Răzvan T. Coloja's Blog, page 41

Târgul de carte ”Gaudeamus” 2015 în poze

And done.

La ”Gaudeamus” 2015

Scuzaţi că n-am mai dat resize la poze dar sunt cam obosit după mersul cu trenul. Primele impresii:

Am călătorit cu un norvegian care era turist şi vizita România. S-a bucurat tare mult că are cu cine discuta în engleză pe tren.
Sunt rupt de oboseală.
La Gaudeamus e lume multă, multe edituri.  În 20 mă găsiţi la standul ”Crux Publishing” după ora 13.00.
În Bucureşti toată lumea care are maşină circulă ca un maniac. N-aş putea locui aici.
Mâine dimineaţă sunt la Colegiul Psihologilor la interviu.
La noapte am să dorm dus.
Sâmbătă am lansarea de carte la ”Pangeea, toamna”.

Ne vedem la Gaudeamus. Plus alte chestii.

Între 18 şi 22 noiembrie va avea loc la Bucureşti târgul de carte Gaudeamus. Voi fi şi eu acolo începând de joi, aşa că dacă vreţi să mă vizitaţi mă găsiţi la standul editurii Crux Publishing în pavilionul 3.20, numărul 108. Locul în care se face cosplay, se dau prăjituri și în general lumea se distrează pe rupte.

Voi face nişte lansări de carte pentru Soldaţi ai terebentinei şi Pangeea, toamna, voi da autografe, mă voi plimba pe la standurile editurilor.

Ca o notă adiacentă, în data de 20 noiembrie am interviul la Colegiul Psihologilor ca să fiu uns psiholog cu acte în regulă.

Tot cu notă aparte e expunerea din Oradea în ”Zile şi nopţi”. În zilele următoare.

Şi ca notă de încheiere, la editura Crux Publishing va apărea încă un roman al meu (”Aer şi MSbP” îi spune), undeva pe la începutul lui 2016. Voi începe să fac voluntariat la Peniteciarul Oradea în săptămânile următoare, ceea ce mă bucură nespus; mereu mi-am dorit să lucrez cu deţinuţi. Încep şi un curs de formare complementară în psihologie judiciară iar din ianuarie voi lucra ca psiholog la o clinică privată din Oradea despre care vă voi vorbi în curând. Am mai trimis un articol la o revistă, ceva despre istoria psihofiziologiei; cel mai probabil, dacă îl refuză sau nu mai au loc în numărul curent, îl voi publica şi aici.

Mai aveţi fix o săptămână în care puteţi face precomandă la Pangeea, toamna de pe site-ul editurii. Transportul este gratuit iar preţul e redus cu 25% şi vă costă doar 23 RON momentan. Dacă nu, puteţi lua cartea direct de la Târgul de Carte ”Gaudeamus” săptămâna viitoare ori din librării în momentul în care romanul va ajunge acolo. Mai jos e coperta în varianta finală.

Ne vedem la Bucureşti.

Veşti de la tipar plus alte chestii

Zilele trecute a venit de la tipar primul exemplar de test din Pangeea, toamna. Arată cam aşa. Scuzaţi calitatea imaginii, aşa am primit-o şi eu. Încă i-am manevrat puţin contrastul.

 

În broşura ”Zile şi nopţi” a apărut serile trecute şi reclama următoare la Soldaţi ai terebentinei. Merci Răzvan Chiriac pentru locul în pagină şi Andra pentru poză.

Şi i-am scris lui Craig Clevenger că Pangeea, toamna începe cu un citat din Dermaphoria lui. Mi-a spus că e o onoare să fie pentru prima dată în epigraful cuiva şi că, în caz că romanul se traduce în engleză, să-i trimit şi lui un exemplar. Absolut normal că m-am umectat tot. Tot de la el am aflat că drepturile pentru Dermaphoria au fost cumpărate de o editură din România, dar omul nu mi-a putut spune despre care editură era vorba exact.

