Silviu Iliuţă's Blog, page 385

Zece semne care iti arata clar ca este ceva in neregula cu mititelul tau.

Ai iesit la aer curat cu familia, la gratarel in mijlocul padurii. Aceste mici indicii iti spun ca faci ceva gresit.

1. Stii ca este ceva in neregula cu mititelul tau atunci cand se arunca la picioarele tale si vrea sa fie scarpinat pe burta.

E posibil sa fie de la bere, asa ca nu te urca la volan!

2. Daca mititelul tau zace intr-un tufis, impreuna cu alti mititei, nu pune mustar pe el!

S-ar putea ca mititelul acesta din tufis sa fie creatia mititelului de la punctul 1.

E tot de la bere.

3. Daca ti-ai luat la tine o carte de bucate si nu gasesti reteta mititeilor, ai gresit ceva.

„Zece negri mititei” nu e cu retete, iar Agatha Christie nu e aia de la Masterchef!

4. Daca, la un moment dat, mititelul tau fuge de pe gratar, s-ar putea sa fie ceva ciudat la mijloc.

Nu mai bea, ti-am mai zis!

5. Se cheama mititei cu un scop.

Asa ca daca ar aveauin kilogram, asa cum ii faci tu, s-ar chema „maricei”.

6. Daca inainte sa faci tu gratar nu mirosea a gunoi, iar dupa ce ai facut tu gratar pute peste tot…

Daca ai umplut padurea cu resturile tale, aruncate pe jos, sa stii ca ceea ce pute in halul asta nu e gunoiul! Ci tu.

7. Exista gratar si fara manele!

Stiu ca ti s-a spus ca nu, dar s-au vazut cazuri de romani fericiti, care nu aveau nevoie de Salam ca sa simta gustul mititelului.

8. Nu te certa cu prietenii pe tema „unde sunt cei mai buni mici?”

Unii sustin ca la Auchan, altii la Matache, la Mircea, la Kaufland…

Oricum, la cat mustar pui, nu le mai simti gustul.

9. Pentru ca tu faci gratarul, tot repeti familiei si prietenilor ca o sa mergi la Masterchef! Ca esti cel mai bun!

Faptul ca esti in stare sa rupi o bucata de plastic, sa scoti o carne tocata gata preparata si sa o arunci pe in grilaj NU te face bucatar cu stele Michelin!

10. Chiar credeati ca exista 10 puncte?

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate titlurile bune au fost date” , de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

The post Zece semne care iti arata clar ca este ceva in neregula cu mititelul tau. appeared first on Cronici pe bune.

Inovatie in moda!

Si cand toata lumea credea ca in moda nu se mai poate inventa nimic, un creator anonim dintr-o bucatarie a revolutionat tot: rochia din frunza de vita de vie!

Avantajele unei astfel de rochite sunt uimitoare! Pentru femei:

1. Daca porti asa ceva, toti barbatii vor spune ca esti gospodina. Chiar daca o arzi toata ziua prin LOFT si nu ai gatit in viata ta o felie de paine cu unt, ei vor fi inselati de aspectul apetisant.

In loc de clasicul: „hai la mine sa vedem cat de tare e patul!” vor spune „hai sa te prezint mamei mele!”

Te vei marita la a doua sau a treia purtare.

2. Daca ai un iubit mancau, pofticios, care baga in el ca spartul inainte de a trece la treaba, este foarte important sa porti rochia direct pe piele. Altfel va ramane cu materialul textil in gura. Daca un mancau se apuca sa haleasca aceasta rochie, nu se lasa pana nu rade tot.

Tot ce trebuie sa faci e sa versi putin iaurt pe ea inainte.

Daca esti barbat:

Cand vezi o asemenea femeie stii clar ca ea e aleasa! Sarmaluta ta in foaie de vit de vie, viitoarea ta nevasta gospodina!

Totusi, ai mare grija la fetele in rochii-carnaciori spiralati! Apar de 1 Mai si iti pot strica casnicia.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate titlurile bune au fost date” , de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

poza: facebook

The post Inovatie in moda! appeared first on Cronici pe bune.

