Răzvan T. Coloja's Blog, page 42

Numai chestii faine în ultima vreme

Am avut nişte zile mişto. A început masterul de Psihologie Clinică şi Consiliere şi-mi place. Am primit o mulţime de proiecte de făcut iar mie îmi place să scriu lucrări mai mult decât să dau examene scrise sau orale. Săptămâna trecută am câştigat trei cărţi la un concurs de pe Hyperliteratura.ro. Nu obişnuiesc să particip la concursuri, mai ales că majoritatea au ca unic scop promovarea cutărui site prin Like şi Share pe Facebook. Dar aici întrebarea era ”Cum te-ai apucat de citit?” şi mi-a plăcut. Am primit şi cărţile între timp iar zilele astea apare pe Hyperliteratura.ro un articol care va conţine şi textul meu. Trebuie să le trimit azi o poză cu mine citind încruntat.

Ieri am aflat că romanul meu ”Soldaţi ai terebentinei” a fost premiat la Concursul Naţional de Creaţie Literară ”Vasile Voiculescu”, ediţia a XXVI-a. A luat un premiu special, ceea ce mă bucură. Tot zilele trecute am început să vorbesc pe mail cu un psiholog din Australia care scrisese un studiu foarte mişto pe u subiect care mă interesează, aşa că acum cam ştiu pe ce vreau să-mi fac lucrarea de disertaţie peste doi ani. Şi vorbind de studii, cei de la revista Gaudeamus Alma Mater cred că-mi vor publica un studiu în următorul număr al revistei. Trebuie să-l formatez zilele astea după cerinţele revistei şi să-l retrimit: ”Contrastul ca răspuns emoţional estetic în ficţiunea transgresivă”.

Am prins o răceală zdravănă acum două-trei zile, am tot bolit prin casă. Dar cum tot n-am putut să prea ies, am stat şi mi-am făcut două din lucrările pentru masterat – o prezentare despre depresia în tulburările bipolare şi o lucrare de sociologie despre familia în Coreea de Nord (9 pagini A4). Aşa că alaltăieri am fost prolific. Azi, vreme de vreo trei ore, am strâns documentaţie pentru o a treia lucrare şi – ca norocul – am găsit destule informaţii cu privire la subiectul psihofiziologiei.

Am mai scris ieri şi pe psihoradea un articol despre emoţiile negative postcoitale, am citit două studii foarte mişto fix pe tema aia şi am mai citit o parte dintr-o carte de sociologie din care tot sorb câte puţin de vreo două luni.

Coperta la ”Pangeea, toamna” e gata, prefaţa scrisă de Dan-Liviu Boeriu e gata, manuscrisul e corectat şi pus în pagină. Mi s-a spus că cel târziu până în data de 26 octombrie vine cartea de la tipar. Consider ”Pangeea, toamna” ca fiind cel mai reuşit roman al meu. Poate petru că am petrecut mai multă vreme cu el iar personajele sunt mai numeroase şi mai bine clădite. Nu credeam să ajung vreodată să public două romane în acelaşi an, şi cu atât mai puţin ca unul din ele să fie premiat la un concurs literar naţional. Reacţiile la ”Soldaţi ai terebentinei” au fost bune până acum. Sunt curios de cele la ”Pangeea, toamna”.

Tot zilele astea îmi depun actele la Consiliul Psihologilor şi până în ianuarie sunt psiholog sub supervizare. Din ianuarie voi lucra ca psiholog la o clinică privată aici în Oradea. În paralel mă înscriu şi la un curs de formare complementară în psihologie judiciară.

În lunile următoare voi face lansări de carte la Oradea şi poate Bucureşti, că voi avea drum pe-acolo. Cu ceva noroc ajung şi la Cluj cumva.

Life is good lately.

Romanul meu ”Soldaţi ai terebentinei” premiat la Concursul Naţional de Creaţie Literară ”Vasile Voiculescu”, ediţia XXVI

Acum vreo lună şi ceva îmi scrie Deea, editoarea mea de la Crux Publishing, că ar trebui să trimit şi eu ”Soldaţi ai terebetinei” la Concursul Naţional de Creaţie Literară ”Vasile Voiculescu”. Concursul este la ediţia a XXVI-a iar anul acesta au participat 97 de autori publicaţi în ultimul an. Ieri m-a sunat un domn să mă anunţe că mă număr şi eu printre câştigători şi să mă întrebe dacă pot merge la Buzău la festivitatea de premiere. Cum eram răcit bocnă iar Buzăul e departe, i-am mulţumit şi i-am spus că nu am cum să ajung.

