Silviu Iliuţă's Blog, page 348

Dragnea: „Nu a fost pana de curent. A fost un preview pentru cand voi fi presedinte.”

1. Pana de curent nu a aparut in Titan, ci ea vine tocmai vine din Alexandria, Teleorman. Se pare ca un angajat a aprins toate luminitele de Craciun de la casa lui Dragnea.

2. “Nu este o pana de curent!” a declarat Liviu Dragnea. “A fost doar o incalzire pentru perioada in care voi fi presedinte. Un sfat va dau: cumparati multa carne, umpleti congelatoarele!”

3. Gabriela Firea a luat masuri de urgenta, in vederea remedierii avariei.

Sute de pelerini au fost imbarcati in autocare si trimisi de urgenta sa se roage, la muntele Athos.

4. “Noi nu am facut pana de curent ca sa dam Ordonante de urgenta noaptea, ca hotii! Este o coincidenta!” a declarat Tudorel Toader. “Cele trei ordonante pe care le veti citi maine in Monitorul Oficial au fost incepute cand inca era lumina afara.”

5. A picat curentul si in sediul PNL din Bucuresti, in timpul unei sedinte, dar membrii partidului inca nu si-au dat seama. Toata lumea dormea.

6. Multe spitale din Bucuresti nu au generatoare de urgenta, iar operatiile au fost intrerupte. Contactata de urgenta, Gabriela Firea a spus: “La lumanare nu se poate?”

7. UDMR a revendicat pana de curent din Bucuresti. „Stiti parcul Herastrau?” a declarant cine mai e acum sef pe la UDMR. „Stiti copacii aia frumosi, vechi de sute de ani? Nu mai sunt.”

8. USR nu are inca o declaratie oficiala, in legatura cu pana de curent. Se asteapta congresul national, alegerea unui nou presedinte, apoi se va adopta o pozitie. Unii membri au scris deja cateva eseuri despre intuneric.

9. Serban Nicolae a declaclarat ca nu a fost o pana de curent, ci niste partizani din munti au sabotat investitiile PSD, distrugand un transformator fabricat in 1945.

PAGINILE MELE DE FACEBOOK  Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și internațional.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

 

The post Dragnea: „Nu a fost pana de curent. A fost un preview pentru cand voi fi presedinte.” appeared first on Cronici pe bune.

Mare e gradina facebook! (200)

Visul fetelor de la petrecere: sa ii manance parul de pe burtica lui Tom! Alea mai norocoase nimeresc pectoralii.

Surprinzator gand. Nici tu  nu te asteptai.

 

Pot sa vin „in preuna” cu familia? Sau se parat?

Lasa asta! Cea mai mare teama a printeselor este sa manance. Cine mananca…

Paginile mele de facebook: Silviu Iliuta–cronicipebune

La tuturor aia mor de ciuda in momentul asta.

Am citit de zece ori si mi-au inghetat toti neuronii, jur! Nu-si mai revin.

 

PAGINILE MELE DE FACEBOOK  Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și internațional.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

 

The post Mare e gradina facebook! (200) appeared first on Cronici pe bune.

Aceasta ramane cea mai buna masca de Halloween din 2017.

„Senkiu for iour aprecieishon!” a declarat Olguta. „Zis is a greit dey for mi. I put mai masca evri dei and a fil biutiful, meraviliosa. Cand i uas walking prin Craiova, all the drunk pipal se intorceau la mine si ziceau:

-Frate, ia uite-o si pe asta cu masca! Iar e Haloinu ala?

And i fil praud ca in ziua de la ONU cand am vorbit despre piata tramvaielor, marche du tramvai.

Aniuei, mai bone va speriati de mine, decat de salariile mari. De aia le-am si anulat. I canseled. Bye!”

 

PAGINILE MELE DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și international.

Fragment:

„Caprioara m-a chemat la ea a doua zi. Purta niste cizme si negre de piele, cu toc inalt, o fusta putin mai lunga decat batista mea si o bluza mulata. Inutil sa va mai spun ca nu purta sutien.

M-am holbat la ea cateva secunde, am studiat-o bine si tocmai cand sa spun ceva:

-Iti place?

-E bestial!

Statea rezemata de frgider, cu fundul lipit de el, corpul incovoiat, o mana sus, strangand tare conge…latorul, pana la sange, pieptul scos in afara si cu o mana isi masa sanul drept.

