Silviu Iliuţă's Blog, page 376

Interior-exterior sau… ?

Subsemnatul. Marinel Ioan, angajat spalator principal cu norma intreaga la SC Curatatot SRL, declar urmatoarele:

In data de 27. 06, la orele pranzului s-a prezentat la camera de spalare numarul 2 utilajul din imaginea de mai sus. Fiind spalator cu experienta, care am vazut multe masini murdare la viata mea, l-am intrebat imediat pe proprietar:

-Interior-exterior?

-Da, mo!

-Doriti si prespalare? Curatat piele, parfumat?

-Da, mo!

Asa ca am ales programul numarul 3, cu prespalare si curatat pielea de pete. Dupa 30 de minute de program de spalare, vehiculul  a ajuns asa:

Proprietarul a fost foarte multumit si chiar mi-a zis:

-Mo, asta e Murgu, ala de l-am pierdut acum 5 ani! Acum trebuie sa imi dai banii pe Viorel, ala negru cu care am venit.

Avand in vedere ca eu trebuie sa continui operatiunea, am urmatoarele intrebari pentru spalatorii profesionisti. Poate ati intalnit cazuri:

1. Cum efectuez eu operatiunea de spalare pe interior?

2. Daca vehiculul a inceput sa emita pe teava de esapament niste emisii sub forma solida si urat mirositoare, inseamna ca am stricat ceva la masina?

3. Cum gasesc scrumiera ca sa o golesc?

4. Scapa pe la motor niste ulei, unde se gaseste un dop pentru acest tip de vehicul?

Multumesc anticipat. Marinel-spalator principal.

 

Fragment CARTE: „-Pi*da mă-sii, iar bruiază semnalu’ nenorociții ăștia de securiști! F*tu-i în cur pe mă-sa!

El e tata. Injuratura cu curu’ si cu mă-sa, ani de zile m-am chinuit să înteleg ce vrea să zică. Chiar și când am inteles cuvântul cu “f”, tot nu pricepeam cum voia tata să f*tă în cur un securist pe care să îl urce în spatele mamei lui.

-Întotdeauna securiștii ascultă ce vorbești la telefon, bombănea tata și dădea volumul radioului mai încet.

O bună bucată din copilărie am crezut că un securist este un pitic care locuiește în interiorul telefonului nostru. După ce adormeau ai mei, mă trezeam noaptea, ridicam receptorul și șopteam:

-Hei, securistule, ai mâncat azi? Ești bine? Vezi că tata vrea să te fu*ă în cur mâine! Vrei să îţi dau un fursesc și să-ţi citesc o poveste, securist mic?

Mama n-a ințeles niciodată de ce receptorul telefonului nostru era plin de firimituri dimineaţa.”

Paginile mele: „Toate titlurile bune au fost date”, cronicipebune, silviu iliuta.

The post Interior-exterior sau… ? appeared first on Cronici pe bune.

Imi caut perechea! (20)

Sunt atat de impresionat, incat, plin de lacrimi si de spini, m-am hotarat sa o blochez pe Anamaria, inainte sa orbesc.

Cred ca „orasul tau” ala poate fi oriunde vrei. 10 Euro sa ai, plus un sapun si niste dresuri.

Cred ca nicio fata normal la cap  nu poate rata asa o oferta!

Legenda spune ca 2000 de agramati i-au raspuns in secunda urmatoare. Iar ea l-a ales pe cel mai batran si mai bogat.

Buna, Gelu. Ti-am lasat numarul de telefon, poate e vreuna atat de disperata, da? Dai o bere.

Anuntul corect era: „Da-l dracu’ de Bac la Limba Romana! Si cu „a-l iau” si cu „il iau”, tot ala e salariul la Mc!”

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro sau telefonic, la numarul 0314382822.

Fragment CARTE: „-Pi*da mă-sii, iar bruiază semnalu’ nenorociții ăștia de securiști! F*tu-i în cur pe mă-sa!

El e tata. Injuratura cu curu’ si cu mă-sa, ani de zile m-am chinuit să înteleg ce vrea să zică. Chiar și când am inteles cuvântul cu “f”, tot nu pricepeam cum voia tata să f*tă în cur un securist pe care să îl urce în spatele mamei lui.

-Întotdeauna securiștii ascultă ce vorbești la telefon, bombănea tata și dădea volumul radioului mai încet.

O bună bucată din copilărie am crezut că un securist este un pitic care locuiește în interiorul telefonului nostru. După ce adormeau ai mei, mă trezeam noaptea, ridicam receptorul și șopteam:

-Hei, securistule, ai mâncat azi? Ești bine? Vezi că tata vrea să te fu*ă în cur mâine! Vrei să îţi dau un fursesc și să-ţi citesc o poveste, securist mic?

