Dan Alexe's Blog, page 16

O carafă de vin și cum mi-am pierdut credința

[image error]Intri în crâșmă și o remarci din prag. Frumusețea aia franțuzească unică, te întrebi cum fac muierile astea de rămân slabe și au așa eleganță naturală, cu pistrui și breton. Mănâncă un caltaboș fript pe grătar (andouilette) cu un munte de cartofi prăjiți și o carafă de vin roșu în stânga. Cum fac astea de nu se-ngrașă la cât bagă în ele și beau? Scrie, bate în draci pe o tabletă pusă vertical pe triunghiul ăla făcut dintr-o acoperitoare din piele scumpă.

Ah, o poetesă! Instalez și eu tableta pe masă (la mine acoperitoarea care se face piramidă e din plastic), comand o carafă ca a ei și mă pun pe scris următoarele…

Hai să mă mai uit prin crâșmă, nu doar să mă holbez la ea. Restaurant indian în cartierul european din Bruxelles, administrat de niște sikhs, crâșmă de cea mai bună calitate, o afacere de familie. Servește femeia sikh, bărbatul cu turban urieșesc e mai mult pe la bucătărie (nu lași gătitul pe mâna femeii). La masa de alături mănâncă un cuplu rău croit de gays artiști.

El belgian intelectual cu bărbiță de Troțki, iar el – ceva jamaican, cu codițe rasta și inel de argint pe degetul mare.

Belgianul domină artificial, căci el va plăti masa, dar Bob Marley (care sigur se află în sejur ilegal în Belgia) spune:

— Pot să comand puțin vin?

— Ai băut deja azi, îi răspunde după o pauză apăsată stăpânul lui.

— Un pic de vin e așa bun cu brânză, suspină faraonul de pripas.

— Ce brânză? Asiaticii nu fac brânză, mon ami, murmură implacabil stăpânul. Brânză în capul tău.

Ah, câte vieți sterile n-am trăit așa, artificial, necomunicativ, bazat pe reproș de la prima întâlnire. Faptul că gays pot trăi în cupluri disfuncționale le arată normalitatea. Le dorim să se mai și căsătorească, la primărie cu serpentine si confetti, ca să guste oroarea până la capăt.

În partea cealaltă, așteptând mâncarea, sunt două care se pupă torid. Ochiul meu expert vede imediat că băiețoasa blondă, masculină, scofâlcită, cu geacă de piele, care ar părea dominantă observatorului nătâng, sau, să spunem, domnilor Baconschi și Papahagi, e de fapt cea îndrăgostită. Cealaltă doar o controlează ludic, fără mult interes.

De altfel, cand merge bruneta buclată cu fălci și cur pneumatic la toaletă, îi spun rapid fădăciunii blonde să aibă grijă, că se vede că-i prea îndrăgostită de o manipulatoare.

Îmi răspunde: “Știu că sunt frumoasă, dar proastă. Fac parte din echilibrul acestei lumi.”

Ascultand-o, am avut un orgasm, mai ales că m-am admirat pe mine pentru felul in care pricep gramatica complicată a dialectului flamand din Bruges.

La altă masă văd un dezastru. Omule, când ieși pentru prima oară la crâșmă cu o fată sau femeie, după ce ați flirtat pe FB, nu îți pui bluză roșie cu anchior.

Repet: NU ÎȚI PUI bluză roșie cu anchior.

Bluza roșie cu anchior e moartea pulii și a neamului tău.

— Eu sunt o persoană posesivă, îi aruncă el ei cu mândrie.

Ea se crispează perceptibil, dar prostul nu vede, învâltorat în demonstrația retorică, cu dat din mâini, a statutului lui de posesor potențial cu posesivitate prădătoare.

Ai să posezi o laie (sau să scriem “olaie”?), măi posesilă. O femeie normală te-ar lepăda în chiar momentul în care îi anunți : “eu sunt o persoană posesivă”.

Tragedia e că o vezi pe ea cum coboară pleapele și nu zice nimic, în vreme ce fudulul face brațele morișcă sperând să-l remarce chelnerița în costum indian.

