Silviu Iliuţă's Blog, page 383

Daca scrii AMIN, aceste doua maicute iti indeplinesc orice dorinta!

Credinta „de moda noua” nu mai este in noi, in fiecare individ. Daca mergi la mormantul parintelui Arsenie Boca si nu postezi un selfie e ca si cum nu ai fost.

Daca esti credincios din asta de „moda noua”, gen Gigi Becali, si ai mers la biserica fara presa dupa tine, e ca si cum ai pierdut timpul.

Cele doua maicute, Sfanta Gabriela si Sfanta Stoiceasca sunt exact ce trebuie pentru publicul lor. Daca scrii AMIN sub postare ti indeplinesc orice dorinta. Facem pariu ca vor avea sute de mii de comentarii cu AMIN si PARTIKIP, daca ar face asta? „Credinciosii” astia „de moda noua” nu isi mai masoara „credinta” in sutele de cruci pe care le fac, ci prin numarul cuvintelor AMIN pe care le posteaza pe zi. Daca ai scris AMIN de 500 de ori intr-o zi, te poti declara cel mai tare „credincios de facebook”.

Biserica a ajuns un instrument de promovare. Ceea ce vedeti in aceste poze nu este credinta. Nu este vorba deloc despre actul acela intim, de a fi tu in fata lui Dumneazeu, de a vorbi cu el, de a te ruga.

Ceea ce vedeti aici e un MITING ELECTORAL. Este folosirea institutiei BOR pentru a creste imaginea a doua personaje: Pandele si Firea.

Este un lucru penibil cu care BOR e de acord.

Dupa ce au folosit o biserica drept platou de televiziune, familia Pandele a trecut la nivelul urmator: aducerea de moaste pentru a-si creste imaginea. Voluntari si Bucuresti vor ajunge principalele locuri de pelerinaj din tara. Sunt in stare sa tin acest pariu cu oricine. Iasiul va fi detronat, iar in mijlocul Megacatedralei vor fi periodic aduse moaste de sfinti. Si asta nu e o problema! Chiar deloc!

Problema incepe exact in momentul in care de langa moaste vor tine discursuri electorale, prefacut cucernice, alde Dragnea, Tariceanu, firea si toti cei disperati dupa voturile celor multi.

Biserica este, in mod evident, un INSTRUMENT POLITIC, iar lucrurile se vor inrautati. Mie unul imi este rusine cu un BOR care permite asa ceva. Nu ma reprezinta in BOR care permite ca imaginea politicienilor, de la orice partid ar fi ei, sa se cladeasca pe spatele sfintilor. Rusine!

BOR? Ceva de spus?

de Silviu Iliuta

*cele mai recente articole pe facebook/cronicip ebune

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post Daca scrii AMIN, aceste doua maicute iti indeplinesc orice dorinta! appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai tari tatuaje romanesti.

Maestrul care a realizat aceasta opera de arta este curtat azi de marile saloane de tatuaje din Paris, New York…

Urmatoarea mare lucrare este: UN OU ROSTOGOLINDU-SE. Tot negru. La fel de frumos.

PS: Care naibii e cioculetul?!

Ea este Sambata Mariana, iubita lui Duminica Marian.

Dupa ce a vazut acest tatuaj, Marian a parasit-o pentru ca a pus cratima la „mi-e”:

„Ai scris valuare corect, dar cand e vorba de „mie”,  ai pus linia aia! Pe mine nu ma desparteste nimeni. E semn rau!”

Tatuajul lui Cioaca, un tribut adus maestrului care l-a facut celebru.

Pe gat are scris: SENZATIONAL (in simboluri tibetane).

Imagineaza-ti ca te afli pe plaja la Mamaia si esti sotia masculului care are chestia asta pe spate .

Femeile perverse nu mai indraznesc sa se dea la trufandaua ta de barbat.

PS: A-ul s-a sters dupa ce i-a iesit un furuncul intre C si T.

Pe burta si-a desenat un butoi cu vin, iar pe …un mititel.

Mic, mic.

Salam. Motivatie:

Pentru ca si manelistii vrea sa fie rockeri.

