Silviu Iliuţă's Blog, page 320

Ce poze are o pesedista in telefon. Si ni le arata!

Din ciclul, “pesedist sa fii, noroc sa n-ai”. O doamna de la PSD, care lucreaza la Primaria Sector 3 a postat si ea pe facebook. Intre pozele cu doamna Viorica, Iordache si cu fotomodelul ministru care se face ca le da bani tinerilor pentru afaceri…

… doamna Nadia Totea, brunet din poza, posteaza si asta. Tot de la congresul PCR. Pardon… PSD.

Eroare de greseala de esec in imagine. Pe langa poza mare, ea si-a postat si pozele din telefon. Zoom:

Intre pozele cu pesedisti, la loc de cinste, un barbat gol, cu un instrument in mana. Acum nu stiu daca domnul i-a dat zapada din fata casei doamnei de la PSD, daca e iubitul zglobiu, doar un coleg de partid sau vecinul de la 2. Nici nu ma intereseaza. Si, fiind de la PSD, nici nu ma asteptam sa aiba poze cu Einstein sau cu oameni destepti si imbracati. Ce ma intereseaza e: baaaai, cum sa fii atat de tolomaca incat sa pui cu manuta ta asa ceva pe facebook? Cam ATAT! Doamna Dancila, am vaga impresie ca poza cu dvs. o va sterge mai repede decat pe aceea cu masculul. Numa’ zic… concurenta va fi dura cand va ramane doamna Nadia fara  spatiu in telefon.

Pesedist sa fii, noroc sa n-ai!

 

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

FRAGMENT:

„Dimineata unui grasan e asa:

Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.

Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.

-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.

Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.

Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.

Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.

 

 

 

 

The post Ce poze are o pesedista in telefon. Si ni le arata! appeared first on Cronici pe bune.

Imi caut perechea! (25)

Acest anunt este scris in alfabetul fenicienilor. Rugam sa raspunda numai profesorii universitari sau geniile.



„Buna, Ionut, intelectual la 23 de ani. Sunt Marcela, nu am rupt biletul si l-am dat sorei mele. Si ea e intelectuala. Are 18 ani, da’ acum astia sunt intelectuali de mici.”

Exclud din start femeile cu acoperis de tabla sau stuf.

Dormi debracata? Vezi mai sus. Ionut. Are 69k.

Raspuns: „Lasa che vroeai, eu stiu ca tu cu Smilii esti o perechie. Team vazut uitandute si la Alex Belea. NU sunt cu mama sa, m-am despartescat de ea. Sunt cu ma-ta.”

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

FRAGMENT:

„Dimineata unui grasan e asa:

Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.

Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.

-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.

Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.

Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.

Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.

 

 

 

 

The post Imi caut perechea! (25) appeared first on Cronici pe bune.

Monstrii sunt printre noi!

*cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune

Iubito, sunt sub masa si plang.

Mi-e frica!

Stii cand mi-ai zis ca vin prietenele tale in vizita? Si ca ajung inaintea ta?

Ei bine, am deschis usa si…

Nu te intoarce acasa! Ne-au invadat dinozaurii!

Cu ultimele puteri, iti fac niste poze de sub masa:

Sunt terorizat!

Nu stiu daca sa mai ies de aici.

Un tiranozaur din asta ma cauta prin casa. Striga la mine sa ii dau un pahar de vin.

Desfacator nu ii trebuie, cred ca se descurca cu unghiile.

Unul s-a descaltaaaaat! Am facut pe mine de teama!

Oare simte mirosul de barbat ud?! Cred ca a tras multi barbati in teapa in ghearele alea.

Cred ca poate face orice cu ele: sa pescuiasca, sa taie lemne, sa prinda pasarica din cuib.

Numai sa spele pasarica nu cred ca poate. Ca zgarie cuibul.

Alt dinozaur vorbeste cu tine la telefon. Nici nu am stiut pana acum ca astia au telefoane!

Uite ce maini are, cum dracu’ tasteaza?!  Are doua randuri de gheare!

A pus mana pe coltul mesei. Ma cauta!

E groaznic, iubito!

Suna-le pe prietenele tale si spune-le sa nu mai vina la noi. Sa fuga din oras!

A, si inca ceva:

Daca si tu vii acasa mascat in dinozaur din asta, poti sa te muti deja la ma-ta!

Ca ea are sange de reptila.

INCA MA MAI GASITI AICI, CAND NU PICA SEMNALUL: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

INCA MA MAI GASITI AICI, CAND NU PICA SEMNALUL: Silviu Iliuta–cronicipebune

Ia carti, sunt bune la facut cornete! SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

 

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

 

The post Monstrii sunt printre noi! appeared first on Cronici pe bune.

