Silviu Iliuţă's Blog, page 351

Dragnea: „Sunt victima, #metoo! Am fost hartuit sexual de mai multi cetateni. Vreo 500 000!”

Iata cum ar arata un interviu pe bune cu Liviu Dragnea.

Reporterita: Povestiti-ne! Cum de ati capatat curajul sa vorbiti despre asta?

Liviu Dragnea: Mai stau seara pe telefon, stiti ca mai joc Angry Birds. La un moment dat a aparut un cerculet pe ecran si a zis ca se face update. Nu stiu ce insemana, dar,dura 5 minute. De plictiseala, am intrat pe facebook si am vazut postari din campania #metoo. Am simtit ca este momentul sa spun si eu ce simt.

Reporterita: Cand v-ati simtit hartuit pentru prima data? A fost un moment greu?

Liviu Dragnea: (ofteza) Ca femeie frumoasa ma intelegeti. A fost decat cel mai greu moment din viata mea. S-a intamplat la partid, la PDL, acum niste ani, peste 10. M-am dus in biroul lui Traian Basescu, tin minte si acum…

Reporterita: Ca femeie va inteleg perfect. El era seful?

Liviu Dragnea: El, da. I-am zis: stiti, simt ca pot face mai mult in partidul asta! Ca pot avea o functie mai mare, de raspundere, poate chiar presedinte.

Reporterita; Incredibil! A profitat de pozitia lui, nenorocitul, pentru a va face avansuri? Basescu?

Dragnea: Tin minte ca si acum: si-a pus un pahar de tarie, apoi a dat haina jos, a agatat-o in cui, s-a apropiat de mine cu un mers leganat. Atunci s-a intamplat.

Reporterita: Atunci v-a hartuit?

Liviu Dragnea: Da. Dumneavoastra sunteti tanara, frumoasa, deci ma intelegeti. Si-a lipit fruntea de a mea, m-a privit in ochi si a spus: „M*IE, BA!”

Reporterita: Ingrozitor, sunt socata! Sper ca ati fugit, ca ati scapat.

Liviu Dragnea: Asa e, am fugit in alt partid, in PSD. Unde mi s-a intamplat un lucru si mai rau. Ingrozitor!

Reporterita: Nici nu stiu daca sunt pregatita sa aud!

Liviu Dragnea: M-am dus in biroul lui Ponta, cand el era presedinte, iar eu Secretar General. I-am zis: „Victor, nu vrei tu sa ma lasi pe mine sa candidez la Presedintie?”

Reporterita: Si v-a ciupit, v-a pus mana pe fund?

Liviu Dragnea: Mai rau!Mi-a spus: „LIVACHE, NU VREI, MA, TU, SA SUGI P**A?””

Reporterita: Pff! Si s-a mai intamplat de atunci?

Liviu Dragnea: Domnisoara frumoasa, s-a mai intamplat o data, dupa alegeri. Dar cel mai grav caz a fost prin ianuarie. Stateam linistit in biroul meu, dadeam o ordonanta ca sa pot fura liber si sa nu ma bage niciodata la inchisoare. Ceva banal. Cand, deodata, vreo 5-600 000 de cetateni au inceput sa ma hartuiasca. In toate orasele erau nebunii. In iata Victoriei, in Cluj, Timisoara… pana si in Teleorman! Si in scris si oral ma hartuiau, ca strigau in gura mare. Nu mai puteam sa deschid facebook, ziar, televizor, ca peste tot apareau hartuitorii cu mesajul asta:



Reporterita: Ati fost la psiholog? Este deja foarte grav. 600 000 de oameni…

Liviu Dragnea: Am fost la psiholog, dar m-a dat afara din birou.

Reporterita: Erati un caz prea grav?

Liviu Dragnea: A, nu! I-am spus ca o fac Ministru de Interne sau de ce vrea ea.

Reporterita: Ce generos sunteti!

Liviu Dragnea: Da, am vorbit chiar frumos cu ea, am si mangaiat-o pe par. Chiar nu inteleg comportamentul ei. In fine, tu ce faci dupa interviul asta? Ma uit la tine asa si vad ca ai o față perfecta pentru Ministerul Justitiei. Ai studii in Drept?

Reporterita: Da, intamplator am o licenta in Drept, la Harvard, dar nu am gasit de lucru in Justitia Romana.

Liviu Dragnea: A, nu, atunci nu esti buna! Dar gasim noi altceva, papusa!

