Silviu Iliuţă's Blog, page 313
April 13, 2018
Zuckerberg fura apa dacilor liberi!
Oamenii astia glumesc, dar, pe Zamolxe, stiti cati daci liberi gandeac asa?
Radeti voi, da’ chiar nu e de ras! Dacii liberi chiar sunt magici. Sa va spun ce am patit eu:
Inainte eram un ignorant si faceam misto ieftin de cate ori vedeam postarile dacilor liberi. Radeam ca fraierul cand vedeam postari despre Napoleon, care a fost dac, si despre faptul de Decebal a inventat curentul electric. Eram un prost.
Pana cand descoperirile unui renumit grup de cercetatori italieni si englezi de la renumita universitate Vide Le au schimbat tot ce stiam despre daci.
La cateva sute de metri de Sarmisegetusa Regia, a fost descoperit un oras intreg apartinand civilizatiei dacice. I se spunea Sarmisegetusa Photoshopia.
“In centrul asezarii, la trei metri sub pamant, am facut o descoperire mai importanta decat Marile Piramide din Giizus!” a declarat Adobe Fake, renumit argheolog si asteolog.„Am sapat pana am descoperit in loc patrat, ca o sufragerie. Sufrageria aceasta a apartinut lui Gerula, iar sub semineu, ingropata in pamant, am gasit aceasta bratara dacica, care i- apartinut sotiei lui Gerula, Inventia.”
like&follow pe Facebook Silviu Iliuta–cronicipebune
La prima vedere nimic special, au mai foat descoperite multe. Dar la a doua vedere, am gasit pe ra inscriptia CARTIER pe ea. Am trimis imediar bratara la biblioteca din Alexandria si am primit confirmarea: bratara dateaza din 2010 E.N.! Ceea ce inseamna ca Gerula Fictivus, renumita capetenie, a calatorit in timp, a cumparat bratara CARTIER, apoi s-a intors la timp pentru ziua de nastere a sotiei, dupa care a plecat sa se bata cu generalul roman Iullius Caisus al II-lea. Si cuvantul CARTIER este dacic, insemna vecinatate. Poate ca ei au dat si numele firmei de bijuterii, cine stie?”
Pentru mine, Silviu Iliuta Necredinciosul. vorbele cercetatorului au fost ca un pumn in fata, ca un urlet si o tragere de maneca, ca si cum o voce suava, dar grava, mi-ar fi spus:
-Ba, Silviu, alatura-te dacilor de pe net, nu mai rade ca prostu’ de ei! Sustine cauza!
Asa ca, dragi daci liberi, m-am deplasat si eu in Sarmisegetusa Photoshopia, am efectuat o cautare pe internet si am gasit portalul prin care dacii calatoreau in timp. (Doar ca o paranteza, cuvantul internet a fost inventat de daci, vine de la inter netix, adica intre neturi, ceea ce sugereaza ca sunt main multe interneturi, deci si universuri paralele. Dar stati linistiti ca descoperirea asta nu inseamna ca o sa platim internetul in toate!)
Dovada ca dacii calatoreau in timp. Priviti obiectul rotund in ambele poze:
Oricine priveste aceste doua fotografii, prima luata dintr-un film si a doua de la Sarmisegetusa, poate vedea clar asemanarea portii stelare cu altarului dacilor. Da! Dacii calatoreau in timp prin aceasta poarta stelara, mergeau in viitor, cumparau bratari, vindeau viezuri si branza, regizau seriale ca Stargate si ce mai faceau ei pe acolo. Numai ca ei se aruncau in poarta rotunda, nu ca in film cand isi luau avant. Erau inteligenti, era si mai usor asa, ca intr-o poarta stelara pe pamant se poate arunca oricine, chiar si in betiv care se impiedica de bolovanii din jur.
De acum nu ma mai indoiesc niciodata ca dacii sunt la originea fiecarui lucru inventat pe lumea asta si, daca vreunul dintre voi este un dac care a calatorit in timp, vreau doar sa il rog un singur lucru: se poate sa calatoriti putin prin anii 1945, in vreema lui Petru Groza, si sa faceti sa nu mai existe urmasii PSD, ca el sa nu se mai nasca? Va rog sa ma ajutati, doar daca nu e un efort prea mare, ca si dacii astia au limitate calaroriile in timp. Sau e cu abonament lunar, nu stiu cum merge.
Multumesc!
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
La 40 si putin de ani esti fix la jumatate. Nedefinit.
Prea tanar pentru a plange sau rade la amintiri. Si prea batran ca sa nu ai mii de amintiri la care sa iti vina sa plangi sau sa razi.
La 40 de ani esti jumatate armasar si jumatate martoaga. Desi in mintea ta te crezi inca un armasar, copiii incep sa te vada ca pe o martoaga.
