Silviu Iliuţă's Blog, page 342
November 22, 2017
Bravo, ai stil pe naiba!
Stii revistele alea de moda la care te benoclai in adolescenta? Calendarele Adesgo? Sau emisiunile alea de pe Fashion fv? Fete elegante, mistoace, imbricate de iti pica moaca?
Ei bine, uita de toate astea! Sunt istorie.
„La Bravo, ai stil!” principiul castigator este: trebuie sa pari mai batrana cu 20 de ani decat esti, haine gen bordel, buze de pompa de instalator, machiaj de ciocanitoare, multe pene pe cap si, daca se poate, cutii de conserve. (idee originala)
Mai intai a aparut juriul. Un domn cu barba, Maurice, care vorbeste extreme de afectat si spune cuvinte grele.
Cam toate sunt cuvinte in limba engleza, luate pe sus, violate si fortate sa faca parte din limba romana: „fashionista”, „girls stuff-urile” etc. Cred ca si-a facut si numele sa sune strain, si ca ala adevarat nu e Maurice, ci Marin sau Mariusel.
Iulia Albu are cele mai multe cuvinte in limba romana. In special patru, repetate incontinuu: „Eu sunt Iulia Albu! Ei nu ii place nimic din emisiunea aia, niciun concurent, niciun membru din juriu, nimic! Exista o speranta sa isi dea seama ca nu se place nici pe ea si sa plece?
Cealalta doamna din juriu e din Titan sau Rahova, e de-a noastra. Vorbeste mult cu: „PĂ, BĂ, MĂ”. Pana sa o vad in juriu de „fashion„, nici nu stiam ca baietii din Rahova au atata stil. In schimb, are un zambet angelic:
Si Razvan Ciobanu e o fantezie. Mai bine las poza sa vorbeasca. Sa tipe, ma rog.
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Si concursul e cam asa: tot felul de fete, chinuite de talentul de „fashioniste”, vin in fata juratilor, iar acestia le fac de cacat. Serios, as putea spune mai frumos treaba asta, dar esenta ramane: le fac de cacat.
Cand juriul este destul de bland si nu face destul scandal, concurentele sunt puse sa se certe si intre ele. Baietii de la Kanal nu concept sa aiba pe post o emisiune fara paruiala. Asa ca gasesc doua concurente si le pun sa isi arunce injuraturi si palme.
Pe sarite, din cateva emisiuni:
Concurenta 1: O tipa imbracata in port popular, cu un stiulete de porumb in mana. Maurice (sau Marian) s-a ridicat in picioare aplaudand. Sunt convins ca in mintea lui Marian era ca fata o sa faca floricele. (Dar el le zice popcorn.)
S-a asezat suparat cand a realizat ca e porumb de fiert si ca nu ajunge pentru toata lumea. I-a dat nota mica.
Iulia Albu a avut si ea ceva de spus, dupa doua minute de gandire: „Eu sunt Iulia Albu!”
Cred ca isi repeta ca sa nu uite.
Concurenta 2. Definitia stilului, o fata cu niste cercei proaspat culesi din copac, pe care daca ar fi vazut-o bunica mea, i-ar fi spus: „iar te-ai machiat ca o cucuvea, treci dracu’ in casa ca azi nu te duci la caminul cultural!”
Concurenta 3: Uneia i-a ramas mic maioul. De unde trag concluzia ca nici bugetele de la turci nu mai sunt ca anul trecut. Multi barbati se bucura la vederea plasticlui, dar juriul n-o place. E si firesc, in juriu nu sunt barbati.
Am inteles ca sunt foarte multi baieti care se uita la emisiunea asta.
Nu spun ca e rau, dar as vrea ca, dupa ce iesiti de la coafor si de la manichiura, sa imi explicati si mie de ce. Pe bune daca inteleg!
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
Fragment din carte:
„Mult mai bine în patul virginei. Și stai și așteaptă… Și oftează… Și stai, și sărută, și ține-ți mâinile departe… Și stai, și….
-Tebya ne ebut, ti ne podmakhivai! Dacă nici asta nu era limba rusă!!
-Repede! îmi zice Amy. Ai prezervativ?
-Două cutii…
-Două… ce?!
-Prezervative.
Atunci mi-am dat seama că să îți pui prezervativul pe organul fericirii este una dintre cele mai grele treburi atunci când ești în călduri. În primul rând, e aproape imposibil să desfaci fără gură folia aia inutilă de plastic. În al doilea rând, e musai să continui să o săruți în timp ce faci asta, ca să nu se înmoaie treaba. Apoi trebuie să ai mare noroc să nimerești fața și dosul cauciucului. Îmi trebuie o Facultate de Pus Prezervativul sau ceva… -Daca îți sare de pe ea, e pus invers! spune.
-De pe ce?
-De pe… dânsa.
-Îmi sare.
-Atunci întoarce-l.