Razboiul din gradinita PSD pe intelesul tuturor.

A fost odata ca niciodata, dar este din pacate si astazi, un baiat alunecos si smecheras cu moaca de vulpe cu mustata de castor. Nu era el primul la invatatura cand era mic, nici ultimul, dar stia sa isi imbarlige colegii sa ii face temele. Liviu asta s-a dat bine pe langa toti pana a reusit sa fie seful copiilor din bloc, dupa ce i-a eliminat pe rand pe aia mai mari decat el si mai destepti. Pe unii i-a turnat la parinti, pe altii la Codruta, iar p cei mai multi i-a pacalit, ca erau prostanaci. Decat a reusit. E visul teleormanean, e ca si cum un agramat ar lua 10 la teza la Limba Romana, dupa ce a copiat.

Acum, in zilele noastre, situatia e asa: Liviu are jucarii multe, cele mai multe: tancuri, masini de politie, autostrazi, tractoare, ferme de porci. Liviu e sefu’ la bani, iar ceilalti din bloc, carora el le mai arunca cate o roata de masina si o urechiusa de porc pe luna, il invidiaza. Nu va imaginati ca o urechiusa de porc e putin! Pentru noi, oamenii de rand, muritorii, insemana cam o mie sau doua de salarii.

Cel mai rau dusman al lui Liviu este omul spân, care seamana oarecum cu o mare p… Dar mai ales in gandire. Cu o mare parasuta, am vrut sa zic.

Codrin, vrea sa ii ia jucariile lui Liviu, convingandu-i pe ceilalti copii din bloc sa il aleaga pe el sef. In acest sens, spânul are un plan economic bine elaborat, ca sa le fie bine tuturor oamenilor, si are o gandire progresista de exceptie. Am glumit! N-are nimic. Doar niste postari pe facebook furate de la altii si poze cu pisici. Asta e toata strategia lui.

Olguta de la scara 2, cea cu parul de clovn, ar vrea si ea sa tina partea lui Codrin, ca poate ii ia lui Liviu macar masinutele. Dar ii e frica, pentru ca Liviu e razbunator si, daca simte ca ea s-a dat cu omul spân, ii ia si hainele de pe ea. Iar ea nu poate sa traiasca fara costumul de clovn. Asa ca Olguta il trimite la inaintare pe Manda, un copil destul de neajutorat in gandire, destul de repetent, daca se poate spune asa despre un repetent.

Viorica, fata cu imunoglobine de la etajul 6, proaspat venita in cartier din strainatate, sare in ajutorul lui Liviu, vrand sa ajunga numarul 2 in bloc, dupa el. Apoi, cand Liviu o sa doarma, o sa ii dea lovitura. Dar mai asteapta, ca acum invata limba romana.

Omul spân, Codrin, face scandal prin fata blocului, dar nimeni nu il prea baga in seama. Cum ai putea sa il bagi?

Mai apar in poveste:

– un adult intarziat cu moaca de copil, pe nume Banicioiu, caruia Liviu i-a furat seringile;

-un copil mai cocalar, Serban Niculae, care are filmari cu toti, facand prostii;

-la panda mai sta si Tudose, pe care Liviu l-a batut in spatele blocului si i-a luat sticluta cu tuica de pufoaica;

-un neinteles, Radulescu, care isi doreste sa traga in toti cu mitraliera. Singura lui problema e ca nu il lasa Liviu;

-Cati cea zurlie, care intra si ea in razboi, dar a uitat de ce.

In esenta, toti vor sa ii ia jucariile lui Liviu, dar el ii tot ameninta cu rudele lui de la tara:

-Baaa, daca vreti sa ma dati jos, ii chem pe interlopii mei verisori, baronii locali!

Zilele astea sunt alegeri in cartier pentru functia numarul 2: Cati, Banicioiu si Viorica se bat pe el. Liviu nu a scos la concurs functia lui, ii e frica sa nu piarda jucariile.

Acum nu zic ca ar trebui sa intelegeti ceva sau ca ar trebui sa va pese. E ca si cum te-ai uita la un spectacol cu 1000 de serpi care se mananca intre ei. Nu conteaza cine invinge, oricum vin altii in locul lor, da’ important e sa iti iei floricele si sa te asezi comod in fotoliu, iar data viitoare sa votezi orice altceva in afara de serpi. Ca viata ta de zi cu zi depinde de ei. Mai bine pui acolo niste fazani, macar aia nu te fura. 

E misto. 