Pangeea, toamna iese numai bine din tipografie înainte de târgul de carte Gaudeamus. Cu ocazia aia veţi putea găsi acolo şi Soldaţi ai terebentinei la standul editurii Crux Publishing.

Precomenzi la ”Pangeea, toamna”

Despre noul meu roman ”Pangeea, toamna” vă pot spune că îl consider ca find, ca scriitură şi concept, cel mai ok dintre cele publicate de mine până acum. Cu o prefaţă semnată Dan-Liviu Boeriu, romanul se lansează zilele astea la editura Crux Publishing. Cei de la editură m-au anunţat că pentru precomandă oferă o reducere de 25%, aşa că preţul cărţii este de 23.00 RON. O puteţi comanda direct de aici, cu transport gratuit, urmând ca în zilele următoare cartea să intre încet-încet şi în librăriile din ţară.

Este cel de-al doilea roman pe care îl public anul acesta după ”Soldaţi ai terebentinei”, carte care a câştigat un premiu la Concursul Naţional de Creaţie Literară ”Vasile Voiculescu”, ediţia 2015. Dacă v-a plăcut ”Soldaţi ai terebetinei” veţi iubi ”Pangeea, toamna”. Acţiunea e mai densă, mai dementă, personajele mai stranii.

Un fragment din ”Pangeea, toamna” îl puteţi citi online pe site-ul revistei EgoPhobia.

Happy reading.

Scurt, despre Halloween

Mă enervează oamenii care strâmbă superior din nas când vine vorba de Halloween, invocând pueril motivul întunericului şi al lui Dumnezeu.

Halloween este o sărbătoare creştinizată, derivată din sărbătorile celtice ale recoltei. Se trage din Samhain, o sărbătoare galică preluată de creştinii europeni, în special prin părţile germanice. Similar, o altă săbătoare preluată de creştini e Noaptea Valpurgiei din 1 mai. Dar dacă tot vorbim de tradiţii preluate, aflaţi că ai noştri creştini umili au preluat Crăciunul tot de la păgâni, sărbătorind soarele în cele trei zile în care este cel mai aproape de linia orizontului. Crăciunul s-a dezvoltat dintr-un ritual roman numit ”Dies Natalis Solis Invicti” şi celebra în forma lui originală solstiţiul de iarnă şi nu naşterea unei divinităţi creştine. ”Sol invictus” (Soarele înfrânt necucerit) implicând ideea că zilele din acea perioadă sunt cele mai scurte din an şi speraţa că Soarele va învinge din nou în următorul ciclu. Dar aşa cum au făcut şi-n alte dăţi, creştinii au preluat mult din obiceiurile popoarelor asupra cărora şi-au lăsat amprenta. La fel cum figura diavolului cu copite şi coarne se trage din imaginea zeului Pan venerat la începuturile creştinismului şi demonizat ulterior de Biserică de teama pierderii adepţilor, tot aşa Halloween este preluat de câteva secole bune şi integrat treptat în cultura creştină.

Nu văd pe nimeni strâmbând din nas în faţa faptului că Moş Crăciun e roşu, trend apărut prin anii ’20 în SUA şi impus de… Coca Cola. Dar nu – problema e Halloween-ul, despre care unii zic că ar fi comercial şi că românii n-au nevoie de el. Bine că au nevoie de brad, moşi roşii, ouă de Paşti şi alte aiureli preluate frumuşel din alte culturi. Cu alea nu-s probleme pentru că ”îl sărbătoresc pe Domnul”, în timp ce Halloween e o chestie comercială şi păgână şi – vai – atât de periculoasă pentru noi.

Lumea artei e amuzantă în ultima vreme

Numai peste chestii amuzante dau în ultima vreme. Cum ar fi ştirea asta despre poetul Yi-Fen Chou. Care e caucazian ca la mama lui, dar şi-a ales un pseudonim cu rezonanţă asiatică pentru că-l tot respingeau editurile. 40 de refuzuri parcă. Ei – şi după ce şi-a zis ”Yi-Fen Chou”, omul a fost acceptat de o prestigioasă antologie de poezie americană. Desigur, pe merit, nu pentru a face cu ochiul diversităţii etnice.