În sfârșit, momentul dezvir… ”
.”
poza: facebook Razvan Ciobanu
The post Bravo, ai stil pe naiba! appeared first on Cronici pe bune.
Pe voi cine va simpatizeaza de 10 000 de Euro?
O judecatoare a ajuns acasa la ea, dupa ce ii facuse o vizita private lui Borcea, si a gasit in geanta suma de 10 000 de Euro. Inainte sa faca dus, s-a uitat in oglinda la zambetul ei, apoi s-a bucurat: “Percepţia mea a fost că această sumă de bani nu-mi fusese dată în legătură cu dosarul pe care-l judecam, ci ca urmare a faptului că eu şi domnul Borcea ne plăcuserăm reciproc, el dorind să ne mai vedem şi ulterior, context în care eu am apreciat că el a intenţionat să-mi facă un cadou.”
Acesta este zambetul de 10 000 de Euro:
Si treaba asta m-a impulsionat. Ieri am mers cu metroul si le-am zambit oamenilor. L-am ajutat pe un batranel, care zbura jumatate in metrou, jumatate pe afara, sa se aseze pe scaun. M-am jucat cu un copil si l-am lasat sa ma stropeasca cu o substanta nedefinita. I-am spus unei domnisoare ca e frumoasa, dar nu s-a terminat prea bine. In fine, am fost un om zambaret toata ziua. Pana si politistului i-am zambit si i-am spus ca il plac.
Seara am ajuns acasa, la orele 23. M-am pus pe pat, in picioare, si am desfacut geanta. Speram sa curga bogatia, ca in filme, sa se reverse Euro. Sau macar Dolarii. A cazut doar o bancnota de 1 Leu, si ala amarat si devalorizat. Acum, ca ma gandesc mai bine, cred ca il uitasem eu pe acolo cand am fost la magazine.
Azi mi-am zis ca trebuie sa zambesc mai mult, poate ma simpatizeaza si pe mine cineva. I-am zambit copacului, cutiei de scrisori, tramvaiului, iar politistului. Am trecut chiar si pe langa puscarie, ma gandesc ca acolo sunt aia care dau bani celor pe care ii simpatizeaza. Iar acum sunt singur, acasa, in mijlocul patului, cu geanta in mana, Cucu! Nici macar un ban! Mi-a disparut si leul de ieri. Cred ca de cand am trecut pe langa politist. Am cautat si in buzunar. Si nu numai al meu. Nici urma de simpatie!
Pana mea! Ce trebuie sa mai fac ca sa ma simpatizeze si pe mine cineva de 10 000 de Euro? Schimb traseul, de maine merg cu 311!
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
Fragment din carte:
„Mult mai bine în patul virginei. Și stai și așteaptă… Și oftează… Și stai, și sărută, și ține-ți mâinile departe… Și stai, și….
-Tebya ne ebut, ti ne podmakhivai! Dacă nici asta nu era limba rusă!!
-Repede! îmi zice Amy. Ai prezervativ?
-Două cutii…
-Două… ce?!
-Prezervative.
Atunci mi-am dat seama că să îți pui prezervativul pe organul fericirii este una dintre cele mai grele treburi atunci când ești în călduri. În primul rând, e aproape imposibil să desfaci fără gură folia aia inutilă de plastic. În al doilea rând, e musai să continui să o săruți în timp ce faci asta, ca să nu se înmoaie treaba. Apoi trebuie să ai mare noroc să nimerești fața și dosul cauciucului. Îmi trebuie o Facultate de Pus Prezervativul sau ceva… -Daca îți sare de pe ea, e pus invers! spune.
-De pe ce?
-De pe… dânsa.
-Îmi sare.
-Atunci întoarce-l.
În sfârșit, momentul dezvir… ”
.”
The post Pe voi cine va simpatizeaza de 10 000 de Euro? appeared first on Cronici pe bune.
Am gasit 100 000 de euro din averea lui Liviu. Chiar aici, in masina iubitei!
Aceasta e masina iubitei lui Liviu Dragnea. Bugetara. Ea, nu masina, care valoreaza multi bani.
(poza: Cancan)
Esti o fata muncitoare.
De cand te stii ai invatat pe branci. Ti-ai tocit coatele prin scoli, iar parintii tai ti-au pus painea pe masa.
Din salariul mamei, abia iti ajungeau banii pentru scoala. Manuale suplimentare, flori catre profesori, uniforme…
Din ce muncea tatal… traiati in fiecare zi.
Dar ai indraznit sa crezi!
Intr-un tarziu ti-ai luat primul serviciu. Pentru ca, nu-i asa, traiesti in Romania, ai dat vreo 100 de interviuri. Nu aveai pile.
Cand ti-ai luat prima masina ai dormit in ea de fericire. Un Opel Corsa, pornea intotdeauna la a patra cheie. Si nu prea mai avea o usa. Dar era a ta! Masina ta! Pentru ca tu ai indraznit sa crezi in tine! In visul tau! Ca poti sa traiesti mai bine in Romania, fara grija zilei de maine.