Azi am aflat că ”Soldaţi ai terebentinei”, cartea mea despre rockerii din România, a luat un premiu special în concurs. Detalii aici.

Prefaţă glorioasă semnată Dan-Liviu Boeriu, premiu naţional, o poveste care v-ar face să ridicaţi din sprânceană. Romanul îl puteţi comanda de aici cu transport gratuit sau din librăriile din ţară.

 

 

Citate din ”Soldaţi ai terebentinei”

Am făcut acum ceva vreme o serie de imagini cu citate din romanul ”Soldaţi ai terebentinei” pentru împrăştiat pe Facebook. Le pun şi aici în caz că cineva vrea să le dea share pe wall-ul său.

Colectă publică pentru Radu Aldulescu

Nu obişnuiesc să fac asemenea strigări pe blog, dar mă văd nevoit să fac în cazul acesta o excepţie. Citez de pe Facebook unde pe conturile lui Octavian Soviany şi Bogdan Suceavă circulă textul următor:

Dată fiind situația prozatorului Radu Aldulescu, evacuat cu forța din locuința sa de la Sediul Filialelor USR din București, am organizat o colectă publică pentru a îl sprijini. Până acum s-au strâns în jur de 1500 de lei; din motive de confidențialitate, nu spunem cine e donat bani. Mai jos voi scrie conturile prozatorului. Cine dorește, poate depune bani acolo. Vă mulțumim, în numele celor câtorva care am inițiat acest lucru. Să fim solidari, dacă instituțiile nu reușesc să facă asta.

Aldulescu Radu, BCR

CONT LEI

RO71 RNCB 0647 0977 9106 0001

CONT EURO

RO60 RNCB 0647 0977 9106 0005

Volume publicate de Radu Aldulescu:

Radu Aldulescu. Sursa foto: Facebook.

Sonată pentru acordeon (ediţia I, Editura Albatros, 1993; ediţia a II-a, Cartea Românească 2008)
Amantul Colivăresei (ediţia I, Nemira, 1996; ediţia a II-a, Cartea Românească, 2006),
Îngerul încălecat (Phoenix, 1997)
Istoria eroilor unui ţinut de verdeaţă şi răcoare (ediţia I, Nemira, 1998; ediţia a II-a, Cartea Românească, 2007)
Proorocii Ierusalimului (ediţia I, Editura Publicaţiilor pentru Străinatate, 2004; ediţia a II-a, Corint, 2006, ediţia a III-a, Cartea Românească, 2009)
Mirii nemuririi (Cartea Românească, 2006)
Ana Maria şi îngerii (Cartea Românească, 2010)

În 2013 câştigă premiul ”Augustin Frăţilă” cu romanul Cronicile genocidului.

Tot de pe wall-ul domnului Soviany aflu de unde a pornit toată chestia:

La inițiativa lui Horia Gârbea și din dispoziția personală a lui Nicolae Manolescu, unul dintre cei mai importanți prozatori români contemporani, Radu Aldulescu, va fi evacuat din locuință și transformat în om al străzii, pe data de 14 octombrie 2015, la începutul iernii. Încă un episod sordid din bătălia pe care șefii Uniunii Scriitorilor din România o poartă împotriva scriitorilor care nu au prestat jurămîntul de vasalitate față de dumnealor.

E trist şi iritant să auzi că cel care a câştigat premiul Augustin Frăţilă în 2013 e pus în stradă pe baza unor lucruri de genul ăsta.

/Update: detalii au apărut şi în presă. Iar articolul ăsta merită citit.

Influenţa familiei şi a şcolii în socializarea individului

Din timpuri imemoriale, unul din rolurile principale ale familiei a fost să pregătească individul pentru integrarea şi acceptarea în societate. Elementele de bază, fundaţia cunoaşterii de care dispune un individ vin întâi prin intermediul simţurilor acestuia şi în plan secund prin educaţia primită în cadrul familiei. Vorbim aici despre regulile de funcţionare în societate, valori morale, valori religioase, etică de grup, diferenţa dintre bine şi rău în funcţie de mediu şi condiţii, elemente de limbaj şi conduită. Familia este grupul social activ prin care individul poate testa la scară mică modul de funcţionare al societăţii.

Primii trei ani de existenţă din viaţa unui individ sunt cruciali în dezvoltarea lui, iar asta deoarece memoria individului şi capacitatea lui de cunoaştere funcţionează la cote maxime în această perioadă. Până la vârsta de trei ani – trei ani şi jumătate – creierul copilului este predispus la învăţare iar întreaga fiinţă a acestuia testează, încearcă, experimentează cu mediul înconjurător. De aceea rolul familiei este decisiv în formarea şi integrarea individului. Familia conferă individului în primii ani de viaţă uneltele cu care poate învăţa în restul vieţii, ideile concentrate asupra a ceea ce reprezintă pericol şi ce nu.

