu Liviu”. Acum e neconstitutionala si facuta pentru interesele strainilor.

-Legile lui Murphy-trebuie abrogate! In special aceea, „cand toti sunt prosti, pune in prost si mai mare sa ii conduca!”. Mi se pare evident ca e vorba de mine” a incheiat Liviu.

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post Dragnea acuza: „Aveam in program ca abrogam Legea Gravitatiei, iar Grindeanu nu s-a tinut de cuvant!” appeared first on Cronici pe bune.

Cum te fraieresc astia cu „masina de cusut germana”.

Am vazut o postare:

Daca esti putin mai credul si pus pe capatuiala, imediat ti se aprind beculetele. Sa primesti 55-60 000 de Euroi pentru Singerul ala din pod pe care se pune praful, nu e putin lucru.

Si ma apuc sa sun, poata am noroc, na…

La primul numar imi raspunde un nene cu voce groasa.  .

Cu un limbaj sofisticat si un accent de neamt inchipuit, ma roaga sa ii dictez seria masinii. Intrucat nu am masina Singer, inventez ceva. Ii citesc CNP-ul de la coada la cap.

-Extraordinar! urla barbatul. Chiar aveti o masina Singer model rar! Autentica. Valoreaza aproape 60 000!

Imi salta inima de bucurie si ma gandesc deja la vacanta prelungita in Ibiza. Nu e putin lucru sa vinzicu 60 000 de Euro o masina pe care nici macar nu o ai sau care nici macar nu exista.

-Unde ne vedem? Aveti cash? ii spun bucuros.

Asta este momentul in care nenea se codeste putin si imi bajbaie ceva de genul:

-Prin banca, domnule! Ati vazut vreodata cum arata 60 000?

-Doar pe internet, ii spun rusinat.

-It’s a lot of money! ma ia el pe engleza.

Probabil a uitat ca e neamt. Apare o mica problema:

-Ah! imi zice dezamagit. Din pacate, colectionarul meu vrea doar doua masini la fel, cu serii apropiate.

-Am una, ii zic.

-Din fericire, stiu eu pe cineva care mai are una! imi zice. O batrana care da ieftin, la 1500 de Euro.

Asta e momentul in care il injur si in romana si in germana (google translate), apoi inchid. Omul, de fapt, voia sa imi vand o masina de cusut cu 1500 de Euro. Asta era teapa.

Al doilea numar:

Domnul care raspunde la numarul acesta e mai zgarcit. Imi ofera cu 10 000 mai putin pentru acelasi Singer original si extrem rar pe care il am! De data asta i-am dictat codul de bare de pe o cutie de cereale.

-Domnule, minunat! Daca ati sti de cand caut masina de cusut cu seria asta! Nu stiu cum ati reusit sa puneti mana pe asa ceva!!!

Ma simt generos, asa ca ii spun:

-Pentru ca sunteti un cunosscator si simt ca mancati cereale, ca si mine, v-o dau mai ieftin!

-Pardon?!

-Eu mananc cereale, credeam ca si dumneavoastra. Vand masina numai cuiva care mananca cereale!

-A,da, sigur.

-V-o dau la 35 000, ii spun!

Dupa cateva minute de discutie la liber despre cereale, masini de cusut, o matusa a domnului si colectionarii bogati din Germania, el imi spune:

-Bine. Mai ramane sa imi livrati banii de acte, 3000 de lei, apoi revin eu cu banii pentru masina. Ii bag in cont, vineri dimineata.

Ma simt generos si bun, dar nu chiar atat de bun. Asa ca il injur si pe acest domn in romana si germana (tot google translate) si inchid.

Concluzii:

-o sa merg la anu in Ibiza (daca apare vreunu’ care cumpara Dacia 1300 de prin anii ’80 cu 20 000 de Euro)

-nu picati in teapa asta! E pentru fraieri.

-omul care a postat, Cristi, are dreptate: daca vedeti un anunt din asta, ar trebui sa il faceti franjuri. Bunicii nostri nu

Citeste si: Cate poti invata in trafic!

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post Cum te fraieresc astia cu „masina de cusut germana”. appeared first on Cronici pe bune.

De la bloc. (30)

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

Ma, ala e Danut al nostru! Iar o sa supere ca l-ati facut „urs”.

Legenda spune ca statuia ostasului roman, ce reprezinta un barbat cu arma in mana si ochii bulbucati, nu e o statuie.

…si cel mai important: sa fie alergic la soacre!

 

Este vorba de mana, da? Astept si varianta pentru femei.

Iar va fi un val de barbati isterici pe facebook. Mama voastra, care nu mai deschideti odata si ne tineti pe la usi!

Citeste si: Cate poti invata in trafic!

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post De la bloc. (30) appeared first on Cronici pe bune.