O altă ştire este despre o autoare americană pe nume Laura Harner care a plagiat cu neruşinare din zeci de cărţi. Femeia scrie romane erotice cu homosexuali şi-a preluat verbatim acţiunea din cărţi erotice cu parteneri heterosexuali. Practic a transformat unul dintre protagonişti în bărbat. În rest, a păstrat cam tot, de la descrieri şi până la dialog şi introspecţii. Şi-a ost prinsă şi acum e scandal mare. Despre subiect, mai în detaliu, aici.

A treia ştire vine pe filiera artei plastice. Un artist a expus o instalaţie în Italia. Ceva cu confetti, sticle de şampanie. Ceva ce se numea ”Where shall we go dancing tonight?”. Şi-a venit femeia care făcea curat în galerie şi-a adunat totul în saci de gunoi şi a aruncat instalaţia la tomberon. Pentru că după petrecere se face curăţenie, nu? Asta aşa – ca un ”heads up” pentru postmodernismul care cochetează cu absurdul şi care introduce WC-uri şi roţi vechi de tractor în galeriile de artă.

Ţepe marca ”Anticariatul de noapte” de la George Chiriac

Tot auzisem de chestia asta pe Facebook. ”Anticariatul de noapte”. O mică afacere din Cluj condusă de un poet clujean pe nume George Chiriac. Ce mişto – uite că se pot face afaceri cu cărţi şi în România. Şi azi am dat peste povestea asta efectiv halucinantă pe Facebook, postată de criticul literar Dan-Liviu Boeriu:

Azi am simțit, după foarte multă vreme, un șoc destul de puternic. Am stat și am chibzuit câteva ceasuri dacă să mărturisesc lucrul ăsta sau nu, însă – să-mi fie cu iertare – simt că un astfel de comportament trebuie dezavuat public.

M-am bucurat foarte mult când, în martie, am fost invitat la București să vorbesc la lansarea integralei poetice a lui Mircea Cărtărescu. Entuziasmul meu era suficient de mare încât să nu țin vestea pentru mine și s-o popularizez, evident, pe Facebook. Unul dintre rezultate a fost următorul: un tânăr poet clujean (despre care aveam o părere critică nici prea-prea, nici foarte-foarte) mi-a scris un mesaj prin care mă ruga, dacă pot, să-i cumpăr și lui un exemplar, să-i cer lui Mircea Cărtărescu un autograf și, reîntors la Oradea, să i-l expediez prin poștă, urmând ca el să-mi trimită, ulterior, banii.

Zis și făcut. Am participat la eveniment (a fost una dintre cele mai frumoase lansări din câte mi-a fost dat să văd), am cumpărat pentru iubitorul de poezie un volum, profitând de faptul că, existând o înțelegere între mine și Humanitas, beneficiam de o anume reducere la cumpărare (m-am gândit că-i fac o bucurie tânărului spunându-i că nu trebuie să-mi dea 90 de lei, ci 50), i-am cerut lui Mircea Cărtărescu un autograf și, ajuns la Oradea, i-am trimis (e adevărat, cu o întârziere de vreo 3 săptămâni) cartea. Se întâmpla la sfârșit de aprilie.

Poetul clujean mi-a scris că a primit-o, mi-a mulțumit și mi-a spus că-mi va trimite banii, împreună cu o carte a lui, cât de curând. Zilele au trecut, eu am uitat complet despre lucrul ăsta. Ultima discuție dintre noi, conform cronologiei mesageriei de Facebook, a fost pe 17 iunie, când i-am scris, oarecum mirat, că încă nu am primit pachetul de la el. Eram pe punctul să blamez Poșta română pentru încurcătură. Mi-a răspuns prompt, spunându-mi că se va ocupa „mâine”.