Apoi ai facut 24 de ani, 25, 26… banii din salariu abia daca iti ajungeau de pe o zi pe alta. Nici prin gand nu iti trecea sa faci vreun copil. Cu ce sa-l cresti?
Greu…
Dar tu ai indraznit sa crezi!
Ai ajuns la un salariu de 400 de Euro, ca acum. Mult? Putin? Destul cat sa iti platesti cu el o garsoniera ieftina in Militari. Daca imparti cheltuielile cu doua colege de camera, iti raman si bani de mancare.
26 de ani si viitorul nu suna bine. De la o zi la alta te zbati sa traiesti. Ca un roman de rand. Ca noi.
Cand, deodata, s-a ivit o raza de soare. A fost ca o minune! Ai indraznit sa crezi si s-a intamplat.
Ai intalnit un batranel, asa le ziceai tu astora cu 30 de ani mai mari, generos. Unul care a crezut si el in tine si care avea salariul putin mai mare: o mie si ceva de Euro. Proaspat divortat, sau in curs sa fie proaspat divortat, teleormanean si cu mustata din 1950. Poate 1960. Iti aducea aminte de bunicu’. Liviu.
L-ai cunoscut mai bine si… toate problemele… s-au dus! Ca prin minune!
De cand esti iubita lui Liviu Dragnea, garsoniera ta, luata cu chirie, s-a transformat, ca prin minune, in locuinta de lux. Masinuta ta care nu mai pornea a disparut, iar in locul ei a aparut peste noapte un bolid de lux. (Din salariul tau de 400 de Euro, ti-ai fi luat masina asta peste 1200 de ani. Daca nu ai fi baut apa).
Ca prin minune, tu ai reusit! Asta e calea! Ai indraznit sa crezi in Romania si ai izbandit!
Fetelor, uitati de scoala, munca, interviuri, slujbe si alte porcarii!
Indrazniti sa credeti si voi! Iubita lui Liviu Dragnea si nepotica lui Florin Pandele au reusit! Voi de ce nu?
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Am gasit 100 000 de euro din averea lui Liviu. Chiar aici, in masina iubitei! appeared first on Cronici pe bune.
Am gasit 100 000 de Euro din averea lui Liviu.
Esti o fata muncitoare.
De cand te stii ai invatat pe branci. Ti-ai tocit coatele prin scoli, iar parintii tai ti-au pus painea pe masa.
Din salariul mamei, abia iti ajungeau banii pentru scoala. Manuale suplimentare, flori catre profesori, uniforme…
Din ce muncea tatal… traiati in fiecare zi.
Dar ai indraznit sa crezi!
Intr-un tarziu ti-ai luat primul serviciu. Pentru ca, nu-i asa, traiesti in Romania, ai dat vreo 100 de interviuri. Nu aveai pile.
Cand ti-ai luat prima masina ai dormit in ea de fericire. Un Opel Corsa, pornea intotdeauna la a patra cheie. Si nu prea mai avea o usa. Dar era a ta! Masina ta! Pentru ca tu ai indraznit sa crezi in tine! In visul tau! Ca poti sa traiesti mai bine in Romania, fara grija zilei de maine.
Apoi ai facut 24 de ani, 25, 26… banii din salariu abia daca iti ajungeau de pe o zi pe alta. Nici prin gand nu iti trecea sa faci vreun copil. Cu ce sa-l cresti?
Greu…
Dar tu ai indraznit sa crezi!
Ai ajuns la un salariu de 400 de Euro, ca acum. Mult? Putin? Destul cat sa iti platesti cu el o garsoniera ieftina in Militari. Daca imparti cheltuielile cu doua colege de camera, iti raman si bani de mancare.
26 de ani si viitorul nu suna bine. De la o zi la alta te zbati sa traiesti. Ca un roman de rand. Ca noi.
Cand, deodata, s-a ivit o raza de soare. A fost ca o minune! Ai indraznit sa crezi si s-a intamplat.
Ai intalnit un batranel, asa le ziceai tu astora cu 30 de ani mai mari, generos. Unul care a crezut si el in tine si care avea salariul putin mai mare: o mie si ceva de Euro. Proaspat divortat, sau in curs sa fie proaspat divortat, teleormanean si cu mustata din 1950. Poate 1960. Iti aducea aminte de bunicu’. Liviu.
L-ai cunoscut mai bine si… toate problemele… s-au dus! Ca prin minune!
De cand esti iubita lui Liviu Dragnea, garsoniera ta, luata cu chirie, s-a transformat, ca prin minune, in locuinta de lux. Masinuta ta care nu mai pornea a disparut, iar in locul ei a aparut peste noapte un bolid de lux. (Din salariul tau de 400 de Euro, ti-ai fi luat masina asta peste 1200 de ani. Daca nu ai fi baut apa).