E dubios.
Cea mai trista zi a vietii mele de pana acum, in ceea ce priveste varsta, a fost acum cateva veri, prin 2015, cand urcam intr-un lift cu o fata superba. Cam 20 de ani, model pe orice podium al lumii, dar nu din ala uscat si ofilit, mirosind extraordinar, bucle blonde, fusta scurta, picioare pana la Cer si ochi de caprioara flamanda. Genul cu care ai vrea sa stai doua ore in lift, apoi sa schimbati numere de telefon.
-Sarutmana, domnule!
Si te loveste! Prima lovitura de ciocan vine in moalele capului.
Doare.
-Buna.
-Eu sunt fata lui Relu, nu ma recunoasteti? Caut un apartament in zona. Eram mica atunci cand ne-am mutat din cartier. Stateati la mansarda, la casa de peste drum, iar eu la blocul de langa.
A doua lovitura este direct in organul genital. Tare, drept la tinta.
Brusc, iti dai seama ca, oricat de armasar te-ai crede, ai 40 de ani de istorie in spate. Pruncii pe care ii vedeai acum aproape 20 de ani au intrat la Facultate si iti zic „sarutmana, nenea”?
-Domnule, mergeati la strand cu mine si cu tata, pana sa ne mutam. Mai stiti? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitura. Caprioara a lovit drept in suflet, cu cel mai ascutit cutit care s-a inventat vreodata: cuvantul.
-E bine! Hai la noi, o sa e bucure sa te vada.
-Vin! Cum sa nu! Ce imi placea cand ma dadeati in leagan!
La 40 de ani, incepi sa te hranesti din amintiri.
Mintea ta face, fara sa vrei, primul pas spre „ce bine era pe vremea mea!”
-Hai, intra! Cred ca mai avem cacao cu lapte.”
CARTI, DE AICI.<
The post Zuckerberg fura apa dacilor liberi! appeared first on Cronici pe bune.
April 12, 2018
Jurnalul Vasilicai Dancila. Data stelara 20-18.
ORA 9. (SAU CE VINE DUPA 7)
M-am trezit cu gandul azi la tara care are nevoie de mine, care vrea sa le rezolv problemele care nici nu stie ca le are. Asa ca m-am spalat pe dinti.
ORA 10 SI 20, APOI 2 MINUTE.
Cand imi beau cafeaua, ma gandesc ca stilistul asta nou ma imbraca destul de bine. Materiale fine, ciucurei, exact ce imi trebuie sa ies pe usa.
ORA 10 SI 20, APOI 8 MINUTE.
Stai! Ma intorc. Era perdeaua din dormitor. Nu ma mir ca imi placea atat! Am gusturi bune, eu am ales-o. Aleg sa o dezbrac si sun specialistul care il am in imagine.
-Ai un dressing nou de la partid. Nu e frig, deci alege sacori si fusta de primavera, pe umerase, intre numerele treizeci si patruzeci.
ORA UNU SI DOI
Inca incerc sa imi dau seama ce a vrut sa spuna cu “treizeci”.
ORA UNU SI DOI, PLUS ZECE MINUTE
Sun o prietena, pe Grapini.
-Fata, ce e treizeci? Care numar este asta, pentru ca specialistii mei sunt plecati prin tara si mi-e rusine sa il deranjez pe Liviu de la Andry Birds pentru atata lucru.
-Treizeci? Suna cunoscut. Am impresia ca e un SASE si o cifra ZERO la capat.
Asta inseamna sa fii premier! Chiar daca nu stii ceva, intrebi si specilistii care ii ai stie. Iau pe mine costumul cu numarul 60 si plec. E bun stilistul meu, imi aduc aminte ca aveam si eu o haina asemanatoare, am in flash back sau cum ii zice, cu mine uitandu-ma in oglinda de la baie si vazandu-ma imbracata cu fusta asta.
ORA DOI.
Mi-a venit rezultatul testului de inteligenta care l-am facut ieri. De fapt nu mi-a venit, ci am citit pe internet ca l-a publicat cineva.
Slava Domnului, e negativ!!!” Maine imi ia sange ca sa il mai fac o data.
ORA DOI PLUS DOI, ADICA TREI
Convoc o sedinta de guvern pentru situatia euro care am inteles ca a e o situatie de urgenta ca au sunat baronii locali ca au scazut euro la ei in buzunare. Aceasta problema va fi rezolvata imediat de specialistii mei din Teleorman, impreuna cu soferul domnului Dragnea,care ne-a dat in plic sumele ce trebuie sa plece spre baroni.
ORA CINCI SI CINCI SI INCA CINCI MINUTE. (AM NUMARAT LINIUTELE DE PE CEASUL DE PE PERETE)
Este momentul sa iau o decizie importanta pentru tara! Sunt premier! Sunt cea mai puternica femeie din Romania. Asa ca imi iau inima in dinti si comand:
-Si o portie de vita cu orez, va rog! La Guvern, da.