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și internațional.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

poza: facebook trotineta

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

The post Dragnea: „Sunt victima, #metoo! Am fost hartuit sexual de mai multi cetateni. Vreo 500 000!” appeared first on Cronici pe bune.

#metoo

#metoo-o campanie excelenta, in care femeile hartuite sexual si agresate isi pot spune povestea.

#metoo-imi place pentru ca le trece pe sub ochi si celor nepasatori cel putin o poveste de abuz. Am vazut ca am in lista de facebook fete care au inceput sa publice intamplari din viata lor, sa povesteasca despre cum, la un moment dat, au fost hartuite si abuzate.

#metoo-o campanie a feministelor adevarate. Orice barbat normal la cap va empatiza cu ele.

Reversul medaliei?

1. Orice femeie poate spune orice despre orice barbat. Daca are pica pe el, daca vrea sa ii faca rau, ea poate sa publice o postare mincinoasa. Si inainte de #metoo o putea face, dar  acum se va rostogoli de 100 de ori mai repede. Cine are capacitatea de a discerne ce e real si ce nu?

E adevarat, si femeile mint cateodata, ca si barbatii.

Asa ca, inainte de a distribui asa ceva, aveti putin discernamant, ganditi-va de doua ori. Povestea #metoo pe care o citesti poate fi reala sau nu.

2. Am indraznit sa spun ca o femeie care se culca cu seful sau pentru a face cariera nu este o victima. Ci face o alegere. Este o femeie care urmeaza calea usoara, prostitutia. Am indraznit sa spun ca o femeie care nu face cariera prin puterile ei, ci prin patul sefului, este o prostituata.

Au urmat mesaje de la trei fete. In esenta sunau cam asa: „Foarte bine face daca profita de barbati, isi fac si ele loc prin lumea asta cum pot. Bravo lor!” Fetele se declarau feministe convinse.

Personal cred ca ele nu au nimic de-a face cu feminismul, care este o miscare nobila. Cred ca cele care gandesc asa pur si simplu incurajeaza prostitutia. Eu, daca as fi o feminist m-as simti jignita pana in ultima celula de una care gandeste in acest mod. Eu, daca as fi o femeie care a facut cariera cu greu, invatand si muncind pe rupte, nu in patul sefului, m-as simti ofensata ca o astfel de fata confunda feminismul cu prostitutia. E la acelasi nivel intelectual cu un misogin. Sub al unui gibon. (demonstrat stiintific)

Ce vreau sa spun? E important pana unde mergem.

#metoo- e o campanie excelenta, care ne arata ca agresiunea sexuala e in fenomen mai raspandit decat credem noi, din bula noastra.

#metoo ne arata sunt barbati care  hartuiesc femei. (si invers)

Dar, daca cadem in extrema: „este bine ca aia de la Hollywood s-a culcat cu producatorul. Cum voiai sa obtina roluri?” este catastrofal.

Cred ca daca gasesti tot felul de scuze acestor femei care fac cariera din p… in p…, esti doar o femeie cu vocatie de matroana, NU o feminista. Doar o jignire la adresa feministelor adevarate.

Mai clar nu pot.

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și internațional.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

The post #metoo appeared first on Cronici pe bune.

Daca te culci cu sefu’ pentru cariera, NU esti feminista! Ci doar o…

Draga mea,

Daca esti de parerea ca “a te culca cu seful pentru cariera”=”feminism”, atunci nu ar trebui sa urmaresti acest blog.

Raman la parerea ca fetele care aleg aceasta cale sunt doar parasute, cu scuzele de rigoare pentru limbaj.

Si mai cred ca „sindromul Stockholm” (victima ajunge sa iubeasca agresorul) nu are nicio legatura cu sindromul „ma culc cu oricine ca sa parvin”. Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, incepe aă iși simpatizeze răpitorul. Sindromul „ma culc cu seful” descrie disperarea unei femei de a ajunge in varf pe calea usoara. Este valabil si pentru barbati.

Cred ca daca gasesti tot felul de scuze acestor femei care fac cariera din p… in p…, nu esti feminista, ci esti doar o jignire la adresa feministelor adevarate. Esti doar o activista cu o cauza falsa. Pe acelasi palier de inteligenta cu misoginii.

Barbatii misogini au IQ-ul scazut, complexe de toate felurile, frustrari si manifestari gibonice: „Femeile nu au voie sa conduca, au jumatate de creier!” Iar tu zici ca: „sa se culce cu cine vrea ea! E femeie, trebuie sa razbeasca!”