Romanul Fang si fata de cauciuc.

Mie-mi place emisiunea Romanii au Talent. Atat de mult, incat pot face abstractie de doamna in calduri din juriu si de pielea de gaina.

Cel mai bun moment mi s-a parut dansul fetei de cauciuc. O domnisoara blonda care l-a ridicat din fotoliu si pe bunicul.

Si credeti-ma, nu e putin lucru! Bunicul s-a ridicat ultima data in 1950, pentru cinci secunde, cand l-a si facut pe tata.

Consolarea mea si a tuturor barbatilor izvoraste din declaratia ei: „Sotul mieu iestie foarti jelos!” Ceea ce ne face sa credem ca nu exista perfectiune pe lumea asta. Ca totusi o fata care se misca si arata asa are acasa un sot care o asteapta cu buzduganul. Certuri, scandal, gelozie… Ar trebui salvata, cat inca nu e prea tarziu. Daca stiti adresa ei… As vrea sa punem mana pe ea inaintea lui Calinescu.

Baiatul care canta subtire mi s-a parut deosebit. Intr-un fel ciudat, imi aduce aminte de o fosta vecina. Avea 150 de kilograme, fuma mult si vorbea mai gros decat Vader. Asa e si baiatul asta talentat, doar ca pe invers. S-a calificat in finala, canta foarte frumos.

Apoi a intrat chinezul Fang, interpretand o superba(tzuperba?) melodie din folclorul chinezesc:

„Dhe-ash fi ieu tzaltzie la maaaal.”

Partea trista e ca am vazut un chinez care vorbeste mult mai bine decat o moldoveanca , dar si decat 90% dintre romani.  Dupa umila mea parere, Fang este deja castigator. Daca-l voteaza numai baietii de la parter din Dragonul Rosu, cei ale caror nume incep cu C, zona covoare, Fang castiga detasat Romanii au Talent!  Daca voteaza si cei de la etajul 1, castiga si Britain’s Got Talent.

Si oricum ar trebui sa se cheme: „Chinezii au Talent”, e clar. Lasand gluma la o parte, chinezul canta excelent in limba romana. Bravo lui!

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate titlurile bune au fost date” , de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

The post Romanul Fang si fata de cauciuc. appeared first on Cronici pe bune.

Ghid de supravietuire in caz de soacre.

Esti un barbat obisnuit, dar ai tendinta de a te vaita incontinuu de soacra ta. Asta inseamna ca nu o cunosti cu adevarat. Soacrele sunt fiiite bune si iubitoare. Mie imi plac extrem de mult! Cu o singura conditie: sa fie ale altora.
Este o zi obisnuita de aprilie. Sau de noiembrie. Chiar nu conteaza luna, ci imprejurarea: soacra ta iti face o vizita.

Tu, ca barbat, stii sa supravietuiesti acestei incercari? Sper ca acest ghid sa te ajute sa o intelegi si sa o iubesti:
Vine la voi.

Soacra nu apasa o singura data pe butonul soneriei.

Ar fi ca si cum un paj ar duce trompeta la gura, ca sa anunte sosirea regelui, si ar scoate un “tuu” anemic. Dupa numai o secunda apasa a doua oara, apoi, la mai putin de jumatate de secunda, doar isi sprijina degetul pe buton.

Este este primul contact barbat-soacra, iar tu trebuie sa ii faci fata cu demnitate. Asa ca ridica-te acum de pe wc, ia-o la fuga spre usa! Azi am stabilit un nou record de viteza: 10 secunde.

Vezi? Soacra ta te iubeste, tine la tine si vrea sa fii in forma! De aia suna asa, ca disperata.

“Sun de cinci minute, dar nu ma aude nimeni!”

Pentru ea timpul trece altfel. Din punctul asta de vedere, soacrele seamana foarte bine cu Einstein. Asadar: trateaz-o ca pe un geniu!

Cele zece secunde pot fi cinci minute, dar si saizeci minute pot fi zece secunde. Mai ales atunci cand iti spune: “am vrut sa iti spun ceva, ginere, dar vorbesti de o ora la telefon!”

