Silviu Iliuţă's Blog, page 352
October 14, 2017
Cum ar arata un interviu cu CEO Daniel, daca Patriarhia ar fi o corporatie.
Nu spun ca Patriarhia e o corporatie. In primul rand pentru ca nu e multinationala. Dar… daca ar fi?
Reporter: Buna ziua sau sarut-mana, domnule CEO Daniel…
Patriarh CEO Daniel: Atat! Daniel.
Reporter: Cum a mers corporatia dumneavoastra cu ocazia evenimentului Sf Parascheva? Sunteti multumit?
Patriarh CEO Daniel: Ne-am atins target-ul, chiar l-am depasit cu 15% pe cel de anul trecut, ceea ce nu e rau. Au fost cu aproximativ 20 000 mai multi oameni care ne-au donat bani la Iasi zilele acestea. Si partenerii si actionarii nostri rusi sunt foarte multumiti.
Reporter: Foarte bine, sunteti pe crestere!
Patriarh CEO Daniel: Totusi, sunt nemultumit de anumite departamente. Departamentul Lumanari, spre exemplu, a vandut tot atatea lumanari ca si anul trecut, desi numarul clientilor a crescut. Ceva nu a mers, iar aici vor fi penalizati si ei si Marketingul.
Reporter: Poate au venit oamenii cu lumanari de acasa?
Patriarh CEO Daniel: Naspa, da! Proasta campanie de marketing. Trebuia un slogan sau ceva, gen: “Allways Lumanari BOR”. Sau „Lumanarile BOR-adevaratul mirosde lumanari.” Sau asa ceva. Nu ma pricep la sloganuri, dar ceva a fost gresit. Poate ca ar trebui sa venim cu lumanari cu arome sau ceva. Scortisoara…
Reporter: Aghiazma a mers?
Patriarh CEO Daniel: Aghiazma s-a dat bine. Cred ca sticlutele si butoaiele au fost amplasate corect, in ochii clientilor. Multumesc celor de la Vanzari! Am avut crestere de 10% la aghiazma mica si 30% la aghiazma varsata, la butoi, la care am avut si un design nou. Scrisul pe hartia A4 lipita pe butoi nu a mai fost facut cu pixul, ci cu market rosu. O idee foarte buna care a prins.
Reporter: Au luat si acasa oamenii?
Patriarh CEO Daniel: Da, si asta e bine! Venim in intampinarea clientilor nostri si ne gandim sa deschidem o linie de Aghiazma To Go. Si sa le amplasam prin orase, sa le ia oamenii direct din masina, in drum spre casa. Avem deja intelegeri cu partenerii nostri din Voluntari, condusi de Pandele, care vor astupa gropile din Pipera cu masute la care se va vinde aghiazma.
Reporter: Daca spitale nu mai avem, macar asta sa ii ajute.
Patriarh CEO Daniel: Exact!
Reporter: V-ati gandit si la Moaste To Go? Sau cumva la alt sistem, sa vina moastele la tine acasa? Pentru cei ce nu se pot deplasa?
Patriarh CEO Daniel: M-am gandit, dar nu e o idee buna. Ar fi prezenti doar oamenii de pe scara blocului. Prea putini ca sa merite efortul, asa ca le trimitem un calendar bisericesc si le luam 10 lei pe el. Il schimbam annual, dar ne gandim sa il facem doar pe sase luni.
Reporter: Ce nu a mers la Iasi? Care sunt punctele slabe?
Patriarh CEO Daniel: Ma nemultumeste ca la iasi, in jurul pelerinilor au fost foarte multe tarabe cu chinezarii. Brichete, chiloti, pistoale de jucarie. Oribil!
Reporter: Oribil! Pentru ca nu au ce cauta astfel de odiosenii la un pelerinaj.
Patriarh CEO Daniel: A, nu! Oribil ca noi, cei din BOR, nu am avut initiativa sa le vindem, iar banii se duc aiurea, pe la vreun chinez. In urmatoarea sedinta de consiliu voi propune sa lansam linia de jucarii si pistoale BOR. La anu’ vom fi pregatiti sa invingem concurenta.
