Silviu Iliuţă's Blog, page 316
March 29, 2018
Ce faci daca un taximetrist fumeaza in timpul cursei.
Chem un taxi, pentru ca masina este la reparat, la un service romanesc plin de profesionisti.
-Doua zile dureaza si e ca noua!
Inca nu s-a terminat prima zi polara, asa ca mai am de asteptat. Sau nu am calculat eu bine?
-La mine in masina se fumeaza. Lu’ cine nu-i convine…
Si taximetristul/a isi aprinde inca o tigara. Nu imi dau seama daca e barbat sau femeie. Eu am mai auzit femei care fumeaza mult si vorbesc ca Vader. Una e matusa mea.
Daca vedeti, in zona Berceni, un taxi care a luat foc si un taximetrist rosu la fata si cu ochii bulbucati, sa stiti ca nu e ceea ce pare. Dupa ce a fumat vreo 5 tigari, mi-am aprins trabucul pe care il pastram pentru ziua mea. Sarbatoresc mai deveme.
Acum imi dau seama ca e femeie, pentru ca mi se vaita ca ii curge rimelul.
-Uite, dom’ne, un gheu de ala!
Imi arata pe geam un baiat cu pantaloni stramti. Ceea ce ma mira pe mine e capacitatea extraordinara a sa de a a vedea prin ceata.
-De unde stiti ca e gheu din ala?
-Ba, nene! Nu vezi ca are pantalonii stransi pe c*r si palariuta? Pai asta e barbat? E gheu, da-l in mortii ma-sii!
-Asa ma imbrac si eu seara, cand ies la agatat! o intarat putin.
-Da-te dom’ne jos din masina, dracu’, ca n-am eu nevoie de banii la ghei!
In urmatorul taxi a fost mult mai bine si chiar m-am simtit relaxat. Cand l-am auzit pe Salam, m-am conectat prin Bluetooth si am pus pasarele. Am eu un track cu pasarele, ma relaxeaza. Asa sunt oamenii care lucreaza prin corporatii, au nevoie track-uri cu pasarele si cu tramvaie. Track-urile cu pasarele ii relaxeaza cand sunt in oras, iar cele cu tramvaie…
Eu sunt baiat de oras si, cand plec mai mult de 2 zile la munte sau la mare, imi lipseste galagia. Toata viata m-am trezit, am trait si am adormit pe sunetul tramvaiului. Asa ca mi-am facut un CD cu sunete urbane si, de cate ori iubita mea ma taraste sa vedem cate un rasarit romantic, eu ascult la casti tramvaiul. Rasarit fara zgomotul asta nu exista. E ca o pastila. Odata s-a panicat:
-Aoleu! Ti-ai uitat telefonul in camera! Cum o sa vezi tu rasaritul?! Iar te apuca tremuratul.
Taximetristul s-a enervat si a zis ca cineva i-a virusat CD-ul.
Totusi, e distractiv cu taxiul prin Bucuresti! Dupa aproape sase luni am invatat toate smecheriile si sunt pregatit sa supravietuiesc oricarei situatii.
Fragment din “Cronicile unui barbat.”
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….” 
The post Ce faci daca un taximetrist fumeaza in timpul cursei. appeared first on Cronici pe bune.
Se castiga mai bine in puscarie decat in libertate.
Nimeni nu zice ca omul ala care iese din puscarie nu trebuie ajutat la eliberare. Dar sa primesti pentru 600 de zile de inchisoare in conditii mizere intre 3500 si 5500 de euro mi se pare aberant!
Adica: UN DETINUT=INTRETINERE LUNARA OPLATITA DE STAT, DE 2500 DE LEI+APROXIMATIV 8 EURO/ZI DE INCHISOARE, LA ELIBERARE
Cati dintre dumneavoastra ramaneti cu banii astia dupa ce va platiti hangaralele, dupa DOI ani de munca?
Per total, aceste despagubiri vor costa stautul intre 380 si 550 de milioane de euro!
Domnule Tudorel Toader, am citit in presa Ordinul 2.772/C, publicat deja in Monitorul Oficial. Pe scurt: sunt foarte incantat de conditiile pe care le veti oferi puscariasilor si as avea o mare, mare, mare, rugaminte la dumneavoastra: daca se poate sa imi bagati si mie toata familia la puscarie. Va explic.