Nu-i nimic! Daca era scris corect, ar fi ras toti manelistii de el.

Guta. De ce si-a facut acest tatuaj?

A incercat  mai intai pe o maimuta, dar nu se vedea de par.

Apoi, pe un sobolan, dar s-a sinucis de scarba.

Partea buna e ca nu e ca la femei: suporterii sunt statornici.

L-ai facut, il lasi! Nu trebuie sa stergi Gina ca sa scrii Doina…

Alex Velea, mama si tatal tatuajelor romanesti

Si fratele vitreg al virgulelor. Vitreg rau de tot!

Fratiwer!

de Silviu Iliuta

*cele mai recente articole pe facebook/cronicip ebune

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post Cele mai tari tatuaje romanesti. appeared first on Cronici pe bune.

Versurile lui Smiley-comori ale limbii romane.

De un timp nu mai ascult muzica la radio. Am dat bir cu fugitii cam de pe vremea cand Moga facea rost de o racheta ca sa o salveze pe Andra, in caz ca ne loveste vreo cometa. Ala a fost momentul cand am pus milieul pe radio si asa a ramas.

Azi, un prieten  mi-a trims un link, insotit de textul: „ba, tampitule,  ascult melodia lui Smiley, „Flori de plastic”, de o ora, si nu inteleg ce dracu’ zice!”

„Flori de plastic

Ele niciodata nu mor

Flori de plastic

Uite cum cresc in subsol

Arata fantastic

Dar asta e tot ce pot

Flori de plastic

Au prins radacini peste tot”

Inceputul e destul de clar: florile de plastic sunt asa, metaforic vorbind, organice. Ele sunt false, dar cumva reusesc sa prinda radacini. Nu e mare lucru, ne imaginam si noi treaba asta.

„Decor dezolant, in jungla de asfalt

Vantul le bate si ele tresar

Cu ochii inchisi, lipsite de simt

Cu mii de pacate si nume de sfinti”

Asadar, florile de plastic tresar, deci au simturi! Sunt totusi niste flori cu sentimente. Pana in versul urmator, cand Smiley ne spune clar ca „sunt lipsite de simt„.

Pana mea! cand credeam ca am inteles si eu…

Ma confuzeaza ingrozitor chestia asta si as vrea sa merg mai departe cu logica.

Aflu ca florile astea moarte, dar vii, cu ochi si cu simt, dar si fara simt, au nume de sfinti. Aici am apelat la toate cunostintele mele in materie de flori si nu am gasit ceva sa se potriveasca. Sf. Gheorghe nu seaman cu laleaua, ca sa zic asa. Nici Sfantul Ion cu micsuneaua. Poate or exista „flori cu pacate si nume de sfinti”, nu zic nu!

Ma loveste in continuare:

„Si toti suntem flori fara radacini, cu sufletul gol inca ratacim

Sa-l umplem prin mall si alte saracii”

Florile suntem noi, care avem sufletul gol si vrem sa il umplem la mall…  Ceea ce ma deruteaza e ca ni-l umplem cu saracii. Nu stiu de cand nu a fost Smiley la mall sau, in fine, cel care a scris capodopera, dar la mall gasesti orice, MAI PUTIN SARACII. Nu exista ceva, orice, la mall, care sa poata fi numit „saracie”!

„Si Soarele ne arde fiindca-l parasim

Nu ne leaga pamantul, nu curgem cu apa

Nu ne bate vantul, ne acopera geaca

Floare sapa floare pana-o floare moare si pe care floare crezi c-o mai doare… „

Aceste versuri m-au dat peste cap si mi-au tulburat toata ziua.

Deduc ca Soarele ne bronzeaza, pana ne arde, pentru ca noi il parasim. Cum poti sa parasesti Soarele, asta ramane in discutie filosofica. Plecam de langa el, ca sa nu ne frigem, logic, dar lui nu ii convine si ne arde! Soarele ma-sii de mofturos, nicicum nu e bine!

Apoi urmeaza urgia:

-„pamantul nu ne leaga” – e o referire la Ion-blestemul pamantului? e un fel de adaptare dance a unei idei despre iobagi sau ce mama naibii inseamna asta?!?!