Soacrele au Teoria Relativitatii in sange.

Intra pe usa, tranteste sacosa jos si ofteaza luuung, apoi tuseste.

Imi dau seama ca de fiecare data cand ma uit la Meteo si aud despre vant, ploaie si descarcari electrice, ma gandesc la ea. Nu ar fi mai simplu ca Busu sa spuna: “Uraganul Soacra a lovit din nou Sud-Vestul… “ sau, in loc de “in weekend, vantul va sufla in rafale la munte” sa spuna “vedeti ca soacra are drum la Predeal in weekend!”

Intelegi? Daca iti vine rau de nervi cand o vezi cum pufneste, tuna si fulgera, imagineaza-ti ca e prezentatoare aia draguta de la Meteo de la Pro tv,  i-am uitat numele.  Si ca are toate are acele manifestari pentru ca tot ce vrea ea e sa iti comunice starea vremii pe urmatoarele zile.  (De fapt nu I-am uitat numele. I l-am spus o data cand era la televizor


Isi saluta nepotii si fata.  Tu esti invizibil.

Ti-ar putea trece prin cap: „normal, ai vazut vreodata un rege salutandu-si pajul?

Nu te supara pe ea ca nu te saluta! Gresesti! In sinea ei te iubeste mult. Esti in sufletul ei, esti una cu ea. Ce, tu te saluti pe tine in fiecare zi?

Pe ceilalti, pe fata ei si pe nepoti, ii iubeste mai putin. De aia ii si pupa.

Sunt si momente mai grele, in cariera ta de barbat cu soacra, dar trebuie sa le faci fata cu umor si sa nu spoui nimic. Orice spui poate fi folosit impotriva ta.

Cand soacra trage in toate partile de clanta usii de la bucatarie: “Tot nu s-a reparat clanta asta. Joaca!”

Pastreaza-ti calmul! Si gandeste pozitiv: e ca si cum ai avea in casa un agent-constatator, pe gratis. Vei vedea, in timp, ca ea e ca un diriginte de santier si va avea numai observatii pertinente si evidente, insotite de un “iar”:

-Iar nu curge apa calda!

-Iar nu merge robinetul!

-Iar nu e dezghetat frigiderul!

-Iar nu e pusa apa la flori!

Toate inseamna ar putea insemna un singur lucru: “fata mea, te-ai maritat cu un puturos si un cretin!” 

Dar chiar nu insemana asta! Ci doar: “daca ati fi platit pe cineva sa  faca inspectia asta, v-ar fi costat 100 de Euro!

Soacra ta te iubeste si tine la tine atat de mult, incat nu iti va spune niciodata direct ce crede.

Spre exemplu, cand ii spune fetei:

Soacra:  “Marcel s-a mutat la casa. Au si copiii camerele lor.”

Marcel este varul nevestei, un puturos care a mostenit o avere de la ta-su. Ce vrea sa spuna ea prin aceste vorbe? Simplu: “barbatul tau e un puturos, tot la doua camera stati! Ti-am zis sa nu il iei pe asta? Ti-am zis!”

Dar, pentru ca te iubeste, nu iti va spune niciodata lucrurile astea direct, ci doar asa: “Maria si-a luat masina.”, “Varu’ Costel are masina noua!”, “Ehe, pana si fata lu Costel merge in concediu in Grecia, nu il Bulgaria.”
Tu trebuie sa iti pastrezi calmul si doar sa zambesti tamp.
Cand zice: “E buna mancarea? Faceam si chiftele, dar nu am avut timp”… ea vrea sa iti transmita ca mama ta e o putoare. Nu face nimic! Nu sta cu copiii, nu gateste…

Dar te menajeaza si nu iti spune direct. Sa nu care cumva sa suferi.

Cand vrea sa iti comunice ca dai banii numai pe prostii, soacra, din dragoste, o va face numai prin deviere. La modul: “ce televizor mare ati luat!”. “E, pai undita va trebuia voua?”

Din fericire, vine si momentul cand ii spune fetei sale: “Hai, ca plec! E prea cald la voi!”