1. Normele dumneavoastra:”Camerele de deținere să aibă între una și patru prize de alimentare cu energie electrică.”
Mie masura asta mi se pare normala! Sa aiba si detinutii la ce sa isi incarce telefoanele! Pai altfel cum mai posteaza pe facebook din inchisoare? Ca unu’ tocmai a postat o maanea. Sau cum mai scriu ei pe blog, ca domnul Voiculescu? Dar matusa mea sta intr-un catun din nord, n-are saraca curent, desi a facut sute de cereri. Prima e de prin 1962, iar ultima de anul asta. Daca ii spun ca la inchisoare e fiecare cu priza lui, credeti ca nu se se cere dupa gratii? Se cere! La nevoie fura si o gaina ceva, ca sa o bagati vreo 20 de ani. Ca am inteles ca daca fura cateva milioane de Euro, scapa.
2. Normele dumneavoastra: „Fiecare cameră să aibă, pe lângă priza TV și terminalul radio, un sistem de comunicare de tip interfon.”
Se implinesc, domnule Toader, fix zece ani de cand vecinii parintilor mei, care locuiesc in Titan, tot incearca sa isi monteze interfon la bloc. Dar n-au reusit nici acum sa stranga toti banii. Asa ca sunt convins ca, daca le spun ca la inchisoare au interfon si mai primesc si vreo 8 Euro pe zi sa stea acolo, vor fi tentati.
3. Normele dumneavoastra: „Camerele de deținere nou construite sau modernizate să aibă „cel puțin 2,5 metri între podea și tavan. Si duş cu regulator de temperatura!!!”.
La bunica mea la tara aveau 2,5 metri numai cei mai smecheri din sat. Primarul si inca vreo doi. In rest, astia mai inalti, printre care si unchiul meu, aveau capul plin de cucuie de la lustra agatata in tavan. Asa ca, la primul semn, tot satul o sa vrea la puscarie. Daca le spun ca au şi duş cu regulator de temepratura, vin toti din comuna! la naiba, vin si daca au numai duşi cu apa rece.
4. Normele dumneavoastra: „Saloanele de cazare din penitenciarele-spital nou construite sau modernizate să aibă o capacitate maximă de șase paturi, o suprafață de cel puțin 7 metri pătrați/deținut și un cubaj de 20 metri cubi/pat.”
7 metri patrati de om? Stiti ce reprezinta asta pentru blocurile din Titan sau Rahova, inc are stau si cate trei generatii? Dublu fata de cat au acum!
5. Normele dumneavoastra: „Normele dumneavoastra: Iluminatul de veghe să nu perturbe somnul deținuților.”
Daca tot se poate faca asta pentru detinuti, pot sa va rog sa vorbiti si cu cu doamna Firea sau cu cine face contractele alea pentru iluminatul stradal? E un bec nenorocit, alb, ca un far, pe strada mea, cand uit sa trag draperia imi intra direct in ochi! Sau, daca nu, macar se poate sa fiu lasat sa innoptez din cand in cand la Rahova? E aproape.
Asa ca, domnule Toader, as vrea ca, dupa aplicarea normelor pentru puscarii, sa ma aveti in vedere si pe mine cu o celula din aia smechera, cu interfon. Iar pe vecini si pe cei din neamul meu, ii puteti caza la parter, sa ne intersectam doar la cinematograf. Aveti cinematograf, nu? Piscina?
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
The post Se castiga mai bine in puscarie decat in libertate. appeared first on Cronici pe bune.
Daca as fi fost medic la urgenta, mi-as fi luat arma cu electrosocuri.
Daca as fi in locul medicilor de la urgenta si ar trebui sa dau piept in fiecare zi cu atata mitocanie, as claca.
Bai, cinci neamuri galagioase insoteau o fata care lesinase, dar acum era pe perfuzii si parea bine. Urlau, se jelau, fortau usile, se luau de medici, se dadeau la portar.
-Da’ pe ala de ce l-ai lasat inainte? Are pile si noua ne moare fata!
-A fost accident, cazurile se sorteaza in camera cealata. Intra cine e grav…
-Ma lasi, bre? Hai sa intram si noi cu fata.
-Unul singur sa o insoteasca, nu este loc destul.
-Cinci suntem, hai ca nu e loc de cinci, zici?
N-ai vazut asa ceva… In timpul asta, medicii, in loc sa aiba grija de fata si de accidentat, parlamentau cu ghiolbanii. Pacientii nici nu mai contau, era asa, un fel de lupta de orgolii;
-Cine sunt astia, ba, sa nu ne lase pe noi in Camera de Urgenta? Platim si noi bani la stat, ba!