Reporter: Ce public aveti? Cum arata viitorul pentru comnaia dvs.?
Patriarh CEO Daniel: Se observa o usoara imbatranire, o medie de varsta tot mai ridicata a clientilor, ceea ce e ingrijorator. Dar deocamdata nu ne facem griji. La ce mizerie e in spitale, la ce bataie de jos e, oamenii vor ajunge bolnavi la 30-40 de ani.
Reporter: Clientii de la evenimentul din Iasi au fost, in general, satisfacuti?
Patriarh CEO Daniel: Studiul de piata facut inainte ne arata ca, dupa disparitia multor spitale si accentuarea saraciei, clientii vor plange mai mult cu 30% decat anul trecut. Am fost aproape. Unde am estimat gresit a fost la haine rupte si tavaliri, zvarcoliri. Aici am crescut doar cu 27%, dar suntem in marja de eroare. La mers in genunch ne mentinem. Ne gandim sa lansam si genunchere cu logo BOR la anul, pentru ca iar, aceasta este o latura neexploatata.
Reporter: La final, va doresc o zi buna si sanatate, prosperitate, dumneavoastra si tuturor clientilor dumneavoastra!
Patriarh CEO Daniel: Numai mie, va rog! Daca am clienti sanatosi, prosperi, si fericiti, nu mai vin la evenimentele noastre. Observ ca tusiti. Ce faceti, mergeti la spital sau va trimit oferta noastra?
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și international.
PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
The post Cum ar arata un interviu cu CEO Daniel, daca Patriarhia ar fi o corporatie. appeared first on Cronici pe bune.
De la bloc. (38)
Nici nu vreau sa ma gandesc la procesul de murare a verzei. Sau la cum sa fac sarmalutele… Nu vreau sa stiu mai multe!
Bun de tot afisul asta. Daca puteti, va rog sa il multiplicati si sa il lipiti si la voi la bloc.
Sa se dea o lege ca sa nu mai miorlaie pisicile, va rugam!
V-a ruga-m sa nu mai scrie-tzii asa ca vad copi si inva-ta gresit!
Semnat: vecinul de la etajul 2. Afis lipit pe usa vecinului de la 5. din blocul de peste drum.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Cel care a scris afisul si-a dorit sa fie poet. Din greseala, a ajuns instalator.
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și international.
PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post De la bloc. (38) appeared first on Cronici pe bune.
October 13, 2017
ANUNT MATRIMONIAL.
PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Buna ziua,
Am 24 de ani si caut o fata de varsta asemanatoare cu 24. Am 24 de ani de cand am iesit din ultima relatie, ca sa fiu mai exact.
Am o inaltime mult peste medie, chiar un cap. Peste media unei oi, care are 1, si 30 de cm. Dar sunt o fire sportiva, am un corp atletic si bine ingrijit. Alerg mult seara, chiar aseara am reusit sa alerg de pe canapea pana la masuta pe care era telecomanda.
Imi plac mult plimbarile lungi. Ma pot uita la ele, la televizor, ore in sir. Tot asa imi place mult si sportul. In special competitiile extreme, cu adrenalina multa. La alea dorm cel mai bine.
Totusi, nu sunt gras. Am vazut oameni si mai grasi, la americani, pe care i-au luat cu macaraua cu tot cu pat, pentru ca aveau 300 de kilograme. Eu mai am mult pana acolo! Putin peste 100 de kilograme.
Ca si cariera, eu sunt cantaret foarte apreciat atat in tara, cat si in strainatate. Tocmai am avut primul concert, acum zece minute, in fata unui vecin. Mi-a zis ca mai bine plec din tara la capsuni, iar eu am luat-o ca pe o incurajare in a face concerte in Spania.
In pat sunt de neoprit. Ca o fiara, ca un animal salbatic. Ca un panda.
Castig foarte bine si am o avere impresionanta, printre care si mai multe case. Acum vine randul meu sa arunc zarul si, daca dau 6, imi cumpar si un bloc. Imi place Monopoly, ce sa fac? Dar alte vicii nu am. Butura nu se pune, beau maxim un pahar de tarie, ceea ce e exprem de putin. Pe ora.