ORA ZECE SI ZECE, ADICA ORA NOUASPREZECE
Sunt putin obosita si apasata de problemele tarii, asa ca ma intend putin la birou. Intra Liviu.
-Vasilico, pot sa te intreb si eu ceva?
-Normal, sefu; doar stiti ca puteti. Vreti sa va spun cum am rezolvat problemele tarii, care oamenii nici nu stiau ca le au? Banii de investitii?
-Nu, Vasilico,daca ai primit plicul, nu trebuie sa iti bati capul. Decat ziceam sa te intreb de ce scrie mare pe haina ta NUMARUL 60?
O, Doamne, ce destept e seful! De aia e el Prim Ministru si eu nu!
MA INTORC ACASA
Mai scriu si maine in jurnal. de la ora 9 pana la 20 plus unu sunt 18 ore. Cat sa rezist si eu sa lucrez pentru tara? Am nevoie de odihna! Oare de ce nu am perdea la baie?
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
La 40 si putin de ani esti fix la jumatate. Nedefinit.
Prea tanar pentru a plange sau rade la amintiri. Si prea batran ca sa nu ai mii de amintiri la care sa iti vina sa plangi sau sa razi.
La 40 de ani esti jumatate armasar si jumatate martoaga. Desi in mintea ta te crezi inca un armasar, copiii incep sa te vada ca pe o martoaga.
E dubios.
Cea mai trista zi a vietii mele de pana acum, in ceea ce priveste varsta, a fost acum cateva veri, prin 2015, cand urcam intr-un lift cu o fata superba. Cam 20 de ani, model pe orice podium al lumii, dar nu din ala uscat si ofilit, mirosind extraordinar, bucle blonde, fusta scurta, picioare pana la Cer si ochi de caprioara flamanda. Genul cu care ai vrea sa stai doua ore in lift, apoi sa schimbati numere de telefon.
-Sarutmana, domnule!
Si te loveste! Prima lovitura de ciocan vine in moalele capului.
Doare.
-Buna.
-Eu sunt fata lui Relu, nu ma recunoasteti? Caut un apartament in zona. Eram mica atunci cand ne-am mutat din cartier. Stateati la mansarda, la casa de peste drum, iar eu la blocul de langa.
A doua lovitura este direct in organul genital. Tare, drept la tinta.
Brusc, iti dai seama ca, oricat de armasar te-ai crede, ai 40 de ani de istorie in spate. Pruncii pe care ii vedeai acum aproape 20 de ani au intrat la Facultate si iti zic „sarutmana, nenea”?
-Domnule, mergeati la strand cu mine si cu tata, pana sa ne mutam. Mai stiti? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitura. Caprioara a lovit drept in suflet, cu cel mai ascutit cutit care s-a inventat vreodata: cuvantul.
-E bine! Hai la noi, o sa e bucure sa te vada.
-Vin! Cum sa nu! Ce imi placea cand ma dadeati in leagan!
La 40 de ani, incepi sa te hranesti din amintiri.
Mintea ta face, fara sa vrei, primul pas spre „ce bine era pe vremea mea!”
-Hai, intra! Cred ca mai avem cacao cu lapte.”
CARTI, DE AICI.<
The post Jurnalul Vasilicai Dancila. Data stelara 20-18. appeared first on Cronici pe bune.
Facebook va fi pe bani!
Cred ca am primit azi vreo 20 de mesaje in care eram anuntat ca Facebook va fi pe bani si ca, daca nu voi trimite mesajul la 18 prieteni va fi nasol de tot, un fel de sfarsitul lumii sau a doua cadere a Constantinopolului. Si cum ca daca scrii BFF pe pagina ta si nu se inverzeste, e jale! Ti se strica muraturile la boxa si se arde ciorba pe foc.
Celor care TOOOOOT trimit mesajul asta le spun ca e perfect adevarat. Eu am platit azi la ora 14 abonamentul pe un an si am reducere de 15%. L-am sunat pe Carlos, directorul de la ei, si i-am zis ca-s client fidel, ca trimit de fiecare data la 10 prieteni mesajele acelea naspa, in care suntem anuntati ca daca nu trimitem, murim. Apoi i-am spus lui Carlos ca am participat la un concurs, nu am timp chiar de toate, dar am pus si eu AMIN atunci cand Jiji Becali a dat o masina. De telefoanele Andrei am aflat prea tarziu. Cand a aflat Carlos cat sunt de idi… de fidel l-a sunat pe Zuckenberg, care era la o audiere de rahat in Senatul American. I-a raspuns pe SMS, cand ii tot puneau aia intrebari si i-a zis asa:
-Cine, ma, Carlos? Silviu? Pai il stiu pe ala! Mereu pune la profil cacaturile noastre, e oaia perfecta! Hai sa ii dam reducere de 15% in prima luna de Facebook.