Gandirea asta e o jignire majora pentru femeile care au fost abuzate, bagate pe nedrept in aceeasi oala cu cele usoare. Sunt femei care au muncit de doua ori mai mult decat barbatii pentru a avea functii similar, iar ele merita tot respectful. Dar tu, daca o aperi pe aceea care a ales patul sefului, nu faci altceva decat sa nu dai doi bani pe ele.

Respect si voi respecta intotdeauna feministele adevarate, cu care tu, daca gandesti asa, nu ai ABSOLUT NICIO LEGATURA.  .

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și internațional.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

The post Daca te culci cu sefu’ pentru cariera, NU esti feminista! Ci doar o… appeared first on Cronici pe bune.

Ba conteaza cat de lung ai parul, nu ce si cum gandesti!

Elevii cu plete sau barba ai licelului Greo-Catolic „Inochentie Micu” au fost scosi de la ore si expediati din perimetrul liceului pe motiv ca „au parul indecent de lung” (actualCluj). Iata postarea pe facebook a unuia dintre ei:

Ba conteaza cat de lung ai parul! In Romania, conteaza! Baiaetii aia de la Pasarea Colibri habar nu aveau ce spuneau acum aproape 20 de ani.

„Sunt curat la trup, curat la suflet

Vreau să-i înţeleg şi să iubesc

Nu contează cât de lung am părul

Important e cât de mult gândesc

Simt în trup pletoşii daci, comati

Firea mea e saltul omenesc

Nu contează cât de lung am părul

Important e cât şi cum gândesc.”

Ne-au bagat in cap comunistii cateva lucruri clare de care n-o sa scapam niciodata:

-femeile sunt alea cu parul lung;

-barbatii sunt aia cu parul scurt, cu freza intr-o parte;

-nu exista femei decente cu parul scurt-ele sunt curve;

-nu exista barbati cu parul lung-ei sunt golani;

-barbatii cu cercel in ureche sunt homosexuali care ne fura copiii;

-femeile cu cercel in nas sunt lesbiene nenorocite;

-barbatii cu barba sunt intelectuali imperialisti sau betivi;

-partidu’ te vrea tuns si umil;

-aia cu tatuaje pe corp sunt niste drogati!

Acestea fiind spuse, cum naiba sa ii explicit unui director ca pot exista si elevi cu parul lung? Cum ii poti spune omului ca, in lumea asta, exista profesori cu tatuaje? Ca exista si profesori care au plete si sunt chiar iubiti de elevi. Pentru ca nu prea conteaza parul lung, CI CUM SE APROPIE DE ELEVI SI CUM GANDESC.

Cum sa ii explici asta unui domn director?

 

Mai mult, comentariile de la aceasta postare vor fi impartite. Aproape jumatate dintre cititori vor considera ca la scoala e normal sa ai o freza regulamentara de 2 cm si ca asta conteaza mult mai mult decat ce are elevul in cap.

Tu ce crezi?

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și internațional.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

The post Ba conteaza cat de lung ai parul, nu ce si cum gandesti! appeared first on Cronici pe bune.

V-ati intalnit cu taximetristul cu doua facultati?

Are in jur de 50 de ani si, de cum intri in masina lui, miroase placut. Daca faci ca mine si urci in taxi cu mintea incarcata de prejudecati, mirosul asta o sa te izbesca. Nu te astepti.

Ca pasager in taxiurile bucurestene esti mereu in garda. Adica eu ma pun pe scaunul din spate, fixez bine picioarele de podea si astept din clipa in alta sa fiu aruncat cu capul in scaunul din fata.

-Eu voi merge legal. Daca va grabiti, ar trebui sa stiti asta.

Asta al doilea soc. Un taximetrist care “va merge legal”, care n-o sa incalece linia de tramvai, care n-o sa taie calea nimanui, care n-o sa injure tot ce prinde,  in disperarea de a face cat mai multe curse.

Al doilea soc e faptul ca si-a inchis statia, “ca sa nu ne bruieze incontinuu”.

-Imi cer scuze, o lasasem deschisa!

Ma uit la numarul de identificare, ma uit pe geam. Da, sunt in ca in Bucuresti, nu m-am teleportat din greseala intr-un oras cu taximetristi civilizati. Bun, ce urmeaza? Sigur o sa fumeze!sigur ma umple de fum! Ei bine… nu.