Referitor la casa pe care o am la Bucuresti si la situatia materiala: stau intr-un apartament superb de 4 camere, la numai 3 minute de centru. De centrul satului. Dar fac numai 3 ore pana la Bucuresti, unde lucrez.
Apropos de munca, sunt o piesa importanta, am un post de conducere si conduc foarte multi oameni. Ii duc acasa in fiecare zi, la Lehliu. Am o masina mare si luxoasa, cu aer conditionat. Conditionat de deschiderea usii, caci daca o tin inchisa mor toti pasagerii de cald.
UIltima mea prietena m-a parasit acum trei saptamani. Eu am parasit-o, cand am vazut ca i-a scris altul pe facebook, iar ea nu a dezmintit relatia lor. De nervi, i-am dat unlike paginii ei si cred ca o sa sterg toate pozele cu ea si cu Pique.
Am studii superioare facute in afara. Superioare celor cu 7 clase, fiindca eu am 8, facute in afara orasului. Am incercat sa dau si la facultate, dar nu m-au lasat fara liceu. Cunosc cateva limbi straine. Pe una am cunoscut-o destul de bine ca mi-a fost nevasta timp de 10 ani, iar pe celelalte doua le-am cunoscut in liceu. Ramane una.
Stiu sa fac masaj romantic partenerului, chiar din acela cu finalizare. Cel mai bine imi iese cand partenerul sunt chiar eu insumi.
Imi place sa merg la filme romantice. Adica as vrea sa merg pentru ca nu am ajuns niciodata intr-un cinematograf. Mi-au spus toti prietenii: stai linistit, e exact ca la teatru, numai ca actorii sunt pe o panza. Dar nici la teatru nu am fost.
Am gusturi fine la mancare, imi place mult bucataria frantuzeasca. In special pateurile lor, zise si merdenele. Si sampania scumpa, cu bule. Pe care mi-o prepar singur din vin de mana a doua si sifon.
Citesc foarte mult, in orice pozitie si pe unde apuc. Chiara cum cinci minute am terminat de citit un pasaj interesant, il pot cita aproximativ: “sarcina maxima 320 de kilograme”.
Tu, fata care ma va alege, nu trebuie sa faci nimic in gospodaria noastra. Sunt gospodar desavarsit, imi place mult sa fac curat prin casa si sa mut mobila. Dar ultima oara cand am facut asta m-a prins Politia si mi-a dat un cadou. Trei ani de concediu gratuit, cazare si mese incluse. La puscarie am cunoscut multi oameni de afaceri, de la care am invatat multe lucruri. In special de la Borcea. Ceea ce explica faptul ca acum am 4 copii mici, dintre care trei sunt de culoare. Nu sunt rasist, platesc pensie alimentara pentru toti, desi am iesit de la puscarie acum 4 luni, iar pe fosta sotie nu am vazut-o de 24 de ani.
Cum vreau sa fii tu?
Nu sunt pretentios, poti fi grasa, slaba, mica de inaltime sau foarte inalta! Cat timp ai cel putin 1,70 m, cel mult 1,90 m, 90 de cm. in bust si 69 de cm. in talie poti fi cum vrei tu!
Nu trebuie sa ai un venit mare, chiar nu e important. Dar nici sub 1500 de Euro pe luna. Nu conteaza daca ai sau nu palate, eu nu sunt materialist! Tot ce conteaza e sa ai cel putin doua case, ca sa avem una la ora si una la tara, sa punem rosii. Pe mine ma evacueaza azi si e pacat sa ramanem fara rosii.
Asa ca, daca te potrivesti, scrie-mi un mesaj. In incheiere, ca sa vezi ca sunt romantic, as vrea sa te cuceresc cu un citat despre rasarit: “O zi fara rasaritul de Soare este ca… stii tu, noaptea.”
Te astept. Scrie-mi in privat.
Fa-o repede, pana nu imi inchid astia telefonul!
PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU „CRONICILE UNUI BARBAT-VOL 1, SI 2.”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT.
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și international.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
The post ANUNT MATRIMONIAL. appeared first on Cronici pe bune.
Exista un bolovan mai mare decat Liviu Pop: fra-su!
PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Gabriel Radu Pop este fratele cu n ume de archangel al lui Liviu Pop, ministrul Educatiei. Aici, arhanghelul Gabriel comenteaza pe pagina unei doamnede, Magdalena Bistriceanu, la PMP (captura: Adevarul) doamna indraznise sa posteze ca Liviu Pop ar trebui sa fie pe lista ministrilor remaniati.
FRATELE LUI LIVIU POP: „Ok tudose pe amtena 3acum 3 zile cand zicea ca pop dat manual la clasa 5 si nu poaye sta cu sistemu
Pe langa greselile de „typo”, absolut scuzabile, se vede clar ca in scoala in care au invatat fratii Pop nu se invata semnele de punctuatie.
Nu este vina lor, ci a invatatorilor si profesorilor din Viseul de Sus sau de unde vin domnii.
In scoala unde a invatat baiatul asta nu exista majuscule, logica sau apostrof. E o scoala minunata, ideala, Parca ar fi fost fra-su, Liviu, director.
Apoi, bolovanul gaseste de cuviinta ca ar trebui sa injure o femeie.
FRATELE LUI LIVIU POP: „Fraera sugi p**a luo basescu”
„Fraera” e un fel de genunche pentru fra-su. Greu cu limba romana, e clar ca nu a fost o prioritate in familia Pop. Poate ca fratii astia aveau inclinatii la alte materii. Poate ca sunt doar penibili. Naiba stie!
Cam asta e melteanul roman, frate de politician de success (si agramat).
Cam astia sunt baronii aroganti care isi permit orice cu oricine. Cocalarii natiunii au functii, sunt bine infipti, au privilegii.
Intre timp, melteanul si-a inchis pagina de facebook. Normal, toti sunt lasi. In locul doamnei l-as da in judecata. Poza de mai sus reprezinta o proba in instanta.
Succes!
PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU „CRONICILE UNUI BARBAT-VOL 1, SI 2.”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT.
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și international.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Exista un bolovan mai mare decat Liviu Pop: fra-su! appeared first on Cronici pe bune.
October 12, 2017
Conversatie intre doua copile de 12 ani.
Primesc de la un parinte:
“Acest biletel reprezinta conversatia a doua fete, in timpul unei ore de clasa. Doua pustoaice, colegele copilului meu, rivale in dragoste la 12 ani. Impartind acelasi baiat.
Vi l-am trimis pentru ca sunt absolut revoltat de ce se intampla cu copiii astia, de ceea ce fac, de modul in care scriu, de limbajul folosit. Sunt speriat.
Mentionez ca in scoala unde am si eu copilul, o scoala de cartier, parintii sunt din clasa medie, sa zic asa. Nu sunt copii foarte saraci, nu sunt defavorizati si ai putea avea ceva pretentii de la ei.
In clasa fetei mele, cel putin jumatate dintre colegele ei se intalnesc cu baieti, unele fiind la a doua sau a treia relatie.
Judecati dumneavostra. Eu nu mai am cuvinte.”
Avand in vedere ca nici eu nu mai am cuvinte, o sa postez biletelul si va las pe voi sa il comentati. Nu voi publica numele lor, orasul sau scoala.
Fata 1: A mie mi dor de Vlad tu cf.
Fata 2: Dute Tu. Mie de Dany. Sa mor eu daca te mint.
Fata 1: Vezi, vezi ca e al meu.
Fata 2: Din pi*da mai e al tau ca e al meu fraiero! Sugi la rece ca la cald e (in)clestat.
Fata 1:Las ca vezi tu ca il iau iarasi. Promit!
Fata 2: Ia eu il iau pe Dany meu maxim
Fata 1: Io il iubesc pe Vlad a meu mancaeai ochii aia verzi!
Fata 2: Dute tu… Nu vb. Mie de Dany si de parfumu lui vaii. Ce mi de Dor de el. Sa mor daca nu. Mie dor de el serios. As mai Vrea sa mai mergem la pod!
PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Conversatie intre doua copile de 12 ani. appeared first on Cronici pe bune.