Traducere: „Sunteti prea multi. Mai vin cand pleaca barbac-tu de acasa.” Pentru ca nu vrea sa te deranjeze.

Concluzie: iubeste-o, iti vrea tot binele din lume!

*N-o sa recunosc niciodata ca acest articol este scris de mine. Daca intreaba cineva: nu m-ati vazut, am plecat in munti si de doua zile nu am acces la internet.

Toate titlurile bune au fost date” , de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

The post Ghid de supravietuire in caz de soacre. appeared first on Cronici pe bune.

Romania iese la atac! 400 de oi, in frunte cu Olguta Vasilescu, se indreapta acum spre o tabara ISIS din Siria.

400 de oi, in frunte cu Olguta Vasilescu, se indreapta acum spre o tabara ISIS din Siria. Olguta, cunoscatoare a mai multi limbi, dintre care unele si straine, a fost numita sefa a delegatiei.

Negocierile au decurs asa:

„Hellou, What do you do for a living?” a inceput Olguta negocierile diplomatice.

„I spik French. You hev tramvais here?”

La auzul acestor vorbe, teroristii care stiau o bruma de franceza s-au aruncat in aer. A fost necesara si continuarea negocierilor.

„First time in Romania? Za train is in za plein? Za dak is in za trak?” ar fi citit de pe fituica Olguta.  Legenda spune ca fituica este de la Ion Iliescu si cuprinde un set de reguli pe care Romania le impune ISIS pentru capitulare.

„Olguta spik inglish. Olguta hev a pen. What color is zis pen? Is a red pen!”

Din fericire, la auzul acestor conditii dure,, teroristii nu au mai rezistat.

„Ar iu enjoying your vacation? Ui ar fakd! ” i-a amenintat Olguta la final.

Si ultimul terrorist si-a tras in glont in cap, in fata unei carpete cu Rapirea din Serai, adusa special de Olguta din talciocul din Banie.

Din fericire, nu a mai fost nevoie de interventia oilor, evitandu-se un dezastru nuclear.

Toate titlurile bune au fost date” , de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

 

The post Romania iese la atac! 400 de oi, in frunte cu Olguta Vasilescu, se indreapta acum spre o tabara ISIS din Siria. appeared first on Cronici pe bune.

Noul slogan al Armatei Romane: „doar noi avem oaie!”

Digi 24:

„Un vas cargou care plecase din România s-a ciocnit, joi, cu o navă militară rusească la intrarea în strâmtoarea Bosfor. Impactul a fost atât de puternic încât, scrie presa rusă, ambarcaţiunea ruşilor s-a scufundat. Vasul cargou, care plecase din portul Midia-Năvodari și transporta 8.800 de oi, potrivit presei turce, nu a suferit stricăciuni semnificative în urma coliziunii. Nava își va putea continua cursa către destinație, după ce se vor încheia cercetările în privința acestui incident.”

Intrunit in regim de urgenta Consiliul de Aparare al Romaniei, a luat urmatoarele masuri:

Oprim imediat dotarea Armatei Romane cu rachete de autoaparare, raza medie de actiune. Se vor achizitiona, in urmatoarele zile, 4000 de mioare rasa „cap negru”. Se infiltreaza pe pajistea inamica sau pe vapor si sunt atat de iuti, incat devin imposibil de detectat pe radar. SHEEPS VS SHIPS!

2. In locul tancurilor pe care trebuia sa le achitioneze Romania, se vor lua 200 de berbeci rasa Țurcana. Foarte bune in lupta corp la corp. Se estimeaza ca o Țurcana  poate scufunda singura un submarin mediu rusesc. Si poate bea cot la cot cu Capitanul. Cate despre iarba: este mult mai rezistenta la consumul de iarba decat orice spion rus.

3. Vom exporta in SUA, pentru dotarea NATO, peste 10000 de miei, in vederea dresarii si folosirii lor in razboiul cu ISIS. Mielutii sinucigasi vor fi parasutati in mijlocul taberei ISIS, se vor infige singuri in rotisorul de saorma, apoi vor exploda in stomac. Cu de toate.

