Răzvan T. Coloja's Blog, page 14

Sharing frenzy

Am postat textul de mai jos pe Facebook, m-a rugat cineva să-l fac public și next thing you know are peste 1K de like-uri și 350+ shares. Și m-am ales cu vreo 30 de friend request-uri pe zi pe care oricum nu prea le onorez.

M-am gândit mult înainte să mă decid să scriu cele de mai jos.

Era prin clasa a IX-a când profesorul de matematică a început să ne dea cu capul de tablă. Când nu ne dădea cu capul de tablă apăsa cu putere cu o bucată de cretă în pielea de sub păr. Se apropia amenințător de noi ca să ne intimideze, făcea pauze lungi și inconfortabile în care ne fixa flegmatic cu privirea. Era de la țară; era modul lui de a fi puternic undeva, cu cineva.

M-a lăsat corijent la matematică de două ori. Pe alții de mai multe ori, inclusiv pe fata unui alt profesor de matematică, prieten cu el. Metoda era infailibilă: dacă te scotea la tablă și rezolvai tremurând ecuația nu îți punea notă. Dacă n-o rezolvai primeai un 2.

Pe domnul profesor – țin minte – îl consideram mai OK decât pe profesorul de matematică din generală. Acela te trăgea de perciuni în sus până ajungeai să stai pe vârfuri și să încini capul după care îți trântea rapid o palmă peste obraz. Omul avea palmele ca lopețile; ca omul obișnuit să culeagă porumb. După o palmă de-a lui îți țiuiau urechile cam un sfert de oră. Era ori asta, ori aduna culegerile de matematică cu copertă groasă și le grupa câte cinci ca să le simți când îți dădea cu putere în cap cu ele.

Era în clasa a X-a când profesoara de psihologie ne-a pus să scriem o compunere despre cum vedem noi viitorul și să o aducem ora următoare la școală. A mea a fost despre un om de peste 20.000 de ani care stă pe o placă ce levitează și se uită la piramidele transparente care alcătuiesc orașul. Era lipsit de păr pe corp, avea cutia craniană mai mare, ochii mai mari decâ noi, urechile mai mici, corpul mai firav – toate semnele pe care evoluția le imprimă asupra unei specii inteligente. Povestirea era o introspecție/flux al conștiinței prin care omul din viitor rememora cum ne-am distrus planeta și se încheia cu el simțind că începe să plouă. Omul din viitor dă capul pe spate și închide ochii și simte apa pe piele și deschide limba ca să guste – totul într-un gest suicidar deoarece ploile din viitor erau toxice.



Doamna profesoară a aruncat o privire de câteva secunde peste lucrarea mea și-a anunțat clasa cu o față serioasă că plagiasem. Am protestat dar m-a întrerupt spunând că un elev de-a zecea nu avea cum să scrie un text de genul acela. Țin minte că tremuram de nervi când m-am așezat din nou în bancă dar doamna era psiholog și își formase deja o opinie despre mine.

Era în clasa a XI-a când profesoara de limba română, auzind că scriu, mi-a spus râzând de față cu colegii mei că ar trebui să mă las. Eram în prag de corijență la gramatică. Mi-a spus că n-are rost oricum să scriu pentru că n-am cum egala geniul lui Eminescu; să nu-mi pierd timpul.

E 2018 și fac 39 de ani peste câteva zile. Lucrez de peste 20 de ani în IT și mă descurc decent în vreo trei limbaje de programare și patru de scripting. În ciuda corijențelor la matematică și a cretelor primite în cap. Luna asta îmi iese cea de-a șasea carte; a patra a primit un premiu național în 2015. Am lucrat în presa scrisă patru ani ca redactor-șef și redactor-șef adjunct și-am corectat dezacordurile altora. În mod absolut ironic sunt și psiholog, ca doamna care m-a acuzat în 1995 de plagiat. Peste o lună mă înscriu la a patra facultate pe care vreau să o fac în paralel cu doctoratul în sociologie.

