Silviu Iliuţă's Blog, page 318

Astia trecuti de 45 de ani sunt batrani, nu mai au loc in Romania.

Tot despre Gheorghe.

Acum an si jumatate, Pro fm i-a reprosat ca e batran si l-a dat afara. „Poate au si ei dreptate!” a spus Andrei atunci.

A fost ca si cum epigonii l-au concediat pe cel care le intemeiase radioul. Ca si cum nepotii si-au trimis bunicul la azil, desi acesta era in putere si mai tanar decat ei in spirit.

Sunt multi oameni de valoare trecuti de 50 de ani care nu-si mai gasesc locul prin societate. Daca un om ca Gheorghe, cu o cultura mai bogata decat a 200 de prezentatori de 20 de ani, nu a incaput in Media de azi, eu zic ca e grav.

Si are dreptatate Magda Vasiliu Stoian, toti il plangem acum, dar niciunul nu l-a cerut inapoi pe radio sau pe tv. Iar cei care detin trusturi media si il ridica azi in slavi sunt doar mari ipocriti.

Suntem un popor care-si mananca valorile, le devoreaza si ii face placere sa le vada cazand. La CNN, BBC sunt multi  prezentatori trecuti binisor de 60 de ani. Pentru ca au cultura, credibilitate si au publicul lor. Cum sa se regaseasca unul de 40 de ani in programele de radio romanesti de azi, cu mici exceptii? Ce sa asculte? Ca Velea a mai urcat 3 pozitii? 99% din piata de radio de azi este fix asa.

O fata de 24 de ani m-a intrebat azi de ce e asa de important Gheorghe. I-am spus ca pentru astia de 40 de ani, care nu isi schimbau scutecul in 1995, el avea o voce puternica. Desi multi nu il placeau, cei ce ii ascultau il respectau.

-Aha, cam ca Justin Beaber azi! mi-a raspuns ea.

Nu zic ca sistemul de valori s-a dus dracu’ in Romania, dar s-a cam dus p… de suflet.

Ma bucur sincer de revenirea lui Florin Calinescu, dar si pe el era cat pe-aci sa-l pierdem pe drum. Daca cu Gheorghe am ratat lamentabil, macar lui sa ii spun ca ar trebui sa stea „pe sticla” pana la 100 de ani. Mai rar asa un simt al umorului.

Silviu Iliuta

The post Astia trecuti de 45 de ani sunt batrani, nu mai au loc in Romania. appeared first on Cronici pe bune.

Salutare, natiune!

Salutare, natiune!

Prin ’99 eram in ultimul an de studentie. Nopti nedormite, serviciu de noapte,  invatat mult, program haotic. Uneori ajungeam la cursuri, alteori nu. Si dimineata mea incepea mereu undeva pe la ora 13. Deschideam radio si imi beam cafeaua cu Andrei.

La inceput, tin minte ca m-a enervat ingrozitor stilul sau si il injuram. „Mare buricul pamantului se crede si arogantul asta!”. Ma deranja ca le inchidea telefonul celor care il sunau si debitau prostii. Nu incerca sa fie diplomat, sa scoata mai mult de la ei. Le spunea ceva de genul “esti varza” si gata. Apoi, intr-o zi, nu stiu ce i-a venit de i-a lasat pe toti sa abereze la greu. Oameni care se plangeau de Invatamant, desi emisiunea era despre cu totul altceva, oameni care tineau sa isi povesteasca problemele personale si evitau cu totul tema emisiunii. Mi s-a parut o emisiune ingrozitoare, poate singura proasta a lui Andrei, aceea in care el i-a lasat pe toti sa o ia pe coclauri. M-am rugat ca de a doua zi sa revina la radio Andrei cel transant, cel pe care il injurasem si care accepta opinii doar la subiect. Pentru ca, pana la urma, cel care asculta radio acasa sau in masina e cel mai important. Pentru el e emisiune. Si mi-am dat seama atunci ca imi place mult sa-l ascult.