-„nu curge cu apa” -cred ca era” nu curge apa”, iar textierul a scris asta pentru ca se luase apa calda in momentul creatiei. Cred!

-„nu ne bate bantul, ne acopera geaca„- asta e simplu, inteleg. Daca suntem arsi de soare si nu curge apa, macar aveam geaca. Parca e text de la Meteo, scris de Busu!

-„floare sapa floare pana-o floare moare si pe care floare crezi c-o mai doare”- astea sunt versuri scrise de un nepotel, nu, Smiley? Spune-mi ca da, te rog! Si spune-mi ca nu avea mai mult de doi ani si ca nu i-ai dat bani! Te rog! Oricum sper sa nu o doara prea rau pe floarea de plastic care simte, dar nu simte nimic. Si acum s-a apucat si de sapat.

Si am mai ascultat o piesa, aparuta la sugestii pe youtube. Ma rog, cateva versuri,  atat am putut.

„E trecut de 2 noaptea,

Cand strapunge linistea

O bataie repetata

Insistand la usa mea.”

Bataia repetata insista la usa ta? Hai, da-o in mama ei de bataie, spune-i sa se potoleasca odata si sa nu mai insiste atat! Da’ cum face bataia? S-a incarnat intr-un om?

Ce vreau sa spun, in concluzie: versurile pieselor lui Smiley sunt minunate! Aproape ca au logica si aproape ca iti dau senzatia ca le-ai inteles. Nu ramai  ca mutul cateva ore, intrebandu-te ce naibii a vrut sa zica textierul. Versurile sunt bune, va zic eu.

Singura conditie ar cam fi sa iei un vers de ici, unul de colo:

-De unde vii la ora asta?

-Din statie de la Lizeanu.

-Cand aveai de gand sa vii Acasa?

-I’m sorry!

– Pe muzica mea? Cu gura ta… In lipsa mea, tu te-ai intalnit cu un Oarecare?

-Cu fuioru’ unui Nemuritor!

-Cai verzi pe pereti!

Macar ar avea noima.

PS: Smiley, cunosc niste baieti si fete de pe net, Baranca si altii. Fac niste versuri de mori! Apeleaza cu incredere, fac cinste! Nu te-ai saturat sa te intrebe oamenii daca piesele alea chiar sunt in limba romana?

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post Versurile lui Smiley-comori ale limbii romane. appeared first on Cronici pe bune.

Un taran a vandut doua cirese, iar cu banii si-a luat casa in Miami!

Taranul: „Nu mi-a venit sa cred!” a declarat el. Nici nu mai speram sa dea atata noroc peste mine! Dintr-o masina de lux a coborat un barbat, care avea 4-5 garzi de corp. Unul dintre ei a scos servieta si a numarat banii in fata mea!

-Doua cirese! mi-a zis maharul.

Cred ca avea accent de rus sau ceva.

-Sigur le vreti pe amandoua? l-am intrebat.

S-a gandit putin, s-a scarpinat in barba, apoi a zis:

-Merita! e munca mea pe cativa ani, dar merita!

-Cu tot cu samburi? am insistat.

-Cu tot!

Si a plecat. Cu banii luati m-am facut vecin cu Borcea. Visul meu e sa imi deschid o cofetarie acolo, la Miami, si sa vand prajituri cu fructe. Ca am auzit ca acolo costa doar cativa dolari kilogramul.”

Miliardar rus:” O data se marita fata mea! De obicei nu fac lucruri atat de extravagante, dar am vrut sa ii arat cat de mult o iubesc. Oricum i-am zis ca, daca e inteleapta, mananca o cireasca aici, iar una o lasa pentru peste 30-40 de ani, ca sa o imparta cu nepotii ei din viitor. Acum visul meu e sa iau o capsuna din aia romaneasca, fara gust de plastic.”

Fata miliardarului: „Papa nu m-a rasfatat, nu m-a alintat. Pana acum nu mi-a daruit nimic extravagant: doar o masina sau doua, o cladire de birouri, o insulita. Nimic din ce nu au copiii ai caror parinti romani fura de la stat, iar ei o ard prin Loft.