Imi zambeste cu subinteles si ridica usor piciorul, lasand sa i se vada o ata neagra, pe bost de biki.

-Iti place ce vezi?

-E bestial, ti-am zis. De unde l-ai luat?

-Ce?

-Frigiderul. Face si gheata?”

De Silviu Iliuta

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

 

 

t=”” width=”1024″ height=”683″ /

sursa poze:

The post Aceasta ramane cea mai buna masca de Halloween din 2017. appeared first on Cronici pe bune.

Apa sfintita vine de la hidrantul nesfintit.

Intotdeauna m-am intrebat: de unde Doamne Iarta-ma, frate, apa sfintita? De la Raul Iordan? Greu de crezut ca face cineva un transport cu avionul. Desi, la cat costa, si-ar scoate banii.

Poate ca apa sfintita vine de la muntele Athos, recoltata de calugari in causul palmei, carata in gura si varsata in butoaie? Repet, la mii de lei vechi, cat ajunge un butoi, ar fi profitabil si daca ar inchiria zece magari si pe Jiji Becali pentru o damigeana.

In fine, acum, ca am vazut pe facebook de unde izvoraste, ma simt mult mai destept: de la hidrant, oameni  buni!

Daca nu stiati, la sfantul hidrant se leaga un furtun sfintit (cred), apa se introduce intr-o cisterna nu atat de sfintita, dupa care ajunge la cantitati de en gros in butoaiele sfintite, in care se mai pune si varza la murat.

Eram atat de ignorant! Si eu care, ca prostul, nu mi-am lasat cainele sa bea apica de la balta de sub hidrant. Mi-am zis ca e plina de microbi si ca se imbolnaveste. Cine sa stie ca hidrantul ala e sfant? Apa Nova sfintita!

Mai jos, procesul de „fabricare”, pas cu pas. Cam la 50 000 de Euro cisterna.  Cea mai profitabila afacere din toate timpurile!

 

Surse poze: Eli Driu.

PAGINILE MELE DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și international.

Fragment:

„Caprioara m-a chemat la ea a doua zi. Purta niste cizme si negre de piele, cu toc inalt, o fusta putin mai lunga decat batista mea si o bluza mulata. Inutil sa va mai spun ca nu purta sutien.

M-am holbat la ea cateva secunde, am studiat-o bine si tocmai cand sa spun ceva:

-Iti place?

-E bestial!

Statea rezemata de frgider, cu fundul lipit de el, corpul incovoiat, o mana sus, strangand tare conge…latorul, pana la sange, pieptul scos in afara si cu o mana isi masa sanul drept.

Imi zambeste cu subinteles si ridica usor piciorul, lasand sa i se vada o ata neagra, pe bost de biki.

-Iti place ce vezi?

-E bestial, ti-am zis. De unde l-ai luat?

-Ce?

-Frigiderul. Face si gheata?”

De Silviu Iliuta

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

 

 

t=”” width=”1024″ height=”683″ /

sursa poze:

The post Apa sfintita vine de la hidrantul nesfintit. appeared first on Cronici pe bune.

Un copil isi vinde jucariile pentru a-si lua haine de iarna.

Voi va puteti imagina ceva mai ingrozitor?

La varsta lui, nu as fi fost in stare sa fac asa ceva. Nu cred.

Ne framantam pentru toate rahaturile.

Ne gasim tot felul de cauze care ne mananca timp. Unele implica sute de steaguri arborate la profilul de facebook.

Facem petitii dupa petitii, ca sa ne dam impresia noua ca avem spirit civic.

Suferim pentru catalani! In timp ce ei beau sangria la terase, noua ne pasa mai mult de Catalonia decat le pasa lor.

Ii plangem pe greci cand intra in colaps economic, in timp ce ei mananca linistiti tzatziki pe malul marii.

Avem tot felul de preocupari. Ii injuram pe norvegieni, asta a devenit deja obisnuinta.

Si, sub ochii nostri, se intampla asta. Ninel isi vinde jucariile pentru a avea haine pentru la iarna. 

Am citit in Adevarul ca parintii lui sunt divortati, mama e bolnava psihic, iar bunica il injura des. Isi varsa nervii pe el.

Si te apuca disperarea: daca le dai bani parintilor, vor ajunge la el?

Daca ii dai bani bunicii, ii va lua haine sau il va injura in continuare?