“Salutare, natiune! Asculti 13-14, cu Andrei!”

L-am cunoscut ani de zile mai tarziu, la o petrecere. I-am marturisit ca l-am ascultat si i-am spus ca-mi lipseste un Gheorghe de pe radio. Ca m-am saturat sa aud oameni de radio care doar citesc stiri din ziare sau anunta cu cate pozitii a urcat Inna in clasament.

Eram la o petrecere. Tin minte ca mi-a spus:

-Astea-s vremurile, coa*e! Toti trebuie sa purtam uniforme, sa fim la fel.

N-am crezut asta, cum nu cred nici acum. E nevoie de un om cu inteligenta lui Gheorghe la radio, prea sunt toti aliniati in standard. E nevoie si de un non-conformist, care nu respecta retetele.

Andrei nu voia sa spuna lucruri de complezenta, numai pentru ca asa se cade. N

Nu mai avea loc in Media de azi. Nu l-as fi vazut niciodata primind ordine de la un patron, executand emsisiuni la comanda pentru o televiziune de stiri. Iar tipul asta de jurnalist, incomod, spontan, independent in gandire, nealiniat politic, nu se mai cauta. De la Pro fm l-au dat afara, reprosandu-i-se ca e batran. Pentru ca atat ne duce capul, sa aruncam la gunoi oamenii trecuti de 45 de ani. Printre ultimele postari:

La petrecere mi-a spus ca “romanii trebuie sa se vaccineze, sunt informati de toti idiotii.” Si voia sa faca o campanie pe tema asta.

N-a mai apucat.

Imi pare rau, Andrei! Nu vreau sa o dau in lacrimogen, dar zilele astea o sa caut pe net niste „13-14” si o sa le reascult. Odata cu tine a plecat si o parte din studentia mea si parca as vrea sa ma simt din nou acolo, macar pentru cateva ore.

„Salutare, natiune! Incepe 13-14 cu Andrei.”

Silviu Iliuta

The post Salutare, natiune! appeared first on Cronici pe bune.

Andrei Gheorghe.

L-am cunoscut pe Andrei Gheorghe acum vreo 2 ani, la o petrecere a Cronicii.

I-am marturisit ca am ascultat “13-14” multa vreme, apoi am vorbit o ora despre rusi, vaccinuri, media, politica si despre tot ce ne venea. Era un om direct, cu pareri exprimate pe sleau. Un om foarte inteligent, iti dadeai seama de asta din prima secunda. Avea un umor negru absolut savuros sinmi-a parut foarte deschis la dialog, in ciuda impresiei pe care mi-o facusem despre el…

A ramas sa mai vorbim si sa vedem cum sustinem impreuna o campanie pro-vaccinare. Era convins ca romanii nu sunt bine infomati si ca ar trebui ca media sa faca mult mai mult pentru asta.

Si n-am mai vorbit…

Imi pare rau, Andrei! Tare rau…

The post Andrei Gheorghe. appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (86)

Dr. Soil este un ingrăsămant.

De aici si nedumerirea mea: de ce ar vrea cineva să isi ingrase cracii?

Ceva imi scapă.

Aaaaa… cum? Pana si astora din jeleu li se incinge motorasul? Cand? Cand vad bomboane fondante?

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta

Inbrăcăminte? 

Bine, totusi, că n-ati scris si Imcăltăminte.

Imcredibil!

Stiam eu ca nu puteti sa traiti fara noi, dar chiar sa ne vindeti la raft…

Bine ca exista… folositi-le cu incredere!

“Famelie mare, renumeratie mica, dupa buget!” Cineva a citit prea mult Caragiale. Sau n-a citit deloc, nimic. Dupa buget.

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.

Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

FRAGMENT:

„Dimineata unui grasan e asa:

Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.

Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.

-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.

Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.

Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.

Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.

 

 

 

 

The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (86) appeared first on Cronici pe bune.

Romgleza noastra cea de all days.

