Răzvan T. Coloja's Blog, page 44

Ce să citiţi de dimineaţă – 25 iunie 2014

M-am gândit că dacă tot citesc o sumedenie de site-uri cu tematică literară, să fac în fiecare zi o listă a articolelor care mi-au plăcut. Poate avem aceleaşi gusturi.

Filit se autosuspendă în semn de protest

Fight Club pentru copii

Smashwords oferă acum comenzi în avans

Fragment din Profetul Mahomed

Vreau să citesc ceva nou

Când să-ţi dai în judecată psihiatrul

 

Recenzie ”Soldaţi ai terebetinei”

A apărut o recenzie a romanului meu.

“Soldati ai Terebentinei” ne arunca in fata societatea asa cum este ea, fara adosuri inutile, fara satanisme ieftine sau elemente horror de speriat copii care nu au ajuns niciodata la un concert sau care au vazut rockeri doar pe internet. Romanul nu ne prezinta scene de sex scabros si inutil, ca alte carti, dar nici alte elemente de senzational, insa, acesta este senzational prin insasi infatisarea spatiului real redat cu acuratete dar si cu talent literar.

Pe scurt, despre cum publici o carte

Mă întreb uneori cum se realizează o emisiune TV. Ce stă în spate, care sunt pregătirile, câte duble se trag dacă nu e live. La fel, poate unii se întreabă care e procesul prin care publici o carte. Şi despre asta pot să vă scriu.

Am să trec peste sistemul ”vanity publishing”. Prin ”vanity publishing” se înţelege că tu furnizezi un text, plăteşti, şi ţi se publică. E un proces care aduce mai mult a business şi implică o taxă de obicei mare. Dar în cazurile normale, treburile merg cam aşa:

Iei contactul cu editura. Le scrii un e-mail sau poate te recomandă cineva. În unele cazuri te contactează chiar ei. Le trimiţi ceea ce ai scris în format electronic, prin e-mail. Se recomandă formatul DOC sau RTF, font de 12, caractere Times New Roman. Nu trimiteţi documente fără diacritice pentru că vă vor fi refuzate. Unele edituri au alte cerinţe, cum ar fi să le trimiţi manuscrisul tipărit, cu un CD sau stick USB care să conţină şi versiunea electronică a acestuia, dar 99% dintre edituri lucrează prin intermediul e-mail-ului.

Din acest punct va trebui să aştepţi o vreme. De regulă între trei şi şase luni. Durează până ce respondenţii editurii sau cei din echipa lor parcurg textul tău, fac adnotări, recomandări. Asta în caz că nu ţi-au refuzat din start manuscrisul din alte considerente. Se discută un plan de bătaie, se vorbeşte despre contract, se semnează contractul. De regulă primiţi 10% din profit.

Apoi se trece la corectură. De regulă vă este trimis documentul înapoi cu modificări susţinute de funcţia Track Changes din Microsoft Word. Asta înseamnă că poţi vedea ce anume s-a modificat şi şters de prin textul tău. Pe parginea documentului pot exista sugestii ale editorului sau corectorului, cum ar fi ”capitolul X ar trebui rescris” sau ”am dori să scoatem paragraful ăsta”. E rândul tău să corectezi, să vezi ce s-a schimbat, să analizezi cum ar arăta manuscrisul în noua lui formă. După ce cazi de acord cu editura asupra formei finale, se trece la machetare. De obicei documentul va fi pasat înainte şi înapoi de câteva ori până ce împaci şi capra şi varza.

Machetarea implică inserarea textului într-un program DTP de genul Quark Express. Editura exportă un PDF cu textul aşa cum va arăta el după imprimare: cu număr de pagini, antet, eventualul ”Cuvânt înainte”, cuprins, ISBN şi alte specificaţii ce se necesită a fi scrise. Acel PDF va veni la tine prin e-mail şi e bine să te uiţi peste el de câteva ori. Uneori sar rândurile, cuvintele de la final de rând sunt despărţite greşit, paragrafele nu sunt respectate pe alocuri. Se trimit menţiunile tale prin e-mail editorului care îl pune pe tenoredactor să introducă ultimele corecturi.

Se discută apoi despre copertă, ţi se prezintă anumite modele, eşti întrebat dacă ai idei sau sugestii referitoare la ce imagine să fie pe coperta 1. După ce cazi de acord cu editura asupra unei poze, se alege un text pentru coperta 4. Fie un citat reprezentativ din carte, fie un scurt bio al autorului, fie un citat dintr-o recenzie a manuscrisului. Ceva ce să facă vandabil acel calup de pagini.

Ulterior se trimite totul la tipografie iar autorului îi revine un număr de exemplare din carte. Ce-ţi mai rămâne de făcut e să discuţi cu editura despre un plan de promovare şi o eventuală lansare de carte.

Noutăţi cu benzenoide

So yeah – ce s-a mai întâmplat în ultima vreme? Mi s-a mai luat un interviu. În plus, în Oradea se petrec lucruri bizare. Doi tineri au sărit de pe un bloc de 10 etaje după ce au tras prenandez. Cei doi se pare că frecventau un local de rockeri. Similitudinile cu scenele din ”Soldaţi ai terebentinei” sunt ciudate: tras de aurolac, muzică rock, adolescenţi, petrecerea timpului liber pe blocuri.

În rest avem aşa:

s-a închis opencube.ro, un site pe care scriam şi eu din când în când;

mi-am terminat lucrarea de licenţă;

mai am trei examene până ce termin facultatea, după care vine examenul de licenţă prin 13 iulie;

am scos PocketPC-ul meu Yakumo Delta 400 şi l-am şters de mucegai şi-am jucat nişte Argentum pe el;

am pus ochii pe vreo patru cărţi de sociologie pe care trebuie să le am;

vreau şi Noi vorbim, nu gândim de Radu Paraschivescu;

noul Mad Max e surprinzător de bun;

Katatonia – Kocytean e surprinzător de bun;

pe Facebook e din ce în ce mai pustiu;

a apărut campania #traiestefantastic care promovează cărţile scrise de autori români;

mă gândesc că ar trebui să revitalizez blogul ăsta dar n-am absolut niciun chef; poate prin vară.