Mare e gradina facebook! (196)
Multumin, Byonce, imi place mult decorul. Ai angajat un stilist smecher de tot, cred ca ti-a luat o bere. Nu prea mai merge cu cantatul, ha?
Esti viata mea, o, tu, viata mea! Ma gandesc mereu la tine! Cum te cheama?
Esti personificarea pura a proverbului: „Prostia ma urmareste, dar eu sunt mai inceata decat ea.”
Buna, fata! Rochie de mireasa la in pret OK mai gasim, dar inca nu stiu daca putem cumpara in mire si pentru tine. Poate doar sa il legam
Pagini de faceboo: Silviu Iliuta–cronicipebune
Voi sunteti definitia pura a iubirii, oameni buni! Va doresc sa ajungeti iar la aia de pun filme la perete si, intr-o zi, la iazul ala mare cu valuri de langa Constanta.
Am scris de sase ori numaurl 69. Nu am nimic in mesagarie, ce fac? Te pot suna?
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Mare e gradina facebook! (196) appeared first on Cronici pe bune.
October 11, 2017
Dragnea: „fiecare roman va fi Prim Ministru, prin rotatie. Pana gasesc unul pe sufletul meu.”
Baiat cuminte, muncitor, de la tara, am 55 de ani. Raspund la numele de Liviu, dar oamenii ma mai striga si Mragnea.
Imi caut si eu sufletul pereche. Imi caut Prim Ministrul sufletului meu!
Tocmai am iesit dintr-o relatie si m-am despartit de Mihai. A fost o relatie scurta si intensa, precedata de alta relatie scurta cu Mrindeanu. Eu, cand ma implic intr-o relatie, vreau ca sufletul perechhe sa fie dedicat total.
Cum sunt eu?
Mie imi plac plimbarile romantice.
Mai ales cele in tari indepartate, gen Brazilia.
Ador sa citesc!
In special demisiile celor pe care nu ii suport.
Sunt matur si vreau o relatie serioasa cu un om fara vicii!
Pe Mihai il trimiteam sa imi cumpere tigari, iar el isi lua bautura.
Sunt familist convins si foarte fidel in dragoste!
Familia mea ideala e compusa dintr-o nevasta, doi copii si o amanta cu 30 de ani mai tanara.
Asta in cazul in care nevasta intelege. Daca nu, divortezi.
Sufletul meu pereche trebuie sa fie un om care imi accepta prietenii, care iese in oras cu ei. Si trebuie sa le dea lor toate lucrarile de autostrazi, sa treaca pe numele lor terenurile si padurile si sa le paseze toate contractle cu primariile. Atat! Sunt prietenii mei!
De la viitorul meu partener doresc seriozitate. Adica atunci cand ii cer sa fure Pilonul Doi de Pensii, vreau sa nu mai rada ca prostul.
Imi place mult masajul la picioare! In special cand partenerul meu, Prim Ministrul, se pune pres pe jos, iar eu il calc in picioare.
Nu caut fotomodele, nu sunt obsedat de frumusete! Ati vazut ce moaca avea Tudose, nu?
Asa ca, daca esti roman dornic si vrei sa fii Prim Ministrul meu, da-mi un mesaj in privat cu textul Mragnea. Sau imi poti trimite o inimioara. Preferabil ar fi sa fie inimioara lui Kovesi.
Nu raspund la bip sau la numar privat.
Sunt cald, te astept. Sau, la cum schimb eu premierii, stai linistit in casa ta si te caut eu. Estimez ca in 2-3 ani iti vine randul oricum.
Chiar, daca ii termin pe toti ce 19 milioane de romani, ce fac? Pot pune si un premier de afara?
PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și international.
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Dragnea: „fiecare roman va fi Prim Ministru, prin rotatie. Pana gasesc unul pe sufletul meu.” appeared first on Cronici pe bune.
Dragnea: „Proaspat iesit dintr-o relatie. Va iau pe toti la rand, vreti sa fiti Prim Ministri?”
Baiat cuminte, muncitor, de la tara, am 55 de ani. Raspund la numele de Liviu, dar oamenii ma mai striga si Mragnea.
Imi caut si eu sufletul pereche. Imi caut Prim Ministrul sufletului meu!
