Răzvan T. Coloja's Blog, page 16

News from the Underground – 27 aprilie 2018

Mi-a apărut azi un nou articol de psihologie pe eBihoreanul: ”Alcoolul crește atracția între persoanele de același sex”. Și-am făcut ieri noapte mâncare că era ziua unei prietene și-am zis să o cinstesc cu ceva:

Mi-au sosit niște atestate de la Colegiul Psihologilor și un atlas de anatomie luat de pe eBay.

Tot azi văd că a apărut și Ubuntu 18.04 LTS dar nu m-a convins release notes-ul să fac încă upgrade de sistem. Mai aștept vreo două săptămâni până rezolvă ăștia bug-urile ce probabil apar imediat după ce lumea începe să instaleze. ifup/ifdown a fost abandonat în favoarea, Python 3 în loc de Python 2, GNOME în loc de Unity, LibreOffice 6.0, OpenSSH nu mai lucrează cu chei SSH mai mici de RSA 1024, la instalare nu mai poți cripta doar /home-ul ci întreaga partiție, la o nouă instalare se face un swap file în loc de partiție swap (de ce, nu mă întrebați), GDM în loc de LightDM. Ce mă enervează e asta: ”The right-click method for touchpads without physical buttons has changed to a two-finger click instead of clicking in the bottom right of the touchpad. You can use the GNOME Tweaks app (not installed by default) to change this setting.”

BeOS nostalgia, BFS, atribute extinse și query-uri

Una dintre cele mai folositoare și inovatoare facilități pe care le-am văzut vreodată într-un sistem de operare sunt atributele extinse din BeOS și actualul Haiku. Aparte de clasicele atribute specifice (Read, Write, eXecute) din DOS/Windows și sistemele de operare POSIX-compliant precum Linux, *BSD, QNX, Solaris, încă de prin 1998 BeOS avea atribute extinse fixe sau maleabile, toate editabile. Așa se făcea că puteai să ai un fișier JPG care pe lângă atributele rwx să aibă alte atribute precum ”comentarii” sau ”număr de culori” sau ”dimensiune poză”. Repet: ca atribute, nu ca și facilități oferite de un anumit program; ceea ce înseamnă că odată setate atributele acestea customizate, ele erau accesibile sistem-wide de către orice program BeOS și de către sistemul de operare în sine. O chestie tare mișto care a dat naștere la aplicații interesante ce făceau uz de atribute extinse.

Mai important, atributele nu ocupau spațiu în fișier, ele fiind reținute la nivelul unui index central. Așa că puteai crea un fișier gol de 0 bytes căruia să-i pui câte atribute doreai. Aplicația ”Persons” de exemplu folosea exact chestia asta: avea create câteva fișiere de 0 bytes fiecare pe care dacă dădeai click programul le deschidea și le afișa doar atributele: Nume, Prenume, număr de telefon, e-mail, adresă și alte date de contact. Desigur, atributele extinse fiind o facilitate oferită exclusiv de kernelul BeOS, acestea se pierdeau la transferul în alte sisteme de operare fiind interpretabile doar de către Tracker-ul din BeOS. Așa că trebuia să arhivezi în ZIP fișierele cu atribute extinse dacă voiai să le pasezi pe alt tip de partiție care nu era BFS.

A doua facilitate folositoare de care mi-e dor și aș vrea s-o văd și-n Linux e reprezentată de sistemul de query-uri. După cum îi spune și numele, un query e o căutare. Când căutai un fișier în BeOS sau Haiku rezultatele nu doar că erau afișate instant de GUI-ul Find-ului sau de linia de comandă (grație unui sistem de preindexare extrem de rapid și gentil cu resursele) dar rezultatele acelei căutări erau salvate ca atribute extinse în fișiere cu filetype de tip ”query”. Așa că după ce făceai o căutare complicată după – să zicem – fișiere JPEG nu mai mari de 3MB, create înainte de data de, al căror filename să conțină string-ul cutare și al căror atribut extins customizat să includă o descriere a imaginii cu anumite cuvinte-cheie, se salva în /home/queries un fișier de 0 bytes cu căutarea respectivă. Fișier pe care dacă dădeai click peste doi ani nu doar că afișa instant (și mă refer INSTANT) rezultatele căutării specifice dar le afișa actualizate la zi. Și mai important, un query putea fi definit/executat și din linie de comandă, avea un câmp editabil pentru formule, ceea ce automat ducea la posibilitatea creării de scripturi interesante.