Au urmat asa: omul mi-a cerut voie sa puna muzica.

-Am un cd facut de mine, chill out. Dar daca nu va place, pot da drumul la radio.

Nu-s manele? Nu urla Alex Velea din difuzoare? Nu m-am mai putut abtine si l-am intrebat.

-Nu aveti nicio legatura cu restul taximetristilor pe care i-am cunoscut. Sau poate sunt eu plin de idei preconcepute.

Si mi-a povestit. Stefan are 52 de ani, este bucurestean si are doua facultati. A urmat mai intai Istoria, din pasiune.

-.Cand eram mic toceam Almanahul Istoric, pana il lasam fara coperta.

Apoi a studiat Economia, la ASE, crezand ca asa se va descurca mai usor in Economia de Piata.

-Nu e de mine, domnule! La noi nu e Economie de Piata, ci o caracatita. Ai pile? Reusesti sa pui mana pe contracte, pe spatii comerciale, pe afaceri cu statul. Nu e de mine! Nu are nicio treaba cu Economia ce se intampla aici, e pur si simplu conditionat de pile.

Acum este profesor de Istorie la un liceu din Sectorul 6. In fiecare zi, dupa ore, face cateva ore de taximetrie.

-Mai sunt profesori, sa stiti! Numai de la mine de la liceu, mai am un coleg, profesor de limba romana, care face taximetrie sambata si duminica.

Stefan lucreaza pentru fiica sa, studenta la Londra.

-Poate ea are o sansa. E studenta , la stat, nu plateste nimic. Dar viata e scumpa acolo, are nevoie de bani.

Omul asta mi-a darmat toate ideile mele preconcepute despre taximetristii melteni din oras. I-am cerut voie sa scriu despre el si m-a lasat. Cu conditia sa nu pun poza:

-Fata mea nu stie ca fac taximetrie. S-ar mania si ar vrea sa vina in tara la studii. Dar eu ciar vreau sa ii dau o sansa.

I-am strans mana domnului profesor  si am coborat buimac. Timp de cateva minute, am privit in urma taxiului. Nici nu stiu daca am apucat sa ii multumesc.

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și internațional.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

Poze:mojli,com

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

The post V-ati intalnit cu taximetristul cu doua facultati? appeared first on Cronici pe bune.

Mare inventator roman revolutioneaza masinile de spalat.

Dorel sunt. Iar aceasta este noua mea inventie. O sa ii zic capodoperei: ALBALUX 10 LUX TURBO.

Ce face aceasa ALBALUX 10 LUX TURBO? Dupa cum se vede si in prototipul realizat pe comanda pentru vecinul Stefan din Berceni,  masina de spalat este suspendata deasupra unui vas de toaleta. Evacuarea pe care am gandit-o eu este direct in vasul veceului, pentru ca a cesta sa nu consume apa.

L-am racordat pe Stefan de la apa. mai precis pe wc-ul sau, asta insemnand o econimie de circa 2,5 lei/luna. Bine, la el nu se pune, ca oricum s-a intelpat in conducta pe naspa.

In timp ce stai pe toaleta, simti asa o miscare deasupra capului si o apa calda cu clabuci care vine si te spala pe fund. E ca la wc-urile japoneze, numai ca e romanesc. S-ar putea, pentru ca asamblul nu e inca bine fixat, sa te trezesti nu numai cu apa la fundulet, ci chiar cu intreaga masina in cap. La centrifugare o mai ia razna.

Oricum, daca comanzi o bucata de ALBALUX 10 LUX TURBO, sa stii ca vei face economie si la apa care intra in masina, deoarece, vezi teava din stanga? Ei bine, apa vine direct din bucatarie, de la oala sub presiune. Fierbi cartofii sau vita si, in loc sa se evapore apa, intra pe furtunel si ajunge direct in masina de spalat. De aia si hainele tale miros usor a rasol cu Maggi. Dar mai lucram la asta.

Pentru comenzi: dorelinventaorul@baejnebun.ro

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

sursa poza: pe cuvant daca stiu!

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și internațional.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

Poze:mojli,com

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

 

The post Mare inventator roman revolutioneaza masinile de spalat. appeared first on Cronici pe bune.

Ascundeti florile, vin pelerinii!

Ce face un pelerin care se respecta, dupa marea sarbatoare? Face curat, normal!