Pe scurt, asa am obtinut reducerea! Intre timp, Carlos mi-a propus sa fiu si dealer Facebook, pe langa faptul ca m-a facut dealer si pentru niste pastile care te fac sa slabesti 50 de kg. in 10 zile. Asa ca am o veste foarte tare pentru voi, daca nu sunteti grasuti: NU MAI DISTRIBUITI MESJAUL ALA, va dau eu Facebook la reducere!
Daca bagati maine banii in contul INGB0000SUNTIDIOT0047, beneficiati de reducere de 20% la tot ce inseamna Facebook, mai putin la Messenger, unde veti avea reducere doar de 15%. Daca imi dati mesaj cu textul “sunt prost gramada”, va aplic inca 5% reducere. Bonus, in pachet, veti primi optiunea TAG si optiunea SHARE gratuite in primele TREI LUNI!
Daca luati abonamente mai mari de 500 de Euro, varianta business-cu optiunea de postat poze porno inclusa, nu mai bagati banii in cont! Sunati si vin eu la usa. O sa vedeti ca nu va mint si ca de maine veti avea Facebook gratis.
Putina incredere, ce naiba!
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
La 40 si putin de ani esti fix la jumatate. Nedefinit.
Prea tanar pentru a plange sau rade la amintiri. Si prea batran ca sa nu ai mii de amintiri la care sa iti vina sa plangi sau sa razi.
La 40 de ani esti jumatate armasar si jumatate martoaga. Desi in mintea ta te crezi inca un armasar, copiii incep sa te vada ca pe o martoaga.
E dubios.
Cea mai trista zi a vietii mele de pana acum, in ceea ce priveste varsta, a fost acum cateva veri, prin 2015, cand urcam intr-un lift cu o fata superba. Cam 20 de ani, model pe orice podium al lumii, dar nu din ala uscat si ofilit, mirosind extraordinar, bucle blonde, fusta scurta, picioare pana la Cer si ochi de caprioara flamanda. Genul cu care ai vrea sa stai doua ore in lift, apoi sa schimbati numere de telefon.
-Sarutmana, domnule!
Si te loveste! Prima lovitura de ciocan vine in moalele capului.
Doare.
-Buna.
-Eu sunt fata lui Relu, nu ma recunoasteti? Caut un apartament in zona. Eram mica atunci cand ne-am mutat din cartier. Stateati la mansarda, la casa de peste drum, iar eu la blocul de langa.
A doua lovitura este direct in organul genital. Tare, drept la tinta.
Brusc, iti dai seama ca, oricat de armasar te-ai crede, ai 40 de ani de istorie in spate. Pruncii pe care ii vedeai acum aproape 20 de ani au intrat la Facultate si iti zic „sarutmana, nenea”?
-Domnule, mergeati la strand cu mine si cu tata, pana sa ne mutam. Mai stiti? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitura. Caprioara a lovit drept in suflet, cu cel mai ascutit cutit care s-a inventat vreodata: cuvantul.
-E bine! Hai la noi, o sa e bucure sa te vada.
-Vin! Cum sa nu! Ce imi placea cand ma dadeati in leagan!
La 40 de ani, incepi sa te hranesti din amintiri.
Mintea ta face, fara sa vrei, primul pas spre „ce bine era pe vremea mea!”
-Hai, intra! Cred ca mai avem cacao cu lapte.”
CARTI, DE AICI.<
The post Facebook va fi pe bani! appeared first on Cronici pe bune.
Cum platesti o amenda in Romania.
-Nu la mine! La doamna, in spate.
Doamna din spate este o frunte, abia vizibila de dupa monitorul modern, model 1990.
-Da, va rog! striga ca sa acopere zgomotul calculatorului.
Inca nu o vad, dar, in fond, am vorbit de atatea ori singur ca nici nu mai conteaza ca vorbesc cu o frunte.
-Pentru o amenda, zic. Am platit-o pe loc, apoi mi-ati trimis prin posta sa o platesc iar, v-am trimsi dovada. Acum v-am trimis iar dovada, am platit-o iar, trebuie sa imi iau banii inapoi si am si dovada originala.
-Cui ati trimis dovada?
-Am fost aici si mi-ati dat o adresa de email.
-Daca ati trimis dovada la mine, nu e la mine, e pe scari jos, la subsol, ultima camera pe dreapta.
Subsolul arata frumos, ca la Venetia. Doar ca nu este apa. Dar a fost, chiar de curand, judecand dupa urmele de pe pereti si dupa vietuitoarele care inca se mai zbat pe podea.