Cand am vazut cutiile alea mari de aur, cele doua, abia am asteptat sa le rup si sa le arunc, pentru a vedea ce e inauntru. Si a meritat! Sunt atat de fericita, incat nici nu ma pot bucura de moment.

Intre timp am anulat nunta, pentru ca eu ma casatoream doar ca sa ma dea la tv. Si am chemat presa ca sa filmeze cand mananc prima cireasa. Samburele o sa il pastrez, iau o casa in centru si ii fac in muzeu numai al lui. Nu va pot spune ce emotii am! De aceea nu va spun.”

Citeste si: Cate poti invata in trafic!

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post Un taran a vandut doua cirese, iar cu banii si-a luat casa in Miami! appeared first on Cronici pe bune.

Doamna Firea are lavaliera pusa 24 de ore din 24.

Doamna Firea „surprinsa” intr-un autobuz, cu lavaliere montata:



Iata cateva declaratii:

Pandele: „Intr-o noapte s-a trezit urland. Mi-a zis:

-Pandele, o sa mor, nu am lavalieraaaaa!

-E 3 dimineata, iubirea mea!

-Pandele, e ora cand ma poate „surprinde” Gadea cu o echipa. Daca vin, ma gasesc fara lavaliera si pleaca?!

Altadata eram doar amandoi, in sufrageria mea vapor. Am sarutat-o, apoi am vrut sa ii dau sacoul jos.

-Pandeleeee! In viata ta, cat oi fi tu primar la Voluntari, sa te mai puna dracu’ sa imi dai sacoul jos! Am lavaliera pe el!

-Dar vii de la interviu!

-Asta e pentru Liviu, fraiere! El asculta!”

Liviu Dragnea: „Nu este adevarat ca lavaliera aia e pentru mine. Eu nu stiu nimic din ce fac cei din PSD. Fiecare in partid este liber sa faca ce vrea. Si dezmint categoric! Eu nu ascult niciodata ce vorbesc cei din partid la televizor sau acasa la ei! Mi se face doar un rezumat.”

Gabi Firea: „Lavaliera face parte din viata mea. E viata mea! Eu mor daca nu apar o zi la televizor. Odata am facut dus si mi-am dat seama ca nu am lavaliera lipita de piele. Am intrat in panica, am inceput sa tremur si am iesit in patru labe din baie. Mi-am luat camasa care avea montata lavaliera pe ea si am intrat inapoi in dus. A fost cel mai greu moment al meu de cand sunt primar. Sper sa nu mai trec prin asa ceva. Fara lavaliera ma simt… goala!”

Gadea Mihai: „Eu ma mai plictisesc uneori si trimit echipe care o surprinda pe Gabi. Unii au surprins-o la biserica, altii in autobuz, altii prin parcare. Ce vreau e sa zic e ca de fiecare data e pregatita, are chiar si foi cu ce o sa zica. Desi niciodata nu stie intrebarile, pentru ca sunt surpinzatoare, ea are raspunsurile scrise inainte si ni le trimite pe mail. E uimitor! Acum am sunat-o, spre exemplu, si i-am spus ca o voi surprinde surprinzator peste vreo doua ore, cand va alerga in parc cu lavaliera deja montata.”

„Toate titlurile bune au fost date”, de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

The post Doamna Firea are lavaliera pusa 24 de ore din 24. appeared first on Cronici pe bune.

Romanii si homosexualii.

Sa luam cazul lui nea Vasile,  semnatar al petitiei impotriva recunoasterii uniunii dintre persoanele de acelasi sex. Nea Vasile are doi vecini homosexuali.

Ei bine, chiar daca homosexualii sunt baieti buni, platesc intretinerea la timp, sunt saritori se respectuosi, Nea Vasile va face tot ce ii sta in putinta sa ii alunge din bloc. Va incerca asta din prima clipa in care ei se vor fi mutat si pana la sfarsitul zilelor.

El crede ca sa fii homosexual este rau, ingrozitor. Aproape la fel de rau cu a fi ungur. Doar ca aia ne fura Ardealul, iar astia ne fura virginitatea dorsala.