[image error]

După examinarea sălii, mă întorc spre asta care scrie și pare a fi Anima mea. Acolo e de mine.

După multe ocheade furtive și dintr-o parte și din alta, care mă fac să remarc pe rând: că are mâini frumoase cu degete lungi și unghii tăiate scurt; jeans rupți în genunchi sub care poartă ciorapi negri din plasă erotică; un tatuaj discret de trifoi sub ureche; zero bijuterii, semn bun… mă duc și eu la toaletă, cum făcuse înainte Sapho aceea, ca venindu-i după aia din spate să văd și eu ce tot scrie frumoasa mea acolo de zor.

Ah, drace, când ies scuturându-mi mâinile de apă ipocrită, îi văd tableta în prelungirea părului prins în codiță și descopăr cu oroare că face de o oră, concentrată, jocul ăla stupid de jackpot, cu fructe care trebuie puse în ordine, sau baloane de spart… sau bile de rânduit pe culori.

… și ies fără să-mi termin carafa de vin. E clar că nu există Dumnezeu, căci nu are nici o justificare pentru ceva atât de întortocheat și inutil ce am văzut azi.

“NATO frântă că ți-am dres-o” (articolul meu din ultimul Charlie Hebdo)

[image error]

“Poleitele phaloi”: traducând din Ezra Pound (cu considerații despre încercările lui Radu Vancu)

[image error]

I walk on gilded phaloi… Mi-a sărit în ochi, răsfoind masivul volum apărut la Humanitas Ezra Pound, Opere I, Poezii 1908-1920 (2014, cu traduceri vechi ale răposatului Mircea Ivănescu și noi ale lui Radu Vancu) primul vers al scurtului poem Coitus din volumul Lustra :

Poleitele phaloi ale șofranului

se înfig în aerul primăverii

Așa traduce Radu Vancu din Pound:

The gilded phaloi of the crocuses

E cam principala și singura critică pe care aș avea să o aduc, minoră, desigur. Phaloi, plural de la phalos, e masculin prin definiție, așa că acești phaloi nu pot fi de genul feminin. Nu pot fi poleitele phaloi. Sunt filamentul sau androceul masculin multiplicat al florii șofranului. Phaloi e masculin prin excelență.
.
(De ce găsim aici phaloi feminin, poleite? Poate că subliminal Vancu s-o fi gândit la pule, mai știi?)
.
E doar o introducere pentru a relua un exercițiu vechi, pe care l-am mai propus: analiza detaliată a unei scurte traduceri poetice. De multe ori, traducerea este o adaptare. Așa am făcut aici, cu această traducere a lui Lhude sing Goddamm / Neferii zic Aman. Altfel zis, traducerea unei poezii trebuie sa treaca uneori prin inlocuirea contextului cultural.
.

Astfel, intr-o foarte muzicala imitatie a stilului si vocabularului englezei vechi (de fapt o parodie a unei melodii medievale cunoscute), Ezra Pound a reusit sa creeze imaginea unor mercenari grosolani si bețivi surprinsi de iarna in tara straina. E limpede ca imageria –si muzicalitatea limbii- nu ar trece in romana printr-o traducere simplă.

Contextul trebuie inlocuit: arhaismul nu poate fi sugerat decat prin folosirea slavismelor si turcismelor (acolo unde Pound avea germanisme) si pastrarea asonanțelor si rimelor interne; termenul germanic reconstituit de Pound “lhude”, oameni in sensul de “viri” (si neinteles de multi comentatori, care au mers pina la considera ca e un joc de cuvinte: “ Lhude: a pun of “loud” and “lewd.” “) poate fi inlocuit cu turcismul (persianism la origine) “neferi”, care initial insemna doar “oameni”, pur si simplu (ca si “lhude”, de altfel), inainte de a desemna mercenarii otomani in general, iar in loc de Goddamm vom pune, pastrand coerența pana la capat: Aman !… Așa că iata ce poate rezulta (original și traducere):

 

Winter is icummen in,

Lhude sing Goddamm,

Raineth drop and staineth slop

And how the wind doth ramm!

Sing: Goddamm.

.

Skiddeth bus and sloppeth us,

An ague hath my ham.