Lunile au trecut, a venit vacanța, am uitat. L-am zărit pe poet, întâmplător, pe Facebook zilele trecute și, aducându-mi aminte de istoria noastră comună, i-am mai scris un mesaj. La o distanță, adică, de 4 luni de la ultima noastră conversație. I-am reamintit că nici până în ziua de azi nu am primit pachetul promis. Răspunsul bravului poet? Niciunul. Ci un eficient și fără drept de apel block dat mie pe Facebook.

Concluzia? I-am cumpărat cartea (dând mai puțini bani pe ea, din motivul mai sus arătat), i-am cerut autorului cărții un autograf pentru talentatul poet, am adus cartea cu mine, i-am trimis-o prin poștă (las la o parte faptul că, fiind un volum destul de mare, și expedierea m-a costat vreo 25 de lei), am așteptat 5 luni să se țină de cuvânt, din moment ce eu mă achitasem de obligație (deși n-aveam niciuna față de el, pur și simplu răspunsesem pozitiv unei rugăminți), iar reacția lui, halucinantă și inexplicabilă, a fost să mă blocheze, ca să nu-l mai deranjez cu cererile mele stupide.

Nu e vorba despre bani aici, nici măcar nu e vorba despre amnezia cuiva care, ajuns în posesia obiectului dorit, uită de cel care a făcut posibilă achiziția lui. E vorba despre ceva mult mai josnic și mult mai grav: despre lașitatea lui de a nu mă putea privi în față și de a-mi spune: „te-am fraierit, boule”.

Numele poetului care mi-a provocat această confesiune, pe care nu mi-am dorit-o și pe care sper s-o uit cât de curând, este George Chiriac (cont Facebook).

George Chiriac. Sursa foto: Facebook.

Pe scurt, omul i-a cerut altui om să-i cumpere o carte, al doilea om i-a trimis-o, apoi, când al doilea om i-a cerut banii pe ea, i-a dat ban pe Facebook. Scurt pe doi, fără drept de apel.

Dar stai, că story-ul se lărgeşte. Au apărut şi alte poveşti similare, tot cu George Chiriac de la ”Anticariatul de noapte” în prim-plan:

”Am aceeasi problema. A castigat o licitatie caritabila. Versete le satanice cu autograful lui rushdie. I am trimis o si urma să vireze banii. Apoi m a blocat. Erau bani pt o casa de copii.”

Cu alte cuvinte, poetul clujean nu e la prima ţeapă de acest gen. Bănuiesc că e prosper să soliciţi cărţi cu autograf unor oameni fără să le mai plăteşti, ca apoi să le vinzi în anticariatul tău.

Să vedem ce zice omul într-un interviu de pe bookaholic:

Cum ajungi în posesia cărților pe care le vinzi?

Pentru mine cărţile sunt ca un drog ademenitor. Mereu fac achiziţii – cum spun eu – scap oamenii răi de cărţi bune. Unii le aruncă, alţii mi le oferă, pe altele le cumpăr şi le revând.

Bravo George!

/Update: i-am trimis lui George Chiriac următorul mesaj pe Facebook:

…şi mi-a dat şi mie block fără să zică nimic.

/Update 2: a început lumea să-i scrie şi omul acordă block-uri pe Facebook cu generozitate. Superb.

/Update 3: exemplarul din Cărtărescu e scos la vânzare pe pagina ”Anticariatului de noapte” la modicul preţ de 499,99 RON. Şi-aşa a intrat şi domnul Cărtărescu în discuţie:

/Update 4: Domnul Chiriac a scos cartea de pe site-ul ”Anticariatului de noapte” a doua zi de dimineaţă. Îmi place să cred că de jenă. Ca norocul avem screenshot făcut ieri:

/Update 5: în comentariile acestui articol a mai semnalat cineva un incident două incidente similare. De asemenea, orice comentarii legate de această problemă pe pagina Facebook a ”Anticariatului de noapte” sunt şterse prompt şi ”româneşte” de către poetul clujean.