Luai de exemplu un fragment de query precum
 
(((((MAIL:from==”*[cC][lL][aA][rR][aA] [bB][oO][tT][tT][eE][rR][sS]*”)
&&(MAIL:when>=%2 months%))
&&(MAIL:subject==”*[vV][iI][bB][rR][aA][pP][hH][oO][nN][eE]*”))
||(MAIL:subject==”*[sS][kK][eE][pP][tT][iI][cC][aA][lL][iI][tT][yY]*”))
&&(BEOS:TYPE==”text/x-email”))


și-l modificai manual în
 
(((((MAIL:from==”*[rR][a][z][v][a][n]*”)
&&(MAIL:when>=%6 years%))
&&(MAIL:subject==”*[cC][uU][rR][sS]*”))
&&(BEOS:TYPE==”text/x-email”))
 

Apoi puteai face scripturi care să efectueze căutări după diferite criterii sau care să jongleze cu atributele extinse.

Citisem acum mulți ani că Solaris experimentase cu un tip de partiție care suporta atribute extinse. Nu știu ce s-a ales de proiect dar în prezent doar Haiku și al lui BFS mai știe face chestii de-astea.

News from the Underworld – 25 aprilie 2018

O zi tare plină.

A apărut în schimb un articol pe Bibliocărți despre ”Cărți care zguduie teoriile bisericii” iar romanul meu ”Recolta roșie” e una dintre ele.

News from the Interfest – 24 aprilie 2018

Am scris azi-noapte la articole de mi-au ieșit peri albi. Să le luăm pe rând:

”Alegerea partenerului de cuplu” – pe coloja.com;

”Mecanismele de evitare a intimității în relațiile de cuplu” – pe psihoradea.com;

”Clasa de elevi ca grup social” – tot pe psihoradea.com; un text lung de tot pe latura psihologiei educaționale/psihologiei sociale;

Și-am fost azi pe la poștă (again) și nu prea am apucat să fac multe că am fost și la o expoziție de pictură aici în Oradea. Câteva poze below.

 

Dan Mircea – Contact

 

Dan Mircea – Flashback

 

Darius Martin – Omul cu disc

 

Ieronim Moruț

 

Tudor Frâncu – Modern times

 

Ieronim Moruț

 

Iar mâine am o zi tare plină așa că încerc azi să mă relaxez cât pot de mult.

News from the Underdome – 23 aprilie 2018

Zile pline. Am avut de fugit într-o mulțime de locuri. Am tradus din engleză ”Scala scurtă PTSD a chestionarului național al evenimentelor stresante” (NSESSS-ul): ”Severitatea Simptomelor Stresului Posttraumatic –

versiunea pentru adulți”. E un instrument standardizat cu 9 itemi destinat psihologilor clinicieni, aflat sub licență liberă. Atât doar că îl primisesem în engleză și l-am tradus în română.

Cum nu-mi mai găseam Kobo Mini-ul zilele trecute și voiam să citesc, am scos Nook-ul de la praf. Problema e că ecranul eInk deja a prins niște ghosting pe margini:

Am căutat să cumpăr ecran nou de pe Aliexpress, eBay și de prin alte locuri dar n-am găsit pentru modelul ăsta de Nook 1st Edition din 2009. Așa că am întrebat pe Facebook iar Ciprian Trip mi-a zis că are el un Nook 1st Edition pe care l-a folosit o singură dată și pe care îl ține în sertar degeaba. Și că mi-l dă mie, doar că nu are baterie că i se umflase și a aruncat-o. Așa se face că am ieșit la o cafea cu el și mai târziu scoteam bateria din Nook-ul meu și o puneam într-unul nou-nouț. Poză side-by-side:

Stânga – nou, dreapta – vechi.

Și-am gătit iar zilele astea și scris articole și citit.

Salată verde, ardei roșu, ardei galben, ceapă verde, cherry tomatoes, sos cu maioneză și ulei de măsline, castravete, telemea și crutoane. Plus ceva cimbru, sare, piper, boia dulce.

 

Food for dad.
Se curăță trei cartofi, se taie în bucăți, se pun la fiert în apă cu sare. Între timp se taie o ceapă verde mărunt, se taie șuncă în cuburi de vreo 5mm latura, se rade o mulțime cașcaval, se pune puțin pătrunjel și mărar, sare și piper, cimbru tocat fin, după gust. Totul se amestecă bine cu o linguriță de ulei de măsline. Cartofii fierți se fac pireu, se adaugă un vârf de sare și o linguriță de ulei (sau unt/margarină dacă aveți). Cartofii și amestecul se combină bine de tot cu o spatulă cât sunt calzi cartofii în așa fel încât cașcavalul să apuce să se topească. Amestecul trebuie să fie omogen.
Se întinde totul într-o caserolă cam la 2cm grosime conținutul. Se acoperă cu o folie și intră la frigider vreo 40 de minute.
Se bat două ouă, se pun într-o farfurie adâncă. În altă farfurie adâncă se pune făină iar în a treia pesmet amestecat cu puțină sare, piper și oregano.
După 40 de minute se pune ulei la încins în tigaie, se scoate amestecul din frigider și se taie în forme (rotunde, pătrate, dreptunghiulare – cum vreți voi). Fiecare bucată se dă prin făină până ce e acoperită uniform, apoi prin ou, apoi prin pesmet și se pune în tigaie.
Se prăjesc până ce devin aurii și se servesc de preferință calde.