Freezeth river, turneth liver

Damn you, sing: Goddamm.

.

Goddamm, Goddamm, tis why I am, Goddamm.

So ‘gainst the winter’s balm

Sing Goddamm, damm, sing Goddamm

Sing Goddamm, sing Goddamm,

DAMM !…

—

Crivăţul ne-a nãpãdit,

Neferii zic Aman,

Plouă zoios, curge mâlos,

Iar vântul ni-i dușman!…

Zi : Aman!…

.

Lunecuș jos, tavan ploios,

Țin slana sub suman.

Apă-nghețată, fiere stricată,

La naiba, zi : Aman!…

.

Aman, aman, an dupa an,

Cu vântul sub turban.

Răcnește-aman, măi guguman,

Aman, răcnește-aman,

AMAN !…

[image error]

Radu Vancu nu s-a aventurat să traducă acest poem din volumul Lustra, dar aș vrea să reiau discutarea altora. Acestea două, din același volum:


INTR-O STAȚIE DE METROU


Apariția acestor fețe în mulțime:
Petale pe o crengărie udă, neagră.


și


ALBA

La fel de răcoroasă ca pale, ude petale de crin

Stătea întinsă lângă mine în zori.

Distihul de mai sus (aproape un haiku) Alba al lui Ezra Pound mi-a permis o adaptare provocatoare, etalată pe mai multe sãptãmâni de încercări si abandonãri, rezultatele intermediare stârnind reactii vii, iar uneori chiar violente. Iatã-l :

ALBA

As cool as the pale wet leaves of lily-of-the-valley

She lay beside me in the dawn.

.

Rezum procesul adaptãrii :

— Traducerea veche romaneasca a lui Petre Stoica e total inadecvata :

.

Răcoroasă ca palidele, jilavele petale de lăcrămioare,

dormea lîngă mine în zori.

 

— Nu, femeia nu doarme si nu e “jilavã”, flescaitã. E umeda, dar proaspata, si tocmai s-a intins langa amant. E drept ca verbul e static (“she lay beside me”), dar expresia adverbialã “in the dawn”, folosita in loc de “at dawn” indica miscare anterioara, traversarea unui spatiu opac, precum activul adverb “in the night” indica traversarea spatiului nocturn, in opozitie cu staticul “at night”.

— In sfarsit –si asta a starnit cea mai mare opozitie-, mai avansam acolo si ca “lăcrămioare” e total inadecvat, nu doar prin semantica plangareata a numelui florii (lacrimi, etc.), dar si pentru ca “lily-of-the-valley” e de fapt crinul din vale din metaforele erotice biblice, lucru care, dar fiind contextul –trimiteri la trubaduri, mistica erotica a catharilor, etc.- nu e inocent in acest text…

Prima traducere propusa provocator de mine, cãutând sã redau imaginea femeii care tocmai s-a întins lângã amant (fiind o poezie de trubaduri nu poate fi DECÂT un amant, iar nu soţul) pe când primele lumini filtrau prin jaluzele, fusese:

 

Proaspata ca roua crinilor din vale,

S-a tolãnit langa mine zebratã matinal.

.

Continui sa mentin ca “zebratã matinal” (sau vîrstatã, dungatã, vãrgatã etc.) pentru a reproduce o urma din “in the dawn” prin sugerarea luminii filtrate a jaluzelelor e o formula intr-adevar brutala (unora chiar aceasta brutalitate plastica le-a placut), dar care nu l-ar soca pe Pound, ba chiar dimpotriva… la urma urmei, e vorba de poetul care amesteca limbile si termenii dupa cum ii suna la ureche si care si-a numit un volum –capitol din Cantos– Rock Drill de los Cantares. “Zebrata matinal” e departe de frenezia combinatorie dintr-un text oarecare din Cantos, de-ar fi sa luam doar primele versuri din Canto II :

.

Stai oleacã, Robert Browning,

Nu poate fi decît un “Sordello”

Dar Sordello, e Sordello al meu?

