Silviu Iliuţă's Blog, page 347
November 5, 2017
De ce au barbatii liste de cumparaturi.
Are o privire incordata si e inarmat cu o lista din care nu intelege nimic. Este el: barbatul aflat in misiunea de a rata cumparaturile.Lista poate fi de 2 tipuri: clasica si aplicatie pe mobil.
-Lista clasica, scrisa de soacra, e un test de inteligenta si contine, printre altele: becăn, chivi, caizer, dac verde etc.
-Aplicatia mobila este mandria barbatului. „Uite, iubita, ce aplicatie mişto ti-am instalat, sa nu zici ca nu te ajut cu cumparaturile”.
Barbatul contribuie si la intocmirea listei.
1. Raspunde la intrebarea „ai nevoie de ceva?”
2. Trece pe lista „un bax de bere”.
Misiunea suprema a barbatului e sa rateze atat de tare cumparaturile, astfel incat femeia sa cedeze psihic si sa nu-l mai trimita niciodata. Desi vrei sa il ajuti cu detalii, barbatul proceseaza doar primul cuvant. De ex, scrie „mustar de dijon cu boabe intregi si hrean”. El citeste „mustar”, insfaca primul borcan din raft si aia e.
La intoarcerea acasa, aceasta omisiune se poate lasa chiar cu hohote prelungite:
-Ti-am zis sa iei de Dijon, niciodata nu ma asculti. Nu dai niciodata importanta vorbelor mele! Iiiiii hiiiiii!
Sa te fereasca sfintii sa ai nevoie de chestii feminine. Scrii „tampoane de noapte, cu pachet albastru si 4 picaturi”. Un barbat hotarat o sa vina mandru cu o cutie de tampoane zilnice:
-Ba, iubita, ti-am luat din astea, mai finuțe. Plus ca mare noroc ai cu mine, ca nu-s risipitor si mai stiu sa si calculez. Alea pe care le voiai tu erau 10 bucati la 8 lei, astea pe care ti le-am ales eu sunt 50 bucati la 6 lei. Afacere!
Te uiti la el si ai vrea sa il ucizi. Te uiti la dischetele pe care ti le-a luat si iti vine sa-l ucizi inca o data.
Te concentrezi cat poti si iti aduci aminte ca sindromul pre-menstrual nu te scuteste de inchisoare. Ii arunci cu dischetele in cap si ii spui ca nu o sa il mai rogi in viata ta sa iti cumpere nimic. Plangi si mananci ciocolata (cumparata de tine, normal). Ai infrant! Apoi ii faci lista pentru saptamana viitoare.
Guest post : Alina Mirt
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post De ce au barbatii liste de cumparaturi. appeared first on Cronici pe bune.
November 4, 2017
Mare e gradina facebook! (201)
Uite ce comenteaza baiatu’ ala! L-ai derutat rau de tot. Puteai si tu macar sa te machiezi de Halloween, nu sa apari asa, ca in fiecare zi.
Orice ii poti da, dar in afara de carti. Daca e strain si invata limba romana, te paraseste. Oricum cred ca o invata mai repede decat tine.
Dupa cuvantul „Politia” am pierdut sirul. Dar cred ca am inteles esentialul: „e naspa, haoliu, manca-ti-as colorezu’ matale!” Si un caine, la final.
Iti trebuie mai multi avocati, chiar o duzina. Asta daca te-a dat manualul de Limba romana in judecata. Si vestea proasta e ca pierzi.
Paginile mele de facebook: Silviu Iliuta–cronicipebune
Mai, totul e sa nu-ti musti degetele. Sau, daca tot o faci, sa nu uiti sa pui mustar.
I-am dat deja cerere fratelui tau. Tine mai vrea sa deie. In rest, esti bine? Poate nu mai porti camasi mulate, cu nod strans in halul ala, ca opresc circulatia sangelui spre cap. Ma gandesc si eu…
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Mare e gradina facebook! (201) appeared first on Cronici pe bune.
November 3, 2017
Parintii copiilor bolnavi locuiesc pe un scaun.
Nu vreau sa va storc lacrimi, ci doar sa va spun o realitate.