Statul doarme. Nu face nimic nici in cazul asta. In orice tara normal la cap, Ninel ar intra de urgenta in ingrijirea statului. La noi…

Norvegieni nenorociti! Sa ii injuram pe ei, zic. Asta ne face pe noi sa ne simtim bine. Sa simtim ca nu noi suntem de vina. Sa ne simtim romani.

Daca ajungeti prin Mioveni, pe Bulevardul Dacia, langa blocul M3, va rog sa ii dati ceva de imbracat lui Ninel. Sau sa ii donati ceva bani, in speranta ca macar 10% vor ramane la el.

Dar, va rog frumos, nu ii cumparati jucariile. Platiti-i si de zece ori cat cere pe una, dar rugati-l sa o bage la loc in buzunar.

PS: Daca e cineva din Mioveni si strange ceva pentru Ninel, il rog frumos sa imi dea mesaj pe facebook. As vrea sa ii trimit cumva un nenorocit de zmeu.

Multumesc!

PAGINILE MELE DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și international.

The post Un copil isi vinde jucariile pentru a-si lua haine de iarna. appeared first on Cronici pe bune.

„Vrem din nou bataia in scoli!”

Am citit pe facabook si m-am enervat:

Daca rt fi fost un singur parinte cu idei de Comuna Primitiva, as fi trecut peste. Dar mi-am adus aminte ca sase romani din zece considera ca este normal sa iti mai bati copilul din cand in cand.

Apoi am facut prostia sa citesc si cateva comentarii:

Dupa cum se vede, cu cat esti mai incult, mai agramat, cu atat esti mai mare supporter al violentei asupra copilului. Parintii vor sa isi educe copiii cu bataia. Multi dintre ei.

Au si explicatii pentru mizeria asta.

1. „Copilul nu asculta!”

Pai copilul este ca si tine, un om, nu? Sper ca asa il consideri.

Tu asculti mereu, draga parinte? Tu asculti de seful tau, sa zicem? De mama ta?

Daca consideri ca trebuie sa ii dai o palma de cate ori nu asculta, du-te singur la usa sefului tau, cand nu faci ce iti spune, si roaga-l sa iti dea un bici pe spinare.

2. „Trebuie sa ii impui respect copilului!”

Batandu-l?! Asta e respect?

Pai sa ne tinem de maini, sa facem un lung lant de fiinte care se „respecta”, draga parinte bataus.

Ma-ta in stanga, batandu-te pe tine ca sa o respecti. Tu, batand nevasta. Tot pentru respect. Apoi nevasta batand copilul. Copilul batand fratele mai mic. Iar fratele mai mic carand suturi in gura cainelui.

Respect total, nu?

PAGINILE MELE DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

3. „Daca nu il bat, nu intelege!”

Data viitoare cand te uiti la un film japonez, in care oamenii aia clar nu vorbesc pe limba ta, bate-te!

Daca nu reusesti singur, cheama-ma pe mine sa te bat ca nu intelegi, da?

Vin cu drag, daca asta inlocuieste bataia data copilului.

4. „M-a enervat! Copilul face special, in ciuda mea, sa ma enerveze.”

Si nu numai el! Nici politicienii nu fac! Du-te si da-le o mama de bataie la Parlament.

Si politistul iti mai da cate o amenda. Rupe-l! Iti face in ciuda.

5. „Uita sa faca ce ii spun! Daca iti bati copilul, o sa isi aminteasca!”

Bate-l pe tac-tu! Lasa copilul si arde-l pe batran!

De cate ori nu a uitat sa isi ia pastilele?

6. „O palma nu face rau niciunui copil. Si eu am fost batut si sunt bine!”

Palma pentru educatie, aberatia cea mai des intalnita. Daca ii aplici corectia asta copilului, de ce nu ti s-ar aplica si tie?

Cand faci niste cursuri, sa zicem? De ce acela care preda nu are voie sa iti care palme peste ochi de cate ori nu intelegi ceva? Ti-ai lua bataie la greu: la scoala de soferi, la cursurile de coafeza, la specializari, pe la conferinte…

7. „Nu trebuie sa retin furia in mine, ca parinte. Dau o palma si ma descarc!”

Nici tu, nici sotia ta, nici ceilalti parinti care considera ca „e normal sa iti mai atingi copilul” nu trebuie sa retineti furia in voi! Descarcati-va, fratilor!  Asa ca, in acest scop, ar trebui sa va adunati toti la unul acasa si sa nu plecati de acolo pana nu va descarcati toata furia. Parerea mea!