Daca un homosexual din asta ii tine usa liftului cand il este cu sacosele in maini, nea Vasile va interpreta ca vrea sa i-o traga pe la spate. Niciodata, Nea Vasile nu va intra in bloc cu doua maini ocupate. El trebuie sa isi tina una libera pentru a se putea apara! Si, de cand ii are vecini, poarta intotdeauna doua perechi de chiloti.

Este convins ca tinutul usii liftului e o tactica a homosexualilor, atrasi de frumusetea abdomenului sau acoperit pe jumatate cu un irezistibil maiou alb chinezesc.

Dar, ce uraste cel mai mult Nea Vasile este specia de homosexual casatorit.

Nea Vasile crede ca, in momentul in care homosexualii semneaza actul casatoriei, le mai creste un penis in frunte. Si atunci, ei se inmultesc mult mai repede si devin majoritari.

Da, Nea Vasile e convins ca homosexualii se inmultesc pe cale naturala.

Nea Vasile este un roman verde, patriot, care apara valorile familiei. Pe el il deranjeaza mult mai putin betivul de la etajul doi care isi bate zilnic nevasta. In fond: „Trebuie sa ii dea o lectie. Stie ea de ce!”

Pentru ca, traditional, noi ne batem femeile si bem. E datina, e pacat sa se piarda!

Nea Vasile e mult mai putin deranjat de mizeriile de la televizor. O petitie pentru interzicerea acestora a fost semnata de vreo 50 de ori mai putini oameni.

In fond, ce strica sa vezi seara la Capatos cum Guta isi bate amanta? Sau cum se injura doua parasute? Sau cum se pipaie si se saruta obscen?

Nea Vasile le numeste „lezbiene” si nu e hotarat daca si ele sunt „homosexuale” sau nu.

In orice caz, e impotriva casatoriei dintre ele. Nea Vasile vrea ca lezbienele sa fie la liber, nu in relatii exclusiviste.

Sa le vedem la televizor, la Capatos, sa ajunga la toata lumea!

In Romania sunt cel putin 3 milioane de oameni care urasc casatoriile intre homosexuali.

Plus vreo trei milioane care ii urasc pe unguri. Coruptia ii deranjeaza mult mai putin. „Sa fure, da’ sa faca ceva!”, gandeste nea Vasile.

Asadar, concluzie logica: daca vrei sa fii presedinte trebuie doar sa te prezinti cateva seri la rand in emisiunile de scandal si sa repeti doua propozitii: „Urasc homosexualii! Urasc ungurii! O sa fur pe rupte, dar o sa fac ceva si pentru voi!”

Recomand WOWBiz si Capatos (sau cum se mai cheama acum).

„Toate titlurile bune au fost date”, de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

The post Romanii si homosexualii. appeared first on Cronici pe bune.

A aparut tonomatul pentru rugaciuni. Si nu e o gluma.

Poate ca vi se pare o prostie, dar…



Primul tonomat pentru rugaciuni exista! A fost amplasat in Stuttgart, pe aeroport, si folosirea lui costa 1 Euro pentru 10 minute. Difuzeaza rugaciuni din cele cinci mari religii ale lumii, budism, creștinism, hinduism, islam și iudaism, doar trebuie sa apesi pe un buton. Poate ca ti s-ar putea parea ciudat sa apesi pe un butonas si sa intri in relatie cu divinitatea. Recunosc, si mie.

Dar, ceva avantaje fata de rugaciunea intr-o biserica sau intr-un templu tot ar fi:

1. Stii de la inceput cat te costa! Nu e ca la biserica: „Mai trebuie si niste lumanari de botez luate numai de la noi, patru sticle de aghiazma si o mica donatie, sa fie de sufletu’…  A, si daca tot ati venit, bagati si niste bani pentru casa parohiala, in constructie acum!”

Aici e clar: 1 Euro pentru 10 minute. Niciun cent in plus!