In orice spital, langa sectiile de Reanimare, locuiesc niste oameni. Ii vezi, cu fetele cazute, tremurand in asteptarea unei vesti bune, cu cearcane mari. Unii, care au pe cineva drag pe masa de operatie sau la Reanimare, nici nu stiu daca e zi sau noapte.
Am fost si in situatia lor si, cu siguranta, ai fost si tu.
Nu imi pot imagina o veste mai ingrozitoare decat aceea: „copilul tau are cancer”.
Parintii, bunicii, se muta pe holul spitalului, in timp ce copiii sunt la tratament. Acolo locuiesc timp de zile, saptamani, luni, uitand de restul lumii. Unii vin din provincie si chiar nu reusesc sa plateasca si o cazare in Bucuresti. Asa ca isi fac casa pe doua scaune, pe un hol de asteptare, intr-un spital.
De aceea, initiativa aceasta, a celor de la Magic Camp, mi se pare exceptionala. Ei vor sa stranga din donatii 100 000 de Euro, cu care sa construiasca o casa in apropierea Spitalului Fundeni din Bucuresti. Pentru a oferi parintilor copiilor bolnavi de cancer un loc unde se pot spala, pot inchide ochii cateva ore, pot manca pe fuga ceva.
Cladirea va avea 700 de metri patrati, iar acolo isi vor gasi refugiul 30 de parinti. Ar putea fi gata in mai putin de doua luni.
Mi se pare o cauza onorabila, iar, daca empatizezi cu ei, poti dona 2 Euro/luna prin SMS, trimitand cuvantul „MAGIC ” la numarul 8844.
Daca nu ai incredere in fundatii, si e dreptul tau, te rog sa cauti pe internet despre Magic Camp. Am cautat si am vazut ca au facut multe lucruri bune.
Multumesc!
The post Parintii copiilor bolnavi locuiesc pe un scaun. appeared first on Cronici pe bune.
„Am adormit la birt, m-am trezit la Londra”
”A fost găsit beat si bătut în curtea cuiva. Acei oameni au sunat la politie și l-au dus la spital. El spune că nu cunoaște pe nimeni si că nu își amintește cum a ajuns în Regatul Unit. Se numește Mihai Danciu si este din Vaslui”, relatează vremeanoua.ro.
Iata marturia completa:
„Ieri, in jurul unei ore, ma aflam la mine acasa, respectiv la masa mea din birtul din sat. Stateam linistit in pat si citeam o carte, respectiv mai multe romane la jumatate si una mare, la litru. Sau doua. Imi cautam sufletu’ pereche, care vreau si eu sa ma insor.
Mentionez ca sunt baiat fara vicii. Maxim beau si fumez, dar la cur*e merg rar. O data pe zi.
Sunt realizat, am o situatie buna! Am casa mea, care acum, intamplator, e in casa parintilor, dar o camera e a mea. Pe care o impart cu fratele meu, sotia lui si cei 4 copii.
Am si masina lunga, cum vezi in filme, marca Mercedes. Incap in ea si 40 de oameni, daca merg cu usa deschisa.
Sunt iubitor de animale, in special de vaci. Dar de cand m-au prins, m-am mai cumintit.
Castig bine, astfel incat pot sa imi duc viitoarea nevasta la mall, o data pe luna, si sa dam doua ture prin parcare. O duc si zilnic, daca se angajeaza acolo casiera.
Am ambitii mari, imi place sa lucrez la cariera mea. Cariera e spatele casei, un morman de pietre. Si nu e chiar a mea, e a comunei. Si nu-s chiar pietre, mai mult gunoi.
Sunt foarte matinal si romantic, ma scol intotdeauna la pranz, ca sa nu ratez rasaritul.
Imi plac filmele romantice, in special cele cu Van Damme, plang mult la ele, mai ales daca citesc ceva inainte.
Caut fata iubitoare, care sa se poarte frumos cu animalele si sa le dea mancare calda. Prefer sarmale.
Ce rahaturi o sa zica iar lumea: inca un betv care mananca litere, din Vaslui! Dar nu este asa, eu chiar jucam intr-un film. Sunt si mare admirator Harry Potter, de aceea cand vad un semineu, ma bag in el, da Vasica, patroana de la birt nu ma lasa mereu. Ultima data m-am trezit la Londra, dar sunt convins ca este o greaeala, ca tin minte ca m-am intins in cenusa, am spus vraja, „Especto lalitrus!”, apoi am format adresa de Italia, la sor-mea.