-A nins! Imi zice un domn cu ochelari. Cand ninge, e inundatie si face condens.
Imi fac loc printre teancurile de dosare, depozitate direct pe podea, oamenii care astreapta pe la usi, si ajung la ultima camera.
O doamna mica de inaltime, pe nume Elena, isi odihneste cateva felii de chec pe alt teanc de dosare. Pe pereti sunt tot felul de hartii, pe care cred ca ar trebui sa le citesc eu, dar si calendare cu masini, doua icioane si un calendar ortodox. Imi ramane in cap anuntul: „aici nu se primesc atentii”.
-Buna ziua, am mai fost la dumneavoastra acum o luna. M-au trimis iar de la etajul 2.
-In ce problema?
-Am platit pe loc o amenda, am chitanta si am trimis pe email dovada platii. Asa mi-ati spus atunci, asa am facut. Si am platit-o de 2 ori, ca era cu somatie, asa ca am venit sa iau banii inapoi.
-Sigur? La Sectorul 6?
-La Sectorul 6.
-Pe ce nume?
-Iliuta. Puteti cauta in casuta de email.
Doua minute grele de sfortare, scancete si usoara transpiratie, urmate de un oftat lung.
-Adriane! Adriane!
-Doua minute ca-s ocupat.
Nea Adrian, un domn pe la 55-60 de ani, pare seful departamentului. Imi dau semaa dupa mersul sau leganat si aerul care spune: „iar trebuie sa rezolv ceva, in pana mea! Daca nu il aveati voi pe Adrian, beleati… „ Se apropie increzator de calculator, cam cum m-as apropia eu de bomba atomica de la Hirosima.
-Numele?
-Iliuta.
Alte doua minute de tensiune. Nu mai suport asteptarea asta, ma omoara.
-Sigur ati trimis la noi?
-O am si acum in emailuri trimise. V-o arat?
Nea Adrian e concentrat, munca lui presupune multa responsabilitate si atentie. Asa ca scoate limba printre buze, asa cum face cainele meu cand moare de sete. Si doamna Elena este nervoasa, a lichidat deja prima felie de chec si a umplut dosarele din 2018 cu firimituri.
-Iar s-o fi stricat ceva la astia cu calculatoarele. Sa-l chem pe Sergiu.
-Dar nu e problema, zic. Va mai trimit dovada platii o data, sa nu ne complicam.
-Pai daca tot ati ajuns la noi, cum sa mai trimiteti o data si veniti iar? Stati sa vina calculatoristul, ca e alt departament. La ce sector ati luat amenda?
-La 3. Probabil ca politistul a depus-o acolo. Puteti vedea in retea?
Spun asta, dar regret in secunda urmatoare, pentru ca doamna Elena si domnul Adrian ma privesc ca pe un extraterestru. Sau ca pe ultimul om. Pe acolo.
Imi repar imediat greseala si ma pedepsesc in gand. Diseara n-o sa imi dau voie sa beau bere.
-Lasati, va mai trimit acum o data emailul… Gata!
Pe usa intra Sergiu, un tanar imbujorat, la vreo doi ani distanta de pensionare.
-Sergiule, domnul a trimis acum un email la noi cu chitanta, ca cica a mai platit o data o amenda.
-De doua ori, completez. Asta e a treia oara practic cand imi ar trebui sa o platesc.
-O sa faceti cerere si va luati banii inapoi peste cateva luni. Nu e problema!
-In fine, banii se recupereaza! zice nea Adrian. Sergiule, domnul a trimis acuma un mail si nu intra.
Sergiu ma priveste pentru prima data in ochi, ma analizeaza cateva secunde bune si spune:
-Ce faci, Eleno, nu mai imparti cozonac cu nimeni, ai?
-E chec, mai, stiam ca esti la cura. Hai ca iti dau, rezolva-l mai intai pe domnul ca ma ia de cap cu calculatoarele astea.
-Uitati, am dat de pe telefon.
Le arat telefonul.
-Verificati daca a intrat sa nu mai ajung acasa si sa mai primesc inca o data amenda…
-Ati trimis de pe telefon? se mira Sergiu.
-De pe telefon ati trimis? repeta Elena.
-De pe ce telefon? zice si Nea Adrian.
Al meu.
Pauza.
…
Iar pauza.
Oftat, gafait, expresie de ingrijorare.
-Ce telefon e? rupe tacerea Sergiu.
N-am putut sa ma abtin si am zis:
-Samsung.
-O avea parola! ma repede Sergiu.
-1234.
Iar nu m-am putut abtine.
-Noi avem niste protocoale, unele emailuri sunt blocate de sistemul nostru, ca sa zic asa.
-Adresa de email pentru „relatii cu publicul” e blocata?