Lo Sordels si fo di Mantovana

So-shu bîltîcãia marea

Focã hîrjonindu-se intre cercurile de falezã albitã,

Cap lunguie ţ, fiica lui Lir,

Cu ochi din Picasso

Sub gluga de blaniţã neagrã, fetiţa Oceanului,

Iar valul se sparge in crîngul de pe mal

“Eleanor, ἐλέναυς si ϵλϵπτολις!”

.

Avem aici in succesiune, fără nicio dorinta de armonizare, ba chiar cu bucuria de a șoca: Robert Browning, poetul lombard Sordello, extrase din mitologii chinezesti, irlandeze si grecesti, referințe la Eléanore d’Aquitaine si la o piesa a lui Eschil, precum si o frumoasa descriere a unei nereide vazute ca o focã cu ochi din Picasso… Faţã de o asemenea exuberanţã erudit-provocatoare (ba chiar pe alocuri gratuita), “zebrată matinal” e doar o formula cuminte si stangace…

In urma discutiilor, s-au desenat doua posibile interpretari si metode de traducere:

.

1.     Varianta trubadur-catharã (Alba, menestreli, etc.)

Femeia NU poate fi adormita in niciuna din interpretari, iar aceasta imagine a femeii sforaitoare trebuie inlaturată definitiv. Nu doar pentru ca intreaga imagerie a amorului ilegitim interzice o asemenea interpretare (ba chiar as spune ca aici traducatorul “oficial” roman si-a permis o mai mare libertate de interpretare decat mine, pentru ca nimic in “she lay beside me” nu indica somnul), dar o comparatie cu o alta poezie tradusa de Ezra Pound din langue d’oc a trubadurilor si numita tot Alba arata femeia/femela ca fiind participanta activa la actul copulatiei nocturne (ba chiar si diurne, daca timpul si alibiul o permit) nu doar in regnul uman, ci si in cel al pasarilor:

ALBA II

 

      When the nightingale to his mate

      Sings day-long and night late

      My love and I keep state

      In bower,

      In flower,

      ‘Till the watchman on the tower

      Cry:

              “Up! Thou rascal, Rise,

              I see the white

                    Light

                    And the night

                              Flies.”

Adică (traducerea mea rapidã):

.

Cand cintezoiul, catre soaţã, cu putere,

Cântã zi si noapte a împerechere,

Eu zac, cufundat cu draga-mi in plãcere,

Pe rãzoare

Cu iz de floare,

Pânã ce straja, pe zid in picioare,

Strigã:

          “Scoalã!… Tâlharule, sus,

           Ori

              Vrei in zori

                  Sa mori

                       Pe loc rãpus?”

Acest exemplu ne va convinge asadar sa inlaturam definitiv traducerea consacrata: “dormea langa mine in zori”. Nu, femeia nu dormea si nici nu ar fi putut sa doarma, stiind –un loc comun intr-o asemenea poezie de amour courtois– ca puteau fi surprinsi in orice moment. (O poezie numita cu termenul provensal Alba indica prin definitie amor furat si ilegitim.) Este eronat să lași în română titlul Alba… “alba” inseamna “zorile” in provensala (“aube” in franceza)… Pound facea o trimitere la lexicul si imageria trubadurilor si a amorului furat… In textul roman e doar un titlu aiurea… Pastrand Alba, ar trebui macar pus intre paranteze: (In zori).

.

2.   Varianta 2 – haiku, japonezãrii :

Ezra Pound era in acel moment foarte preocupat de poezie chineza si japoneza, din care traducea fara a vorbi acele limbi (eh, da!…), si isi incercase deja mana la o serie de haiku-uri, insa, in mod tipic pentru el, fara a tine cont de regulile clasice: numarul silabelor, lungimea lor, etc.

Un exemplu e cel tradus și de Radu Vancu:

In a Station of the Metro (1913 !…)

The apparition of these faces in the crowd :

Petals on a wet, black bough.

 

————

Intr-o statie de metrou

Aparitia acestor chipuri in mulțime:

Petale pe o creangă neagră, umedă.

 

Vancu:

Apariția acestor fețe în mulțime:
Petale pe o crengărie udă, neagră.