2. Tonomatul nu incearca sa te convinga sa aderi la religia lui!  Am in minte numai imaginea martorilor lui Iehova, sunand la usa mea, cu moacele razatoare si vorbindu-ti o ora intreaga, pana la epuizare, despre cat de buna e religia lor si cat de gresite suunt toate celelalte.

Vezi vreun tonomat facand asta?

3. Iti dai seama cat de apropiate sunt religiile intre ele.   Este numai in buton distanta intre budism, creștinism, hinduism, islam și iudaism. Niciodata tu, ca islamist, nu ai fost mai aproape de o rugaciune ortodoxa! La numai 1 Euro distanta.

4. Tonomatul nu cere bani pentru catedrale uriase sau megamoschee. Nu se nasc conflicte sociale, dezbateri si alte minuni, iar banii pot fi folositi pentru spitale si scoli. Nu?

Vedeti vreun tonomat din asta care are ambitia sa devina megatonomat?

5. Nu e opulenta! E un spatiu mic si intim, asa cum ii place pana si trupei Taxi.

Nu te simti pierdut, ca intr-o mare catedrala in care mergi mai mult ca la muzeu.

Concluzie:  ne mai gandim la solutia asta?

„Toate titlurile bune au fost date”, de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

The post A aparut tonomatul pentru rugaciuni. Si nu e o gluma. appeared first on Cronici pe bune.

Fac imprumut la banca! As vrea sa cumpar niste cirese.

Uneori poftesc, ce sa fac?



Domnilor de la BCR, BRD sau de la celalalte banci cu „B”. Pot fi si cu „R”.

Subsemnatul, Silviu Iliuta, va rog a-mi aproba cererea de imprumut in vederea achizitionarii a trei kilograme de cirese din piata.

Mentionez pe proprie raspundere ca nu mai am in proprietate nicio cireasa, si nu am mai facut niciodata un astfel de imprumut, pe care sa nu il returnez. Acum ceva vreme am luat un imprumut pe termen lung pentru doua kilograme de capsuni, dar l-am returnat integral in 10 ani. Intentionez sa cumpar bunurile, ciresele de mai, si sa le consum in scop personal, pana crap. La banii astia, o sa plimb fiecare cireasa prin gura timp de jumatate de ora, sa merite! Iar samburele il pun in vitrina.

Daca, dar numai daca, exista „Credit ipotecar pentru cirese” (si puneti ipoteca pe samburi), imi doresc foarte mult sa luati in calcul si un imprumut pentru 5 kilograme, rambursabil in 5 ani. As vrea sa plantez acum un cires, iar peste 5 ani sa vand cateva kilograme si sa imi iau casa. Cand ma gandesc ca am avut 5 ciresi in casa bunicilor, si ca am vandut-o cu tot cu ei, imi dau si acum palme, de bou ce sunt! Pana mea, eram miliardar in Euro azi!

Azi am renuntat la cafea si mi-am luat o cireasa.

Sper sa-mi aprobati cererea, mai ales ca, la banii astia, cred ca sunt ascunse inele de platina prin unele dintre ele. Daca nu aprobati, as vrea macar un imprumut pentru o calatorie in SUA. Ma duc pana acolo, iau 4-5 kilograme  si ma intorc. Cred ca ies mai ieftin.

„Toate titlurile bune au fost date”, de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

The post Fac imprumut la banca! As vrea sa cumpar niste cirese. appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (65)

E atat de miraculoasa aceasta reducere, incat se aplica si intr-o zi care nu exista pe Pamant: 31 septembrie! Acum intelegem: este valabila doar in Cer.

 

Este perfecta, daca nu sunteti hotarati ce forma vreti. Anunt scris de un cap patrat rotund.

Despre neamul Popescu este vorba, in caz ca va intrebati.

 

Am avea si creier azi, dar nu avem! Incercati maine, va dam si factura.

Daca aveti o barca nebuna, careia i-a crescut parul  prea mult… Daca tatal sau, vaporul, chiar nu mai suporta sa o vada iesind cu latele alea din casa, acest produs este un mare motiv de bucurie: APARATUL DE TUNS BARCA! Daca nu aveti o barca cu parul lung, e doar trist.