Şcoala pe de altă parte dezvoltă aceste idei. Dacă viaţa familială are un aer intim, personal, viaţa în şcoală are un aer distant, matematic, oarecum rece. Faci parte dintr-un grup mai mare şi faci totodată primii paşi dincolo de sânul familiei. Şcoala ranforsează principiile morale desprinse în familie, le dezvoltă, le explică în aşa fel încât definiţia lor să fie general valabilă pentru toţi indivizii noului grup activ. Şcoala are rolul de a integra individul în tot ceea ce înseamnă viaţa din afara familiei şi de a furniza şi imprima informaţii în acesta. Respectivele informaţii sunt testate, documentate, social-acceptate. În cazul şcolii avem această certitudine; în cazul familiei, nu.

La fel cum familiile pot fi preponderent religioase ori înclinate spre un anumit set de reguli, idei şi credinţe, şcolile sunt structurate după acelaşi model. Este oarecum logic ca individul (ori, mai bine zis, familia acestuia) să opteze pentru un model care să-l continue pe cel început de familie. Astfel, o familie stăpânită de un puternic sentiment catolic îşi va da înscrie fiul într-o şcoală catolică.

De menţionat că şcoala din statele democratice tinde să fie mai degrabă echidistantă când vine vorba de idei şi credinţe religioase. Aici excludem şcolile cu caracter religios şi ne concentrăm asupra şcolilor de stat şi private, cele cu caracter general. Acestea tratează indivizii mai mult sau mai puţin în mod egal, ceea ce nu se poate spune despre sânul familiei. Dispare gradul intens de atenţie acordat copilului, ceea ce automat duce la forţarea limitelor acestuia. Obligat să se descurce singur într-o oarecare măsură, individul îşi testează limitele şi este stimulat. Dispare recunoaşterea necondiţionată a calităţilor iar aceasta este înlocuită de un sistem mai pragmatic bazat pe merit.

Societatea influenţează sistemul de învăţământ şi familia, iar acest lucru este clar din modul în care cele două afişează elemente comune în ţările comuniste. Individul aplică conceptele sociale familiare lui şi după întemeierea unei familii, îşi educă progeniturile folosind elementele imprimate lui de societate. Ulterior, şcoala direcţionată de aparatul de stat urmează acelaşi model şi ciclul se repetă.

Dacă familia predă teoria socializării, şcoala forţează individul să pună în practică această teorie. Sistemul educaţional învaţă individul că, treptat, va trebui să se desprindă de familie şi să înceapă viaţa de adult departe de ea. Cu alte cuvinte contribuie într-un fel la perpetuarea speciei şi păstrarea relaţiilor sociale.

Putem spune chiar că şcoala reprezintă suma cunoştinţelor societăţii pe când familia reprezită suma cunoştinţelor unui grup social activ.

Distracţia cu virusul şi alte chestii

So yeah, serverul pe care eram hostat până alaltăieri a prins ceva worm. Mi-a infectat toate site-urile. Un prieten îmi oferea hosting pe shared-ul lui Hostgator. Aşa că downloadat tot de-acolo, dat cu grep, şters din toate PHP-urile şi JS-urile string-urile infectate, că backup recent din părţi. A fost fun. Apoi mi-a pus Google warning la site-uri, ceea ce a fost şi mai fain. Aşa că am luat hosting de la Elvsoft şi acum e OK. Se mişcă totul mai repede. 177 RON/an, 4 domenii, 5GB spaţiu, CPanel. Iar cei de la Elvsoft s-au mişcat bine, sunt politicoşi, sunt mulţumit. Vedem pe viitor ce şi cum. Ieri am schimbat nameserverele şi observ că încă nici acum nu s-au propagat cum trebuie.

Virusul ăla era tare mişto făcut. Am citit despre el şi e ceva relativ nou. Prindea un folder cu drepturi de scriere şi băga acolo un PHP care infecta toate site-urile de pe server. Apoi băga vizitatorilor reclame şi-i redirecţiona. Totul criptat în Base64. Uşor de scos dar tot se metamorfoza de la o zi la alta şi string-urile pe care le serveam lui grep tot se schimbau. Vreo 14.000 de site-uri compromise în ultimele două săptămâni, din ce-am citit. Şi mai ciudat este că încă nici acum nu se ştie pe unde exact intră şi se pare că are mai multe mecanisme de răspândire, exploatând cine ştie câte pluginuri.