Mi-a zis azi o prietena ca e in a hurry, ca se grabeste la job pentru un meeting office cu CEO. Practic, a chemat-o directorul sa ii faca o cafea. Si am inteles-o, lucreaza la multinationala, asa ca jumatate dintre cuvinte ii vin in engleza. E assistant director, adica secretara directorului, dar, la asa denumire, cum ajunge cate un mester sau un instalator de AC prin  companie crede ca ea e numarul 2.

Alt amic, cu care m-am intalnit la bus in statie, mergea la training. Pregatirea si instructia sunt notiuni perimate, acum se poarta training. Una e sa zici: ma pregatesc sa ajung magazioner-sef  la Lactate si alta e: „fac un training sa fiu operational chief of Milk&Cheese Departament.” Acum lucreaza part-time ca promoter. Adica, pentru cei mai putini obisnuiti cu romgleza:  imparte flyere (fostele pliante) pentru un  Gym (fosta sala de sport) si este platit pentru jumatate de norma.

Afara e un freezing rain de te omoara. As fi vrut sa zic mazariche, dar mi-e ca nu ma mai intelege nimeni. Intru la supermarket sa grab a snack. Snack, pentru ca „gustare” imi pute. Apropo, stiu cam am preluat „supermarket” de la americani, dar noua nu ne-a fost de-ajuns, asa ca am inventat hipermarket-ul. Daca exista cineva care sa imi spuna care e diferenta dintre supermarket si hipermarket, ii dau 10 apple juice! Ca sucuri de mere am vazut ca nu mai au la raft. Optez intre un snack cu steak si unul cu ham. „Friptura” suna din secolul trecut, iar sunca nu mai mananca nimeni azi. In definitia romaneasca, hypermarket-ul cuprinde in supermarket, plus alte magazine. Atunci care mai este diferenta intre un hypermarket si un mall? Sau mall-ul e gigamarket?

Ajung la birou, unde fetele vorbesc despre fashion si make-up. Moda nu mai este un cuvant la moda, iar machiajul moare si el. Pentru ca oricat de agramat ai fi, daca stii trei cuvinte in engleza pacalesti 5 fraieri. E in trand, nu in tendinte, sa arunci cuvinte in engleza. O colega account si-a facut un tatoo pe body (tatuaj pe corp ar suna de-a dreptul obscen, numai marinarii isi fac tatuaje). O sa ni-l arate la party-ul din weekend. Nu la petrecere, sa nu inteleaga cineva ca e cu taraf. Domne fereste! For God’s sake!

In muzica nu mai avem orchestre sau formatii, ci band-uri. Pentru ca, nu-i asa, orice mizerie ai canta, altfel suna „Costel de la Calafat Band.” Care Costel Band nu mai canta trei manele si doua melodii furate, ci efectueaza un performance fusion-evergreen si manele!

Cartelele sunt prepay, nu preplatite. Nu le mai cumparam, ci le shopping-uim (da, am auzit asta), dupa ce luam cereal bars de la raionul Diet  si toast de la Bakery.

Un coleg de la advertising, nu de la publicitate ca e un cuvant perimat, ne spune in coffee break ca la televizor a vazut un Breaking News: Iohannis a tinut un scurt brefing, asa a zis prezentatorul.  Nici macar el nu mai face conferinte de presa, penduleaza intre scurt briefing si silent briefing.

Va las acum, ma duc sa ajung la un agreement cu un coleg, daca poate el sa faca el in locul meu un meeting report.

Am luat din engleza cuvinte si le folosim prost. Confundam la greu “a acomoda” si “to acoomodate” (a asigura cuiva cazarea,  “audienta” si “audience” (public), “support” si “support” (sprijin financiar). Traducem prin  “a observa o lege” expresia “to observe a lww” (a respecta o lege), pentru ca ni se pare un verb cunoscut.

Nu conteaza cum vorbim, nu conteaza cat de prost combinam limbile, important e sa sune bine la ureche si sa dam impresia ca  stim engleza, chiar daca nu stim corect romana.