 

„Toate titlurile bune au fost date”, de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (65) appeared first on Cronici pe bune.

Marturia gandacelului din Teleorman.

A fost odata un gandacel care traia in Teleorman.

De parca asta nu era destul, sarmanul mai locuia si in Inspectoratul Judetean de Politie. Si trebuia sa suporte periodic toti viermii care veneau in vizita de la minsterul din Bucuresti.

Gandacelul nostru avea casuta fix langa tevile care duc in canalizare. Un camin dragut si spatios, unde statea impreuna cu rudele sale apropiate. Cateva mii de gandacei, haiosi foc!

In drumul sau zilnic catre jegul din biroul sefului, unde lua masa de pranz, trecea peste cateva birouri. De mult bun-simt ce avea, el inchidea ochii cand pasea, cu toate picioarele sale, peste dosarele strict secrete din Inspectorat. Atat de bun baiat era, incat nu citea niciodata nimic despre gravele cazuri din dosare, cum ar fi batranelele ridicate de pe pe marginea drumului pentru ca au vandut ceapa.

Gandacelul avea o viata linistita si prospera, pentru ca jegul era peste tot in Inspectorat, si daca se termina mancarea din biroul sefului, imediat se ivea un morman de gunoi in alta parte.

Era frumos… pana intr-o zi! Cand un politest, pesemne vazand cat e de dragalas gandacelul, l-a filmat in timp ce el trecea peste telefonul sau, cu ochii inchisi, fara sa se uite in agenda secreta. Si politistului i-a trecut prin cap sa posteze pe internet.

De atunci, viata gandacelului s-a schimbat brusc: au venit televiziuni, viermii din minister si-au intensificat prezenta, anchete… Chiar si Ministru de Interne a fost in vizita in Teleorman.

Intrebat ce parere are despre toate acestea, gandacelul Vasile, pentru ca da, si gandacii au nume, a declarat: “Jur ca nu m-am uitat in viata mea intr-un dosar secret! Eu doar ma simt foarte bine la Inspectorat si nu vreau sa fiu dat afara. Am locuinta mea, apa calda, mucegai, rece, igrasie, gunoi de mancare cat cuprinde, iar cei din familia mea au inceput sa se inteleaga bine cu oamenii. In sensul in care nu ne mai omoara, pentru ca suntem prea multi si s-au plictisit. Unii  ma plac si au facut chiar si un tablou cu mine:

Cei de la Bucuresti au fost interesati numai de politistul care m-a filmat, saracul, dar eu am vrut sa ii duc in vizita la familia mea si i-a durut undeva! Le-am zis ca suntem mii, si ca in curand vom fi milioane, dar nici ca le-a pasat! Pe ei ii interesa numai sa nu filmeze cineva in sediul strict secret al Politiei. Sa nu filmeze toaletele rupte, usile cazute, jegul de pe holuri, mucegaiul, parchetul jegos si incaperile pline de miriapozi.

Eu am citit Kafka la viata mea, stiu cat de absurd poate fi totul, dar va spun eu: Kafka ala e mic copil pe langa ce se intampla aici! Tanti aia de la minister, Carmen Dan, care a permis ancheta, e mult mai tare decat el! Si, la final, as vrea sa va recit o poezie:

De ce m-ai prins în cadrul tău,

Politist frumos, tu nu ştii oare

Că-s mic şi eu, ca-s ca o floare

De ce filmezi, nu vezi ca-i rău?

De ce să vrei să mă filmezi?

Că am şi eu neamuri ca tine,

Peste tot, in sediu, vezi,

Sunt milioane ca mine!

In cateva luni, cand vor disparea oamenii de tot din sediul asta, nimiciti de boli, o sa o recit la cenaclu’!” a incheiat gandacelul.

 De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

Citeste si: „Mizeria nationala numita “sa dam atentii pentru invatatoare si profesoare”.

„Toate titlurile bune au fost date”, de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. Pana pe 8 martie, transportul in Bucuresti si Ilfov e gratuit, iar in tara e 5,9 RON!

The post Marturia gandacelului din Teleorman. appeared first on Cronici pe bune.