Nu chemati Salvarea, ca niste palme nu fac rau nimanui.

Asa ca… Esti parinte?

Consideri ca e normal sa il mai altoiesti „din cand in cand”?

De cate ori iti vine sa ii dai una copilului, da-ti tie!

Macar tu o meriti! Si nu te mira daca si el o sa te bata si el la batranete, cand vei da in mintea copilului.

PAGINILE MELE DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și international.

 

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone. -Crezi că au adormit? o întreb. -Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește. Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen. Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei. Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat. Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum. Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei. I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia. -Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche. -Bine, gemi! -Nu pot, Aliona e trează. În pana mea! Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări. -Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice. -Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice. -Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot. Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo. -Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona. -Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy. -Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar în ochi.” 

The post „Vrem din nou bataia in scoli!” appeared first on Cronici pe bune.

Doi ani de la Colectiv. E mult mai bine!

Toate lucrurile pe care nu le-am mai vrut la fel s-au schimbat.

Acum, dupa doi ani de la Colectiv, nu mai dau spaga. Nimeni nu mai accepta sa primeasca spaga pentru servicii. Toti ma refuza din start. Am mai incercat o data, la dentist. Deh… obisnuinta.

Acum, dupa doi ani de la Colectiv, vad in jur numai politicieni decenti. Merg cu metroul, vorbesc cu alegatorii si nu mai fura. Par oameni pusi in slujba noastra. Nu credeam ca se poate as aceva.

Sistemul de Sanatate nu este perfect, nici pe departe! Dar, daca e sa compar un spital de acum cu unul de acum un an… Un spital de arsi sa zicem… Nu exista comparatie! Acum e mult mai bine.

Nimeni nu face concerte prin localuri insalubre si nesigure. Astfel de locuri nu primesc autorizatii, primariile isi fac pe deplin datoria.

Nu mai vad cladiri cu bulina rosie care pot cadea in orice moment. Acum totul e sigur pentru oameni.

Nimeni nu voteaza politicieni corupti sau cu dosare penale pe rol! Asta e marea schimbare. Oamenii au inteles ca locul lor nu este acolo, la conducere.

Clasa politica nu mai este plina de hoti si de lichele. Asta e marea schimbare fata de acum un an. O mare realizare!

In plus, ma trezesc dimineata, ies pe terasa si dau cu ochii de Lacul Ontario. Ma linisteste.

Sigur, imi lipseste Romania, imi lipsesc prietenii.

Acolo, la voi in tara, cum e? Tot cu idealurile alea de acum un an ati ramas?

PAGINILE MELE DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

    

 

PAGINILE MELE DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

The post Doi ani de la Colectiv. E mult mai bine! appeared first on Cronici pe bune.

Un bugetar face o nunta de imparat.

Primarul comunei Ulmeni s-a insurat cu o cantareata de muzica populara. Sau ea s-a maritat cu el. Nu conteaza.

Ideea e ca nunta a avut loc in 7 sate, au fost peste 2000 de invitati, printre care Udrea si Basescu.

Acum, la o socoteala absolut superficiala, e o nunta scumpa. Cred ca Rosu Imparat ar fi avut probleme sa suporte asa o masa. De unde se vede treaba ca e mai bine sa fii bugetar, primar intr-o comuna, decat ditamai regele.

Casa de piatra si asteptam un botez cu 20 000 de invitati, cate o zi in fiecare oras din tara. Ca, vorba aia, se mai fav 9 luni de mandat pana atunci.

De azi inainte, visul meu e sa fiu primar la tara.

The post Un bugetar face o nunta de imparat. appeared first on Cronici pe bune.

Cand primarul are buldozer si il foloseste la distrus opere de arta.

Un artist recunoscut international este batjocorit in Romania. Nimic nou.

Maxim Dumitras este un mare artist contemporan, proaspat laureat al premiului Brancusi oferit de Centrul de Cercetare, Documentare si promovare „Constantin Brancusi”. Maxim conduce Muzeul de Arta Comparata din Sangeorz-Bai dar cel mai spectaculos proiect al lui este „Art Land”, primul muzeu particular in aer liber, aflat la 4 km de Sangeorz.

.

(poza: pressone)

Lucrarile lui se gasesc in toata lumea, mai putin in…Sangeorz-Bai, unde de curand primarul a hotarat sa distruga lucrarea „Veriga”, o lucrare dintr-o serie de „Verigi” raspandite in intreaga lume.