Tocmai am iesit dintr-o relatie si m-am despartit de Mihai. A fost o relatie scurta si intensa, precedata de alta relatie scurta cu Mrindeanu. Eu, cand ma implic intr-o relatie, vreau ca sufletul perechhe sa fie dedicat total.
Cum sunt eu?
Mie imi plac plimbarile romantice.
Mai ales cele in tari indepartate, gen Brazilia.
Ador sa citesc!
In special demisiile celor pe care nu ii suport.
Sunt matur si vreau o relatie serioasa cu un om fara vicii!
Pe Mihai il trimiteam sa imi cumpere tigari, iar el isi lua bautura.
Sunt familist convins si foarte fidel in dragoste!
Familia mea ideala e compusa dintr-o nevasta, doi copii si o amanta cu 30 de ani mai tanara.
Asta in cazul in care nevasta intelege. Daca nu, divortezi.
Sufletul meu pereche trebuie sa fie un om care imi accepta prietenii, care iese in oras cu ei. Si trebuie sa le dea lor toate lucrarile de autostrazi, sa treaca pe numele lor terenurile si padurile si sa le paseze toate contractle cu primariile. Atat! Sunt prietenii mei!
De la viitorul meu partener doresc seriozitate. Adica atunci cand ii cer sa fure Pilonul Doi de Pensii, vreau sa nu mai rada ca prostul.
Imi place mult masajul la picioare! In special cand partenerul meu, Prim Ministrul, se pune pres pe jos, iar eu il calc in picioare.
Nu caut fotomodele, nu sunt obsedat de frumusete! Ati vazut ce moaca avea Tudose, nu?
Asa ca, daca esti roman dornic si vrei sa fii Prim Ministrul meu, da-mi un mesaj in privat cu textul Mragnea. Sau imi poti trimite o inimioara. Preferabil ar fi sa fie inimioara lui Kovesi.
Nu raspund la bip sau la numar privat.
Sunt cald, te astept. Sau, la cum schimb eu premierii, stai linistit in casa ta si te caut eu. Estimez ca in 2-3 ani iti vine randul oricum.
Chiar, daca ii termin pe toti ce 19 milioane de romani, ce fac? Pot pune si un premier de afara?
PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și international.
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Dragnea: „Proaspat iesit dintr-o relatie. Va iau pe toti la rand, vreti sa fiti Prim Ministri?” appeared first on Cronici pe bune.
October 10, 2017
O nesimtita de educatoare l-a deranjat pe Liviu Pop, cand acesta juca Candy Crush.
PAGINI FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
O nesmitita de educatoare si-a permis sa vorbeasca despre problemele Educatiei. Cu lacrimi in ochi, la final de cariera, incerca sa ii explice lui Liviu Pop ca, daca ar fi fost mai tanara, ar fi plecat din tara. (filmul intreg pe Recorer)
Doamna educatoare, nu va crapa obrazul de rusine? V-ati trezit acolo la conferinta aia sau ce era, fata in fata cu ditamai Ministrul Educatiei si, in loc sa il cinstiti cu un paharel de vin, sa ii dati o prajiturica, v-ati pus pe insirat probleme?
Nu va este rusine, doamna educatoare, sa intrerupeti un om important, care a ajuns la nivelul 4 din Candy Crush? Dumneavoastra ati fost vreodata, doamna, la nivelul 4? Stiti cata concentrare presupune acest nivel? Cum cad toate bombonelele alea rosii, albastre, galbene, cu viteze ametitoare… Piu, piu! Dvs. ati visat macar sa ajungeti la acest inalt nivel? Acesta:
Nu inteleg si nu o sa inteleg niciodata cum de o simpla educatoare poate interveni intr-o munca atat de importanta ca a Onor. Ministrul Educatiei. De aia nu merge tara asta, ca nu mai aveti pic de respect!
Cat despre vorbit, doamna educatoare. Cum naibii sa vorbiti, in timp ce el se juca? Stiti cat de greu e sa te concentrezi la toate sunetele alea gen “bun”, “bam”, “zbang”, “piuuuu”, yeee!”. Dumneavoastra, doamna, daca v-ar rasuna asa ceva in ureche, nu v-ar deranja daca un tampit s-ar apuca vorbeasca despre educatie, la o conferinta, culmea, despre educatie?!