Ati inteles ideea: uneori mi-e dor de Pruteanu.

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.

Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

 

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

The post Romgleza noastra cea de all days. appeared first on Cronici pe bune.

Mai bine anulam de tot CFR si ne luam carute!

de Silviu Iliuta

Din presa (Stirile Pro tv):

„Un tren care a plecat duminica seara din Cluj a reusit sa ajunga la Constanta dupa 22 de ore, in loc de 12. Calatorii se plang ca au stat intr-o caldura naucitoare, fara apa sau mancare si fara sa primeasca vreo explicatie.”

„Draga CFR, imi permit sa iti spun asa pentru ca te simt foarte apropiat mie.

Atat de apropiat, incat o bancheta de-a ta e practic parte din mine acum. De, la 55 de grade se pare ca „pielea” banchetei tale se face una cu pielea mea. Prostia mea, ca mi-am luat pantaloni scurti!

Oricum, draga CFR, vreau sa iti multumesc.

Cand am luat trenul de la Cluj eram un copil rasfatat, plin de vicii si cu caracter slab.

Povestea e superba:

Mi-am cunoscut sotia la cateva statii dupa ce am plecat din Cluj. Era tanara. Si eu la fel.

Era pe culoar, statea intinsa si respira greu cu fata in pamant. Initial am crezut ca s-a impiedicat, dar ea lesinase.

Erau mai multe fete lesinate pe acolo, chiar si barbati. Dar eu am ales-o pe cea cu fusta mai scurta si cu ceva sanse de supravietuire.

I-am dat apa si am fost salvatorul sau. A horcait de cateva ori si a revenit la viata.

Ce poveste de dragoste fascinanta! Acum, suntem aproape de Constanta si ne iubim ca in prima zi. Spalam rufe impreuna, mancam de prin gentile calatorilor care nu mai misca si iesim impreuna pe geam ca sa ne arunce oamenii bautura. Noaptea facem asta, ca ziua nu ne putem misca de cald. Abia asteptam sa ne cunoastem si in afara trenului, sa ne incepem viata ca si cuplu. Asta…daca o sa ajungem vreodata in Constanta.

Intr-o zi, draga CFR, o sa reusim! O sa ajungem macar 3-4 din 1000!

Cand treceam pe langa Bucuresti s-a nascut primul nostru copil, intr-un vagon liber, la 62 de grade. Multumim ca nu dai drumul la aer conditionat, ca ai grija de noi sa nu racim.

Pana vom ajunge, ala mic va fi deja de scoala. Acum, sotia mea, caci am gasit un preot la clasa intai care ne-a cununat, e insarcinata in 6 luni. Sper sa il nastem pe uscat, nu pe sine. Deocamdata stam intr-un vagon la clasa a doua, dar speram ca, daca tot vine si al doilea copil, sa ne mutam la vagonul restaurant. Am facut deja cerere la seful trenului. Oricum e pustiu pe acolo.

Draga CFR, mi-am gasit fericirea datorita tie. M-am lasat si de fumat. Am ramas fara tigari acum cateva luni.

Am invatat sa rabd si de sete, de foame. Ca proviziile de la bufet s-au terminat prin luna aprile sau mai.

Si trebuie sa stii sa rabzi de sete si de foame! E un antrenament bun pentru casnicie.

Acum, pot supravietui in Desertul Sahara doar cu nisip si aer. Si cu o palarie de controlor CFR, pe care sa o rod incetisor, incetisor.

Multumesc CFR, sa ne traiasca asta micu’ si as vrea sa ne fii nas!”

Un calator, in mor*ii mamei voastre de ***** si de ****.

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.

Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

 

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

The post Mai bine anulam de tot CFR si ne luam carute! appeared first on Cronici pe bune.

Da, pe acolo vor merge masinile cand va ninge!