Ar fi si aiurea ca un pelerin, care a calatorit sute de kilometri pentru a ajunge la Iasi, sa isi faca curat doar in jurul locului unde a dormit. Ar fi aiurea ca ea, doamna Vasilica, preacucernica, sa stranga doar gunoaiele pe care le-a produs timp de trei zile: ambalaje de hartie, sticle golite in care a fost aghiazma, cutiile de carton de la pustile “pentru ala mic, nepotu”.  Toate cumparate de la tarabele cu chinezarii kitschoase, amplasate special pentru eveniment.

Ar fi aiurea ca pelerinii astia sa nu curate tot orasul! Pentru ca ei sunt oameni frumosi, cinstiti, cu frica lui Dumnezeu!

Asa ca s-au strans in mijlocul Iasiului, pe Pietonala, si au inceput sa curate orasul de panselute. Care cu o sacosica, care cu o traistuta, cu un sac. Pana ce strada a fost complet curatata! (sursa: Ziarul de Iasi)

Cum sa spui despre un pelerin din asta ca este un nesimtit? Nu ai voie! Cine si-ar permite sa jigneasca un om care a calatorit atat ca sa se roage, caruia ii curg sfintii prin sange si care are frica lui Dumnezeu in tot ce face? Asa ca nu o sa spun ca pelerinii care au rupt florile sunt nesimtiti. Nju! O sa spun ca sunt un fel de sanitari ai orasului, un fel de curatatori, medici, asanatori. Sau hoti ordinari, cum vreti sa le spuneti. Sau doar credinciosi carora le-a scapat porunca „Sa nu furi!”. Le-a scapat si lor una!

In alta ordine de idei, daca aveti o gradina frumoasa si va prisosesc florile, nu mai este nevoie sa chemati gradinarul. Aduceti o poza cu un sfant in curte, puneti pe poarta un afis cu “Pelerinaj” si gata. In cateva ore, tuia dispare cu tot cu radacina, bradutii argintii devin invizibili, iar florile sunt deja in drum spre satele si orasele natale ale pelerinilor. Sigur, nu sunt toti la fel, unii sunt amarati si cinstiti, dar iata ca se gasesc si din astia.

Acum, daca ma gandesc bine, in locul unui pelerin din asta hot, as prefer un mucalit de ateu, cu bun-simt si corect.

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și internațional.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

Poze:mojli,com

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

 

The post Ascundeti florile, vin pelerinii! appeared first on Cronici pe bune.

In sfarsit, am revenit la moda din vremea bunicilor!

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Iti amintesti de vremeaaia cand nu aveai bani de incaltari si luai galosii lu’ tac-tu? Cand mergeai la tara, la bunici, pe coclauri, si purtai pantalonii scurti, cu trei numere mai mari, ai fratelui tau?

Nu-ti amintesti, normal! Te-ai nascut dupa ’90.

Oricum, ce se poarta acum pe la Paris e o combinatie intre puloverul tricotat de strabunica, chilotii vecinului, furati de pe sarma din curte, si caciula de vulpe argintie, cumparata de la rusi.

Chilotii vecinului Nea Fane fac toti banii! Casa de moda care a lansat minunea se numeste „Haine de Bogdaproste.”Alta creatie a sa este si: compleul baiatului milieu.

Sa nu judecam oamenii, sa se imbrace cum vor pe strada! In apararea lui pot spune ca fluturasul a fost tricotat de strabunica sa, iar fusta i-a apartinut mamei sale. Frumos!

Pentru ca orice barbat frumos are nevoie si de o pijama, a aparut asta:

Pentru cei ce nu s-au hotarat ce vor sa fie in viata: arbitru de fotbal sau femeie?

Model Gherla 2017, foarte comandat de politicienii romani, in variante de marime XXXXL, desigur. Tot pentru barbati a aparut si compleul de seara, pentru o cina romantica sau o iesire la o saorma. Simplu si elegant:

In cazul in care nu te simti bine, ai un cos pe fata, o iritatie sau ai nasul rosu de la raceala si nu vrei sa te vada lumea… acum exista o solutie perfecta!

Acest compleu este extreme de bine vandut barbatilor care nu au apucat sa sa machieze sau sa isi penseze sprancenele. Presupune sa ai in casa un lampadar usor de demontat, ca acesta. Merge si cu un glob disco din oglinzi sau pur si simplu sa introduci capul intr-o masina de spalat.