 

Ei bine, intr-adevar, pista haiku-ului ne trimite intr-o cu totul alta directie. In haiku-ul de mai sus, avem si umezeala si petale, exact precum in Alba de la care am pornit.

Din aceasta perspectiva, pista “crinului din vale” ar trebui aici abandonata, neavand nimic de-a face cu Japonia (pe cand metroul, petalele, umezeala, da), si atunci ajungem la o varianta de haiku in care floarea cu petale umede este intr-adevara un margaritar (iar nu “lacramioara”, cu simbolica smiorcaita, ii multumesc Vecinei de Blog pentru sugestie) si atunci haiku-ul lui Pound in traducere revine la o forma apropiata de cea initiala a traducatorului roman, cu rezerva ca nici aici femeia nu poate fi adormita (chestiune rezolvata mai sus).

Proaspătă ca petalele umede de margaritar,

S-a intins lângă mine in zori.

N-ar fi nimic rau aici, desi suna cam banal si are silabe mult prea multe pentru un haiku… de n-ar ramane numele provensal al exercitiului: Alba, si trimiterea implicita la cathari si minnesängeri…

 

Vancu:

La fel de răcoroasă ca pale, ude petale de crin

Stătea întinsă lângă mine în zori.

.

3.    Varianta 3, combinatorie de explorat :

In varianta 3, Pound combina ambele aceste traditii, haiku si cathari, delicatete japoneza si metafore eretic-erotic-biblice. Asa cum, in cele cateva prime randuri din Canto II (cf. mai sus) el amesteca totul, de la Eschil pina la Picasso, aceasta ar fi pista cea mai convingatoare de urmat atunci cand traducem Alba, cea a amestecului voluntar de stiluri, limbi, traditii si sisteme simbolice… Din aceasta perspectiva, nimic nu mai e inocent… Crinul din Vale isi pastreaza toate valentele, biblice, chit ca el e in acelasi timp un banal margaritar japonez acoperit de roua. Amorul ramane ilegitim si vinovat (atat la cathari, cat si in haiku), iar femeia complice si nedormitoare… In schimb, provocarea careia trebuie sa ii faca fata traducatorul capata o alta dimensiune: aici nu mai putem vorbi de “traducere” ci de creatie paralela, pentru a ajunge la ceva echivalent.

 

Cam așa ar arăta un început de studiu despre arta traducerii. Mult amuzament la campionatul de fotbal.

Ziegenficker… Erdogan = un f*tător de capre

[image error]

Pentru cine s-ar întreba de ce ministrul britanic de externe, fostul jurnalist și fost flamboyant primar al Londrei Boris Johnson (în poză cu Erdogan), nu spune niciodată nimic despre Turcia, nu merge acolo, nu-l pomenește pe Erdogan, iar Turcia e inexistentă în discursul politic al actualului guvern britanic: în 2016, Boris Johnson a câștigat concursul și premiul de o mie de lire al revistei The Spectator pentru cea mai insultătoare poezea despre Erdogan care fute capre.
.

Ziegenficker… Futător de capre. Așa îl numise într-un show comicul german Jan Böhmermann pe Recep Tayyip Erdoğan, boss-ul de pe Bossfor.

La cererea lui Erdogan, Angela Merkel a permis deschiderera unei anchete penale împotriva artistului german, stârnind un mare scandal în legătură cu libertatea de expresie, scandal care putea să-i fie mai dăunător cancelarei decât a fost criza refugiaților.

[image error]

Ziegenficker (olandeză: geitenneuker) e o insultă frecventă adusă musulmanilor în unele țări germanofone și nordice.

Asasinatul regizor olandez Theo van Gogh obișnuia să-i numească pe musulmani: geitenneukers.

Iată micul poem, un limerick, al lui Johnson:

“There was a young fellow from Ankara
Who was a terrific wankerer
Till he sowed his wild oats
With the help of a goat
But he didn’t even stop to thankera.”

(Boris Johnson)

Adică, în modesta mea adaptare:

In Ankara un om în călduri
Frecându-și mâna pe prapuri
Iși proiectă vulgara sămânță
În țapul cel făr-de dorință
Si inima făr’ de arsuri.

[image error]

Erdogan NU ESTE un futător de capre