… ne zice doamna Firea. Pentru ca traficul in Bucuresti este la fel de prost ca inainte sa vina ea la Primarie. Chiar mai prost. Pana se vor implini aberatiile… pardon, visurile cu tramvaie suspendate, ramanem cu picioarele pe pamant.

Nu exista placere si bucurie mai mare decat sa conduci prin Bucuresti zilele acestea!!!

Iata ce poti face, daca esti destul de fraier incat sa faci asta:

1. Vezi niste filme!

Incarca pe tableta sau pe laptop un serial. Ai grija ca el sa aiba cel putin 17 episoade. Daca esti la volanul masinii prin centrul Bucurestiului, vei viziona primele 10 episoade intre Romana si Victoriei.

2. Scrie o carte!

Toata viata ti-ai dorit sa faci asta si nu ai gasit timp. Iata ca acum a sosit momentul! Daca ai drum pe Iuliu Maniu poti scrie un roman cam de 300 de pagini, iar daca drumurile te poarta prin Berceni sau Titan, gandeste-te de pe acum la un foileton.

Nu sta pe ganduri, toti fraierii de azi scriu cate o carte! Pana si eu.

Succes!

3. Urmeaza-ti pasiunea!

Oricare ar fi pasiunea ta, urmeaz-o! Daca, spre exemplu, esti pasionat de goblen, in orele pe care le petreci zilele acestea in trafic poti viziona peste 30 de ore de tutoriale pe youtube, apoi sa te gandesti doua-trei zile la aceste tutoriale si sa realizezi primul tau goblen. Toate acestea fara a te da jos de la volan!

Pentru a-ti urma acest vis, nu uita sa iei la tine ac, ata si panza. Daca, totusi, uiti ceva, nu te ingrijora. La prima intersectie de langa un mall, la semafor, ai timp sa lasi masina parcata si sa faci cumparaturi cateva ore.

4. Suna-ti prietenii!

Ai rude plecate in America, verisori de gradele 3, 4 si 5 pe care nu i-ai auzit de 20 de ani? Acum ai timp sa ii suni pe toti. Pe sora ta din Canada, care tocmai naste un baietel, o poti suna chiar de doua ori: o data acum si a doua oara peste o vreme, cand intra ala mic la scoala de soferi.

Asadar, nu te ingrijora! Ateapta linistit in traficul Bucurestean!

Intr-o zi, doamna Firea isi va da seama ca avem nevoie de masini de deszapezit si pentru strazile mici si trotuare. Apoi, peste 4 ani, isi va da seama si ca zapada nu se strange cu lopata si camionul, ci au aparut masinarii mai bune.

Sanatate!

Articol scris din trafic, pe telefon. Dar am mai scris vreo trei in cele 2-300 de metri pana la semafor.

Da…

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.

Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

The post Da, pe acolo vor merge masinile cand va ninge! appeared first on Cronici pe bune.

Horoscop pe bune. Saptamana 19.03-25.03

Berbec

Primiti o mostenire de la un unchi bogat din America: contul lui de facebook.

Taur

Va treziti plini de energie. Va tine pana va uitati pe fereastra. Apoi va trantiti in pat si simulati o gripa.

Gemeni

Aveti musafiri. Cand se imbata va marturisesc scopul vizitei: vor sa faca economie la factura lor de la incalzire si stau la voi pana trece urgia.

Rac

O sa flirtati cu cineva. Incercati totusi sa ii evitati pe profesorii copiilor.

Leu

Sunteti plini de idei. Ma rog, nu toate sunt stralucite, dar o sa descoperiti asta mai tarziu.

Fecioara

Se poate sa aparara omul visurilor voastre. Incercati totusi sa nu afle si partenerul oficial.

Balanta

Plecati intr-o excursie sau un team-building. Sfatul astrelor: incercati sa va abtineti de la bautura. Cat se poate…

Scorpion

Faceti comanda de ceva frumos, pentru casa: niste catuse cu blanita.