-Unele. Am mai observat ca mai face figuri, mai ales cand se trimite de pe telefon.
-Haideti sa imprimam undeva, ma duc eu cu dovada pe care mi-ati cerut-o pe email, o imprim si v-o aduc. La ce etaj este un copiator?
-E aproape.
-Cum treceti strada, o luati in dreapta si mergeti cam…
-Cam doua statii, completeaza Elena. Langa magazinul ala mare de pantofi. Dar grabiti-va ca mai avem program o jumatate de ora. Ne prindeti, daca nu se pune cineva la coada.
Sunt in drum spre copiator, caut magazinul ala mare de pantofi. Daca nu ma intorc in timp util, platesc a treia oara amenda si ma mut in Canada.
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.
The post Cum platesti o amenda in Romania. appeared first on Cronici pe bune.
April 11, 2018
Imi caut perechea! (26)
In locul tau as lasa ochii sa scrie pe Facebook. Mai rau n-are cum sa iasa. Stii ceva? Poti sa rogi si niste ochi de gaina.
„Buna, Ionut, intelectual la 23 de ani. Sunt Marcela, nu am rupt biletul si l-am dat sorei mele. Si ea e intelectuala. Are 18 ani, da’ acum astia sunt intelectuali de mici.”
Exclud din start femeile cu acoperis de tabla sau stuf.
Dormi debracata? Vezi mai sus. Ionut. Are 69k.
Raspuns: „Lasa che vroeai, eu stiu ca tu cu Smilii esti o perechie. Team vazut uitandute si la Alex Belea. NU sunt cu mama sa, m-am despartescat de ea. Sunt cu ma-ta.”
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.
The post Imi caut perechea! (26) appeared first on Cronici pe bune.
April 10, 2018
Ramai tare, tocilarule! Facebook-imea e cu tine.
Sa zicem ca il aresteaza pe Zucky. Sau ca ii iau jucaria, Facebook.
Cum ar arataziua de maine fara Facebook?
Ma trezesc dimineata si butonez telefonul. Imi ia cam 5 minute. Caut stiri, dar acum, ca nu mai am Facebook, trebuie sa intru pe vreo 3-4 site-uri diferite. Pierd vreo 15 minute. Vreau sa aflu pe sub ce palmier s-a pozat fata din lista mea care se plimba mult. O caut pe net, inca vreo 10 minute. Gasesc in cele din urma niste poze pe Google. Habar n-am de cand sunt, dar o sa-mi imaginez ca azi e in Hawaii.
Apoi as vrea sa-mi umplu capul cu alte 100 de informatii inutile despre prieteni, pisici, masini, excursii in care n-o sa merg, locuri pe care n-o sa le vizitez, dar imi place sa ma uit la poze. Inca o ora.
Zucky, desi capul mi-e plin cu porcarii inutile, amestecate cu stiri care chiar ma intereseaza, cu poze dragute, glume si informatii utile, adevarul e ca mi-ar lua mult mai mult timp sa le caut daca n-ar exista prostia asta de Facebook.
Imi dau sema ca beau o cafea care nu arata ca in pozele pe care le tot posteaza in fiecare dimineata o doamna. Incerc sa ii aplic un filtru, dar nu stiu cum se face asta in viata reala, asa ca renunt.
Ies din casa, bat la usa vecinei mele si ii spun ca are o pisicuta frumoasa si ca imi pare rau ca nu ii mai pot da inimioara. Comenteaza ca sunt haios si ca pot sa mangai pisicuta. Reactionez cu un „haha” la comentariul ei si plec. Ma gandesc ca o sa vada sotia, asa ca iau inapoi „haha” si comentez cu un „smiley”.. Ma mai gandesc o data si sterg si zambetul.
Am o idee, as vrea sa scriu ceva pe facebook, asa ca ma intorc acasa, iau o foaie si un pix, apoi lipesc afisul pe usa liftului. Astept sa treaca cate un vecin si il intreb daca ii place sau nu. Cand obtin 7 like-uri, ma declar multumit si plec la munca.
Nu mai am nici WhatsApp, nici Messenger, asa ca ii trimit poze sotiei pe mail. Nu imi dau seama daca le-a vazut, asa ca o sun sa se uite. Nu potate vorbi, deci ii dau un SMS ca sa vada emailul. Imi scrie:
-Tu esti prost? N-ai Facebook, ca toata lumea?
-Azi imi imaginez ca nu am.
-Aha. Atunci ma uit la poze maine. Prea complicat sa ma uit pe mail.
In pauza de pranz, merg la cei de la masa de alaturi, le zic ca portia de spaghete arata bine, ma intorc la cei de la masa mea si ii intreb daca i-ar da like. Cu cele doua like-uri si un comentariu („nu mai pune, ba, mancare pe Facebook!”) ma declar multumit. La iesire, mangai cainele de langa usa si il intreb daca poate sa sara peste un iepure ca sa-l pozez pentru 300 de like-uri. Zucky, daca te aresteaza astia sau iti desfiinteaza Facebook, cainele asta rateaza 300 de like-uri.