Și-acum e aproape miezul nopții și mă pun pe scris niște texte, că am chef de tastat, chit că parcă m-aș uita la noul ”Westworld”. Am trimis zilele trecute niște lucrări pe care vreau să le susțin la conferințe dar mai vreau să scriu câte ceva pentru alte workshop-uri și evenimente sociologice. Lucrez și la un studiu sociologic pe care sper să apuc să-l finalizez și trimit spre publicare până în iunie. Iar zilele astea încep să postez din nou articole de psihologie pe coloja.com și psihoradea.com, că le-am cam neglijat în ultima vreme din cauza lipsei de timp. Azi a plecat în schimb un nou articol de psihologie spre cei de la Bihoreanul; apare zilele astea.

Poimâine merg la o expoziție de pictură. Mâine trebuia să merg la Consulatul Maghiar ca să susțin interviul pentru obținerea cetățeniei dar ne-au amânat cu o lună. Și mi-au sosit zilele trecute niște acte de la Colegiul Psihologilor pe care le așteptam de aproape trei luni; merg să le ridic cândva săptămâna asta de la filiala bihoreană.

News from the Unterwelt – 18 aprilie 2018

Am gătit azi. Ciorbă for a change.

Ciorbă ”buluc”, cum îmi place să-i spun. Salam de vară, cârnat afumat, cartofi, morcovi, mazăre, o ceapă mare, o roșie, ciuperci, cinci bucăți de usturoi, un pumn de vegeta, un cub Maggi, chili, cimbru, curry, sare, piper negru, o doză generoasă de chimen pisat, o linguriță de pătrunjel tocat, o lingură de mărar tocat mărunt, trei linguri de ulei, două de sos soia, una de pastă eros paprika și două linguri de untură.
Sare, curry, cili și chimen se mai pot adăuga ulterior, după gust.
Pus pe foc și dat drumul la film.

Romanele mele le găsiți acum și pe Cartepedia.

In other news, azi a venit o baterie de telefon pe care o comandasem. Cum schimbi bateria la un telefon LG G2:

Desfaci capacul de plastic din spate. Observi cu groază că bateria e ținută de două benzi cu circuite integrate care stau peste ea ca două bretele ce o țintuiesc de carcasă. Ca să înlături benzile fără să le rupi trebuie să desfaci 6-7 șurubele de un milimetru. Absolut normal că unul cade pe jos și-l pierzi. După ce ai desfăcut șuruburile dai peste o serie de alte benzi integrate, toate suprapuse unele peste altele ca într-un puzzle dement și nu știi cu care să începi. Tragi de una, tinde să se rupă cealaltă. Nu-i bine. Hai să tragem de astalaltă; nu – că pocnește a 5-a bandă. După ce enumeri toți sfinții reușești în cele din urmă să găsești o logică în ceea ce faci și scoți niște pini din locul lor de pe placa de bază. Ca să înlături benzile de care-s atașați trebuie scoți vreo 6-7 pini de-ăștia de diferite mărimi și încerci să memoriezi care unde venea înfipt. După o jumătate de oră ajungi să înlături una dintre bretele, îndeajuns cât să poți trage bateria veche de sub a doua și s-o îndeși pe cea nouă. Urmează apoi un joc sadic prin care încerci să-ți dai seama care pin venea unde așa că mergi pe încercate până ceva cuplează. Pui șuruburile înapoi cu grijă. Cauți pe gresie șurubul pierdut, nu-l găsești. Pocnești înapoi carcasa, pornești telefonul – totul merge OK. Găsești șurubul-lipsă. Cristoși. Desfaci carcasa de 20 de ori mai greu decât ai pus-o înapoi. Înșurubezi, pui carcasa la loc.

Undeva, în camera de R&D a celor de la LG, vreo 6 tehnicieni râd malefic în timp ce concep un nou model de smartphone cu bateria învelită în spini otrăviți.

În ultimii ani mișcarea ”uite că eu citesc” a devenit ca un tăvălug care a luat-o la vale de pe deal. Pur și simplu nu înțeleg chestia asta. Se organizează întruniri cu ocazia cărora 40 de oameni stau în parc și citesc în grup. În poza de mai jos e un eveniment menit să formeze cel mai mare lanț uman de snobi care citesc. Anunțul spune ”Ne vom desfășura pe toată strada Republicii până în Piața Sfatului.

Trebuie să aduci cu tine o carte și o pernă sau un mic scăunel.”