Nu stiu cum dracu’ am ajuns la UK, da’ nici portalele astea-semineu nu se mai fac ca pe vremuri!”
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„Mă întâlneam cu Maria în fiecare seară în scara blocului.
Îmi povestea cum o să fie în America, cum o să-l întâlnească pe Mickey Mouse, iar eu lăcrimam și îi puneam mâna pe fund.
Îmi promitea că o să îmi scrie atunci când va ajunge scenaristă la Hollywood, iar eu îi strecuram mâna pe sub tricou. Îmi promitea că o să ne vedem peste maxim un an, când o să vină în țară, iar eu căutam să tacă pentru a o putea săruta cu limba.
În ultima seară…
– Mâine dimineață am avion. Zburam mai întâi la Paris…
Am înghitit în sec și i-am mângâiat sânii cu ambele mâini.
Ba chiar am continuat să o fac, trist și apăsat, când pe lângă noi a trecut domnul Marinache. Nu îi mai păsa, nu mai avea nicio reputație de apărat.
La plecare m-a sărutat cu limba.
– Nu fi trist, da?! O să ne vedem, mă amăgește.
– Sigur, dacă zici tu. Dar nu te pot lăsa pe tine în țară și să plece doar ei?
Mi-a pus degetul pe buze, apoi mi-a înghițit limba flămândă.
Ultimul sărut.
– Băiețică, plec să termin bagajele. Uită-te pe geam. Uită-te… și azi.
M-am rușinat. Să ce? Ea știa că o urmăresc?”
The post „Am adormit la birt, m-am trezit la Londra” appeared first on Cronici pe bune.
Ce bine ca avem metrou!
Stateam intr-un picior, pentru ca pe al doilea nu aveam unde sa-l pun, cu telefonul deasupra capului, ca nu incapea in cei trei centimetri pe care ii aveam intre ochi si capul celei din fata.
„Am si masaj gratis!”, ma gandeam, in timp ce doua coate ma impungeau in lateral. „Altii, prin Londra, ar da bani grei pentru asta, prostule!”
Vine inca un tren, cu putin noroc mainorca 2-3 randuri de oameni! Am avut ghinion, au coborat mai multi decat au urcat. Daca au noroc, vor reusi sa si iasa din statie. Dar n-au, au ramas blocati cu noi. Poate o punem de-un miting. Ar fi o chestie tare, daca am avea cum sa iesim de aici. Renunt, nu avem cum. A mai murit o Revolutie. Rezist!
Am inceput sa miros si nu stiu daca e de la mine sau de la cei din jur. O sa fac dus cand ajung la intalnire, in centru. Cred ca sunt si restaurante cu cabine de dus in Bucuresti. Sau ar trebui!
Am avut si noroc azi, am prins loc langa usa, in al saselea metrou. Sau al optulea, nu stiu sigur, ca am lesinat putin. Iar locul era jumatate langa usa, jumatate afara. Dar am stat cu piciorul infipt intr-un burduf si a fost ok. Mai putin la curbe
Am dat parul la o parte din gura. Parul fetei din fata mea, normal. Apoi mi-am zis, cu vorbele unui bucurestean mandru:
-Ba, ce bine e, in pana mea! Fraierii aia din Cluj nici macar nu au metrou!
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„Mă întâlneam cu Maria în fiecare seară în scara blocului.
Îmi povestea cum o să fie în America, cum o să-l întâlnească pe Mickey Mouse, iar eu lăcrimam și îi puneam mâna pe fund.
Îmi promitea că o să îmi scrie atunci când va ajunge scenaristă la Hollywood, iar eu îi strecuram mâna pe sub tricou. Îmi promitea că o să ne vedem peste maxim un an, când o să vină în țară, iar eu căutam să tacă pentru a o putea săruta cu limba.
În ultima seară…
– Mâine dimineață am avion. Zburam mai întâi la Paris…
Am înghitit în sec și i-am mângâiat sânii cu ambele mâini.
Ba chiar am continuat să o fac, trist și apăsat, când pe lângă noi a trecut domnul Marinache. Nu îi mai păsa, nu mai avea nicio reputație de apărat.
La plecare m-a sărutat cu limba.