Ca prin minune, tu ai reusit! Asta e calea! Ai indraznit sa crezi in Romania si ai izbandit!
Fetelor, uitati de scoala, munca, interviuri, slujbe si alte porcarii!
Indrazniti sa credeti si voi! Iubita lui Liviu Dragnea si nepotica lui Florin Pandele au reusit! Voi de ce nu?
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Am gasit 100 000 de Euro din averea lui Liviu. appeared first on Cronici pe bune.
Ce se intampla cu un oras mic in care se deschide un supermarket.
Am citit pe net un articol despre Zalau. Nu il mai gasesc, dar esenta era: un supermarket deschis in oras i-a terminat pe micii producatori. Unii au inceput sa il injure pe cel care a postat, ca se opune progresului, ce e comunist, ca noi vrem mall-uri, ca… Altii i-au tinut partea.
Sa va spun cum s-a petrecut in Campulung Muscel. Intr-un oras mic, reperele sunt destul de clare:
-vrei paine buna? Nu exista mai multe locuri in oras. Cea mai buna e pe bulevardul Pardon, langa Negru Voda. O micuta brutarie. Vanzatoarele sunt simpatice si glumesc mereu.
-vrei branza? Pai te duci in piata centrala, la cionbanii care vin din Rasnov. Gusti de la 10, cumperi de la unu’.
-rosii proaspete? Tot in piata. Mirosul te ameteste cum intri.
-carne? E o macelarie foarte mica, unde gasesti marfa doar pana pe la ora 10 dimineata, ca apoi se termina.
-prajituri? Cofetaria iepurasul, normal. Daca nu pui 2 kilograme pe tine, nu simti ca ai fost la Iepurasul.
-dulceata? In centru, langa primarie, vine doamna Viorica, cu cea mai buna dulceata pe care am mancat-o eu vreodata. Afine, mure, zmeura…
Merg la Campulung cam de 10 ori pe an si de fiecare data fac turul acesta. Faceam.
Acum cativa ani s-a deschis un supermarket, in centru. Toate cele de mai sus intr-un singur magazin: dar gemul nu mai era ca la doamna Viorica, branza nu mai avea nimic in comun cu aceea a rucarenilor, iar rosiile… pe bune? Doar numele s-a pastrat, in rest vorbim de plastic curat. Daca ma legi la ochi si imi dai sa gust o rosie din supermarket, pot jura ca e castravete.
Si totusi, de cand s-a deschis magzinul asta big size, mi-am facut cumparaturile acolo de multe ori. De lene, din lipsa de timp. Dupa o vreme am observat ca doamna Vioica nu mai vinde nimic langa primarie si m-am simtit vinovat. Nici la brutarie nu mai e paine chiar proaspata, nemaifiind cererea atat de mare.
Apoi s-a mai deschis un supermarket. Si inca unul. Acum sunt trei.
Micii intreprinzatori sufera, iar asta se vede de la o posta. Dar la cofetarie e tot timpul coada, semn ca nimeni nu da prajiturile, cu frisca adevarata, pe cele cu gust de zahar, in casolete de plastic, din magazin. Ciobanii inca mai vin in piata, dar sunt mai putini. La macelarie mai este lume la coada, dar nu ca pe vremuri.
Cei cu supermarketurile nu au reusit inca sa termine complet cu micii intreprinzatori. Inca… Dar, daca mai apare unul, tare mi-e ca vor reusi.
Sigur, e capitalism, oamenii trebuie lasati sa se dezvolte, e frumos ca investesc bani, creeaza locuri de munca… E concurenta! Dar cate sanse are doamna Viorica, care are o ghereta langa care nu gasesti parcare, si 10 feluri de dulceturi, in fata unui magazin urias in care mergi sa iei oua si te trezesti la casa cu cosul plin?
Cred ca e treaba primarilor. Atunci cand aduc supermarketul in oras, si bine fac ca il aduc, sa se gandeasca si la ea. Habar nu am cum: sa ii oblige sa cumpere si de la producatorii locali o parte, sa mute supermarketul la margine de oras, chiar nu stiu cum. Eu, pe de o parte, as vrea inapoi Campulungul de acum 10 ani, iar pe de alta parte urla lenea in mine si mi-e mult mai usor sa ajung la un un singur magazin sa iau de toate, chiar daca sunt produse mai scumpe si mai proaste.
Voi ce credeti?
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Ce se intampla cu un oras mic in care se deschide un supermarket. appeared first on Cronici pe bune.
November 21, 2017
Mare e gradina facebook! (204)
Plang si ma rog la Facebook sa existe si o aplicatie care sa puna urechiuse si botic literelor. Poate asa n-am mai vedea locurile unde ar trebui sa fie cratime. Daca esti la scoala, lasa pozele si intra totusi la ore.
Lubu ala e mare bu lan giu, dar sa sa vezi cum sunt babagalii, banda, borcii si bescarusii!