Sagetator

Cineva incearca sa va cucereasca. E viitoarea voastra soacra, zic sa fiti atenti.

Capricorn

Aveti o energie debordanta. Vecinii profita si va roaga sa le curatati si lor masina.

Varsator

Alocati o suma de bani look-ului. Din nou, sunteti victima preferata a stilistilor.

Pesti

Sunteti intr-o relatie cu somnul, partenerul vostru preferat.

guest post de Alina Mirt

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.

Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

The post Horoscop pe bune. Saptamana 19.03-25.03 appeared first on Cronici pe bune.

Povestea carasului care latra si a mutei care canta.

Din ce am vazut pe net, sunt doua tipuri de comentarii ale celor care au vazut „Shape of Water”.

a. E o capodopera, prostii nu o inteleg, iti trebuie cultura pentru asta.

b. E o mizerie, una face s*x cu un peste.

Destul de multa lume in sala, ca la un film de Oscar. Imaginea este excelenta, iar atmosfera, lumina, decorul m-au dat pe spate din primele secunde.

Muta, caci nu stiu cum sa ii spun altfel, este femeie de serviciu la un laborator secret al americanilor, aflati in plin razboi rece cu rusii. Si ca orice american care se respecta, cand se afla in razboi, el nu se apuca sa construiasca arme, ci trimite oameni pe Luna, ca si Kennedy, sau studiaza pesti, ca in filmul lui Del Toro.

Creatura, un barbat de 1,80 m intr-un costum de caras urias, este adusa intr-un acvariu, la laborator. Femeii de serviciu i se face mila de caras, inca din primele secunde, asa ca empatizeaza cu suferinta lui. Marginalizata in societate, ea nu se ataseaza de vreun coleg mai amarat, dar bun la suflet. Nici macar de o colega sau de un caine. Ci de caras.

Apoi face ce face orice femeie indragostita: incepe sa ii duca celui pe care il place mancare la birou. In cazul asta, biroul lui e un bazin in care sta tinut in lanturi. Amatorii de metafore ar putea spune ca e ca pestele lucreaza la o corporatie, iar lanturile sefilor il leaga. Dar nu facem metafore. Ea ii duce oua fierte. Nu stiu de unde s-a prins ea ca pestelui ii plac ouale fierte, dar avea dreptate.

Un spectator se intreaba cum 0 sa curete carasul ouale de coaja, dar probabil ca Del Toro va raspunde la intrebarea asta in viitorul film.

Apar aproape toate categoriile de marginalizati, de oameni izgoniti de societate:

-un homosexual in varsta, prietenul cel mai bun al ei;

-un batran care si-a pierdut job-ul (tot homosexualul);

-o afro-americana durdulie, careia albii nu ii dau drepturi egale (colega de munca a mutei);

-o femeie care tine in spate un sot puturos. cam ca asistatii social de la noi care isi scot certificare de orbi (tot de afro-americana e vorba, saraca le avea pe toate!);

-un spion rus neinteles, care era mai democrat si tinea la drepturile pestilor mai mult decat americanii.

Acum inteleg de ce a luat Oscarul. E ca la Romanii au Talent. Nu castiga cine are talent, ci acela care are o poveste lacrimogena in spate. Daca Del Toro ar fi fost roman, filmul s-ar fi numit „Suntem 7 pesti acasa”.

Apare si un personaj rau, un paznic, caruia carasul ii musca doua degete, drept razbunare pentru ca paznicul il electrocuta cu un baston. Da, in filmul asta pestele nu bate, ci este cel batut.

Ea se ataseaza din ce in ce mai mult de peste, ne dam seama de asta pentru ca ii tot aduce oua fierte si ii pune muzica. Faza cu ouale fierte ar putea fi interpretata tot ca o metafora, o legatura spirituala si de idee cu ouale de peste, icrele. Doar ca el le mananca si se duce dracu’ metafora.