Unde vreau să ajung e aici: dacă aveți copii să nu vă lăsați influențați de notele lor. Iar dacă sunteți copii să nu vă lăsați influențați de profesori. Luați tot ceea ce auziți în școala românească cu un strop de sare și nu permiteți niciunui profesor să vă spună ce, cât ori cum puteți. Pentru că nu Eminescu decide dacă voi aveți voie să scrieți. Pentru că dacă cineva vă izbește cu capul de tablă nu e pentru că n-ați ști matematică; de obicei e pentru că are nevoie de cineva pe care să-și verse furia. Iar dacă un profesor vă ironizează abilitățile în fața clasei, fie el și psiholog, nu înseamnă că procedează corect ori că are dreptate doar pentru că e adult.

Nimic nu taie creativitatea ori determinarea mai eficient ca școala românească.

Totul e să-i țineți piept.

The post Sharing frenzy appeared first on Razvan T. Coloja.

News from the Intergraf – 7 iunie 2018

Au început iar să-mi sosească pachetele comandate de pe eBay, Aliexpress și alte zone ciudate ale netului. Am luat niște carduri MicroSD din diferite părți. Unul de 64GB e plin de sectoare stricate. Cel de 256GB merge de minune, chit că e o chinezărie noname.

Și-am făcut food zilele astea. Nu multă, că a mai rămas de zilele trecute și nici n-am prea avut vreme. În plus mi s-a terminat la un moment dat butelia, când era mai mișto.

Breakfast in bed.

 

Just some light evening muchies.
Cartof fiert cu sos tartar, ceapă verde, salată verde, bețigașe de cașcaval și șuncă de praga. Pătrunjel și piper presărate deasupra. Și niște susan.

 

Evening meal.
Se ia o felie de pâine, se dă o gaură cu un pahar de shot în mijloc, se prăjește în tigaie pe ambele părți (în unt). Încă în tigaie se toarnă un ou întreg în gaură apoi se așază o felie de cașcaval cu gaură în mijloc peste felia de pâine. Se dă focul pe mic, se asezonează cu sare și piper.
Se prăjește un cârnat afumat. Miezul de pâine și cașcavalul circular se pun una peste cealaltă. Se prăjește o felie groasă de salam în tigaie, se așază peste miezul de pâine care se pune și el puțin în tigaie până se topește cașcavalul de dedesubt.
Se scoate totul din tigaie când e gata oul.
Se stinge focul și se prăjește o felie de șuncă pe ambele părți câteva secunde.
Ardei kapia, felii de castravete crud, varză verde și salată verde drept side-dish. Se presară tot ansamblul cu oregano și ceapă verde tăiată mărunt. Se adaugă sos tzatziki și puțină paprika, sare și piper peste varză. Câte un strop de paprika iute ici și colo, pe carne.

Și-am avut extrem de multe de făcut zilele astea. Sunt rupt de oboseală. Dorm puțin, trăiesc cu cafea. Dar azi am zi liberă. Și prin ”liberă” înțeleg faptul că mă pot pune să citesc toată ziua studii în sociologie. Mda.

And I made this:

The post News from the Intergraf – 7 iunie 2018 appeared first on Razvan T. Coloja.

Random thought

So a few more weeks and I’ll be a Hungarian citizen. This is how I imagine it will go:

“Day 9.

Dear diary

In my quest to study the Hungarian orc language I have decided to become a full citizen of this once great nation. They brought me in front of the great Hun tent where I had to swear an oath to the chieftain and wash a horse with pálinka. Their strange customs are fascinating. They fed me a bowl of red liquid and the ceremony started with the greeting words of ‘egyed már, ne nézed‘. It tasted like lava. Next I had to dress up in their national traditional gear and handle a whip with my hands both inserted in their kürtőskalács cylindrical totem food. It was a difficult task. The ritual ended with the crying ceremony where lost but not forgotten lands were mentioned. Women wallowed; children wept; the men lit fire to their curved moustaches and screamed in agony. It was a sight to see.

When I finally got my papers the Sun was already rising. One tribe member did the usual morning head count and one person was missing again. Then the morning crying ritual ensured where they wept for their declining gene pool. Viktor Orbán was mentioned.”

The post Random thought appeared first on Razvan T. Coloja.

News from the Underzone – 3 iunie 2018

I like to be right.

Acum ceva vreme discutam pe OC despre cum automatizarea nu-mi va lua locul de muncă, eu fiind psiholog, consilier, terapeut. Mi-a spus lumea că ba da. Chart-ul ăsta zice fix ce spuneam și eu: că ceea ce ține de interacțiunea umană și social e greu de emulat și că va mai curge destulă apă pe Dunăre până să-mi facă smartphone-ul un diagnostic. Asta alături de cei din domeniul educației, domeniul medical și cel al analizei de date statistice (ca să vezi chestie – fix câteva din specializările mele în care am diplome recunoscute de MEN).