Mama n-a ințeles niciodată de ce receptorul telefonului nostru era plin de firimituri dimineaţa.”

Paginile mele: „Toate titlurile bune au fost date”, cronicipebune, silviu iliuta.

The post Imi caut perechea! (20) appeared first on Cronici pe bune.

Dragnea: „Daca ma refuza si Tudose, mai aveam variante patru variante de premier!”

Reporter: Cum v-a venit idea de premier?

Dragnea:  Eram la baie si am sunat-o pe Carmen Dan. Era in camera celalta si i-am zis ca vreau sa o pun pe ea.

A zis ca da, cu placere, face orice pentru partid.

Reporter: Interesant. Si nu a ramas ea?

Dragnea:  Doamne fereste! Apoi am sunat-o pe Olguta si-am zis ca as pune-o pe ea. A inceput sa vorbeasca de nebuna in franceza si i-am inchis.

Reporter:  Au picat si prima si a doua propunere, inteleg. Nu le-ati mai pus?

Dragnea:  Ba da. Au mai picat, au mai ramas si in picioare… Cum le cere partidul. Cat despre premier, mi-a trecut prin cap sa il numesc pe Codrin Stefanescu.

Reporter: Domnul Acela antipatic de apare pe la Antena 3? Cu capul ca o… 

Dragnea:  Exact! Este singurul pe care lumea il injura mai mult decat pe mine.  Un baiat chiar mi-a zis pe strada: „Dragnea, ia mai da-te in Codrin Stefanescu a mea!”

Reporter:  A picat si el, sa inteleg.

Dragnea: Da, a zis ca ia mai multi bani la Antena 3 si pe facebook, nu s-ar mai baga in prostii din astea cu guverne etc…

Reporter:  Domnul Tudose a fost a patra propunere?

Dragnea:  Nu, a fost a sasea. Urmatorii patru au fost cei din poza de mai jos. Ma gandeam la un sistem cu un Prim Ministru si 3 Vice-Prim Ministri.

Reporter:  De ce a picat si propiunerea asta? Parea mai buna decat Tudose.

Dragnea:   Unu’mi-a zis ca nu poate sa plece din sat acum, cand are rezervata o masa la birt pe numele sau. Al doilea avea intalnire cu Basescu sa formeze guvernul de la Ciresica. Cu al treilea nu am putut sa ma inteleg la telefon. Vorbea la fel de balbait cum vorbeste Olguta engleza.

Reporter:  Iar al patrulea?

Dragnea:  Al patrulea este Tudose. Nu il vedeti ca are capul in jos. E ala cu privire limpede si hotarata, exact ca programul nostru.

Reporter:   Daca va refuza presedintele Iohannis, ce faceti?

Dragnea:  E nasol! Va trebui sa facem o preselectie amanuntita prin birturi, impreuna cu organizatiile din teritoriu. Dar va dura 2-3 zile, timp in care tara va suferi, iar programul de guvernare va intarzia sa fie pus in practica. Si alte rahaturi.

Asa ar arata un interviu „pe bune” cu Liviu Dragnea. Dupa care eu mi-as lua fata de 10 ani, el si-ar lua iubita si am merge sa vedem Hannah Montana.

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post Dragnea: „Daca ma refuza si Tudose, mai aveam variante patru variante de premier!” appeared first on Cronici pe bune.

Basescu: „Tudose asta e de-al meu, dar facem pariu ca il bag sub masa?”

Reporter: Ati vazut cine e noul premier? Cum ati primit vestea?

Basescu: De la Ionut, asistentul meu de la partid, care e si chelner. Mi-a spus direct: Traiane, e de-al tau! Acum vine si gheata.

Reporter: Adica cum „e de-al tau”?

Basescu: Esti chioara? Aveti nevoie de ochelari?

Reporter: Sunt barbat. Mda, si e de bine ca are moaca asta?

Basescu: E de bine, zic eu. Daca ma cheama astia la Guvern, oricum nu ma baga nimeni in seama. Dar macar cu asta premier, am si eu cu cine sa beau o lada de ceva rece.

Reporter: Credeti ca va fi bun? Nu a fost prea bun la Economie, de ce ar fi acum?

Basescu: Cred ca e cel mai bun de pana acum, ceva mai bun decat Vacaroiu . Pisica aia de Ponta se imbata dupa primul paharel de bere, iar Grindeanu nu duce o sticla. Serios?

Reporter: Asadar il sustineti?

Basescu: Mai, papusa proasta…

Reporter: Sunt barbat.

Basescu: Asa zicea si Nuti.

Reporter: Ca e barbat? Asa va zicea?

Basescu: Nu, imi zicea „mai papusa proasta”. Revenind, eu aveam in sat un drojdier copie unu la unu cu Tudose asta. Imi era foarte drag, l-am si propus in locul lui Boc, dar nu a vrut sa plece de la birt. Asa ca normal ca il sustin.