– Nu fi trist, da?! O să ne vedem, mă amăgește.
– Sigur, dacă zici tu. Dar nu te pot lăsa pe tine în țară și să plece doar ei?
Mi-a pus degetul pe buze, apoi mi-a înghițit limba flămândă.
Ultimul sărut.
– Băiețică, plec să termin bagajele. Uită-te pe geam. Uită-te… și azi.
M-am rușinat. Să ce? Ea știa că o urmăresc?”
The post Ce bine ca avem metrou! appeared first on Cronici pe bune.
November 2, 2017
Cu burka sau fara burka in scolile romanesti?
Florin Diaconu, un profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice din Universitatea Bucureşti, publica pe blogul sau:
“M-am trezit pe cap, ieri, la unul din cursurile mele, cu o purtătoare de acoperământ islamic. Nu o burka, aceea care ascunde complet capul, inclusiv faţa, ci mai degrabă ceva care semăna cu ceea ce numim în mod obişnuit hijab sau al-amira.
La o întrebare vădit benignă, zic eu, adresată în afara orelor de curs (de fapt, după ele) legată de eventualitatea ca persoana în cauză să ia în calcul, măcar ca simplă ipoteză de lucru, rugămintea mea de a se gândi dacă, totuşi, chiar e cazul să-şi afişeze în chip atât de ostentativ credinţa, am primit, în loc de răspuns, un şir de zbierăte. Cu puţinele cuvinte pe care le ştie în limba română, persoana în cauză – relativ recent ajunsă în România, pe cât am înţeles, ca refugiat sau azilant – mi-a transmis, printre alte răcnete: „Eu am drepturi!”. Perfect adevărat. Are drepturi, desigur, ca orice alt azilant sau refugiat; ştiu şi eu asta. Doar că drepturi am, la naiba, şi eu, nu numai domnia sa.
…
Prin urmare, cred că simbolurile religioase de orice fel NU trebuie afişate sau purtate la vedere, în clădirile în care funcţionează instituţii de stat (cu excepţia acelora care au, din start, un profil care face trimitere directă la religie – cum ar fi liceele confesionale, dacă ele sunt de stat, ca şi facultăţile de stat care pregătesc viitori clerici).
În ceea ce îi priveşte, în mod concret (dar şi, precizez din nou, complet lipsit de orice discriminare – vezi şi paragraful anterior) pe purtătorii de identitate religioasă islamică, veniţi în număr tot mai mare în România, în ultima vreme (nu contează că-s la studii, sau sosiţi aici ca să facă afaceri, sau sunt refugiaţi şi/sau azilanţi, alungaţi din ţările lor de război sau de sărăcie), lucrurile sunt, după mintea mea, extrem de simple: aşa cum eu sunt liber să practic exact ce religie doresc (aşa cum scrie şi-n Constituţie, de altfel), tot aşa şi ei au dreptul să facă exact acelaşi lucru – respectiv să-şi practice religia lor. Fără ostentaţie şi fără să mă deranjeze, însă, în vreun fel, pentru bunul motiv că nici eu nu-i deranjez pe ei cu credinţa mea, indiferent care şi câtă e ea (şi nici nu comit gesturi ostentative cu încărcătură religioasă de vreun fel – nu cred că m-a văzut, de exemplu, cineva, vreodată, purtând pe piept, la vedere, vreo cruce, fie ea mare sau mică). În aceste condiţii, m-ar bucura tare mult să nu mai văd – dacă s-o putea – vreo burka sau vreun hijab atunci când intru la cursuri, pentru simplul motiv că nici eu nu afişez, pe catedră, şiruri-şiruri de icoane, de lumânări şi de cădelniţe în care să fumege tămâie.”
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Eu cred ca:
1. Nu exista o legislatie care sa interzica afisarea cu ostentatie a simbolurilor religioase la orele de curs. Asadar, la ce legi avem in acest moment, profesorul a comis un abuz.
Daca era vorba de o scoala care impunea o uniforma, se schimba problema. Sunt scoli romanesti care impun fusta pana la genunchi, sacou etc… Acolo, o eleva cu burka sau hijab ar fi trebuit data afara de la ore. Conform regulamentului scolii, care este semnat de elevi.