Miorita ucide! Noul sclogan al Armatei Romane va fi: „doar noi avem oaie!” (nu stiu cine l-a inventat, dar e bun de tot!)

Toate titlurile bune au fost date” , de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

 

The post Noul slogan al Armatei Romane: „doar noi avem oaie!” appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (64)

E pentru fanii 50 Shades.

„Hai, intinde-te pe spate sa vin cu foarfecele alea! S-au vindecat ranile de data trecuta?”

 

Vreau eu! Dau la schimb televizor in perfecta stare de functionare. Doar ca nu  se vede imaginea si nu are sonor. In rest… e perfect! Are si telecomanda!

La banii astia mai vreti si „I”?

 

Bai, am dat un ban pe ei, dar au meritat! Chiar nu imi pare rau, sunt Abibas originali vopsiti cu Gallus de oua!

Rautaciosii ar putea spune ca se gaseste numai in Vaslui, dar eu nu cred.

 

„Toate titlurile bune au fost date”, de  Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.  

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

 

The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (64) appeared first on Cronici pe bune.

Se cauta genii pentru clasa intai.

Culegerea costă 16 lei şi a fost cumpărată de toţi elevii la recomandarea învăţătoarei, scrie un părinte pe Facebook. (Europa fm)

Si tu, ca parinte, stai si te uiti lung la foaia asta de hartie. Ce se poate intreba Gicu al tau?

1. Cine naiba a facut culegerea cu intrebarile astea stupide?

2.  De ce trebuie sa citesc eu asa ceva?

3. Daca plec acum de pe partie, prind ultimul episod de desene?

Eu as formula altfel acest tip de probleme-poveste:

„Era o frumoasa zi de decembrie. Copilul isi trase cusma pe cap si privi in zare. Ningea cu fulgi mari, iar tot satul era invelit de o patura alba. Din deal se vedea venind silueta inspaimantatoare a unui urs urias. Copilul isi puse manusile. Ursul se apropia cu pasi inceti. Privirea lui fioroasa alunga oamenii de pe partie. Gicu il privi in ochi, stranse pumnul, apoi spuse: „Auzi, ursule, tu stii sa rezolvi prostia asta?”

Ursul se incrunta, apoi se apropie de baiat. Deschise gura mare, de i se vedeau toti dintii. Soc si groaza! Cand, deodata…

Intrebare: in ce luna se intampla actiunea?”

Si daca mai vreti o problema tare, luati de aici niste fulgere:

Mama ei de treaba! De acum o sa ma uit la cer si o sa vad numai fulgere ramificate!

De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post Se cauta genii pentru clasa intai. appeared first on Cronici pe bune.

De ce merg cu UBER.

Azi nu mi-a taiat nimeni calea, nu am fost claxonat de 20 de ori la semafor. Ma simt ca intr-un oras aproape civilizat..

Chiar nu intelegeam de ce se circula atat de bine, pana am aflat ca taximetristii sunt in greva. Protesteaza impotriva celor de la UBER.

Sunt de partea taximetristilor!

Sper sa fie un protest luuuuuung si frumos, sa tina ani de zile. Iar eu, intre timp, ma sacrific si merg cu UBER.

Care e diferenta?

I-am facut reclamatie unui taximetrist, cel din intamplarea de mai jos:

-La mine in masina se fumeaza. Lu’ cine nu-i convine…

Si taximetristul/a isi aprinde inca o tigara. Nu imi dau seama daca e barbat sau femeie. Eu am mai auzit femei care fumeaza mult si vorbesc ca Vader. Una e matusa mea.

Daca vedeti, in zona Berceni, un taxi care a luat foc si un taximetrist rosu la fata si cu ochii bulbucati, sa stiti ca nu e ceea ce pare. Dupa ce a fumat vreo 5 tigari, mi-am aprins trabucul pe care il pastram pentru ziua mea. Sarbatoresc mai deveme.

Acum imi dau seama ca e femeie, pentru ca mi se vaita ca ii curge rimelul.

-Uite, dom’ne, un gheu de ala!