Il rog pe chelner sa-mi spuna un citat din clasici, e la fel de priceput ca Poptamas. Nu-mi lipseste, dar fara el si fara citatele plate si idioate , Facebook nu e complet.
-Nu stiu citate, dar va mai asteptam si maine!
-Exact ce trebuie! ii spun si imi imaginez vorbele lui suprapuse peste o poza cu un camp verde sau peste un munte cu zapada. As putea scrie Osho dedesubt, oricum nu ii stie nimeni citatele reale. 1, 5 like-uri as lua pe citatul asta, Zucky!
La serviciu, simt nevoia sa vorbesc cu oamenii aia din jur, nu doar pe grupul nostru de Mesenger, ci in viata reala. Asa ca ma opresc din lucru, ii chem pe toi la baie si le dau cate un ecuson: grupul din baie. Nici nu stiam ca vecinul meu de birou are o voce atat de groasa. Nici nu stiam ca vorbeste. Vrem sa mergem impreuna la un festival, dar habar nu am la care, va trebui sa cautam pe net. Rog pe fiecare sa aleaga 30-40 de site-uri pe care sa se uite. Imi zic ca sunt tampit, ca avem Facebook si ca stim exact ce concerte sunt. Le spun ca eu nu mai am Facebook, de aceea am facut grupul din baie.
-Ba, ai fumat!
Feeling ranit, in baie, asa ca simt nevoia sa primesc o inimioara. O intreb pe ochelarista cu sani, asistenta directorului, daca imi da una. Zice ca da, normal, apoi scoate telefonul. Ii spun ca vreau una reala si ii arat unde ii e inima. Ma pocneste. Ma enerveaza maxim, ea imi da in fiecare zi inimioare pe Facebook, de ce nu poate si in viata reala?! Dispare din ochii mei, nu ii mai vad pagina. Nici inima. M-a blocat.
In drum spre metrou, trec prin locul ala unde canta pasarelele.. Unii i-ar zice parc, dar eu pana acum eram numai cu ochii in telefon si ii ziceam „pavaj”.
Cand ies din metrou, imi dau seama ca a inceput sa ploua torential, dar eu eram nepregatit. Cele 1000 de poze cu „ploo” sau „ce face-ti, ieu sunt uda pana la piele” de pe Facebook imi lipsesc acum.
Ajung acasa si sotia imi spune:
-Vezi ca ti-am trimis niste poze tari pe Messenger!
-Nu am Facebook…
-Si ce? Vrei sa ti le povestesc?
-Esti draguta… ?
Nu a fost. La culcare, iau in mana o carte si imi amintesc ce a insemnat pe vremuri cuvantul book. Ii spun si iubitei, care imi spune ca nu stie ce am facut azi, dar creierul mi-a fost afectat si ar trebui sa dau un refresh.
Ar trebui sa dau log out, apoi sa intru din nou in creierul meu, dar n-am idee cum naiba se face asta in viata reala.
Zucky, nu te lasa arestat! Te las sa vinzi informatiile mele cui vrei. Oricum nu sunteti foarte inteligenti, de imi par zilnic reclame la chiloti de dama si sutiene. Ati urmatit voi ce pagini frecventez eu, dar nu v-ar prins ca nu trebuie sa fie goale.
Cred ca astia care urla in gura mare pe Facebook ca at trebui sa se desfiinteze Facebook sunt mari ipocriti. Cei mai mari. Stigati, ma, pe Instagram ! (Tot al lui e.) Urlati pe Twitter, in 200 de caractere. Strigati pe site-uri! Dar nu pe Facebook. Si ganditi-va bine la ce va doriti, ca s-ar putea intampla.,
Zucky, stai tare! Stiu ca o mai iei razna cateodata si te apuci sa blochezi oamenii aiurea, stiu ca nu distingi „fake news” de o gluma, stiu ca esti un tocilar imperfect din cap pana in picioare si mai stiu ca niciodata, dar NICIODATA, nu ar trebui sa folosesti informatiile pe care ni le transmitem prin mesaje, pentru niciun scop!
Dar adevarul e , daca suntem cinstiti nu noi, ca viata e mult mai saraca fara Facebook.Cafeaua nu mai e cafea fara tine, cainele nu mai e caine, pisicuta nu sta la mangaiat, iar asistenta nu imi mai da inimioare. Si stii ce inimioara are, Zucky? Fara tine n-as fi gasit niciun fost coleg din scoala generala si n-as vedea prea des ce face unchiul din SUA. Ar fi doar mai trist. Fara tine ne-am promova afacerile batand la usi. De 100 de ori mai greu.