Cu cât ai mai multă educație superioară cu atât scade șansa să fii înlocuit de un procesor. Cam ce ziceam și eu la vremea aia. Citiți în articol de ce.

Și-am făcut ceva food ieri:

A light breakfast for the afternoon.
Se ia o felie de pâine, se pune unt în tigaie, se dă pe foc mic, se prăjește puțin pe ambele părți. Se dă o gaură în mijlocul feliei cu un pahar de shot sau o formă și se toarnă un ou întreg în locul gol. Se lasă focul pe mic-spre mediu. Se rade cașcaval deasupra, se asezonează, se presară oregano.
Se ia apoi un cremvuști, se crestează ușor cu cuțitul, se prăjește nițel în ulei încins. Se servește cu salată de ardei kapria, felii de castravete crud și varză verde. Se dă pe ici și colo cu sos tzatziki și se presară ceapă verde peste întreg ansamblul. La nord-est e o feliuță subțire de șuncă.

In other news am lucrat azi prin PHP, mă pun pe citit studii și alte chestii. M-am trezit la 4 dimineața cu doar vreo 3 ore de somn așa că bag cafea la greu.

Am primit un bilet gratuit la ICEEFest în București dar nu mă pot duce; wifey is a bit sick. Am primit și două oferte de afaceri care sună promițător, plus trei oferte de job din care două se promit a fi bănoase. Am o vară întreagă să mă decid în ce mă bag în următorii ani. All in all mi-a mers foarte OK în ultima perioadă, chit că-s efectiv extenuat.

The post News from the Underzone – 3 iunie 2018 appeared first on Razvan T. Coloja.

Random thought

Țin minte că după Revoluție, odată cu avalanșa de cultură vestică și țepele a căror faimă nu ajunsese încă în România au apărut și metodele mai puțin ortodoxe de a-ți face reclamă companiei. Cum legi nu existau iar consumatorul era la mila comerciantului, o renumită firmă de produs cafea a venit cu o idee genială: a împărțit gratuit stickere mari cu numele companiei și niște boabe de cafea, ca parte a unei promoții ce a zguduit Oradea. Stickerele erau de vreo 10cm înălțime și late de vreo 25-30cm; să se vadă. Campania spunea că în data de X (peste vreo lună), prin oraș se vor plimba reprezentanții companiei și că primul geam, prima mașină, prima ușă ori primul rucsac care poartă stickerul respectiv va câștiga premiul cel mare: un bob de cafea din aur.

Campania a prins de minune. Întreg orașul voia bobul de aur. Apăruseră stickere peste tot: pe la ferestrele etajelor 6, pe capotele mașinilor, biciclete, geci, ghiozdane. Lumea se bătea pentru ele și – cum se împărțeau gratuit pe stradă – lua câte un teanc gros ca să se asigure că lipește cât mai multe la vedere. Să le sară în ochi reprezentanților bobului de cafea când s-or plimba prin oraș.

Nu mai țin minte cine a câștigat amărâtul ăla de bob de cafea dar știu că Oradea era efectiv împânzită de stickere de dimensiunea unei plăci de înmatriculare auto și că toate făceau reclamă la aceeași marcă de cafea.

Și partea amuzantă de-abia aici o menționez: adezivul de pe spatele autocolantelor și hârtia lor erau în așa fel concepute încât să nu le mai poți dezlipi. Am văzut Superglue mai puțin încăpățânat. Știu că mi-am lipit și eu așa ceva pe interiorul sertarului cu rechizite ca să acopăr niște pete de cerneală și pastă de pix scursă. Ani mai târziu, când am încercat să dau jos reclama companiei de cafea de pe fundul sertarului – surpriză: a trebuit să rașchetez cu daltă și acetonă jumătate de oră ca să curăț mizeria aia.

Așa se face că un oraș de 200.000 de locuitori a făcut gratis reclamă vreme de ani buni unei companii care vindea cafea și care a cheltuit pentru promovare cam cât ai da pe cinci camioane pline cu autocolante și un bob de cafea din aur care în greutate măsura mai puțin decât o verighetă subțire. După patru ani mai vedeam încă pe parbrizele mașinilor reclama la cafea, ruptă într-un colț și relipită obedient de omul care s-a dat bătut, convins că mai bine cu ceva colorat pe geam decât cu o pată mare, albă și lipicioasă de care jegul s-ar fi lipit treptat.