Vrei sa porti burka? Nu te duci la o astfel de scoala! Degeaba te jelesti si te bati in pumn ca ai drepturi. Regulamentul e regulament!
In acest caz nici macar nu era vorba de burka, ci de o basma din aceea de care intalnesti in toate scolile romanesti de la tara. Doar ca e legata altfel. Daca le interzicem, ar trebui sa inchidem toate scolile romanesti de la sate.
Hijab:
Basma: (Tarancuta, de Grigorescu)
2. Ar trebui sa existe o legislatie in acest sens. Daca Austria a putut interzice purtarea burka in spatii publice, noi de ce nu putem? Si aici trebuie sa facem o diferenta clara intre burka si nigab, care acopera fata, si hijab sau chador (un fel de basmale pe care le poarta maicutele).
Prin comparatie: orice femeie care merge intr-o tara musulmana este obligata sa isi acopere corpul. Nu are voie sa poarte: bluzele cu bretele subtiri, pantalonii sau fustele pana la genunchi si sunt interzisi blugii scurti, rupti sau fustele mini. Niste reglementari vestimentare care mie mi se par stupide. Si oricarui european sau american.
Dar toti se conformeaza, pentru ca atunci cand ajungi intr-o tara trebuie sa te supui legilor tarii respective. Belgia si Franta au interzis purtarea burka si niqab „in locurile publice, in care identificarea purtatoarei este considerata necesara. Alte state care s-au alăturat acestui demers sunt: Italia, Elveţia, Egipt, Spania, Nigeria, Turcia, Republica Congo şi Ciad”. (The Telegraph) Nu mai departe de anul trecut, intr-un aeroport, o purtatoare de burka a refuzat sa o dea jos pentru identificare. De aceea se impune o astfel de lege, pentru ca oricune care poarta burka sau este adeptul unui cult care ii cere sa fie infasurat in mumie sau se imbraca in fantoma, ca a inventat el o religie bazata pe filmul Familia Addams… Oricine e liber sa creada in orice, dar, TOTI trebuie sa respecte regulile din aeroport, spre exemplu.
Asadar, se impune o lege si in Romania. Cu aceasta lege, ar avea si domnul profesor o acoperire.
Vrei sa porti burka in Romania, iar legea va spune ca nu ai voie in anumite locuri, e simplu: nu te muti in Romania! Asa cum fetele din Miami, care umbla in bikini cu ata in fund, se infofolesc din cap pana-n picioare cand ajung in Iran.
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„Mă întâlneam cu Maria în fiecare seară în scara blocului.
Îmi povestea cum o să fie în America, cum o să-l întâlnească pe Mickey Mouse, iar eu lăcrimam și îi puneam mâna pe fund.
Îmi promitea că o să îmi scrie atunci când va ajunge scenaristă la Hollywood, iar eu îi strecuram mâna pe sub tricou. Îmi promitea că o să ne vedem peste maxim un an, când o să vină în țară, iar eu căutam să tacă pentru a o putea săruta cu limba.
În ultima seară…
– Mâine dimineață am avion. Zburam mai întâi la Paris…
Am înghitit în sec și i-am mângâiat sânii cu ambele mâini.
Ba chiar am continuat să o fac, trist și apăsat, când pe lângă noi a trecut domnul Marinache. Nu îi mai păsa, nu mai avea nicio reputație de apărat.
La plecare m-a sărutat cu limba.
– Nu fi trist, da?! O să ne vedem, mă amăgește.
– Sigur, dacă zici tu. Dar nu te pot lăsa pe tine în țară și să plece doar ei?
Mi-a pus degetul pe buze, apoi mi-a înghițit limba flămândă.
Ultimul sărut.
– Băiețică, plec să termin bagajele. Uită-te pe geam. Uită-te… și azi.
M-am rușinat. Să ce? Ea știa că o urmăresc?”
The post Cu burka sau fara burka in scolile romanesti? appeared first on Cronici pe bune.
A mai vazut cineva un barbat?
Te epilezi?
Petreci ore in sir prin saloane ca sa iti dai jos parul de pe picioare?
A, nu, ca nu e nimic rau, stai linistit!
Dupa toate tratamentele faciale si lotiunile de bronz, merge si o epilare definitiva.
Iar seara la culcare ce poate fi mai placut decat sa te ungi cu toate cremele si cremutele antirid? Pui o masca
si sa te bagi in patut. Nu inainte de a aplica un balsam pe buzite.