Draga mea, si pe mine ma sufoaca dorinta de a te ruga sa postezi mai mult poze. Altfel ne sufoacam toti si ne ai pe constiinta.
Asta inseamna „sa te imbraci in bani din cap pana-n picioare”. Gigolo Armani, boss! Fetelor, nu il ratati!
Paginile mele de facebook: Silviu Iliuta–cronicipebune
Intotdeauna m-am intrebat: 1. de ce cand scrii un citat nu poti da sursa si 2. Cat de greu e sa pastrezi cratimele, ca in original? Adica de ce trebuie sa intervii pe text? Ti se parea ca e gresit?
Ce sa zic… a fost o zi grea in mina, ai avut norma mare la extras mangal. Fa un dus, citeste ceva si stai mai mult la suprafata. Nu iti prieste deloc.
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Mare e gradina facebook! (204) appeared first on Cronici pe bune.
November 20, 2017
Bai, unde mi-e masina zburatoare din anul 2000?
Stiinta si Tehnica, 1987: „In 2000, oamenii vor zbura cu masinile pana la serviciu, iar intre toate orasele din Romania vor exista linii de metrou!” Bai, oameni buni, unde naiba mi-e masina zburatoar din 2017 , ca am uitat unde am parcat-o aseara. Oi fi lasat-o pe vreun stalp! Cat despre metroul pana la matusa din Baicoi, si asta e o vrajeala. Nici daca statea in Drumul Taberei nu aveam!
Stiinta si Tehnica, 1987: „In 2010, oamenii vor descoperi energia verde, nepoluanta. Nu vor mai exista fabrici si uzine care elimina noxe in aer.” Asa ne-au spus, iar noi inghiteam tot cand eram copii. In 2017, chinezii mai au putin si vor respira printr-un tub lung de doi kilometri. Asta daca nu au ghinion sa nimereasca in gaura din stratul de ozon. Nici noi, romanii, nu respiram prea bine, mai ales astia din Bucuresti.
Cutezatorii 1985, tin minte asta ca si cum am citit-o ieri: „Oamenii, in 200, se vor deplasa pe trotuare rulante. Batranii se vor putea aseza pe scaun in fata casei lor si vor ajunge oriunde doresc.” Duuu-teee, spune ca nu e tare?! Ma gandesc la asta de cate ori merg cu metroul si vad cate un batran agatat de bara si tremurand sa nu-l ia vantul cand se deschid usile. Bai, baieti, astia care scriati articole in 1987, nu numai ca nu avem trotuare rulante, dar acum, in multe locuri, nici macar trotuare nu mai avem! Ci parcari pentru melteni.
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Stiinta si Tehnica 1987: „In 2000, fiecare familie va avea un robot care sa ii ajute la muncile casnice, dar care va fi capabil sa faca si alte lucruri: sa citeasca si sa faca temele cu copiii, spre exemplu.” Deci, mi-ati furat si fantezia asta. In 2017 avem niste roboti de tocat si de maruntit carne, unul de macinat cafea, plus o robotica in Emirate care tocmai a primit cetatenie. Dar sincer, la cat de obraznic am vazut ca a raspuns la un interviu, chiar nu o vad punand muraturi. A, si mai avem niste robotele sexuale-femei, la care se umfla sanii si se schimba capul pentru varietate. Dar nu le prea vad facand lectiile cu ala micu’. Nu Citire sau Matematica…
Cutezatorii, prin 1985: „In 2000 nu va mai exista foamete, pentru ca vor fi inventate vitamine comprimate care vor tine de foame. De aceea nu vor mai exista nici razboaie, nici macar in tarile sarace si Africa si Asia.” Cred ca „savantii” care au scris asta erau deja pe vitamine comprimate. Albe. Sub forma de praf. Cat despre razboaiele din Asia, la ce naibii sa se mai poarte acolo batalia, cand baietii joaca in deplasare, prin UK, Spania, Franta?
Stiinta si Tehnica, 1986: „Oamenii vor descoperi in vaccine pentru toate bolile, iar media de viata va fi, in 2017, de peste 120 de ani!” Chiar daca se va descoperi vaccinul ala luna asta, incercati voi sa le explicati fanilor Oliviei Steer ssa il faca. Numai incercati! Mai multe sanse sunt sa se deschida cerul si sa ne teleportam toti inapoi in 1800.
Stiinta si Tehnica 1987: „Oamenii vor popula Luna. Incepand cu anul 2000, vor avea colonii cu cel putin 80 000 de oameni, sub un glob mare de sticla. Vor creste plante si animale. In 2020 ei vor face acelasi lucru si cu Planeta Marte!” Si pe asta mi-au luat-o, frate! Oamenii nu au mai ajuns pe Luna din vremea lu’ bunicu’, cat despre orase acoperite cu globuri de sticla, le mai gasesti din loc in loc, in magazinele de Craciun.
Toate visele din 1987 s-au dus. Le-au nimicit. De fapt, le-am nimicit, pentru ca am participat si eu, vreo 30 de ani.