Apoi au mai venit doi care injurau ca de ce nu se uita nimeni la bratul altuia, unul batut. Ii explica sarmanul medic ca ii sorteaza dupa urgente, ca e o rana superficiala si sunt multe cazuri grave, iar aia au inceput sa o faca proasta pe o asistenta, sa ii bage bani in san:
-Ia, tanti, ca poate de aia nu tratati pe Unchiu, ia d’aici!
Ce am vazul acolo in numai doua ore, atatea neamuri proaste…
Va spun, daca as fi medic la urgenta, eu, om pasnic din secolul XXI, mi-as lua o arma cu electrosocuri.
Oameni buni, chiar nu stiu cum rezistati! Ne mai miram ca se ajunge la asta:
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.
The post Daca as fi fost medic la urgenta, mi-as fi luat arma cu electrosocuri. appeared first on Cronici pe bune.
March 28, 2018
Bucuresteni, inchideti copiii in case! Vin iepuroii doamnei Firea.
Intelegerea doamnei Firea despre Sarbatorile Pasacale e asa:
-Pandele, ai vazut in filme ca americanii taie iepurasi de Pasti, nu ca noi, miei?
-Ii alearga, Gabrielo! E ceva cu oua de iepurasi prin curte, dar nu am inteles toata faza ca am treaba la primarie.
-Atunci sa iau si eu la Bucuresti niste iepuroi de pe Aliexpress, cam la 5-6 metri. Daca e, iau si doi in plus sa ii punem in curte. DDa nu iau de pe Aliexpress ca sunt prea ieftini, iau eu printr-o firma. Dar unde gasim noi oua de iepurasi?
-…
-Alo, Pandelica? Iar ai inchis, ma?
Bucuresteni, anuntul care urmeaza este vital: in perioada 1 aprilie-30 aprilie nu lasati copiii nesupravegheati pe strada. Vin iepuroii doamnei Firea si arata asa:
(poza: Maria Muntanu) Nu va uitati ca s-au inverzit putin! Odata scosi din plastic, isi vor recapata culoarea normala. Va asiguram ca sunt proaspeti.
Bucuresteni, pentru a preveni impactul iepuroilor. asupra vederii dumneavoastra puteti face urmatoarele lucruri:
-evitati parcurile! Desi va arde buza sa va plimbati primavara, mult ca sigur ca multi iepuroi inspaimantatori vor fi plasati prin parcurile bucurestene. Vor fi unde nu te astepti, gata sa sara pe tine din tufisuri si sa te atace vizual.
-evitati intersectiile mari! Gata, de maine nu mai aveti ce cauta la Piata Universitatii, spre exemplu. Politistul de intersectie de care va fereati pana acum e mic copil pe langa un iepuroi in staniol.
-luati la voi, cand mergeti pe strada, pastile de durere de inima. Chiar daca evitati zonele de mai sus, e posibil sa apara un monstru din acesta in calea voastra, in fata unei institutii, a unui palat tiganesc, pe strada lui Dragnea sau ceva.
-in perioada 1-30 aprilie nu umblati fara ochelari de soare! S-au vazut cazuri grave cand lumina a reflectat dintr-un iepuroi din asta auriu si un barbat a orbit, desi purta minus 17 la ochelari.
Cat despre spitale si alte prostii: bucuresteni, aici sunt banii dumneavoastra!
–Alo, Pandele? Hai, ma, raspunde-mi! De unde luam noi niste cozonaci din aia de plastic, mari cat Casa Poporului? Auzi, dar cum se fac aia, cu nuci de cocos intregi? Alo… ?
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
The post Bucuresteni, inchideti copiii in case! Vin iepuroii doamnei Firea. appeared first on Cronici pe bune.
Bulai, Doamne! Oana Bulai. Noua consiliera pe probleme de educatie si sanatate.
Bulai, Doamne! Noua consiliera pe probleme de educatie a Vioricai.
In sfarsit avem si noi o consiliera cu picioare! Bulai, Doamne!
Macar sa apara si fata asta mai des la televizor ca ne-am saturat de acrituri imbracate in musamale. Numa’ sa promita ca si la Antena 3 vine imbracata asa si nu se transforma si ea in calugarita.