Reporter: De ce credeti ca l-a ales Dragnea?

Basescu: Pai am ajuns o tara atat de naspa, incat Olguta si Carmen Dan au refuzat functia. Si au ajuns la Tudose asta. Va dati seama ca la ce carisma are nu poate fi vorba ca isi poate face imagine pentru a candida la Presedintie.

Reporter: Daca nu il accepta presedintele Iohannis, pe cine vedeti ca propunere de premier?

Basescu: Pe Celentano, din Las Fierbinti.

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post Basescu: „Tudose asta e de-al meu, dar facem pariu ca il bag sub masa?” appeared first on Cronici pe bune.

Doamna Firea pune zarzavat. Urmeaza ulitele cu pamant, la Universitate.

Doamna Firea pune zarzavat pe langa scoli. Dupa ce a rezolvat tot ce era de rezolvat in oras, au patruns-o ideile eco. Nimeni nu i-a spus pana acum ca in jurul scolilor sunt betoane. Pe care va trebui, logic, sa le sparga, pentru a putea cultiva leustean. Am informatii ca Pandele, dupa ce s-a cocotat pe catedra din curtea scolii, i-ar fi spus Gabitei ca ar merge niste patrunjel, in loc de terenul de sport.

Parerea mea e ca ar trebui ca aceste idei progresiste sa nu se opreasca aici. Iata o continuare logica, alte idei progresiste:

-Sa se sparga strazile de la Universitate si sa se puna pamant si pietris. In felul asta vom avea ulite si nu vom mai arunca bani pe asfaltare.

-Fiecare bucurestean sa fie obligat sa creasca un porc in balcon. Asta daca nu isi face piscina sau nu are deja gaini. In cazul in care are piscina, e obligat sa isi ia gaste.

-Pentru ca doamna sa se simta ca in copilarie, toate institutiile ce tin de Primaria Bucuresti vor avea toaleta in fundul curtii. Cu coceni, eco 100%.

-Se vor achizitiona 1000 de carute cu aer conditionat si Wi Fi. Conditionat de vreme si de trecerea pe sub balconul unei firme cu Wi Fi. Ce atatea autobuze?!

-Spitalele alea mari din Bucuresti vor fi inchise, iar in locul lor vor fi amplasate cateva dispensare.

Bune idei! Asta e progresul! Imi pare rau ca m-am indoit de Gabita.

Ma duc la scoala copiilor, azi cultivam marar.

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post Doamna Firea pune zarzavat. Urmeaza ulitele cu pamant, la Universitate. appeared first on Cronici pe bune.

De la bloc. (32)

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Si nu CITIȚ ca ORBIȚ!

Acest parculet a fost amenajat special pentru Iulia Albu si alti nebagati in seama. Isi mai plimba gaina, o mai lasa sa faca cacuta. Si schimba pareri cu alte gaste. Iulia, nu gaina.

Legenda spune ca aici au luat baiate Superman si Cat Woman, de la unu’, Gioni.

 

Eu, in locul hotului, as da imediat bicicleta inapoi. Asta e un blestem greu de tot.

Sa va puna dracu’ sa faceti pipilica in fata garajului omului!  In Iad ardeti. La treaba mare, mai discutam.

 

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post De la bloc. (32) appeared first on Cronici pe bune.

Piticul de pe Turnul Chindiei si piticii de pe creierii nostri.

S-a filmat o reclama proasta/scarboasa in Targoviste. Toti patriotii romani s-au pomenit ca ii injura pe strainii nenorociti, mizeriile care ne ponegresc simbolurile nationale. Bun, asa e, dar ei sunt de vina? Sau noi?

Cand filmezi o reclama se intampla asa:

1.Nici dracu’ nu iti cere scenariul cand inchiriezi un loc istoric. Daca inchiriezi si dai bani, poti face filme porno pe Arcul de Triumf. Au facut-o unii la Bran, acum niste ani, daca imi amintesc bine.

2. Chiar daca se mai trezeste vreun administrator sa ii ceara scenariu’ celui care filmeaza, oricum nu e in stare sa il citeasca cinematografic.

3. La cate efecte special se pot face, nici nu e nevoie sa filmeze piticul porno catarat pe turn. Pe bune, pot filma numai turnul separat si apoi sa adauge un pitic porno si doua bunaciuni.

Asadar: reclame ca aia se pot filma aproape oricand, aproape oriunde, in Romania. E suficient sa il vezi pe unul filmand Ateneul. Poate suprapune imadiat, pe cladire, 100 de pitici porno.

Problema e la avocati:

Mai intai, orice om care administreaza un astfel de loc este OBLIGAT sa vada produsul final, sa se asigure ca nu dauneaza imaginii si sa isi dea acordul pentru difuzare.