Carasul, cand incearca sa comunica cu ea, latra. Asta e metafora iubirii interzise. Latra exact ca un maidanez care vrea sa iti ceara de mancare. Ei ii place foarte mult acest latrat, asa ca decide sa il mangaie. Cineva din sala spune ca ea e zoofila, dar cel de langa il contrazice:

-Nu ai tu sensibilitatea sa intelegi o metafora!

Eu sunt indecis la treaba cu zoofilia. Stau cu un picior in metafora si cu altul in zoofilie. E greu. Imi plac imaginea si actorii, dar apropierea ei de caras ma face sa ma intreb daca nu cumva ea a pregatit in secret mujdei si mamaliga si tot ce vrea e sa il ia acasa.

Muta, caci nu stiu cum sa ii spun, il ia acasa, dar nu ca sa-l manance. Ajutata de colega afro-americana, de prietenul homosexual si de spionul rus neinteles , ea scoate pestele din laborator pestele in sacul cu lenjerie. Desi era un laborator secret, desi erau in razboi rece cu rusii, americanii erau muci la securitate. Ea a iesit de acolo, cu ditamai caruciorul cu caras, mai usor decat iesi tu dintr-un supermarket din Rahova.

 

Acasa la ea, povestea devine cand romantica, cand hilara. Muta il tine pe caras in cada, cam cum tinea tata pesti cand eram eu mic. Ii aducea pescarii de la lac, iar lui ii era mila sa ii taie. Asa si muta, il tine acolo, dar parca i se face si pofta de el, asa ca ii pune sare in apa. Destul de multa sare, ceea ca inseamna ca fata are probleme cu tensiunea.

Scena cu sarea este urmata de una in care ea il atinge pe umar pe caras, iar acesta incepe sa scanteieze, ca si cum ar fi patruns de electricitate. Ne dam seama ca nu este un caras obisnuit, ci unul magic, iar faza ar fi semi-romantica, daca nu ar rade niste pustani din sala.

Apoi din nou o scena comica: pestele iese din cada si mananca pisica. Mai precis, o lasa fara cap. Desi era o zeitate, carasul avea boala pe pisici. Probabil ramasese asa dintr-o viata anterioara, de cand pisicile ii mancau stramosii.  Poate ca mostenea ura fata de pisici si de la faptul ca era si putin caine, vezi latratul. Alta metafora pe care au vazut-o  multi, dar mie mi-a scapat.

Plin de sange la gura, carasul este certat de batranul homosexual, iar pestele o ia la fuga. Va imaginati un peste luand-o la fuga? Exact asa e!

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Ea vine acasa si isi ia inima in dinti, adica da drumul la apa, umple toate camera baii cu apa si face dragoste cu pestele. Asta e momentul la care in sala s-a ras cel mai mult, iar oamenii au fost iar impartiti, de la :

-Ce frumooos!

-Hai da-o in p *** mea, cum sa f*** pestele?

-E contopirea cu natura!

-Perversa dracu’, iti dai seama ce face asta cu un rechin?

Carasul latra mai mereu cand e fericit, deci o face si acum. Scena de sex s-a terminat repede, iar nedumerirea cea mai mare a fetei din dreapta mea a fost:

-Auzi, da’ pestele nu are penis, cum… ?

A doua zi, la laboratorul secret, afro-americana face lumina. O intreaba prin semne pe muta daca a copulat cu pestele, mai ales ca nici ea nu vazuse ciucurelul. Muta i-a explicat prin semne ca se deschid niste chestii din peste, iar de acolo iese ce trebuie, deci carasul ar fi foarte dotat. Acum, toti barbatii mai putin dotati din sala spera ca intr-o zi sa se deschida ceva in piele si de acolo sa iasa… Ma scuzati ca va descriu in amanunt faza asta, dar pana si la finalul filmului, la iesire, am auzit o doamna curioasa, spunand:

-Deci pana la urma ala chiar avea cu ce sa o …?

Asa ca pare o intrebare esentiala.