Fascinația românului pentru un câștig miraculos nu s-a diminuat nici în anii care au urmat: Caritas, concusuri TV în care puteai câștiga 100 de lei dacă dădeai un apel telefonic care te costa 15 lei, cruciulițe sfințite de la Mănăstirea Cernica pe care trebuia neapărat să le ai pentru că asupra lor se rugaseră 100 de maici virgine, rolele magice de adunat scame adulate în lungi emisiuni teleshopping care te momeau cu ”două la preț de una” unde ”preț” era efectiv ridicol.

A fost mișto în anii ’90.

The post Random thought appeared first on Razvan T. Coloja.

Ilya Ibryaev

Sfinte papuc; am dat întâmplător peste un rus care pictează superb. Ilya Ibryaev îl cheamă, e din Moscova, și-i puteți vedea lucrările aici. Am selectat câteva care mi s-au părut mai interesante:

The post Ilya Ibryaev appeared first on Razvan T. Coloja.

News from the Underground – 28 mai 2018

Dacă o să am o fată va veni la un moment dat și clipa aia când îmi va bate la ușă un tip cu geacă de motociclist, chipurile să o scoată la o înghețată. Și am planul perfect pentru situații de genul acesta.

Îl voi ține la povești până la lăsarea serii, chipurile să ne cunoaștem. Îi voi da bere rece din frigider, vom fuma împreună, vom discuta despre rolul lui Varg Vikernes ca premier al Norvegiei (și dacă nu mă corectează spunând că e vocalul de la Burzum a picat examenul din start). Și voi aștepta momentul ăla de liniște când stăm pe terasă și nimeni nu mai are nimic important de zis și-am să trag din țigară expirând gânditor spre cerul plin de stele și-am să-i spun tipului ăsta următoarele:

”Știi tu Gorgoroth… cu trei lucruri mă mândresc în viață: cu fata mea, colecția de cuțite și ceea ce m-a învățat fostul coleg de celulă; că femeile sunt ca un karambit – mici dar făcute să ajungă neobservat la splină; bărbații în schimb sunt ca un kukri – făcuți să fie duri și să ciopârțească ca să deschidă calea prin jungla asta a vieții. Dar vezi tu Gorgoroth… un kukri din oțel-carbon îl vezi venind spre tine din timp; karambitul însă are lama curbată și mică și din cauza șocului produs de adrenalină îl simți în glomusul carotidian de-abia după a cincea sau au șasea înțepătură…”.

Și mă voi încrunta îndelung spre stele în tăcerea de după și-l voi lăsa pe Gorgoroth să se gândească la chestia asta cât îmi duce fata la film.

Ieri am făcut mâncare cât pentru un mic batalion. Am gătit vreo 5 ore dar a meritat.

Micul dejun la pat; de dimineață.

Apoi spre amiază…

First course – Ciorbă de fasole.

Main course: salată de crudități cu bucățele de cașcaval și șuncă: varză, salată verde, cherry tomatoes, ardei capria, pătrunjel, mărar, castravete și alte chestii (no onions).
Cremvuști tăvălit prin ou bătut, făină și un amestec de pesmet și mirodenii cu susan, prăjit în ulei încins. Pâine cu ou trecută prin același procedeu.

Desert: chocolate pudding cu spumă de căpșuni.

Apoi le-am făcut mâncare și părinților:

Order to go for mom and dad: salată de crudități cu cașcaval și șuncă de praga; cartofi fierți în apă cu sare, tăiați cuburi mici, cherry tomatoes, castravete, salată verde, varză verde, ridichi, pătrunjel, mărar, ardei capria; totul amestecat cu sos tartar (maioneză + smântână + mărar + sare/piper și puțin ulei de măsline). În cutia rotundă e ceapă mărunțită, just in case. Un fishstick rumenit în ulei, trei cremvuști trecuți printr-un băț de bambus, acoperiți cu ou bătut, făină, ou bătut, apoi pesmet amestecat bine cu sare, piper, boia, chilli, mult susan, cimbru, leuștean și alte mirodenii. Băgat în ulei încins până se rumenește. Se fce aceeași chestie cu patru jumătătți de pâine neagră tăiate pe diagonală, se lasă la topit cașcaval feliat deasupra lor cât feliile stau în ulei. Se presară chimen și pătrunjel peste tot ansamblul.