Ce o crede un copil din 2017 ca se va intampla in 2047? Citeam profetiile lui Bill Gates, spre exemplu, tot in Stiinta si Tehnica, varianta 2017: „nu va mai exista poluare, zero foamete, toti vor avea bani si cultura.” Un fel de Rai, dar din asta mai capitalist asa.
Da’ naiba va mai crede!
In concluzie: puneti mana si traiti clipa de acum, traiti in 2017. Restul e o mare vrajeala. La cum merg lucrurile, e greu de crezut ca o sa fie mai bine. Cumparati-va un robot din ala cu cap schimbabil si sani care se umfla, daca asta va face fericiti, nu va mai cautati masina zburatoare, ca Loganului ala ii e greu sa decoleze, dati locul batranilor in metrou, ca nici dracu’ nu le va face trotuare rulante, si traiti!
Azi, in 2017! Ca dracu’ stie ce va fi mai incolo!
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
Fragment din carte:
„Mult mai bine în patul virginei. Și stai și așteaptă… Și oftează… Și stai, și sărută, și ține-ți mâinile departe… Și stai, și….
-Tebya ne ebut, ti ne podmakhivai! Dacă nici asta nu era limba rusă!!
-Repede! îmi zice Amy. Ai prezervativ?
-Două cutii…
-Două… ce?!
-Prezervative.
Atunci mi-am dat seama că să îți pui prezervativul pe organul fericirii este una dintre cele mai grele treburi atunci când ești în călduri. În primul rând, e aproape imposibil să desfaci fără gură folia aia inutilă de plastic. În al doilea rând, e musai să continui să o săruți în timp ce faci asta, ca să nu se înmoaie treaba. Apoi trebuie să ai mare noroc să nimerești fața și dosul cauciucului. Îmi trebuie o Facultate de Pus Prezervativul sau ceva… -Daca îți sare de pe ea, e pus invers! spune.
-De pe ce?
-De pe… dânsa.
-Îmi sare.
-Atunci întoarce-l.
În sfârșit, momentul dezvir… ”
.”
The post Bai, unde mi-e masina zburatoare din anul 2000? appeared first on Cronici pe bune.
Vrem si noi egalitate de Ziua Barbatului!
Silviu Iliuta
Daca-as fi ajuns acasa de 8 Martie, ca un fluturas, fara un buchet de floare, fara o bomboana, fara o cutiuta cu ceva, fara o fundita rosie, fara o tentativa de bijuterie?
-De ce esti imbufnata, iubita?
-Mmmm, asa…
Nu, ca stiu ca de cate ori esti imbunata, iar am uitat de vreo aniversare, ceva:
-Stiu, iubita! Facem 12 ani de cand ne-am cunoscut!
-Aia e in mai…
-8 ani de cand l-am conceput pe asta mic?
-Iunie.
Mai raman doar vreo 36-37 aniversari, nu mai mult.
-E ziua mamei tale? Soacra mea iubita!!!
-E si ziua ei!
-N-am uitat iubita, am dat comanda si… trec sa iau.
-Ce?
-Comanda!
Spuneti si voi, cat timp stati imbufnate, picior peste picior, cu moacele deprimate, daca se intampla sa uitam de vreo aniversare? Cat timp dupa aceea ne serviti aluzii gen:
– Adriana a primit flori de 8 martie de la iubitul ei… Dar ei sunt la inceput…
Ca sa evit moemntele astea am ajuns sa imi fac trei randuri de notite: unele in telefon, altele in tableta si al treilea rand e in portofel, sub forma de copiuta. Inainte sa plec de la serviciu, in fiecare zi, scot biletelelul si ma uit. „6 ani si 8 luni de cand am plecat prima data impreuna din tara.” Daca nu e nicio aniversare, iau doar lapte.
Ieri a fost Ziua Barbatului! Pana mea… 19 Noiembrie.
A, nu, fetelor, nu trebuie sa va simtiti prost! Chiar deloc. Chiar am primit tone de cadouri: beri, o masina, cateva felicitari si chiar doua supermodele in costume de baie, intinse pe un palmier. Ni le trimitem intre noi, barbatii, cu mesaje de genul: „Ia de la mine, ba! Ca a ta a uitat de ziiua barbatului.” Le pun pe toate intr-un folder, ce dracu sa fac, si o sa le trimit celorlalti amarati la anu’, pe 19 Noiembrie.
De ce Ziua Barbatului, 19 Noiembrie, nu e luata in serios? De ce 8 Martie e sfanta?
Pana cand sa fim niste caini plouati si amarati? Pana cand voi, femeile, sa iesiti la Chippendales de 8 Martie si noi sa n-avem nici macar un bilet la un show cu 5 stripteuze unse cu uleiuri, care sa mearga in turneu prin lume? Pana cand sa suportam urmatorul dialog:
-Azi e Ziua Barbatului, iubita mea…
-Hai, ma, da? Am vazut ceva pe facebook. Ce gluma!