INCA MA MAI GASITI AICI, CAND NU PICA SEMNALUL: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

INCA MA MAI GASITI AICI, CAND NU PICA SEMNALUL: Silviu Iliuta–cronicipebune

Ia carti, sunt bune la facut cornete! SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

 

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

 

The post Razboiul din gradinita PSD pe intelesul tuturor. appeared first on Cronici pe bune.

Ziua barbatilor pierduti-8 Martie.

(Rog femeile să mă ierte pentru acest articolaş. Dacă se supără vreuna, aş putea face, din start, zece flotări sau să îndeplinesc orice altă poruncă.)

Iată-mă, după două ore de alergătură, în mijlocul unui magazin. Sunt obosit şi sleit.

Mall-ul nu e făcut pentru bărbaţi, ci e inventat de o femeie pentru alte femei. Punct.

Mai degrabă aş participa o săptămână la Războiul din Golf decât să alerg după un cadou pentru iubita mea. Mai ales acum, cât în Golf nu e război.

Mă iertaţi, sunt bărbat.

Stau în mijlocul magazinului şi am vizibilitate maximă către toate raioanele. Mă simt că un pistolar, gata să împuşte marele cadou.

Detectez următoarele ţinte:

A. Pe stânga, raionul de pufoşenii.

Tâmpeniile alea de pufoşenii, cu inimioare mari şi roşii lipite la piept, merg la unele femei.

Ele se pisicesc de tot când le văd: „Vaaaaai, iubiiiii, cât e de dulce inimioara astaaaaa! Şi iepuraşul roz seamănă puţin cu tineee! Uite ce codiţă mică areee!” Apoi le aruncă într-un dulap plin de urşi, iepuri, perne şi alţi ursuleţi jegăriţi.

Iubita mea nu e ca „unele femei”. Sigur, s-ar înmuia toată la vederea inimioarei, dar după maxim zece secunde mi-ar spune: „Şi acum… abia aştept să îmi dai cadoul de 8 martie!”

Aş putea lua un maimuţoi cu dedicaţie porno: „8 martie, pentru că este singură cifra cu două găuri”. Nici nu mă gândesc! Ce minte bolnavă a inventat aşa ceva! Un nesimţit! Totuşi, se cumpără în draci, ceea ce mă pune pe gânduri.

Sau aş putea lua o carte de RaduFNustiu cum. Trebuie să existe ceva ieftin despre detoxifiere, celulita sau cu sfaturi pentru femei deprimate.

Nieee… a mea nu e încă deprimată. În plus e ca şi cum i-aş lua o carte cu nişte citate pentru spălat creierul din HipoPotamaş ăla.

Varianta A pică.

Ignor raionul pufos şi mă uit în dreapta spre rame foto, flori şi albume de familie.

B. Să îi cumpăr ceva din suflet.

Da-te, esti nebun?!

Treaba asta cu valoarea sentimentală nu merge la femei.

De câte ori am luat ceva din suflet, am riscat să îmi fie rănit corpul.

Femeile declară mereu că vor cadouri dăruite din suflet. Numai că ele au o altă idee despre suflet decât a bărbaţilor.

Odată, am desenat cu tuş pe o foaie locul primei noastre întâlniri : o cafenea frumoasă, un munte, ceva deosebit. Cinci zile m-am chinuit să desenez! Totul pe acuns, că să fie surpriză! Am desenat în maşină, la băut cu băieţii şi chiar pe toaletă (nu trebuia să spun asta?).

Am primit un sărut, o portocală în freza şi o întrebare: „Şi… unde e surpriză de care ziceai?!”

Dacă aş opta pentru varianta „cadou din suflet”, cel mai important ar fi să am grijă ca obiectul dăruit să nu fie foarte greu.  Să am o cască pe cap când i-l dau şi să fiu pregătiţi psihic să schimb patul pentru o vreme.

M-am obişnuit cu salteaua mea cu arcuri, varianta B pică.

INCA MA MAI GASITI AICI, CAND NU PICA SEMNALUL: Silviu Iliuta–cronicipebune

 

C. Să cumpăr ceva scump

Asta merge întotdeauna pentru femei, dar nu merge pentru bărbaţi.

Oricâti bani ai avea, ceva scump înseamnă ceva pe care dai mai mulţi bani decât vrei :

-dacă eşti milionar-o maşină scumpă (ţi se rupe chiar şi inima ta de milionar),

-dacă eşti corporatist-un inel, o brăţară (te uşurează de câteva milioane),

-dacă eşti student-o şaorma cu de toate.

Varianta C a picat din start în fiecare an.

Ba’ parcă îmi amintesc că o dată…

Nu, a picat mereu.

 

Pistolarul a rămas fără gloanţe.