/Update 6: apar şi alte detalii legate de caracterul lui George Chiriac:

/Update 7: alte detalii, primite pe mail de Dan-Liviu Boeriu:

as dori sa va relatez pe scurt si eu o intamplare cu poetul clujean George Chiriac. Fiind din Cluj si avand mai multe volume de la editura Nemira (cu care am o colaborare la revista Nautilus) m-am intalnit cu el sa i le vand la jumatate din pretul practicat de editura anterior amintita. La momentul predarii cartilor, cu toate ca intelegerea noastra era ca remiterea cartilor sa fie insotita de plata pretului acestora, el nu avea toti banii. Bazandu-ma pe buna lui credinta de cumparator, am convenit sa ne intalnim peste o saptamana pentru plata creantei. Ei bine, peste o saptamana nu mi-a mai raspuns la telefon, m-a blocat pe facebook si am realizat ca nu are rost sa mai insist. A fost vorba de 100 lei si m-am simtit si eu fraierit. De aceea, domnule Boeriu, sa stiti ca acest poet recurge la astfel de practici josnice, nu doar in cazul dumneavoastra. Nu are sens sa mai adaug ceva. Numai bine!

/Update 8:

(sursa)

Aparte de ce s-a mai scris prin comentarii îmi vin şi pe privat poveşti cu alte ţepe trase de George. Am fost rugat să nu le public deoarece persoanele în cauză îl cunosc personal. Să zicem doar că ce-i în acest articol e doar vârful icebergului.

V-aş ruga să popularizaţi pe cât se poate link-ul către articolul acesta iar dacă aţi păţit-o şi voi cu George Chiriac lăsaţi un comentariu. Sunt curios câţi oameni cu banii luaţi are în palmares.

Ţepe marca ”Anticariatul de noapte” de la Georges Chiriac

Tot auzisem de chestia asta pe Facebook. ”Anticariatul de noapte”. O mică afacere din Cluj condusă de un poet clujean pe nume George Chiriac. Ce mişto – uite că se pot face afaceri cu cărţi şi în România. Şi azi am dat peste povestea asta efectiv halucinantă pe Facebook, postată de criticul literar Dan-Liviu Boeriu:

Azi am simțit, după foarte multă vreme, un șoc destul de puternic. Am stat și am chibzuit câteva ceasuri dacă să mărturisesc lucrul ăsta sau nu, însă – să-mi fie cu iertare – simt că un astfel de comportament trebuie dezavuat public.

M-am bucurat foarte mult când, în martie, am fost invitat la București să vorbesc la lansarea integralei poetice a lui Mircea Cărtărescu. Entuziasmul meu era suficient de mare încât să nu țin vestea pentru mine și s-o popularizez, evident, pe Facebook. Unul dintre rezultate a fost următorul: un tânăr poet clujean (despre care aveam o părere critică nici prea-prea, nici foarte-foarte) mi-a scris un mesaj prin care mă ruga, dacă pot, să-i cumpăr și lui un exemplar, să-i cer lui Mircea Cărtărescu un autograf și, reîntors la Oradea, să i-l expediez prin poștă, urmând ca el să-mi trimită, ulterior, banii.

Zis și făcut. Am participat la eveniment (a fost una dintre cele mai frumoase lansări din câte mi-a fost dat să văd), am cumpărat pentru iubitorul de poezie un volum, profitând de faptul că, existând o înțelegere între mine și Humanitas, beneficiam de o anume reducere la cumpărare (m-am gândit că-i fac o bucurie tânărului spunându-i că nu trebuie să-mi dea 90 de lei, ci 50), i-am cerut lui Mircea Cărtărescu un autograf și, ajuns la Oradea, i-am trimis (e adevărat, cu o întârziere de vreo 3 săptămâni) cartea. Se întâmpla la sfârșit de aprilie.

Poetul clujean mi-a scris că a primit-o, mi-a mulțumit și mi-a spus că-mi va trimite banii, împreună cu o carte a lui, cât de curând. Zilele au trecut, eu am uitat complet despre lucrul ăsta. Ultima discuție dintre noi, conform cronologiei mesageriei de Facebook, a fost pe 17 iunie, când i-am scris, oarecum mirat, că încă nu am primit pachetul de la el. Eram pe punctul să blamez Poșta română pentru încurcătură. Mi-a răspuns prompt, spunându-mi că se va ocupa „mâine”.