Imi arata pe geam un baiat cu pantaloni stramti. Ceea ce ma mira pe mine e capacitatea extraordinara a sa de a a vedea prin ceata.

-De unde stiti ca e gheu din ala?

-Ba, nene! Nu vezi ca are pantalonii stransi pe c*r si palariuta? Pai asta e barbat? E gheu, da-l in mortii ma-sii!

-Asa ma imbrac si eu seara, cand ies la agatat! o intarat putin.

-Da-te dom’ne jos din masina, dracu’, ca n-am eu nevoie de banii la ghei!

Dupa reclamatie nu s-a intamplat nimic.

Alta data, in nebun a lasat o fata in camp, undeva dupa Baneasa, la 3 dimineata. Indraznise sa ii spuna sa nu mai fumeze in masina. L-a filmat si a dus inregistrarea la firma de taxi. Credeti ca s-a intamplat ceva? Ei, na! Melteanul conduce in continuare prin Bucuresti.

La UBER e mult mai simplu: ai un sistem de rating, se dau calificative. Publicul voteaza.

Daca soferul primeste cateva calificative proaste, nu il mai ia nici dracu.

Concluzie: voi merge cu taxi si voi fi de acord cu taximetristii in momentul in care si ei vor avea un sistem FUNCTIONAL (nu facatura de acum) prin care publicul va putea lasa calificative. Atat de simplu!

Daca esti un taximetrist onest, care se poarta corect cu clientii, TU ar trebui sa lupti primul pentru sistemul asta de calificative. Meltenii din randurile voastre va fac renume prost, ii fac pe oameni sa generalizeze si sa va dispretuiasca, si va fura painea. Protestul tau, cel adevarat, ar trebui sa fie exact pentru asta.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post De ce merg cu UBER. appeared first on Cronici pe bune.

Cand naiba a intrat Comunismul in cei de 20 de ani? „Cine nu e cu noi… e impotriva noastra!”

-Daca as faceun top al oraselor de la noi care imi plac, pe primul loc ar fi Sibiul.

-Aaaa, stiam e ca urasti Clujul!

Asta e o discutie, de ieri, cu un pusti de 20 de ani, deci nascut la 7 ani dupa Revolutie.

Si, fara sa vreau, observ ca sunt tot mai muti care gandesc asa: „CINE NU E CU NOI…. E IMPOTRIVA NOASTRA!” Nu mai exista nuante de gri. Doar alb si negru.

Daca spui ca iti place sinceritatea lui Nastase, esti catalogat automat drept homofob si rasist. Imediat ti se pune stampila, in secunda doi.

Daca pui o poza cu o sala de sport in care curge apa, 100% reala, inseamna ca urasti Romania, dispretuiesti orasul care a organizat competitia si desconsideri gimnastii. (Wtf?!)

Ori ii ridici in slavi pe toti, ori ii injuri ca la usa cortului. Asa am facut cu Hagi, cu Halep, cu Ponor. E ori alb, ori negru. Atat!

Am scapat de Comunism, am capatat dreptul a vedea viata in toate nuantele ei, avem dreptul la opinie. Virulenta asta, polarizarea gen „nu ne iubesti, nu ne crezi cei mai tari din Univers, deci te uram!” ma sperie. E alta forma de gandire comunista, una care ajunge usor  la violenta verbala. Daca at fi fost o singura parere, as fi ignorant-o cu succes. Dar eu cred ca este deja un fenomen de masa. Este sufficient sa citesti comentariile de pe facebook, de pe multe grupuri, ca sa iti dai seama de asta.

-A, deci urasti Cluj!

-Nu, doar ca in topul meu, subiectiv, ar fi mai intai Sibiu, apoi Bucuresti, apoi Cluj.

-Stiam eu! Nu esti cu noi!

Comunismul e in noi! va zic.

Si inteleg ca a ajuns in astia de 40-50 de ani, dar nu inteleg cum dracu’ a intrat in astia de 20! (in unii, NU ESTE o generalizare)

De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta . Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

The post Cand naiba a intrat Comunismul in cei de 20 de ani? „Cine nu e cu noi… e impotriva noastra!” appeared first on Cronici pe bune.