In rest, nu va mai dati de ceasul mortii ca nu are pregatire sa fie consiliera doamnei Dancila pe probleme de educatie si sanatate. Ce? Doamna Dancila are pregatire sa fie Prim Ministru? Ce? Domnul de la Educatie vorbeste corect ca sa fie ministru acolo? Ne-am obisnuit cu ei asa, incompetenti. Dar macar doamna Bulai are picioare. Si ce-i mai place sa pozeze…
Va dati seama ce il face pe Dragnea? Poate asa isi ia si el o fata de varsta mai apropiata. Nu cu mult, dar e un pas, ca pare a fi mai mare decat fetita aia cu care e acum.
Cat despre pregatirea doamnei, am citit ca a studiat: Respiratia Inimii, Shamanism si Reiki. Ca sa va traduc eu:
1. Stie sa respire singura, nu are nevoie de ajutor. Deci n-o sa o vedem lipita mereu de vreun sef care sa ii faca respiratie gura la gura.
2. Daca pica Sistemul Medical, si o sa pice in curand, daca ramanem fara medicamente, si vom ramane in curand, doamna ne vindeca printr-un dans in jurul focului. E buna si la Agricultura ca poate adduce ploaia.
3. Cei care nu mai prind loc sa ii vindece shamanita, vor studia Reiki, in special cum sa isi tina respiratia pana ce Roamnia va deveni un stat modern cu spitale civilizate. Vreo 100 de ani. Sau doua.
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
The post Bulai, Doamne! Oana Bulai. Noua consiliera pe probleme de educatie si sanatate. appeared first on Cronici pe bune.
March 26, 2018
Daca v-ar fi auzit Pruteanu, s-ar mai fi dus o data! De rusine.
Daca v-ar fi auzit Pruteanu…
Mi-l imaginez facand o emisiune cu doamna Viorica Vasilica, agentul de marketing al lui Dragnea. Sau, pe intelesul doamnei Vasilica: „imi imaginez o emisiune facuta de Pruteanu cu acea domn de la Guvern care are solutii si echipe si solutiile este ale echipelor care vor fi, care le da echipele pentru tot poporul, solutiile. Si care face solutiile parte din programul de guvernare”. S-a inteles la Videle?
Si cred ca Pruteanu i-ar fi explicat mai intai ca e poate functia nu e potrivita pentru ea.
-Stiti, doamna, inaintea dumneavoastra au mai fost Prim Ministri sau Presedinti ai Consiliului de Ministri oameni ca Octavian Goga, Nicolae Kretulescu, Dimitrie Ghica, Lascar Catargiu, Ion Bratianu, Alexandru Golescu…
-Opriti-va la ultimi doi ! ar fi zis doaman Vasilica Viorica. Ala, ultimul, nu e statie de metrou?
-Si Rosetti a fost in fruntea Guvernului, doamna! ar fi continuat calm Pruteanu,
-Il stiu si pe asta! ar fi sarit Vasilica. Acolo e rondul ala mare, unde este flori pe mijloc, primarul din Sectorul 3 face o treaba excelenta conform programului de guvernare. Chiar se gandea sa schimbe numele rondului. In ce limba e asta: Rosetti?
-Mda, doamna. Toti acestia au fost oameni cu carte, intelepti, stiau limba romana, o mancau pe paine…
-Multumesc, domnule Pruteanu! Si eu mananc pe paine, desi in ultimul vreme de cand caut solutii si echipa mea care vor sa vina dupa mine, mananc mai putina paine ca sunt mai mult pe drum.
Apoi Pruteanu si-ar fi lasat ochelarii pe nas si ar fi incercat sa o intrebe:
-Sunteti un premier mai apropiat de Ilie Verdet decat ei. Ca si cultura, ma refer. Dar nu aveati si alte visuri cand erati mic? Sa va faceti militian, de exemplu?
Si ea n-ar fi inteles. Atunci Pruteanu i-ar fi spus:
-Stiti, faceti atatea dezacorduri, incat Vanghelie, de care ma luam eu, mi se pare un geniu pe langa dumneavoastra.
-Doamna Vasilica, vorbiti bine romaneste. Putin mai bine decat un australian pe care l-am cunoscut prin 1990, dar el a invatat limba romana doar doua ore. Dupa trei ore, v-a depasit deja.
-Doamna, am acasa o vrabie care vorbeste limba romana mai bine decat dumneavoastra!
-Doamna, pana si o oaie…
-Doamna, de ce va incapatanati sa deschideti gura?