Ultimele doua modele din 2017 vor rupe inimile fetelor. Vedeti ce atitudine frumoasa are semibaiatul din stanga?Si cata eleganta ii dau cizmele acelea de aluminium. Cat despre cel din dreapta, cred ca e un paj impaiat, ramas in pozitia asta de pe la 1600.

Revenim, dar nu ne mai revenim!

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și internațional.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

Poze:mojli,com

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

 

The post In sfarsit, am revenit la moda din vremea bunicilor! appeared first on Cronici pe bune.

Mare e gradina facebook! (197)

 

Pentru inceput ai putea sa folosesti malai, in loc de boabe de fasole. Apoi apa, in loc de carne tocata. Si, nu in cele din urma, ar trebui sa inveti sa citesti pe  ambajale.

Gelozia stica tot papuse mica si nu baga lumea lea in seama care este ea si ai grije de tine si de iubyrea tha.

Nu i-l parasi! El te vrea putin an apoi!

 

Sf. Parascheva nu are nicio vina. Dar nici chiar ea nu poate vindeca prostia.

 

Si tie? Si noua! Hai sa ne inchidem conturile de facebook si sa mergem undeva, la munte, impreuna. Mergi tu inainte si asteapta-ne, te rugam!

 

Pagini de faceboo: Silviu Iliuta–cronicipebune

Cred ca il doare fix undeva… E indiferent!

Te pot suna sau iti scriu aici? Mai stai putin, catava zile, si nu vei avea numai ochiuri, ci aripioare de pui. Dar incuie usa sa nu vina Vosganian!

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și internațional.

 

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

 

The post Mare e gradina facebook! (197) appeared first on Cronici pe bune.

O senatoare PSD vrea sportivi saraci si muncitori.

O doamna de la PSD, senatoare, a carei singura realizare notabila este ca are sute de poze de la plaja pe contul de facebook a postat cu mandrie:



Postarea asta reprezinta unu la unu logica unui senator PSD de success, demni urmasi ai lui Nea Nelu.

1. Noi, PSD, vrem sportivi saraci, da? De ce dracu sa imbunatatim Legea Sponsorizarii? De ce sa ajutam sa se construiasca stadioane? Daca intr-un sport se invart multi bani, nu e bine! Ce naibii, doar nu vrem sa ne indreptam catre Occident sau SUA, unde industria sportului are cifre de afaceri mai mari decat PIB-ul nostrum?

Nuuu, noi vrem sportivi romani saraci, rupti in cur, cu opinci de la bunica de la tara, care cersesc o minge pe la portile Palatului Parlamentului.

Noi vrem ca sportivii sa nu fie in sporturi in care se ruleaza multi bani, ca banu’ e ochiul dracului. Normal, cat timp banu’ e la sportivi si nu la PSD.

2. Apoi doamna senatoare vrea sa sara in sus. Ceea ce, presupunand ca se afla la etajul doi al Palatului Parlamentului, ar presupune in zbor de scurta durata. Sariti in jos, doamna! Jos de tot, undeva intr-un beci. Inchideti-va acolo, puneti mana pe niste carti, mai cititi, dezvoltati putin intelectul, apoi scrieti pe facebook despre Halep. Va recomand niste carti despre Economina de Piata. o sa aflati ca nu mai suntem in vremea URSS si ca pana si chinezii au inteles asta. Mai putin dvs.

3. Paralela cu Larisa Iordache.

Este exemplul pur de gandire a partidului: Pai cand se vor sa strecoare Legile Justitiei, nu fac ei un scandal in partid ca sa distraga atentia?

Pai cand vor sa bage pe furis o ordonanta ca sa fure ceva, nu il scot ei pe Pop la inaintare cu niste declaratii de ocupa toate stirile? Daca nu reuseste Pop, il scot pe Daea. Sau oaia.

Doamna este buna de senatoare, are o gandire perfecta. M-as lasa condus de ea, daca as fi in secolul XIV. Cand sportul insemna alergatul printre vaci, in picioarele goale, sau datul cu bata intr-o minge de calti.

De acolo este doamna, din secolul XIV.

Si sunt multi ca ea. Toti ne conduc.

Iar noi, de prosti ce suntem, vrem sa progresam, cu ei la conducere.

:))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Atat.

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”

Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65

P.S Se livrează și international.

 

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

 

 

The post O senatoare PSD vrea sportivi saraci si muncitori. appeared first on Cronici pe bune.