Pana cand sa fim doar niste glume? Rog toti barbatii sa ceara incetarea dictaturii, acasa in familiile lor. Jos tiranii! Asa ca va rog ca la anu’, pe 19 Noiembrie, sa mergeti acasa cu in mare buchet de trandafiri, cu o cutioaie mare de bomboane si cu in cadou legat cu fundita. Cu armele astea si cu mult curaj, sa spuneti:
-Iubita mea, azi e Ziua Barbatului! Pot sa ies si eu in oras cu baietii?
-Da, sigur, daca vrei tu… Dar tocmai azi, cand serbam 3 ani si 6 luni de cand am vrut sa ne luam caine?
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
Fragment din carte:
„Mult mai bine în patul virginei. Și stai și așteaptă… Și oftează… Și stai, și sărută, și ține-ți mâinile departe… Și stai, și….
-Tebya ne ebut, ti ne podmakhivai! Dacă nici asta nu era limba rusă!!
-Repede! îmi zice Amy. Ai prezervativ?
-Două cutii…
-Două… ce?!
-Prezervative.
Atunci mi-am dat seama că să îți pui prezervativul pe organul fericirii este una dintre cele mai grele treburi atunci când ești în călduri. În primul rând, e aproape imposibil să desfaci fără gură folia aia inutilă de plastic. În al doilea rând, e musai să continui să o săruți în timp ce faci asta, ca să nu se înmoaie treaba. Apoi trebuie să ai mare noroc să nimerești fața și dosul cauciucului. Îmi trebuie o Facultate de Pus Prezervativul sau ceva… -Daca îți sare de pe ea, e pus invers! spune.
-De pe ce?
-De pe… dânsa.
-Îmi sare.
-Atunci întoarce-l.
În sfârșit, momentul dezvir… ”
.”
The post Vrem si noi egalitate de Ziua Barbatului! appeared first on Cronici pe bune.
November 19, 2017
Am aflat in ce seif isi tine Tiriac banii.
1. Ion Tiriac a declarat ca a renuntat la seiful sau din Elvetia, pentru ca i s-a parut nesigur, si a investit toti banii in oua si figidere, pe care le tine la Bucuresti. „Sunt mai multe sanse ca Elvetia sa intre in razboi, decat ca pretul oualor, sub guvernarea de acum, sa scada!” ne-a servit o declaratie Ion Tiriac.
2. Casele de amanet au anuntat ca pe langa aur si pietre pretioase vor primi si oua de gaina. Dar numai daca cel care amaneteaza un ou vine insotit de garzi de corp si declara pe proprie raspundere ca nu este furat.
3. Cele mai la moda selfie-uri printre pitipoancele si cocalarii care vor sa arate ca au bani nu mai sunt cu sampanie Moet, prin Loft, ci in bucataria personala cu status-ul: „eating an egg, saracilor!” Sau varianta romaneasca: „musc din ou, saracieeee!”
4. Jiji Becali a promis fotbalistilor de la Steaua, in cazul in care vor castiga Europa League, o prima de victorie colosala: un ou la patru oameni.
5. S-a dus moda Ciresica! Romii nu isi mai boteaza copiii Zmarald, Diamant, Ciresica sau Lingou, simbolurile bogatiei. Tot mai multi copii nascuti zilele acestea au primit numele de Oușor sau Ouța.
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
6. Unele magazine au inceput sa vanda deja salam de oua fiert,e la feliute de 10 grame. Acum se asteapta lansarea pe piata a pungilor cu omlete varsate, care se vor cumpara la lingurita.
7. Proprietarii de cazinouri au declarat ca premiul cel mare la Slot Machine se va da celui care va nimeri trei oua, iar valoarea este de 1 000 000 de Euro.
8. Casa de licitatie Christie’s a anuntat ca renunta la afacerea cu tablouri si opere de arta si a semnat un parteneriat pe termen lung, cat va guverna PSD, cu Avicola Crevedia. Saptamana viitoare veti putea licita pentru 4 oua de gaina de tara sub forma de omleta, veche de douua zile, si pentru o coaja de ou fiert, veche de doi ani.
9. Apropo de coaja de ou, aceasta a devenit o delicatesa in restaurantele romanesti de lux unde veti putea intalni: „sarmalute in coaja de ou”, „supa crema de broccoli cu coaja de ou surpriza” sau „tarta de fructe cu coji de ou aruncate neglijent la suprafata.”PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
10. Pentru ca a simtit ca poate face rost de bani, Mihai Traistariu si-a revendicat ouale pe care se pare ca le-a detinut odata.
11. Pe modelul celebrelor degustari de vinuri de la crame, o ferma de gaini din Moldova va organiza excursii de mirosit oua. Cei care isi vor lua un tur complet vor putea sa miroasa, contra unei sume modice de 500 de Euro, circa 10 oua proaspete.