N-ar strica să daţi şi voi

grep -r -l "|plucker|pocket|psp" *

grep -r -l "PHNjcmlwdCB0eXBlPSJ0ZXh0L2phdmFzY3JpcH" *

în folderul site-ului vostru. Dacă vă returnează fişiere, e bai. Trebuie restaurat din backup sau şterse string-urile manual, schimbat parole, updatat tot. Mulţumiri lui Radu-Eosif Mihăilescu că mi-a semnalizat că e ceva în neregulă cu feed-ul meu RSS, că inserase worm-ul ăla chestii prin el. Şi pentru pluginul Rhythmbox pentru GMusic cu care cred că s-a chinuit o vreme.

În rest citesc despre tulburarea de personalitate borderline (din nou) şi alternez cu o carte mai veche despre OpenVPN pe care o primisem prin 2006 şi-am găsit-o acum prin bibliotecă. Şi-n paralel citesc şi Sylvia Plath – ”Clopotul de sticlă”. Am postat câteva articole şi pe psihoradea, ultimul fiind despre narcisism. Şi luni începe masteratul şi de-abia aştept.

Concurs: Câştigă un exemplar din ”Soldaţi ai terebetinei”

Cineva organizează un concurs pe Facebook. Trebuie să daţi like unor pagini, să scrieţi un comentariu – chestii de-astea. Faceţi chestiile alea şi puteţi câştiga un exemplar al romanului meu ”Soldaţi ai terebentinei”. Detalii aici. Aveţi vreme până în 8 octombrie şi eu aş zice să participaţi, că poate pică ceva.

De ce e arta modernă atât de nasoală?

Perfect de acord cu domnul din clipul de mai jos. Arta modernă a ajuns la un nivel avansat al ridicolului, clipa aia în care orice poate trece drept artă dacă îi aperi îndeajuns de acerb apartenenţa la un curent artistic. În Oradea, de exemplu, un artist local şi-a decupat de pe spate o bucată de piele şi-a expus-o tatuată cu mutra lui. Săptămâni mai târziu turna vopsea roşie amestecată cu sângele lui în fântânile din Cluj. Am râs. Acum acelaşi om expune tot în Oradea penisuri colorate din gelatină în care a vârât câte 50 de RON. Şi omul şi-a făcut propriul lui grup de omuleţi-amici care îl laudă pentru că sunt prea jenaţi să recunoască absurdul situaţiilor.

Observ acelaşi lucru în literatura contemporană unde predomină efectul de şoc. În lipsa unui stil propriu sau a timpului finisării unui roman decent, prozatori români scriu despre homosexuali care fac tumbe, transsexuali ciudaţi, minore care fac sex cu tirişti – orice e atipic şi cât mai vulgar. Un fel de ”Infractorul” din anii ’90 care prezenta ştiri despre casnice care fac sex cu câini şi nepoţi care-şi violează străbunicile. Şi privesc curentul ăsta nou cu scârbă. Nu pentru că aş fi pudic. Ci pentru că e ieftin. Poeţi şi scriitori scot pagini peste pagini de nonsens presărat cu înjurături şi ridică bărbia sus cu trufie acuzând că nu înţelegi noile tendinţe, arta, literatura, spiritul. Aceiaşi oameni arată cu degetul şi ridiculizează de pe propria lor insulă orice încercare de a pune sub semnul întrebării experimentele lor. Tot aud scuza aia cu ”păi e artă”.

Nu e artă. Nu trece nici măcar de nivelul de blog întreţinut de un fiu de cămătar.

E pur şi simplu căcat.

Recenzie nouă ”Soldaţi ai terebentinei”

Am văzut că a mai apărut o recenzie a romanului meu ”Soldaţi ai terebentinei”. O puteţi citi aici. Mi se pare cea mai OK din cele apărute în ultima vreme.

14 septembrie 2015 – ce mai e nou

Am tot scris zilele astea pe psihoradea.com. Încerc să postez un articol pe zi în timpul săptămânii şi unul în weekend. Azi am scris Ce sunt visele?. Săptămâna trecută am publicat Ce este schizofrenia? şi câte ceva despre tulburarea de personalitate paranoidă.

În rest am jucat Monopoly în fiecare seară şi câştig cam de fiecare dată. Scopul jocului nu e să câştigi. Scopul jocului este să-ţi distrugi concurenţii. Cel puţin eu asta am învăţat săptămânile astea.

Aştept să vină prefaţa la ”Pangeea, toamna”, acum că e aproape gata coperta. Şi recapitulez chestii prin Linux pentru că vreau să-mi iau certificările RHCSA şi RHCE. Şi citesc cărţi despre borderline şi tulburarea bipolară, că începe facultatea peste vreo două săptămâni şi vreau să fiu pregătit.