…apoi Dianei:

One order to go for Diana. Fries with fried sausage, raw salad and tzatziki sauce. And a half of eggbread.

Lumea a zis c-a fost bun.

Recunosc că mi-a luat și mie o vreme să mă obișnuiesc cu ss și ip în loc de netstat și ifconfig dar articolul ăsta explică de ce tool-uri ca ifconfig nu mai sunt actuale în era tehnologică de azi. Așa cum am trecut de la LILO la GRUB și apoi la GRUB2, e vremea ca și ifconfig să dispară.

Și mai e chestia asta pe care mi-aș pune-o de ringtone, sincer să fiu:

The post News from the Underground – 28 mai 2018 appeared first on Razvan T. Coloja.

Random thought

Am fost azi iar la Carrefour că rămăsesem fără lapte pentru cafea. Cozi imense la trei case deschise. Mă pun în rând la una din ele. Erau vreo patru oameni în fața mea. Ca să vă faceți o idee cât de greu mergea totul, am apucat să plătesc cam după un sfert de oră.

La celelalte case mergea la fel de greu.

Dar revenind, fata de la casa de marcat spre care speram să ajung era nouă. Tunsă scurt, cu șuvițe albastre în păr și un tatuaj cu păsări în zbor pe mână, semăna destul de bine cu Keith Caputo, vocalul de la ”Life of Agony”. Cred că era prima ei zi și se încurca în taste și era extrem de timorată, vizibil în distres emoțional și foarte obosită.

Apar din spate vreo cinci femei rrome cu copii și coșuri pline. Femeia din spatele meu țâfnește disprețuitor, domnul din spatele ei o aprobă că rândul se mișcă greu. Discuții despre cât de greu se mișcă rândul. ”Tatuaje are dar să scaneze mai repede nu știe” conclude doct și voit mai tare doamna din spatele meu.

O altă doamnă care plătise deja e furioasă. Fata scanase din greșeală de două ori două verze. Vociferează, o abordează din spate, ceea ce o face pe fata de la casă și mai hăbăucă. Femeile rrome se poziționează strategic câte două la câte unul din rânduri.

Femeia din spatele meu afirmă că ea merge să depună o plângere și merge să-l caute pe paznic. Alți oameni vociferează. Un pensionar din fața mea o admonestează în ungurește pe fată. Doamna cu patru verze țâfnește din flancul drept și nimeni nu pare să înțeleagă că un singur om nu poate servi patru persoane deodată.

Femeia din spatele meu s-a întors. Declară satisfăcută că a depus plângerea. Fata de la casă își strânge tâmplele între degete, încurcă butoanele, i se termină rola de marcat. Lumea vociferează nemulțumită cât montează o altă rolă.

Una din femeile rome dă tonul stratagemei și iese pe lângă noi cu coșul plin, chipurile să ajungă la aparatul de cafea. Cineva o ia la rost, femeia începe să urle. Un puradel se bagă în față la celălalt rând și scoate ceva din coș și pune altceva. O altă femeie rromă din alt rând scoate bani, îi bagă înapoi, se preface că nu înțelege. Urmăresc cu interes să văd tehnica și dacă scapă basma curată.

Bătrânul din fața mea ajunge să plătească, femeia cu verzele pufăie enervată și consideră că era rândul ei. Își așteaptă banii. Fata de la casă cere disperată ajutorul unei colege, se încruntă ambele pe ecran, ceva nu-i OK. Femeia cu verzele agită bonul, bărbatul din spatele meu merge să depună plângere.

Fata cu tatuaje e în prag de colaps total. Femeia rromă de la aparatul de cafea se ceartă cu paznicul, un puradel vrea să treacă printre oameni cu un pachet de ceva, mulțimea urlă și este prins rapid. Femeia de la casa #2 clachează prima și începe să scoată din coșul unei femei rrome tot și să-l arunce sub tejghea: ”Nu e prima oară când veniți să furați pe tura mea”. Țigăncile protestează, puradeii zbiară, fata cu tatuaje apasă cu disperare pe butoane, oamenii de la cele trei rânduri protestează vocal; haos total.