Trebuie sa te trezesti devreme ca ai ora la coafor ca sa iti faci o codita? Apoi mergi la pensat sprancene, nu?
Ei, pune un castravecior pe ochi si fa nani!
Ai pantaloni mulati care iti lasa la vedere gleznele fine?
Ai observat ce bine iti pun in evidenta linia piciorului? Ai craci ca de dansatoare.
Toti se uita la ei pe strada si te fluiera.
Parul are o suvita rebela si nebuna ce zboara de sub palariuta pe care ai imprumutat-o de la prietena ta?
Nu, ca e o palariuta frumoasa, serios acum!
Stai sa vezi cand o sa poarte din alea cu danteluta! O nebunie.
Ai pantaloni din aia care seamana cu fustita?
Pfff, perfect, frate! Barbat adevarat.
Stii ce se asorteaza la ei? O poseta din aia de barbati!
Am auzit ca au iesit acum alea roz cu carouri mov. Superbe!
Cat despre tricouri..Inflorate, mulate si cu decolteu, nu? Cat mai multe floricele veseleeeee.
Si o vesta din aia stramta.
Iti dai seama cum s-ar vedea parul de pe piept daca ai mai avea par pe piept? Sau macar piept?
Lasa, e bine ca se vede macar buricul.
Barbate, daca ti se intampla toate astea, am o veste naspa pentru tine:
TE-AI VAGINIZAT!
PS: Maine, uita-te in oglinda, apoi, te rog eu, fa-ti o programare la ginecolog. Cu barba aia nu pacalesti pe nimeni!
E posibil sa fii insarcinat.
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„Mă întâlneam cu Maria în fiecare seară în scara blocului.
Îmi povestea cum o să fie în America, cum o să-l întâlnească pe Mickey Mouse, iar eu lăcrimam și îi puneam mâna pe fund.
Îmi promitea că o să îmi scrie atunci când va ajunge scenaristă la Hollywood, iar eu îi strecuram mâna pe sub tricou. Îmi promitea că o să ne vedem peste maxim un an, când o să vină în țară, iar eu căutam să tacă pentru a o putea săruta cu limba.
În ultima seară…
– Mâine dimineață am avion. Zburam mai întâi la Paris…
Am înghitit în sec și i-am mângâiat sânii cu ambele mâini.
Ba chiar am continuat să o fac, trist și apăsat, când pe lângă noi a trecut domnul Marinache. Nu îi mai păsa, nu mai avea nicio reputație de apărat.
La plecare m-a sărutat cu limba.
– Nu fi trist, da?! O să ne vedem, mă amăgește.
– Sigur, dacă zici tu. Dar nu te pot lăsa pe tine în țară și să plece doar ei?
Mi-a pus degetul pe buze, apoi mi-a înghițit limba flămândă.
Ultimul sărut.
– Băiețică, plec să termin bagajele. Uită-te pe geam. Uită-te… și azi.
M-am rușinat. Să ce? Ea știa că o urmăresc?”
The post A mai vazut cineva un barbat? appeared first on Cronici pe bune.
Problema ASTA a impartit Romania in doua!
Sunt de-a dreptul socat. O problema de clasa pregatitoare a reusit sa divizeze poporul roman consumator de internet. Studiu de caz pentru ce se intampla acum in Roamania. Se da problema:
Si mi-am zis ca e o gluma proasta. Ca nimeni nu va comenta la prostia asta si ca toate lumea stie rezultatul. Gresit! E momentul in care imi dau seama ca traiesc intr-o mare bula si ca realitatea doare.
52 de oameni au apreciat parerea lui Andrei. 52 DE OAMENI! Nu numai ca Andrei si Matematica sunt paraleli, dar oamenii au aprecit si faptul ca el ii face idiotic pe toti ceilalti. Cum nu se poate mai bine! Apoi vine randul „idiotilor”:
De aici, cele doua tabere, „idiotii care cred ca e 0” si „idiotii care cred ca rezultatul e 4”, incept sa se certe si sa isi arunce jigniri despre mamele si rudele celorlalti, despre parul lor, despre „scoala care au facuto”. Te doare mintea!