Stau în mijlocul magazinului şi mă întreb dacă nu e mai bine să investesc banii într-o cască de protecţie din  fibră optică, rezistentă la impact. Apoi să îi iau o oală.

Sinucidere curată.

De fapt, dacă mă gândesc mai bine, eu caut ceva ce nu există, şi anume:

D.Obiectul imposibil.

Aşa, deci trebuie să găsesc echilibrul perfect între un obiect care să nu coste mult, nici puţin.

Care să îi placă iubitei, dar să fie şi un cadou din suflet.

Care să însemne ceva pentru ea, dar şi pentru noi.

Care să o facă invidiată de prietenele ei.

Pe care să şi-l dorească toate, dar idioţii lor de bărbaţi să nu se fi gândit să îl ia înaintea mea.

Un obiect care să nu mai fi fost dăruit vreodată.

Care să o emoţioneze pînă la lacrimi, dar să aibă şi valoare materială.

Care să îi folosească în secundă următoare, dar să o ţină şi toată viaţă…

Frateeeee..eu l-am numit „obiectul imposibil”.

Pistolarul e gata să plângă.

În mod normal îmi păstrăm zbaterile acestea pentru mine, mă chinuiam în creierul şi  în sufletul meu, tăceam, înduram, şi luam la pas, rând pe rând, magazinele.

Apoi, an de an, rupeam în două paginile de internet care vindeau cadouri sau îmi întrebam prietenii bărbaţi dacă au vreo idee. Ei nu au „vreo idee” , normal, dar îi întrebam pentru că îmi plăcea să ştiu că nu sunt singur în chinul ăsta.

Însă,anul acesta e un an cu noroc, la horoscopul meu sigur scrie ceva de bine, planetele s-au alinitat: obiectul imposibil stă chiar în faţă mea! E chiar acolo!

L-am văzut, sunt fericit!

Mă aşez pe băncuţa de probat pantofi. Trag aer în piept satisfăcut si îi fac ochi dulci. Sunt bucuros că există.

Îi spotesc printre dinţi un „mulţumesc”, apoi îl trag în poză.

 

 

 

Cu multa emoţie, ţin mâna pe cameră în timp ce fac poza.

Oricât de stupid ar suna, obiectul imposibil e o loţiune de corp.

Lotiunea 50 Shades of Grey!

Unde mai pui că vine la pachet cu uleiul de corp şi uleiul de masaj 50 Shades.

Dacă m-ar fi întrebat pe mine eu aş fi făcut cremă de gălbenele 50 Shades, care să vindece rănile cauzate de lovituri de bici sau de vătrai. Sau o loţiune pentru refacerea pielii după arsurile cu ţigară. Sau măcar o cremă antihemoroizi pentru fazele de după folosirea dopurilor  din carte.

INCA MA MAI GASITI AICI, CAND NU PICA SEMNALUL: Silviu Iliuta–cronicipebune

Dar, e 8 martie, nu mai contează ce cred eu. Să revenim:

De ce e cadoul perfect?

Dacă îl cumpăr, îi arăt că, deşi nu am dat doi bani pe cărţi şi pe film, pot pune dorinetele ei înaintea dorinţelor mele.

Asta mă face un bărbat sensibil! Am marcat!

Apoi, prietenele ei o vor invidia. Categoric!

îi dau pe WhatsApp o poză cu loţiunea magică, cu mesajul: „8 martie, te iubesc !”

Şi aştept.

Şi aştept.

Ce dracu durează atât?

Şi aştept, secunde, minute, habar n-am cât…

Doamnelor, prin asta trecem noi de 8 martie. Ne dăm peste cap, facem tot ce putem.

Aşa că, va rugăm, dacă ajungem acasă cu un buchet de lalele sau cu un cadou, cu orice cadou, înseamnă că ne-am gândit la voi, că va iubim. Şi, mai ales, că nu vrem să fim răniţi de obiecte zburătoare.

Şi aştept.

O să o iau, totuşi.

Şi iau şi casca. E o investiţie de viitor.

 

Later edit: un prieten s-a prezentat la nevastă fără cadou. I-a dus articolul asta imprimat pe o felicitare şi un snur. A scăpat cu viaţă, e de bine! Inca.

INCA MA MAI GASITI AICI, CAND NU PICA SEMNALUL: Silviu Iliuta–cronicipebune

Ia carti, sunt bune la facut cornete! SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

 

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

 

The post Ziua barbatilor pierduti-8 Martie. appeared first on Cronici pe bune.

Tanti Dancila si “imunoglobina”.

Digi 24:

Toata lumea se ia de doamna Dancila ca a spus de vreo sase ori la rand “imunoglobina”, in loc de “imunoglobulina.” Video.