Este adus paznicul care observă că țigăncile nu aveau bani la ele, le confiscă coșurile și le expediază. Alaiul țigănesc pleacă, femeile din alai râd cu expresia lui ”aproape ne-a ieșit” pe față.

Femeia cu cele două verze în pungă se ceartă cu o altă fată de la altă casă. Casierița cu tatuaje are pe față calmul rău prevestitor al celui care cugetă dacă să scoată sau nu drujba de sub tejghea. Bărbatul din spatele meu merge să depună și el plângere, pensionarul a plătit dar acum stă să-i țină o lecție fetei de la casierie. Ceva despre cum ar trebui să fie supermarketul ideal croit pe așteptările septuagenarilor. Cei din spatele meu îl înjură că ține rândul.

Avansăm.

Fata din fața mea scoate o mulțime de lucruri din coș: bere, biscuiți, șervețele, castraveți… Mă simt ușurat că am doar o cutie cu lapte și o legătură cu pătrunjel în mână când cei din spate încep să țâfnească a dezaprobare. Toată lumea cade de acord că fata a cumpărat mult prea multe. Cea cu tatuaj de la casă se încurcă iar, își cheamă colega. Femeia cu verzele încă nu și-a primit banii, spumegă la gură cu ochii ieșiți din cap. Cineva din alt rând strigă că ăsta nu-i supermarket și reușește să-l bage cumva în context pe Ceaușescu. Casa fetei cu tatuaj face beep și se blochează. Voci dezaprobatoare, femeia din spatele meu (cea cu prima plângere depusă) bodogăne încontinuu în maghiară. Dă câte un cuțit cu lamă zimțată fiecărei persoane pe o rază de zece metri și ar ieși cu măcel și canibalism.

Avansăm. E rândul meu.

Fata cu șuviță verde și tatuaje e cu capul în pământ. Cât plătesc îi spun în maghiară că există zile bune și zile rele și că asta e una din cele rele dar să fie liniștită pentru că nu e vina ei. Nu-s sigur că aude tot ce-i spun, e detașată mental de tot ca prizonierii din lagărele vietnameze, așa cum le prezintă Hollywood-ul. Îmi dă rest, îi mulțumesc politicos, fata cu tatuaje preia mecanic următoarele chestii de pe banda rulantă și-mi pare teribil de rău de ea.

O zi aproape normală în iadul Carrefour.

The post Random thought appeared first on Razvan T. Coloja.

News from the Interwebz – 26 mai 2018

Mi-au apărut două articole recent. Unul în rubrica mea din ”Bihoreanul” – ”Psihologia generației pierdute” și un altul pe Psihoradea – ”Psihologia școlii – Activități de cunoaștere și autocunoaștere la elevi”.

Cu ocazia asta am pus și-un banner pe Psihoradea care duce către coloja.com. Sunteți liberi să-l preluați:

Și-am fost la o conferință internațională de sociologie aici în Oradea unde am vorbit despre Linux, open-source și cum le putem folosi în cercetarea sociologică.

Iar alaltăieri am făcut o ciorbă de fasole absolut bestială. Dan mi-a zis că trebuia să pun tarhon în loc de leuștean dar eu zic că a ieșit superb.

N-am mai avut chef să fierb fasole uscată de vreo trei ori așa că am folosit două conserve de fasole roșie pe care le-am turnat în oală cu un litru de apă și dat focul la maxim.

Se taie mărunt o ceapă mare, albă, se aruncă în oală. Se taie un morcov mărunt, o jumătate de ardei roșu – se aruncă în oală. Se pun trei linguri de ulei de măsline, o lingură mare de untură de gâscă (trust me). Se taie două bucăți de cârnat afumat, groase de un deget și lungi de vreo 25-30cm fiecare în felii de vreo 5mm grosime. Se taie salam de vară în vreo 5-6 felii groase de vreo 3-4mm și discurile de carne se curăță de înveliș și se taie în patru, în cruce. Se aruncă și astea în oală. Se adaugă trei linguri mari și generoase de sos de roșii.

Două lingurițe de sare, una de piper. Trei linguri de boia dulce, o ligură de chili, una de leuștean, trei de mărar tocat mărunt (da – trei), o lingură mare de pătrunjel tocat mărunt și patru foi mari de dafin; se bagă în oală.