Si doamna Vasilica n-ar fi inteles nici acum, dar l-ar fi privit gol, ca un agent de marketing care se pierde daca iese in afara lectiei pe care o stie pe de rost si i-ar fi zis:
-Deschid gura ca sa mananc. Domnule Pruteanu, esteti nervos, si cred ca toti care echipa mea cauta solutii sa nu fie nervosi va fi intr-o zi beneficiarii solutiilor din programul de guvernare care le gasim impreuna cu presedintele nostru si decat speram sa ducem la indeplinire si sa venim cu programe concrete pentru aplicarea solutiilor care le avem deja si vad ca faceti jocurile politice ale altor interese, dar noi si echipa mea lucreaza pentru ca sa rezolve solutiile cu probleme care trebuie aplicate urgent ca noi vrem ca toti alegatorii sa fie multumiti ca noi lucreaza penru ele.
Si Pruteanu, saracul, de care mi-e dor, s-ar mai fi dus o data. De rusine.
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
The post Daca v-ar fi auzit Pruteanu, s-ar mai fi dus o data! De rusine. appeared first on Cronici pe bune.
Familia traditionala romaneasca? Ce mai e si aia?
„Președintele PSD, Liviu Dragnea a anunțat că imediat după promulgarea modificărilor la legea referendumului, inițiativa cetățenească privind redefinirea familiei tradiționale va intra în linie dreaptă, pentru adoptare în Parlament. În plus, șeful PSD anunță că se va iniția și o dezbatere privind un ”anumit tip de parteneriat civil”. (Digi 24)
Nea Jiji a fost azi in fruntea marsului Coalitiei pentru Familie. Ati inteles, ba, zdrentelor? El se crede „traditionalist”. In mintea lui nea Jiji bine sa bati interlopi, e bine sa faci puscarie, sa cumperi meciuri, dar nu e bine ca doi barbati sa se iubeasca. Satanaaa!
Nea Liviu are o iubita putin mai mare decat fiica sa. Daca il intrebi, si el e „traditionalist”.
Asadar, ce naibii mai inseamna „traditionalist”? In om care are grija de familia sa, uraste homosexualii? Sau un nene care, dupa ce face doi copii cu nevasta, o lasa pentru variant ei de acum 30 de ani?
TRADIȚIONALÍST, -Ă, tradiționaliști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care respectă tradiția; partizan al tradiționalismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. traditionaliste. Definitia clasica a cuvantului este limpede, nu are nicio legatura cu „traditionalismul” romanilor de azi.
De aceea, in articol este vorba despre falsii traditionalisti, „traditionalistii de moda noua”.
Cine suntem? Sa va dau niste statistici (Organizatia Mondiala a Sanatatiii, Unicef):
42% din populatia tarii este analfabeta functional, cel mai mare procent din Europa. Sunt statistici, date clare. 6% nu stiu sa se semneze.
Pe un analfabet nu il deranjeaza foarte mult ca isi creste un copil la fel de analfabet ca si el, fara nicio sansa in viata. El e „traditionalist de moda noua” si uraste homosexualii. El crede ca homosexualii sunt cel mai mare rau de pe planeta (poate dupa unguri) si ca dupa ce acestia vor disparea, copiii lor vor deveni intelectuali scoliti peste noapte. Coincidenta sau nu, 40% voteaza constant PSD. 
Romanul „traditionalist” de moda noua este in Coalitia pentru Familie. De ce? Pentru ca acolo se uraste, acolo inveti sa ingradesti drepturi. Pentru ca acolo nu te intreaba nimeni daca esti betiv sau violent, daca ai aruncat un copil pe strada, ci numai daca esti homosexual. Pentru ca acolo, libertatea celuilalt este ingradita pentru ca „asa vrei tu.”
Un roman foloseste un tub de pasta de dinti la 6 luni. Practic, nu ne spalam! Daca ii scoatem din calcul pe cei 20-30 la suta educati, ceilalti folosesc un tub de pasta de dinti la 3-4 ani. E mult spus: folosesc. Mai mult se scurge pe langa capac. De ce nu se spala pe dinti? Pentru ca homosexualii nu ii lasa pe romanii traditionalisti de moda noua sa se spele pe dinti, normal!
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Votam dovediti corupti. Nu ne pasa! Asta e adevarul, nu ne pasa, cat timp fura, dar fac si pentru noi cate ceva.