Ce sa zic? Va luati toti de ea aiurea. Doamna a zis perfect, pentru ca un pesedist perfect ca ea nu are nevoie de substanta aia din sange care contine majoritatea anticorpilor. Un pesedist adevarat nu are nevoie nici macar de anticorpi ca sa supravietuiasca,  ci doar de o functie la stat si un verisor pe firma caruia poate lua contracte.

Un pesedist adevarat nu are globule rosii sau albe, spre exemplu, pentru ca din aste au toti prostii. El are globine pentru ca suna mai frantuzeste, iar limba franceza se transmite in CEx de la Olguta.

Limba romana e grea pentru doamna Vasilica. In loc de artist, te pomenesti ca zice “autist”. In loc In loc de “Liviu la presedintie”, te pomenesti ca zici “Liviu la puscarie”… si tot asa.

Cum zice si vorba: poti ajunge limbist, dar e mai greu sa fii lingvist. Poti scoate Vasilica din sat, dar cum naiba scoti satul din Vasilica?

Parul se vopseste si se “chiaptana” ca sa nu mai arate ca al unei nasici, hainele se schimba, dupa ce angajezi un stilist (stelist, cum ar zice doamna Viorica). Dar stilistul asta n-o sa poata niciodata sa resusciteze parti ale creierului care nu au fost folosite, pentru ca tu ai preferat mereu sa zici “fac ce ordona sefu’, in loc de “fuck, ce ordona sefu’?”

 

 

INCA MA MAI GASITI AICI, CAND NU PICA SEMNALUL: Silviu Iliuta–cronicipebune

Ia carti, sunt bune la facut cornete! SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

 

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

 

The post Tanti Dancila si “imunoglobina”. appeared first on Cronici pe bune.

Cum reactioneaza lumea cand pica Telekom.

Sfarsitul lumii nu mai e cu dragoni, cu guri de foc, cu ape dezlantuite si cutremure. Sfarsitul lumii noastre e cand pica semnalul la telefon.

(ASTA E PAGINA MEA: Silviu Iliuta–cronicipebune)

Silviu Iliuta

Pentru domnii de la Telekom: uitati cum e pentru in om dependent de Facebook sa ramana fara intenet.

Azi eram bagat tot in telefon, prins total de facebook. Parcam masina si dadeam un like. Maniac…

Am zgariat-o si mi-a parut rau. Ieri am rupt oglinda cand dadeam share. Mi-am dat seama ca sunt obsedat de condus si am hotarat ca de maine sa circul cu metroul.

Am ajuns la locul acela in care merg in fiecare zi. Am uitat cum ii spune. Acolo unde stau 7-8 ore. Imi amintesc eu.

Am postat poza cu cafeaua, facuta cu colegul meu. Mi-am amintit: „la munca” ii zice.

Patru like-uri. Cinci. Imi dau seama ca poza de azi cu cafeaua nu e foarte buna. Probabil lumina e proasta, sau nu am model la spuma. Ceva am gresit grav! Mai bine luam o poza de pe net.

George si-a luat masina noua, are 40 de like-uri, vecina de la 4 a pus o poza noua cu catelul in baie. Prietena cea foarte frumoasa a iubitei mele are poza de la sala si un text inteligent: „Voi ce facetzi?” Ce pacat ca nu ii pot da like.

Ma cam deranjeaza un individ, in timp ce scotocesc prin pozele prietenei iubitei. Nu imi amintesc cine e.

Sunt ok si pozele cu ea de la sala, dar cele din concediu, de la mare sunt cele mai tari, dupa parerea mea. De aia si are 4500 de like-uri la una. Vad ca a incercat si o postare cu o carte. 3 like-uri si un share. Al meu.

In pauza de pranz ies la restaurant cu colegii. Doamne, ce bine arata pastele de pe masa alaturata! Le cer voie sa fac o poza pentru „reteta” si postez. O sa fac ceva curajos: nu ma uit la numarul de like-uri pana nu termin de mancat!

Peste douazeci de secunde.

Am un like. De la iubita.

Ma intorc trist la birou si ma uit la glumele zilei. Ce banucuri slabute! Dau share la unul. 14 like-uri in 10 minute. Ma mai inveselesc.

Omul ala ma tot deranjeaza, asta e vestea proasta. Vestea buna e ca mi-am amintit cine e: seful meu.

Imi dau demisia, nu e un birou bun la care sa stai pe facebook. O sa imi caut ceva de munca de acasa.

In timp ce merg spre metrou, vad un o poza cu o umbrela. Alta. Ploaie. Picaturi. In zece minute, tot facebook-ul e plin cu poze cu ploaie. Dau share uneia, imi dau seama ca sunt ud pana la piele si cobor la metrou.