Când scade apa mai turnați vreo trei pahare apoi băgați înăuntru slănină. Eu am pus o felie groasă de vreo 5mm, lungă de 10cm și lată de vreo 4cm, tăiată în vreo 5-6 bucăți egale.

Amestecați din când în când. Se lasă pe foc mare vreo 45 de minute. Cum scade apa mai turnați câte un pahar, cât să aveți aproape doi litri de lichid. Lăsați în clocot totul și după 45 de minute puneți focul pe mic și mai lăsați vreo 10 minute să bulbucească pe-acolo.

În funcție de preferințe mai puteți pune sare și piper.

The post News from the Interwebz – 26 mai 2018 appeared first on Razvan T. Coloja.

News from the Interzone – 24 mai 2018

Zile pline și-s la burnout deja. Nici măcar nu aștept weekendul pentru că știu că oricum am să am de lucru în el. Fiecare minut mi-e planificat la secundă și-s împărțit în opt direcții permanent. Azi de exemplu am de mers la o conferință internațională de sociologie care începe dimineața și se termină seara. Mâine – la fel, cu diferența că mâine și prezint o lucrare în fața publicului. De-abia am avut vreme ieri să-mi scriu într-un final articolul pentru rubrica ”Psihologul Bihoreanului”, text cu care întîrziasem deja o săptămână.

In other news a apărut o nouă recenzie a ultimului meu roman: ”Aer și MSbP – Un studiu asupra abisurilor minții umane”. Citez din ce zice George Cornilă:

Citisem într-o recenzie că autorul este subtil, însă eu am simțit cartea în întregul ei mai degrabă ca o intervenție chirurgicală, însă nu una săvârșită cu o tăietură abia simțită de bisturiu, sub anestezie, ci cu o lamă zimțată — ascuțită, dezinfectată —, pe viu. 

Și nu prea am avut vreme de gătit zilele astea dar tot am încropit ceva:

Macaroane cu varză.

Se fierb macaroanele în apă cu sare. Se taie o ceapă mărunt, se pune la călit vreo 3-4 minute în două linguri de ulei de măsline. Se taie o jumătate de varză și se dă pe răzătoarea cu ochiuri mari. Se adaugă varza în tigaie cu încă o lingură de ulei, se amestecă. Se asezonează cu sare și piper, se presară cimbru și puțină boia dulce. Se dă focul la mic-spre-mijlociu, se învârte din când în când în tigaie ca să nu se lipească varza de metal. După 20 de minute de călit varza și ceapa se strecoară macaroanele printr-o sită și se adaugă câte o lingură mare pe rând în tigaie în timp ce amestecați.

Când totul e omogen și macaroanele au fost acoperite de varză puteți stinge focul și adăuga fie un ou bătut, fie o lingură de smântână.

Se servește cu cherry tomatoes tăiate în două, ceapă verde și puțin mărar și piper presărate deasupra.

Ceapă verde, cartofi fierți, cherry tomatoes tăiate în șase, cașcaval, șuncă de Praga, pătrunjel, ardei roșu, ridichi, un ou fiert tăiat subțire. Se amestecă 4 linguri de maioneză și 3 de smântână, se adaugă puțină sare, piper, o linguriță de lămâie, o linguriță de oregano, una de cimbru, două de susan și mărar din belșug. Jumătate de linguriță de ulei de măsline. Sosul se amestecă într-un bol cu celelalte chestii de mai sus, toate tăiate mărunt.

Se bagă la frigider și se servește rece cu pâine prăjită sau ca și garnitură la o masă mai copioasă.

Am dat ieri o raită pe la un anticariat și-am plecat cu patru cărți. Uitasem peste ce chestii rare și mișto găsești acolo (o ediție veche ”Amintiri din casa morților” de Dostoievski, vreo două SF-uri din vechea colecție Nautilus a celor de la Nemira, un dicționar de sinonime). Sâmbătă sper să am timp să merg pe la poștă că îmi sosesc două colete și în weekend fac cum fac și mă pun pe citit și scris la lucrarea de doctorat. Calculeez că dacă n-aș dormi vreo două săptămâni poate aș termina tot ceea ce trebuie și vreau să fac.

 

The post News from the Interzone – 24 mai 2018 appeared first on Razvan T. Coloja.