Jumatate dintre romani merg la toaleta si nu se spala pe maini. De ce? Pentru ca homosexualii exista! Si, cumva, acestia ii impiedica sa dea drumul la apa calda, dupa pişu.
Aproape jumatate dintre adolescentii de 14 ani citesc cu dificultate. In Romania, azi. Milioane de oameni merg anual in pelerinaj la Arsenie Boca. Maxim 0,5% dintre acestia au citit o singura pagina din cartile parintelui. Cei mai multi merg acolo pentru ca au auzit ca se fac minuni. I-au pus chipul pe brichete, batiste, tricouri. Familia „traditionalista de moda noua” l-a transformat pe Arsenie Boca intr-un obiect comercial. Turismul religios este cel mai profitabil turism in Romania. Unii se roaga, cand ajung la Prislop, impotriva homosexualilor. 
Foto: Ova Aerpo
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Avem pe strada copii, prin canale. Un traditionalist milos le arunca 2 lei, unul mai radical ii numeste „aurolaci” si trece mai departe. Niciodata nu vom avea 3 milioane de semnaturi in Romania pentru ca Statul sa aiba grija de acesti copii.
Peste 1 600 000 de romani ii asculta zilnic pe Buzdugan si Morar. Glumele rasiste sunt parte din program. Un roman „traditionalist de moda nou” ii considera pe congolezi maimute. Ce e mai rau decat un congolez, in mintea lor? Un congolex homosexual. 20% dintre romani NU CONCEP sa aiba un vecin de alta rasa.
10% dintre romani au probleme grave cu alcoolul. Suntem pe un loc fruntas in lume la numarul de alcoolici. Un traditionalist din asta nu va fi deranjat niciodata de asa ceva. Vecinul lui e betiv, el a fost betiv, are rude betive. E ca si cum ar avea o raceala usoara. Se intampla.
… asa cum se intampla si sa iti bati femeia. E femeia ta, nu? Romania este singura tara din Europa care nu are statistici clare despre violenta in familie. Pentru ca victimele depun plangere foarte rar. Dar mirarea principala a unui traditionalist din asta bataus este: cum dracu sa imi bat eu nevasta, daca ea e barbat?
Mortalitatea infantila este cea mai mare din Europa. Practic, foarte putine maternitati intrunesc niste standarde decente. Acum o suta de ani, romanii de la tara faceau 10 copii din care traiau 5. Credeti ca suntem departe?
In conditiile astea, in care violenta in familie, bautura, analfabetismul caracterizeaza Romania anului 2018, romanii au depistat cea mai mare problema a lor: homosexualii. Aproape jumatate dintre romani nu concep sa aiba un vecin homosexual. Mai mult de 60% nu isi doresc sa lucreze sau sa socializeze cu un homosexual, iar 3 din 4 romani si-ar da afara copilul, daca acesta ar fi homosexual.
Asadar: suntem „traditionalisti de moda noua” daca uram homosexualii, ne spalam o data pe luna pe dinti, uram sa avem vecini de alta nationalitate, ne gonim copiii, daca se dovedesc homosexuali, dispretuim oamenii de culoare. Dar putem sa injuram pe oricine in public, ca Jiji Becali, cat timp dam bani la biserici. Si cuplul ideal „traditionalist” e format din sotie, copii, plus asistenta personala pe post de amanta.
Liber la injurat!
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
The post Familia traditionala romaneasca? Ce mai e si aia? appeared first on Cronici pe bune.
March 25, 2018
O sa apucam Unirea?
Cand am fost ultima data la Chisinau, acum 2 ani, am filmat multe interviuri. Am ramas cu senzatia ca oamenii ar vrea mai degraba sa faca parte din fosta URSS, decat sa se alipeasca Romaniei. Erau si unii care spuneau ca nu vor nici cu Romania, nici cu Rusia, ca ei se simt basarabeni si atat. Putini ne-au spus ca vor Unirea cu Romania, cei mai multi dintre ei fiind tineri.
In continuare televiziunile rusesti sunt cele mai vizionate in Republica Moldova, se cumpara in draci carti in limba rusa si sunt multi rusofili care refuza sa iti raspunda daca ii intrebi ceva in romaneste.