Intru pe usa, prietena mea e suparata. Stiu asta pentru ca e in pragul usii, cu telefonul in mana, si imi trimite „sad face” pe mesagerie :(.

Ma uit la ea si ii trimit si eu pe chat: „K s-a int?” Zambet :).

Aflu ca nu i-am dat like la postarea cu hainele pe care le poarta azi.

Arunc repede un „scz” pe chat.

Ma priveste fix si scrie: „It’s not enough!”

Intreb: „Csf?”

Raspunde: „Csf? N.ai csf!”

O invit la masa in bucatarie. Pozam mancarea, o postam, punem telefoanele alaturi si vorbim pe chat. Abia astept sa termin masa ca sa pot cauta ce au facut prietenii mei azi. Doua ore stau pe facebook.

„Vii in dormitor?” imi da mesaj.

„Nu acum. Mai am treaba.”

Baga telefonul sub masa si face o poza cu picioarele ei. Imi trimite. Nu poarta chiloti…

Se uita in ochii mei.

„Deci?”, intreaba pe chat.

„Deci ce?”

„Acum ma bagi in seama?”

„Da. Astept sa postezi. De pe mesagerie nu pot da share.”



INCA MA MAI GASITI AICI, CAND NU PICA SEMNALUL: Silviu Iliuta–cronicipebune

Ia carti, sunt bune la facut cornete! SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

 

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

 

The post Cum reactioneaza lumea cand pica Telekom. appeared first on Cronici pe bune.

Imi caut perechea! (24)

Crede-ma, botic mic, el deja sufera cand citeste asta. Ca noi toti, de altfel.

 

Sau: „Andrei, stai linistit, tu esti programat din luna mai pana in iunie, la final. La vara am programat in baiat din Brasov, apoi in toamna sunt niste gemeni din Arad. tu pregateste-te cu cascaval ca nu-s ieftina!”

 

Postarea ei va arata asa: „Iubi meu frumos, inimioare, si eu iubesc iubirea care iubeste iubindul dintre noi, patru inimioare, abia astept sa ne iubim iubind, 14 inimioare rosii mari si in semn de floare, invata sa scrii, sticker maciuca in cap, altfel eu plec cu altul, sticker cu in deget aratator care intra in gaura unui covrig.”

Asa frumos ai zis-o, Simona draga! Te-ai gandit vreodata sa scrii o carte de dragoste? La nivel de success, ai putea fi o a doua Jiji Becali sau chiar Vanghelie.

Like&follow pe FACEBOOK  Silviu Iliuta–cronicipebune

Daca promiti sa taci si sa nu scrii, iti trimit eu 4-500 de baieti..

Am in prieten de la oras su patretele sulla burta. Dar nu venire che lui ii plac ragazzele con creiero in cappo, non con polenta. Mamaliga, vruto sa zico io. Tu comprendes?

 

Citeste si: CRONICA „50 SHADES OF GREY”-PARTEA A TREIA.

INCA MA MAI GASITI AICI: Silviu Iliuta–cronicipebune

Ia carti, sunt bune la facut cornete! SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

 

Fragment:

„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.

La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.

Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.

– Sărut-mâna, domnule Iliuță!

Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.

– Bună.

– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.

A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?

La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că

într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.

– În părculeţul din spate?

– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.

– Ți-a prins bine la creștere…

– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.

– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!

– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!

Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!

La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!

– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.

Pi*da mă-sii de viață!”

 

The post Imi caut perechea! (24) appeared first on Cronici pe bune.

A fost Oscar.

Americanii astia sunt absolut nebuni! Nu dau premii dupa numarul de violuri dintr-un film. Nici dupa cel de sinucideri sau de avorturi. Nici nu premiaza cu Oscar filme care vor fi intelese de maxim 3 oameni. Inconstienti americanii, nu ca aia de la festivalurile europene! Asa ca ma uit cu placere.

The Darkest Hour

Gary Oldman e genial, pentru el ma uit si sper sa castige. In timp ce juca rolul lui Churchill a fumat peste 400 de trabucuri, („m-am intoxicat cu nicotina”), si a stat pe scaunul real al lui Churchill, din refugiul subteran. „Scaunul avea zgarieturi in piele, facute de unghiile lui Churchill.” Treaba asta m-a impresionat.

„The Shape of Water”-favorit la premiul pentru cel mai bun film.