12. O romanca a anuntat pe un celebru site de matrimoniale de afara ca isi vinde virginitatea din nou. Este vorba de ultima virginitate, de data aceasta pe oua. Cel care a castigat, un seic arab, a oferit pentru o noapte cu fata, doua oua de gaina si unul de gasca. „Mi-am scos familia din foame! Este un vis implinit, acum voi avea cu ce sa imi platesc studiile, sa incep o afacere si sa le au parintilor mei o casa!” a declarat emotionata romanca.
13. Emisiune „Visuri la cheie”, de la Pro tv, a anuntat ca nu se va mai ocupa de renovat casele familiilor nevoiase. Premiul cel mare va fi de acum incolo un ou daruit acestora, iar toata emisiunea va fi despre vopsitul lui.
14. Pentru ca Leul se depreciaza pe zi ce trece in fata Euro, BNR a anunta ca noua moneda a Romaniei va fi Oul de Gaina. Cursul Oului va fi afisat zilnic de Banca Nationala. Azi 1 Ou=0,25 Euro.
15. Pe bune, tu chiar pui botu’ la glumele astea? Chiar nu iti permiti sa iei un ou de 1 Leu, saracule? Ce naiba o sa mai zici peste vreo 2 ani de guvernare PSD, cand va ajunge la 30 de lei?
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
Fragment din carte:
„Mult mai bine în patul virginei. Și stai și așteaptă… Și oftează… Și stai, și sărută, și ține-ți mâinile departe… Și stai, și….
-Tebya ne ebut, ti ne podmakhivai! Dacă nici asta nu era limba rusă!!
-Repede! îmi zice Amy. Ai prezervativ?
-Două cutii…
-Două… ce?!
-Prezervative.
Atunci mi-am dat seama că să îți pui prezervativul pe organul fericirii este una dintre cele mai grele treburi atunci când ești în călduri. În primul rând, e aproape imposibil să desfaci fără gură folia aia inutilă de plastic. În al doilea rând, e musai să continui să o săruți în timp ce faci asta, ca să nu se înmoaie treaba. Apoi trebuie să ai mare noroc să nimerești fața și dosul cauciucului. Îmi trebuie o Facultate de Pus Prezervativul sau ceva… -Daca îți sare de pe ea, e pus invers! spune.
-De pe ce?
-De pe… dânsa.
-Îmi sare.
-Atunci întoarce-l.
În sfârșit, momentul dezvir… ”
.”
The post Am aflat in ce seif isi tine Tiriac banii. appeared first on Cronici pe bune.
Trenul trece pe la etajul 6.
Am avut un vis. Se facea ca ma trezesc intr-o dimineata, imi pun paucii, iau cana de cafea in mana, deschid usa, cobor la etajul 6, unde am si o vecina draguta, apoi intru direct pe usa de la ghena in metroul care ma duce la munca. Sa scap eu de mersul cu tramvaiul, de asteptat in statie…
Baietii din orasul cu nume de interjectie tripla, Chongquing, un oras cu 49 de milioane de locuitori, mi-au implinit visul.
Zgomotul pe care il aud cei din bloc la trecerea trenului este ca acela facut de o masina de spalat (NY Times) Daca rezolva si urmatoarele probleme, cetatean chinez ma fac:
-un aeroport sus pe bloc, in loc de spalatoria aia obosita de acum;
-un mic port la subsol, langa boxa tatalui meu. Apa e destula, ca mergem toti cu cizmele de cauciuc. Curent e tras peste tot, ca ne mai pisca din cand in cand. Capitan avem la etajul 2, familia Capitanu. Mai lipsesc doar niste pontoane.
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
Fragment din carte:
„Mult mai bine în patul virginei. Și stai și așteaptă… Și oftează… Și stai, și sărută, și ține-ți mâinile departe… Și stai, și….
-Tebya ne ebut, ti ne podmakhivai! Dacă nici asta nu era limba rusă!!
-Repede! îmi zice Amy. Ai prezervativ?
-Două cutii…
-Două… ce?!
-Prezervative.
Atunci mi-am dat seama că să îți pui prezervativul pe organul fericirii este una dintre cele mai grele treburi atunci când ești în călduri. În primul rând, e aproape imposibil să desfaci fără gură folia aia inutilă de plastic. În al doilea rând, e musai să continui să o săruți în timp ce faci asta, ca să nu se înmoaie treaba. Apoi trebuie să ai mare noroc să nimerești fața și dosul cauciucului. Îmi trebuie o Facultate de Pus Prezervativul sau ceva… -Daca îți sare de pe ea, e pus invers! spune.
-De pe ce?
-De pe… dânsa.
-Îmi sare.
-Atunci întoarce-l.
În sfârșit, momentul dezvir… ”
.”
The post Trenul trece pe la etajul 6. appeared first on Cronici pe bune.
Silviu Iliuţă's Blog
- Silviu Iliuţă's profile
- 45 followers