86 de oameni au apreciat explicatia lui Mihai, dar si faptul ca el i-a numit „cretini”.
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Ati prins ideea. Concluzii:
O problema simpla a reusit sa creeze pe net doua tabere care se jignesc, se acuza, arunca cu rahat. incredibil! Va dati seama ce se intampla la problemele adevarate si cat de usor e sa divizezi romanii, aruncandu-le o simpla prostie pe net?
Cu riscul de a parea extremist sau orice „-ist”, eu cred ca cei din tabara celor cu raspunsul 0 trebuie sa li se explice frumos care e treaba cu ordinea operatiilor. Daca insista in raspunsul lor, cred ca nu ar trebui sa voteze Nu cu pregatirea pe care o au acum.
-Pentru ca nu ai cum sa votezi, daca Olguta iti promite ca iti creste salariul cu 0 lei, iar tu te bucuri si ii dai votul.
-Nu ai cum sa ai drept de vot, daca Dragena iti spune ca ti se inmultesc veniturile cu 1, iar tu ii dai votul pentru asta.
-Nu ai cum sa ai drept de vot, daca nu stii ca planeta pe care traiesti se numeste Pamant (am vazut un reportaj in care multi oameni NU STIAU!)
-Nu ai cum sa ai drept de vot, daca nu stii ca Romania este Republica si nu Monarhie.
-Nu ai cum sa ai drept de vot, daca nu stii sa iti numeri singur degetele de la maini.
Pur si simplu ti-e mai bine daca voteaza altii pentru tine! Esti mult mai in siguranta.
Cu riscul de a parea EXTREMIST, as vrea ca acesti oameni, care nu raspund la intrebari simple, sa fie obligati sa faca un curs la care sa invete lucruri banale. Cele mai banale despre lumea in care traiesc. Iar la final, dupa un examen, sa capete drept de vot. Cred ca toti ar trebui sa dam acest test.
Oricat de prost pregatit e un om, nu trebuie sa il jignesti! Nu esti DELOC mai presus decat el daca il faci „idiot”! Incearca sa ii explicit frumos, chiar daca el este agresiv. Este foarte important sa avem intelegere. Si eu imi pierd rabdarea uneori, dar nu am nicio scuza.
Daca ati citit acest articol si inca va intrebati care e raspunsul corect, va rog frumos, in genunchi, sa nu mergeti la vot! Din spirit civic. Nu este nicio problema ca nu stiti, ar fi de apreciat daca aveti deschidere sa invatati, dar chiar este o problema daca votati. Multumesc!
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„Mă întâlneam cu Maria în fiecare seară în scara blocului.
Îmi povestea cum o să fie în America, cum o să-l întâlnească pe Mickey Mouse, iar eu lăcrimam și îi puneam mâna pe fund.
Îmi promitea că o să îmi scrie atunci când va ajunge scenaristă la Hollywood, iar eu îi strecuram mâna pe sub tricou. Îmi promitea că o să ne vedem peste maxim un an, când o să vină în țară, iar eu căutam să tacă pentru a o putea săruta cu limba.
În ultima seară…
– Mâine dimineață am avion. Zburam mai întâi la Paris…
Am înghitit în sec și i-am mângâiat sânii cu ambele mâini.
Ba chiar am continuat să o fac, trist și apăsat, când pe lângă noi a trecut domnul Marinache. Nu îi mai păsa, nu mai avea nicio reputație de apărat.
La plecare m-a sărutat cu limba.
– Nu fi trist, da?! O să ne vedem, mă amăgește.
– Sigur, dacă zici tu. Dar nu te pot lăsa pe tine în țară și să plece doar ei?
Mi-a pus degetul pe buze, apoi mi-a înghițit limba flămândă.
Ultimul sărut.
– Băiețică, plec să termin bagajele. Uită-te pe geam. Uită-te… și azi.
M-am rușinat. Să ce? Ea știa că o urmăresc?”
The post Problema ASTA a impartit Romania in doua! appeared first on Cronici pe bune.
November 1, 2017
De la bloc. (39)
O curiozitate personala: de unde stii ca gemetele sunt false? Poate iei in prieten si mergi pana la ea si ii aratati cum trebuie sa geama cu adevarat, ma gandesc.
Situatia din subsol e, din nou, deosebit de grava! Over!