Este povestea de dragoste dintre o femeie care se ocupa de curatenie si un peste. Nu e ce va ganditi, pestele e o creatura de statura unui om, oarecum bipeda, tinuta captiva de guvernul american. Si pestele, culmea, n-o bate. Altfel, imi adduce aminte de „Omul-amfibie„, numai ca Bobby din Dallas era mai simpatic decat carasul asta.

Pagini de Facebook: Silviu Iliuta–cronicipebune

„The Post”

Meryl Streep a ajuns la a XXI-a nominalizare la Oscar si apare pentru prima data intr-un film regizat de Speilberg. Pana acum el a preferat dinozaurii si pe ET, dar se pare ca spre sfarsitul carierei a ajuns sa distribuie si actori in rolurile principale.

In „The Post” este vorba despre sefa celui mai tare ziar din America. Cum ar veni sa se faca la noi un film despre Evenimentul Zilei, sa zicem, din anii ’90. Iar in locul lui Carstoiu sa joace o gaina care naste pui vii.

In sfarsit, avem si noi niste romani cu sanse la Oscar! La categoria, „cel mai bun film strain”, candideaza „On Body and Soul”, baietii aia cu marele hit „Super femei”. Ma gandesc ca au scris vreo piesa despre bikini si femei la plaja, iar niste straini au numit filmul dupa ei. Ma dezumflu putin cand aflu ca nu e vorba despre trupa noastra. Romanii astia nu sunt apreciati la adevarata lor valoare.

Rochiile sunt faine, dar se simte ca  n-a trecut criza nici la ei. Cele mai multe n-au avut bani de rochii intregi.

Paginile mele de Facebook pentru poze cu catei:): Silviu Iliuta–cronicipebune

Telespectatorii Digi 24 stiu engleza, pentru ei nu sunt dublate premiile. Pe Digi Film traduce o doamna, intr-un fel de limba romana.

Desi e in Los Angeles, cred ca e totusi frig la ceremonie. Posibil sa nu fi platit caldura, de cand Weinstein nu mai baga bani.  Woopie Goldberg  e singura care s-a imbracat bine, cu izmenele pe sub rochie.

Din cand in cand prezentatorul isi intreaba invitatii unde isi tin statuetele Oscar castigate in anii trecuti. Unul a raspuns ca pe undeva prin casa,  langa patutul copilului, iar altul ca in garaj. Exact cum imi pastrez eu muraturile.

„Call me by your name”

Un film despre un adolescent care isi descopera sexualitatea, jucat de un actor care avea voie sa vina singur la ceremonie numai daca se intorcea acasa pana la ora 23.  Asa ca a trebuit  sa vina cu mama.

I NCA MA MAI GASITI AICI: Silviu Iliuta–cronicipebune

Prima gluma buna a prezentatorului Jimmy Kimmel: „Oscar e un baiat cu mainile la vedere si nu are penis. Avem nevoie de mai multi prin oras.”

Apoi continua sa glumeasca despre hartuirea sexuala si Weinstein, iar oamenii din sala rad. Incearca sa faci asta in Romania, pe o pagina de facebook!

Paginile mele de Facebook pentru poze cu catei:): Silviu Iliuta–cronicipebune

Oscar pentru rolul secundar

Sam Rockwell care a multumit tuturor oamenilor din univers, dar mai ales iubitei sale, care „este ca focul”. Asta e, toti ne ardem mai devreme sau mai tarziu

Premiul pentru machiaj

Celor care au reusit sa il transforme pe Oldman din asta… in asta.

Daca s-ar face o reclama, ar fi: cum sa te ingrasi 50 de kilohgrame in numai 4 ore de machiaj. Fantastic! Uite-l pe Gary Oldman intr-o pauza de filmare. Cum sa nu-l iubesti, ha?!

Am gresit si am dat cateva secunde pe Digi Film. Traducatoarea: „Copii mei sunt gata unei petreceri ce nu a fost asa de mare… „ Surzesc si propun ca la anu’ sa facem cheta prin care sa strangem destui bani pentru o traducatoare.

Cea mai buna scenografie

Pentru „Shape of water”, filmul romantic, intunecat si plin de intelepciune despre pestele care-si depune icrele intr-o menajera americana.

Cele mai bune costume-„Phantom Treat”



Premiul a fost prezentat de Eva Marie Saint, in varsta de 93 de ani, care a ținut un scurt discurs. „Sunt mai bătrâna ca premiile Oscar”. Si, in caz ca va intrebati, doamna nu s-a bagat in fata pe nicio lista pentru vreun transplant de rinichi.

Cel mai bun documentar de lung metraj-„Icarus”.

Un film despre dopajul folosit de atletii rusi, nesabotat la timp de Putin.