Sa va fie rusine, doamna si sper sa nu se mai intample si data viitoare, cand omul sigur va trece de nivelul 4. Eu simt ca poate, prea s-a blocat la el, asa cum se blocase Halep pe locul 2. De cativa ani a ramas tot la 4. Bine, si pe primele 3 i le-a trecut un copil de 3 ani.
PAGINI FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
surse poze: metro.co.uk
The post O nesimtita de educatoare l-a deranjat pe Liviu Pop, cand acesta juca Candy Crush. appeared first on Cronici pe bune.
October 9, 2017
Grasute sau tunate?
PAGINI FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Zilele astea m-am enervat rau. O fata sclipitoare, Ioana State, cu o droaie de admiratori pe facebook, si-a luat inima in dinti si a participat la iUmor.
Cu trac, mai impinsa de prieteni, Ioana s-a prezentat bine pe scena. Se vedea ca are emotii, dar credeti-ma, textul este atat de bun pentru un numar de stand-up, incat ai fi ras oricum.
Dupa emisiune, au inceput comentariile. Fara numar. Toate fetele care au poze cracite la palmier sau in patru labe in pat, insotite de texte de genul texte de genul “Dumnezeu e cu mn”, tunate din cap pana-n picioare, au sarit pe Ioana: “Baai, Ioano, ce poze prelucrate pui pe facebook si cat de grasa arati la televizor!”
Si m-am enervat. As vrea sa scriu asta pentru toate fetele tunate si rautacioase de pe marele facebook:
„Dragi bucati de carne si plastic (daca e prea dur, taiati plastic), fata aia despre care spuneti ca e grasa are ceva ce voi nu o sa aveti niciodata: cap. Si nu vorbesc despre capul sponsorului, ci chiar al sau, personal.
E grasuta? Bineinteles ca e! Dar stiti care e vestea buna pentru ea? Ei ii trece! Face foamea doua luni si ajunge in forma. Sa nu uitati sa va faceti programare de urgenta la manichiura si coafor. Simt ca la finala iUmor va veti roade unghiile in fata televizorului. Cat despre par, sa ii spuneti stilistului sa aiba niste meșe. Multe meșe. Sa fie pregatit si cu peruca, in cazul in care vi-l smulgeti pe tot.
Cat despre voi, dragi bucati de carne si plastic, am o veste proasta. Voua nu va mai trece. Ca sa intelegeti si voi: „ftlor, e naspa :((( cry cry cry. E ca si cum ati ramas fara sponsor. O sa faceti implozie!”
Rautatea? Nu se vindeca nici in doi ani. Buzele supradimensionate? Daca nu le intretineti doua luni, ajung la genunchi, ca niste pungi. Operatiile, silicoanele nenumarate de peste tot, implanturile de neam prost nu sunt defecte fizice, ci dovezi evidente de prostie. Si bani aruncati pe strada de sponsor. Pe strada vi i-a aruncat, nu? „Ia, fata, 2000 de coco, ca m-ai innebunit cu operatia aia!”
Caracterul urat? Cu asta ramaneti pe viata. Nu te poti lua de faptul ca un om e gras, e slab, e prea inalt sau, decat daca ai un caracter urat. Nu comparati 10 kilograme in plus, care poate sunt cauzate de o boala, cu 10 kilograme de silicon introdus in corp, cauzate de pitiponceala. Nu, nu!
Asa ca, daca ar fi sa aleg intre o tunata rautacioasa si Ioana, as alege-o fara sa clipesc pe Ioana. Si va ramane asa, chiar de ar avea cu 100 de kilograme in plus. Pentru ca ea e femeie, nu gonflabila. Gonflabilele se folosesc o data, de doua ori, pana ies din uz, iar femeile devin mame, prietene, iubite. Asta e diferenta.”
PAGINI FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
surse poze: metro.co.uk
The post Grasute sau tunate? appeared first on Cronici pe bune.
Silviu Iliuţă's Blog
- Silviu Iliuţă's profile
- 45 followers