Mai, intentia e buna, la desen ai talentul unui copil de trei ani. Stii sa faci si picaturele… Cat despre scris: e o limba straveche?
Grazie mille! Daca ar fi sa ii gasim o scuza, am spune ca e un roman proaspat intors din Italia. Sau ca acolo locuieste Raducioiu.
Paginile mele de facebook: Silviu Iliuta–cronicipebune
Dupa cum se observa, aproape toti romanii au o problema cu tipatul in timpul actului. Mai ales daca e vorba de actul altuia.
Cum spuneam… Parerea mea e ca ar trebui sa muti patul putin mai la stanga. In alta tara, in care chiar nu le pasa de ce fac vecinii.
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post De la bloc. (39) appeared first on Cronici pe bune.
“Ia si tu o rezerva din aia verde!” mi-a zis.
Asta ar trebui sa fie usor, mai ales ca sunt doar vreo 1500 de feluri de odorizante, dintre care doar vreo 3-400 sunt verzi. Acum imi amintesc ca mi-ai spus: “vezi, ia din alea la pachetele, nu din alea in suport.”
Asa ca am chemat un angajat in tricou rosu si l-am implorat sa imi arate:
-Care sunt odorizantele verzi in pachetele?
-A, pai toate astea 15 rafturi. Alea verzi sunt verzi.
A fost foarte dragut si din cele 3-400 a eliminat mai bine de jumatate. Acum sunt aproape fericit, stiu ca o sa fie mult mai usor. Am asa:
Randul 1- raftul 4- 10 modele, randul 3-raftul 2 de susvreo 25 de modele, randul 7, raftul de jos-vreo 30 de modele.
Asa ca scot din nou biletelul de dragoste de la tine. Ala care contine si lista de cumparaturi. In sensul in care ai scris: “Iubitule, ia si tu…. “ Si incepi sa enumeri vreo 100 de articole.
In fine, acum vad ca ai mazgalit ceva pe el: „DAC”.
-Nu va suparati!
-Nu ma supar, sunt aici sa va ajut.
-Ce odorizante verzi, marca DAC aveti?
-Marca Dac nu e la odorizante.
-Asa scrie.
Ii bag biletul sub nas, ca sa vada ca nu sunt prost de tot si ca eu chiar stiu ce cumpar.
-Asa scrie, dar nu exista..
Formez:
-Alo, odorizantul ala e cumva DAC?
-DAC, da. De ce?
-Domnul asta (si ma uit dispretuitor la el) zice ca nu exista odorizantul Dac.
-Dac e cidru, daca doriti.
-Iubito, nu vrei cidru pentru toaleta, nu?
-Ce scrie mai exact pe bilet?
-D MARE A MARE C MARE.
Suspans.
-E DUCK.
-Ha?
-DUCK. I-am dictat mamei si ea a scris biletul.
In fine, acum mi-e mult mai usor. Odorizante Duck sunt doar vreo 30, cu 30 de rezerve diferite, toate marca Duck. Si nicio rezerva nu se potriveste la alt aparat, in pana mea!
Aleg 10 feluri de rezerve Duck si le arunc in cos. Una trebuie sa se potriveasca!
Formez.
-Auzi, dar verde inchis sau verde deschis?
-Deschis, dar nu chiar asa deschis.
-Aha!
Arunc 5 rezerve deschise, dar mai inchise, si raman cu 5. Eu zic ca pana aici sunt bine!
Punctul 1 de pe lista: BIFAT CU SUCCES!
Sa mai spuna vreo femeie despre mine ca nu-s in stare sa cumpar pentru casa.
Urmeaza:
Punctul 2-“balsam din ala mare de rufe, cu dop alb. Sa fie mov, dar nu de levantica, ci de liliac. Din ala de care folosim noi.”
Punctul 3-„saci menajeri de 10, dar de la firma aia cu R, ca sunt mai grosi.”
Punctul 4- ” o cutie de pastille albastre pentru masina de spalat, de care folosim noi. Medii, nu mici (cum ai luat ultima data).”
P… mea! O sa iau cate 5 modele diferite la fiecare.
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post “Ia si tu o rezerva din aia verde!” mi-a zis. appeared first on Cronici pe bune.
Silviu Iliuţă's Blog
- Silviu Iliuţă's profile
- 45 followers