Scurt metraj documentar: “Heaven Is a Traffic Jam on the 405”

Actor in rol secundar: Sam Rockwell, “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”

Actrita in rol secundar: Allison Janney, “I, Tonya”

Animatie: “Coco”

Scenariu original: „Get out”.

Cea mai buna imagine-„Blade Runner:2049”, Roger Deakins-nominalizat a paisprezecea oara.

Cel mai bun scenariu adaptat-„Call me by your name.”

Scurt metraj de animatie: “Dear Basketball”

Cel mai bun film intr-o limba straina

„O femeie fantastica”, Chile. Un film despre un fel de Monica Gabor, indragostita de un barbat cu 20 de ani mai mare, Irinel Columbeanu. Numai ca personajul jucat de actrita din film este indragostita de tot omul, nu doar de portofelul sau.

Ca sa intelegem si noi, europenii, cam cat inseamna publicul pentru americani:  Jimmy Kimmel si Gal Gadot-Varsano, actrita care o joaca pe Femeia Fantastica, si Emily Blunt au mers in cinematograful din apropiere si au impartit hot dog. Unul dintre spectatori, ales la intamplare, a prezentat in moment din gala, in direct din cinema. Cam atat.

Cea mai buna coloana sonora-„The shape of water”, Alexander Despla

Cea mai buna regie-pentru „Shape of water”, Guilermo del Toro, la primul Oscar. A si plans putin.

Cea mai buna actrita in rol principal: Frances McDormand („Three billboards outside Ebbing, Missouri”)

Cel mai bun actor in rol principal: Gary Oldman, „Darkest Hour”. Evident!

Cel mai bun film: prezentat tot de cei care au incurcat premiul anul trecut-Faye Dunaway si Warren Beatty. Semn ca americanii nu-si ingroapa idolii. Castigator: „Shape of water.”

 

 

Citeste si: CRONICA „50 SHADES OF GREY”-PARTEA A TREIA.

INCA MA MAI GASITI AICI: Silviu Iliuta–cronicipebune

Ia carti, sunt bune la facut cornete! SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK





FRAGMENT:

„Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.

M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.

I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.

Mătuşa ta mi-a zis:

– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!

Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.

NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.

NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.

Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.

Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.

Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.

– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:

– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!

Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.

Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.

CARTI, DE AICI.

UPDATE 4:57 Cel mai bun montaj – ”Dunkirk” (Lee Smith).

UPDATE 4:53 Cele mai bune efecte vizuale – Blade Runner 2049.

UPDATE 4:40 Cel mai bun film animat – ”Coco”.

The post A fost Oscar. appeared first on Cronici pe bune.

Horoscop pe bune. Saptamana 5.03-11.03-numai pentru fete

Berbec

Primiti cadou o caciula de oaie. O adorati.

Taur

Mergeti la o mega-petrecere de 8 Martie si va imbatati. Probleme incep a doua zi, de dimineata.

Gemeni

Primiti un cadou foarte frumos de 8 martie: un partener. Vi-l face bunica, care il plateste sa va scoata in oras.

Rac

Familia se organizeaza si va face cadoul perfect: spala ei vasele.

Leu

Nu va gasiti locul nicaieri. Din cauza ca v-a iesit un cos pe fund.

Fecioara

Va cauta iubirea voastra din liceu, care va anunta ca a divortat. Va intalniti si arata aproape la fel ca atunci, doar ca a chelit, are burta si plange non-stop.

Balanta

Primiti cadou niste bani. Vreo 50 lei. Mai puneti voi ceva si va faceti cadou un parfum, 2 bijuterii si pantofi.

Scorpion

Prietena cea mai buna va face cadou un dildo negru, de 38 de cm.

Sagetator

Castigati la loto. 36 de lei, dar e un inceput.

Capricorn

Sunteti confuzi. Nu stiti daca e luni sau joi si nici daca e dimineata sau seara. Beti mai putin.

Varsator

Incepeti o dieta noua. Renuntati la ea dupa jumatate de zi.

Pesti

Va petreceti tot timpul liber la piscina. Saptamana viitoare poate va remarca si instructorul.

de Alina Mirt

Paginile mele de Facebook pentru poze cu catei:): Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: CRONICA „50 SHADES OF GREY”-PARTEA A TREIA.

INCA MA MAI GASITI AICI: Silviu Iliuta–cronicipebune

Ia carti, sunt bune la facut cornete! SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK





FRAGMENT:

„Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.

M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.

I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.

Mătuşa ta mi-a zis:

– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!

Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.

NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.

NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.

Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.

Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.

Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.

– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:

– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!

Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.

Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.

CARTI, DE AICI.

 

The post Horoscop pe bune. Saptamana 5.03-11.03-numai pentru fete appeared first on Cronici pe bune.