Pentru ca primarul POATE!

Pentru ca are muschi si tractor, iar voturile oamenilor nu l-au facut mai priceput in arta. Ci doar I-au dat putere unui urechist.

Lucrarea a fost luata cu ifronul, taiata cu flexul si vanduta la fier vechi. Sangeorz:

Spania:

Turcia:

 

Sigur, aceasta actiune va face obiectul unui proces, dar dincolo de asta, nu putem sa nu ne intrebam cum naiba e posibil asa ceva? Adica orice primar inarmat cu un tractor poate distruge o opera de arta, pe motiv ca „asa vrea muschii lui”, iar Ministerul Culturii nu ia nicio masura? Pai daramati, fratilor, tot!

Dati bidinele si galeti cu vopsea primarilor sa distruga tablouri! Dati-le buldozere sa distruga sculpturi si vestigii! Ups, asta s-a intamplat deja!

(Primit de la Alina Mirt:)

PAGINILE MELE DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și international.

Fragment:

„Caprioara m-a chemat la ea a doua zi. Purta niste cizme si negre de piele, cu toc inalt, o fusta putin mai lunga decat batista mea si o bluza mulata. Inutil sa va mai spun ca nu purta sutien.

M-am holbat la ea cateva secunde, am studiat-o bine si tocmai cand sa spun ceva:

-Iti place?

-E bestial!

Statea rezemata de frgider, cu fundul lipit de el, corpul incovoiat, o mana sus, strangand tare conge…latorul, pana la sange, pieptul scos in afara si cu o mana isi masa sanul drept.

Imi zambeste cu subinteles si ridica usor piciorul, lasand sa i se vada o ata neagra, pe bost de biki.

-Iti place ce vezi?

-E bestial, ti-am zis. De unde l-ai luat?

-Ce?

-Frigiderul. Face si gheata?”

De Silviu Iliuta

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

 

 

The post Cand primarul are buldozer si il foloseste la distrus opere de arta. appeared first on Cronici pe bune.

Greu e sa fii femeie, dar mai greu e sa fii barbat!

Ma gandesc si la baietii astia care s-au facut modele. Toata viata si-au imaginat ca sunt barbati, ca vor sa cucereasca femei, ca sunt frumusei.

Si, ajung pe scena sa prezinte o colectie, si se pomenesc ca ii imbraca vreun mare modist in halul asta:

Mai jos aveti cativa barbati carora li s-a taiat tot ce aveau ei masculin si s-a dat la gaini. Singurele lor griji, imbracati asa, este sa aiba o talie de viespe, piept bombat, un par ingrijit, sprancene pensate si sa se epileze pe manute.

In fine, mai jos il aveti pe Dorel, chinuit in halul asta de in creator care nu a stiut ce vrea sa fie si a ajuns o combinatie intre un hipster si in lucrator la aprozar.

PAGINILE MELE DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Marcel, mai jos, a primit rochia cea buna, cu volanase. Nu s-a epilat pe picioare intentionat pentru ca lumea care il vedea din spate il confunda cu sotia sa.

Gunav s-a droit Viking, iar visul lui era sa navigheze pe mare, sa isi lase barba lunga, sa poarte un coif si sa manance peste. I s-a implinit perfect! Numai ca in loc de mare, el navigheaza pe podium, coif n-are si mananca salatica.

Iar el nu a gresit! Corsetul Acela imbracat peste camasa nu e din cauza ca a fumat in culise, ci asa s-a gandit un creator de moda. Care, disperat ca nu a facut nimic nou in ultimii 10 ani, a gasit Solutia asta. Urmatoarea lui idee: il va incaltape bietul manechin cu sosete peste pantofi.

Unde vreau sa ajung? Meseria asta de manechin e ingrate, iar baietii astia merita sporuri de penibil. Sa te faci de ras in halul asta, in vazul lumii, nu e deloc usor. Cat despre marii creatori care au scos modelele astea, parerea mea e ca fumeaza chestii prea tari, dar de calitate proasta. Orice betiv de la parintii mei din bloc poate avea idei mai bune.

Cred ca unul dintre ei a avut-o pe urmatoarea: „Ba, cum ar fi sa apara la padure o manechina din aia care sa ne faca mititei la gratar si sa ne aduca berea de la rece?”

PAGINILE MELE DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și international.

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

 

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

 

 

The post Greu e sa fii femeie, dar mai greu e sa fii barbat! appeared first on Cronici pe bune.