Si doi: faceti naibii un contract bun! Cu daune uriase, daca reclama ajunge pe piata fara acord. Asa fac toti aia destepti pe afara. Credeti ca pe Turnul Eifel nu au vrut sa filmeze cu Alina Plugaru?

Nu suntem in stare sa citim un scenariu si sa facem un contract bun, dar strainii sunt niste nenorociti! M-am plictisit sa tot dam vina pe altii pentru impotenta noastra.

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post Piticul de pe Turnul Chindiei si piticii de pe creierii nostri. appeared first on Cronici pe bune.

De la bloc. (31)

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Asa arata un om hotarat!

Primim doar fete, 90-60-90. Se accepta si 92 sau 94 la ultima masura. Veniti, lasati barbatii acasa, va asteapta o cazare de pomina!

Doammna ajuta, sanatate multa, randare si spor la descifrat mesajul!

 

Cel mai greu moment in viata: ala cand trebuie sa iei o decizie si iti dai seama ca tot dracu’ ala e.

Ba, persuanele care daunește masini de spalat la orele maxime de pe timpul nopti, va ia mama naibii pe care mai pune adidasi in masina de spalat! Va loveaza duamna Mihaela de nu va vedeti, pușlamalurilor ce sunteti!

Citeste si: Cate poti invata in trafic!

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post De la bloc. (31) appeared first on Cronici pe bune.

Mama prostilor e mereu gravida.

… si de data asta a nascut doi parinti, dupa chipul si asemanarea ei. Si parintii aia prosti s-au gandit asa: „ce nu fac eu pentru fericirea la copilu’ meu? Vreau Pardailan piscine? Ii face tata piscina! Sa iasa din ea direct din sufragerie! Si care sa moara vecinii vecinii ca ei n-are.”





Ce ar mai fi de adaugat?

Daca stiti pe unde se afla minunea, va rog sa dati de veste.

Mai intai trebuie sa il salvam pe baiat de prostia parintilor lui. Cine stie, poate le trece prin cap sa puna si instalatie de valuri…

Apoi, mi-e tare teama ca daca il gaseste tanti Firea prima o sa il premieze pentru „cel mai frumos balcon”. Punem pariu ca e in stare?

Nu puneti! Pierdeti.

TRANSPORT GRATUIT -„Toate titlurile bune au fost date”, de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

The post Mama prostilor e mereu gravida. appeared first on Cronici pe bune.

Bai, Gradinita PSD, si rata cine mi-o plateste?!

Bai, baieti, bai, haoticilor,

Si ma adresez acum smecherilor de la PSD. Si tabarei Teleorman, si tabarei Copilul Razvratit.

Consider ca si unii si altii mi-ati furat bani din buzunar. Plateam o rata in Euro2, am salariul in lei, iar acum cursul a luat-o razna. Diferenta catre banca o da prostul, adica EU. Grupa Mare se cearta cu Grupa Mica de gradinita, iar eu, ala care va plateste masa, dau bani si pentru prostia voastra.

Asa ca lasati naibii joaca de-a „avem guvern, n-avem guvern, stam capra la la UDMR, nu mai stam capra la UDMR, mai negociem o autonomie, nu mai negociem… !”

Alooo, gradinita, v-ati aratat destul chiloteii. Gata! Va spun educatoarei sa va dea afara! Puneti mana pe treaba, luati partidul ala si spalati-va cu el pe cap! Stiu ca v-au ales oamenii, nu imi bagati in fata porcaria asta. SSi asistatii social, si lenesii, si credulii, si aia prostiti de voi v-au ales sa faceti treaba, da? Toti! Nimeni nu v-a ales sa faceti economia muci si sa imi dinamitati mie ratele!

Nimeni nu v-a ales sa imi bagati mana in buzunar si, din cauza unor orgolii penibile ale sefului PSD si a razvratirii copilului sau neascultator, sa blocati tot in tara asta!

Pana va rezolvati voi problemele intre clanuri, as vrea sa va trimit chitanta diferentei de rata pe care tocmai am platit-o la banca. O trimit ambelor tabere, sa nu se supere nicuna. O dau si UDMR-ului sa v-o aprobe. (Nota: chitanta e facuta din hartie chinezeasca. Pe aia romaneasca a papat-o UDMR, cu tot cu copaci.)

PS: Romani, ati dat rate mai mari, din cauza cresterii cursului Euro? Liviu asteapta chitantele, le va deconta personal. Pai nu asa se face? Nu a vrut el tot ciolanul? L-am pus noi sa ne bage in asta? El greseste sa isi numeasca slugile, el sa deconteze!

Dictator, dictator, dar orice dictator de viitor trebuie sa mai si plateasca!

The post Bai, Gradinita PSD, si rata cine mi-o plateste?! appeared first on Cronici pe bune.