Lunile au trecut, a venit vacanța, am uitat. L-am zărit pe poet, întâmplător, pe Facebook zilele trecute și, aducându-mi aminte de istoria noastră comună, i-am mai scris un mesaj. La o distanță, adică, de 4 luni de la ultima noastră conversație. I-am reamintit că nici până în ziua de azi nu am primit pachetul promis. Răspunsul bravului poet? Niciunul. Ci un eficient și fără drept de apel block dat mie pe Facebook.

Concluzia? I-am cumpărat cartea (dând mai puțini bani pe ea, din motivul mai sus arătat), i-am cerut autorului cărții un autograf pentru talentatul poet, am adus cartea cu mine, i-am trimis-o prin poștă (las la o parte faptul că, fiind un volum destul de mare, și expedierea m-a costat vreo 25 de lei), am așteptat 5 luni să se țină de cuvânt, din moment ce eu mă achitasem de obligație (deși n-aveam niciuna față de el, pur și simplu răspunsesem pozitiv unei rugăminți), iar reacția lui, halucinantă și inexplicabilă, a fost să mă blocheze, ca să nu-l mai deranjez cu cererile mele stupide.

Nu e vorba despre bani aici, nici măcar nu e vorba despre amnezia cuiva care, ajuns în posesia obiectului dorit, uită de cel care a făcut posibilă achiziția lui. E vorba despre ceva mult mai josnic și mult mai grav: despre lașitatea lui de a nu mă putea privi în față și de a-mi spune: „te-am fraierit, boule”.

Numele poetului care mi-a provocat această confesiune, pe care nu mi-am dorit-o și pe care sper s-o uit cât de curând, este George Chiriac (Georges Chiriac, pe Facebook).

Georges Chiriac. Sursa foto: Facebook.

Pe scurt, omul i-a cerut altui om să-i cumpere o carte, al doilea om i-a trimis-o, apoi, când al doilea om i-a cerut banii pe ea, i-a dat ban pe Facebook. Scurt pe doi, fără drept de apel.

Dar stai, că story-ul se lărgeşte. Au apărut şi alte poveşti similare, tot cu Georges Chiriac de la ”Anticariatul de noapte” în prim-plan:

”Am aceeasi problema. A castigat o licitatie caritabila. Versete le satanice cu autograful lui rushdie. I am trimis o si urma să vireze banii. Apoi m a blocat. Erau bani pt o casa de copii.”

Cu alte cuvinte, poetul clujean nu e la prima ţeapă de acest gen. Bănuiesc că e prosper să soliciţi cărţi cu autograf unor oameni fără să le mai plăteşti, ca apoi să le vinzi în anticariatul tău.

Să vedem ce zice omul într-un interviu de pe bookaholic:

Cum ajungi în posesia cărților pe care le vinzi?

Pentru mine cărţile sunt ca un drog ademenitor. Mereu fac achiziţii – cum spun eu – scap oamenii răi de cărţi bune. Unii le aruncă, alţii mi le oferă, pe altele le cumpăr şi le revând.

Bravo George!

/Update: i-am trimis lui George Chiriac următorul mesaj pe Facebook:

…şi mi-a dat şi mie block fără să zică nimic.

/Update 2 : a început lumea să-i scrie şi omul acordă block-uri pe Facebook cu generozitate. Superb.

/Update 3: exemplarul din Cărtărescu e scos la vânzare pe pagina ”Anticariatului de noapte” la modicul preţ de 499,99 RON. Şi-aşa a intrat şi domnul Cărtărescu în discuţie:

V-aş ruga să popularizaţi pe cât se poate link-ul către articolul acesta iar dacă aţi păţit-o şi voi cu George Chiriac lăsaţi un comentariu. Sunt curios câţi oameni cu banii luaţi are în palmares.