Am plecat de acolo convins ca Unirea nu se va intampla niciodata, dar cu un micut vis ca lucrurile se vor schimba. In fond, in ‘90, romanii nu voiau in Occident, l-am ales pe Iliescu, nu pe Ratiu. Azi pare ca mentalitatea s-a schimbat putin, avem presedinte necomunist, iar PSD nu mai aduna 85%, ca FSN. Prea incet, dar mentalitatea se schimba. Asa am visat ca va fi si in Basarabia.
Cu un presedinte din Epoca de Piatra, fan Putin, si un parlament comunistoid, ce s-a intamplat azi la Chisinau m-a impresionat.
Cred ca e prima data cand simt ca se poate. Sper sa apucam Unirea, chiar daca vom avea 80 de ani.
La intrebarea: cati romani vor unire cu Basarabia, raspunsul e simplu: cati au ceva cultura si cati simt romaneste.
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
[image error]Cronici pe bune.
Horoscop pe bune. Saptamana 26.03-01.04
Berbec
Va inselati partenerul: ii spuneti ca sunteti la dieta si mancati ciocolata pe ascuns.
Taur
Obsesia voastra pentru culoarea rosie atinge cote alarmante. Serios, cada rosie???
Gemeni
Prietenii organizeaza o petrecere-surpriza la voi acasa si va desemneaza sa gatiti. Va simtiti onorat!
Rac
Mergeti cu niste copii la film, la „Ferdinand”. Plangeti de rupeti.
Leu
Va cauta o fosta iubire, din trecut. Nu ii mai tineti minte numele si asta va poticneste conversatia.
Fecioara
Faceti o achizitie importanta pentru curatenia de Paste: in mop minuscul, cu care ajungeti in locuri unde celelalte 4 mopuri nu ajung.
Balanta
Primiti un cadou care va umple de fericire: 4 eclere. Summer body pe naiba!
Scorpion
Partenerul va face o surpriza: isi cheama parintii la voi in vizita. Pentru 2 saptamani.
Sagetator
Va inteapa ficatul. E timpul sa luati o pauza. Minim o zi.
Capricorn
Perioada asta, in care se sacrifica miei, va umple de neliniste.
Varsator
Incercati un tratament naturist pentru constipatie. E atat de eficient incat treceti in extrema cealalta.
Pesti
Sunteti dezlegat din ce in ce mai des.
guest post de Alina Mirt
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
The post Horoscop pe bune. Saptamana 26.03-01.04 appeared first on Cronici pe bune.
Se poate si la noi! Tren de lux mai ieftin decat CFR.
Un tren conceput de Astra Vagoane Calatori Arad, Trans Carpatic, circula deja între București – Craiova – Timișoara – Arad și retur, precum și între Capitală și Brașov.
Conditiile? Net superioare celor de la CFR.
Pretul biletului? Mai mic.
Si in locul celebrului nas, scarbit si spagar, sunt niste domni cumsecade. Stiu, daca n-ai fost cu trenul asta, n-o sa-ti vina sa crezi ca e in Romania.
(poze: Irina Zugravu, facebook)
Investitia celor de la Arad a fost de 20 de milioane de euro, iar in perioada estivala traseul sau se va prelungi pana la Constanta.
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Am fost de curand prin Polonia cu un tren asemanator. Mocheta, aer conditionat, o lumina calda, usi inchise ermetic, lanterna pentru citit…
Credeam ca nu vom ajunge nici in 20 de ani la nivelul asta. Si asa este, CFR nu va ajunge nici in 50 de ani aici. Cu un management prost, pus pe furat, CFR este solutia din secolul trecut. Singura varianta de salvare a transportului pe sine, care imi vine acum in cap, este privatizarea. Sunt convins ca fiecare operator va face tot ce poate ca pe trenul sau, pe tronsonul sau, sa ofere conditii bune, sa atraga calatori si sa fie rentabili. Poate o sa ajungem sa vedem si un film, cat mergem cu trenul, sa avem internet etc…
Solutia? Exista. Cei de la Arad au demonstrate clar. Numai sa vrea si mariile lor, cei care ne conduc si pe care nu i-as lasa sa imi administreze nici macar un magazin de 4 metri patrati de la parterul blocului. Trebuie viziune si, cumva, nu o vad pe Viorica din Videle sa o aiba. Cat despre Dragnea si baronii lui locali…
Se poate! Vrea cineva?
PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK.
The post Se poate si la noi! Tren de lux mai ieftin decat CFR. appeared first on Cronici pe bune.
Silviu Iliuţă's Blog
- Silviu Iliuţă's profile
- 45 followers