Ea planuieste sa il elibereze pe caras la ocean, mai ales ca paznicul cel rau era pe urmele lor. Apropo de paznic, cele doua degete, care fusesera muscatel de peste si pe care i le cususera la loc, se innegrisera, semn ca, desi ura afro-americanii, se transforma intr-unul. Multi din sala au vazut si aici o metafora a lui Del Toro, desi mie mi s-a parut doar scarbos.

Intr-o dimineata, pe cand ea si carasul luau micul dejun (ea paine cu unt, el sase oua fierte) muta a inceput sa cante din senin… Tot ca o metafora asa, de genul: daca esti cu pestele iubit alaturi in viata, poti face orice. In visul ei, caci pare a se intampla in imaginatie, cei doi dansaza. Va puteti imagina un caras dansand? Exact!

Concluzie: actorii sunt excelenti, imaginea de senzatie, iar scenografia face toti banii. Totusi, povestea devine absolut previzibila spre final, dar n-o sa va povestesc, ca poate vreti sa-l vedeti. Eu o sa ma gandesc de doua ori cand voi merge la ai mei acasa, daca sa ii rog sa imi faca pestii pe care ii tin in cada cu mamaliga sau sa le luam niste niste lectii de actorie?  Daca mananc un Oscar cu mujdei?

Un film care a luat Oscarul pe motiv de „politically correct”, pe motiv ca militeaza pentru  egalitatea de sanse, nu pentru ca este vreo mare realizare cinematografica.  Asta cred eu, desi tu imi vei da cu metaforele in cap. Daca filmul asta a primit 13 nominalizari la Oscar, va zic: ceva pute a peste in America anului 2018!

Tu ce parere ai?

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.

Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

The post Povestea carasului care latra si a mutei care canta. appeared first on Cronici pe bune.

Cine-a pus o groapa de 40 de metri in drum?

Mai precis, groapa rezultata in urma surparii unei sosele are 40 de m. lungime, 4 latime, iar adancime cat o vrea Dumnezeu.

“Dorel sunt, cel care a coordonat lucrarile drumului judetean.  Noi, romanii, ne vaitam mult si prost. Dvs. stiti cat a ajuns sa coste la nivel mondial o groapa de 40 de m lungime? Stiti cat bani se dau in lume pentru asa ceva? Demolarea este, de cele mai multe ori, mai scumpa decat constructia in sine.

Pai dvs. de ce credeti ca nu demoleaza grecii ruinele alea de la Partenon? Sau italienii, de ce nu darama Colosseumul? Pentru ca ii costa mult dinamita, normal! Apoi escavatoarele, carat pamantul cu camioanele, transpiratia, masa, casa la muncitori, bere, o multime de euro…

Iar eu si echipa mea, care am construit drumul acum 6 ani, cand ne-a dat nasicul meu lucrarea pe licitatie aranjata, am facut asta pe gratis! Pentru tarisoara mea! Ca Simona Halep, ca Hagi, mi-am adus si eu contributia cat am putut. Un mare gropan moca! 40 de metri pe 4, atat am putut. Mai multe or face copii mei, da’ macar are o baza, stie de unde sa inceapa, daca intelegeti. In loc sa punem niste semne si sa chemam turistii sa viziteze craterul, sa zicem ca e gaura de meteorit, noi dam in Dorel prin presa! Pai ce turism facea americanii daca avea ei groapa asta… Nimic nu merge in tara asta!

Dorel sunt, da’ sa fiu al dracu’ daca mai lucrez eu gratis pentru Romania, sa surp sosele, ca tot nemultumiti sunteti! Data viitoare sa asteptati sa vina meteoritul! Ma mut in SUA ca am un verisor care construieste pasarele pe acolo.”

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.

Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

FRAGMENT:

„Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.

M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.

I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.

Mătuşa ta mi-a zis:

– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!

Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.

NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.

NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.

Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.

Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.

Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.

– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:

– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!

Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.

Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.

The post Cine-a pus o groapa de 40 de metri in drum? appeared first on Cronici pe bune.