Asa ca ramai tare, tocilarule! Facebook-imea e cu tine.
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
The post Ramai tare, tocilarule! Facebook-imea e cu tine. appeared first on Cronici pe bune.
Cele mai tari oferte din magazinele patriei! (88)
Se vinde la pachet cu pitulicea pocnitoare sexy si ratusca cu bot de parasuta.
Cred că e bătaie mare! Sunt si la reducere!
De băut ce ne oferiti?
Da’ cand se „DESCIDE”? „Ancă” două zile?
Eu spun că a treia carte nu isi are locul in raft.
După „Pas cu pas”, „Suge-o, Ramona” mergea…
Fetelor, in sfarsit a aparut magazinul care vă ajută să vă croiti bărbatul pe gustul vostru!
Mai puneti putin la inăltime, mai luati un pic din burtă, mai adăugati niste material la…
…unde doriti dumneavoastră!
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei! (88) appeared first on Cronici pe bune.
April 9, 2018
Mare e gradina facebook! (107)
Bai, Ionut, eu zic sa te bucuri. Macar numele ti l-a scris corect!
Un cuvant tot a nimerit si ea.
Sau era Onut?
Asta inseamna cu adevarat sa ai aer conditionat!
Bronzul de pe moaca e de la cuptorul cu microunde folosit in iarna.
De TAXI DUMA nu am auzit. Insa, orice companie ai lua, raman intrebarile:
Cum naibii incapeti toti 55?
Cine te invata si pe tine doua-trei cuvinte in limba romana? Toti sunteti la fel?
Se mestica?
Cred ca acesta a fost un mesaj de la sora geamana a lui Raducioiu.
Eu inteleg ce spui, dar…
De ce trebuie sa ne imbracam ca si cum am merge cu marfarul?
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
The post Mare e gradina facebook! (107) appeared first on Cronici pe bune.
O vedeti pe Maica Tereza in Mertzan?
(poza: Facebook)
De asta imi plac preotii romani. Empatizeaza cu saracii, nu epateaza si nu isi etaleaza bogatia.
E atat de frumos sa vezi cum un preot merge cu Loganul, ca orice muritor de rand. Cum clopotul de la Marea Biserica este facut in curtea unui mester roman si costa o nimica toata. Este inaltator sa vezi cum preotii se implica in societate, cum fac lobby pe langa Presedintie si Guvern ca sa ajute copiii saraci. Este superb! Un preot romam nu ar pune niciodata tone de aur pe biserici, nu ar da pe un clopot banii cu care ai hrani sute de copii pana la majorat si nu ar umbla in masini scumpe si sfidatoare. Nu?
Un preot care merge cu o masina scumpa printre saraci, din hartoapele in gartoapele unui sat cu soseaua peticita, un preot care deschinde dintr-o masina de lux in mijlocul copiilor in picioarele goale de pe maidan… e exact ca un bogatan care merge pe plantatie si urla sclavilor sa ii dea bani ca e sarac.
Adunand castigurile legale ale unui preot, rezulta ca el si-ar putea lua o astfel de masina cam dupa 20 de ani de munca, daca ar face foamea.
Deci ceva e necurat acolo, la masina cu numar de RAI. Chiar asa, o vedeti pe Maica Tereza intr-un Mertzan?
Aceasta masina nu cred ca e a preotului, ci a fost donata de un martian. Si o sa imi sustin parerea pana in panzele albe. Bine, eu am si petrecut mult azi noapte, nu stiu cat ar trebui sa ma luati in seama.
JOS E.T.!
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
The post O vedeti pe Maica Tereza in Mertzan? appeared first on Cronici pe bune.
Vand statuie.
Vand statuie, confort 2, 4 viteze, soclu lucrat de patru mesteri pietrari si doi zapezari. Face parte din Curentul Motorinist, 2001-2002, trebuie facut RAR sau inmatriculata in Bulgaria ca e adusa de afara.
Se observa influenta gotica in petele intunecate de pe soclu. Coloanele din interior, care sustin cupola, sunt ionice, iar acoperisul este bizantin, placat din loc in loc cu guma de mestecat. Vine la pachet cu o pizza si niste nuggets de la Mc, pe care le gasiti sub jiltul din fata dreapta.
Rotile sunt reproduceri la scara de bloc a celebrelor roti de la carele romane, iar crucile de pe parbriz sunt din Credtinismul Timpuriu de anul trecut.
Avem si pe Matiz, dar executam numai cu precomanda si daca ninge.
Sculptor Ion Puturosu.
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
The post Vand statuie. appeared first on Cronici pe bune.
Silviu Iliuţă's Blog
- Silviu Iliuţă's profile
- 45 followers