WTF seriously WTF?

Văd din ce în ce mai des oameni care postează citate din autori de care nici măcar n-au auzit. Poze cu biblioteci sub care își declară dragostea față de lectură. Fete care scriu că bărbat adevărat e ăla care citește. Poșete cu buzunar transparent în care să-ți pui cartea, să vadă lumea când mergi la cumpărături că tu citești Irina Binder; că cititul în sine nu mai e îndeajuns dacă nu știe lumea că tu citești.

Ai zice că Generația Y a fost cuprinsă de febra lecturii, dar adevărul e că în timp ce facebook-ul e plin de tineri extaziați de mirosul cărților, eu văd om citind în parc sau în cafenea cel mult o dată pe an. Și de obicei e o persoană trecută de 40 de ani, că cei tineri citesc pe Facebook sau doar când se organizează evenimente ca cel din poza de mai jos.

A citi a devenit deja o poziție prin care-ți declari statutul social, ceva prin care cerșești apreciere. Cei de 20 de ani nu mai cumpără cărți ca să le citească ci ca să aibă ce pune pe Instagram: ”uite teancul gros de hârtie care-mi confirmă gradul de cultură”.

Acum câțiva ani, când mă plictiseam, mergeam la câte un Book Meeting. Sau ”Schimb de cărți”, cum îi spunea. Se umplea masa de romane siropoase, cărți de dezvoltare personală, ”Alchimistul” lui Cohelo. Venea câte unul cu manuscrisul SF imprimat frumos, în format tip carte, și încerca să-l paseze cuiva. Discuțiile erau în proporție de 25% despre jocuri pe calculator, 45% despre cosmetice, 25% despre gustul cafelei sau cât întârzie chelnerul cu pizza iar restul de 5% despre cărți. Am dat acolo peste un tip care se mândrea că el citește cam 14 cărți pe lună. Naiv și mirat l-am întrebat cum de reușește, așa că mi-a spus secretul: ”Citesc primele 40 de pagini și ultimele 30 de pagini și asta-mi permite să înțeleg per ansamblu despre ce era vorba în carte. Economisesc timp.” Omul părea realmente convins de metoda lui.

Cititul în România Generației Y a devenit o modă. Ca tatuajele sau blugii rupți. Ceea ce spune multe despre noi, ca popor.

Dacă tot am gătit o felie de rechin zilele trecute, mi-am adus aminte de Isidor.

Acum vreo 7-8 ani zice consoarta că ”hai că a venit circul în cetate, să mergem și noi”. Hai. Ajungem, acolo afiș mare: ”Isidor va înota cu rechinii în actul #2!”. Bun. Ne așezăm în cort, căldură de-aia insuportabilă, plin de mame cu copii entuziasmați. Ne uităm la aia care dansa pe frânghie, vedem clovnii, vedem dresaj de lei, elefanți – chestii de-astea. Și apare Isidor în fața unei perdele. Muzică tensionată, ceva gen Carmina Burana. Și cad draperiile și apare ACVARIUL. Care avea vreo 3m lungime și cam 1,5m înălțime. Înăuntru – doi rechini cam de vreo 45cm fiecare. De-ăia de apă dulce, grad de pericol – ”păstrăv”. Isidor întinde mâinile, face o plecăciune, își dă jos pelerina și sare în apă. Io mă uitam la modul ”saliva curgându-mi din colțul gurii”. Gen ”ce PLM wtf ce plm?!?”. Isidor se bagă cu capul în apă, rechinii înoată în jurul lui căutând resturi vegetale, muzica bubuie amenințător, copiii deja făceau clăbuci la nas de extaz. Iese Isidor din apă după două minute cu o mișcare bruscă care sperie rechinii. Copiii aplaudă. Consoarta se uita la mine cu privire de-aia de tipul ”bă, scuze că te-am făcut să vii”.

A fost ultima oară când am mers la circ.

Iar știrea anului e că Microsoft își face propria distribuție Linux. Când le spuneam acum 10-11 ani colegilor de redacție de la MyCOMPUTER că Microsoft va face și mișcarea asta logică râdeau de mine.

News from the Interwebz – 17 aprilie 2018

Am trimis aseară un articol spre o revistă de psihologie. Sper că se publică. Am vreo trei workshop-uri și conferințe de vizitat luna asta. Și-am gătit din nou azi:

Ardei umpluți și copți cu cartofi în sos picant

Se iau ardei mari, se taie partea cu codiță, se scobesc pe interior. Se pun doi cartofi de vară la fiert, în coajă, în apă cu sare. Se dă drumul la cuptor la intensitate maximă, se unge tava cu ulei. În ardei se pun două linguri de ulei de măsline, sare și piper după gust, rozmarin. Se ia câte o bucată de usturoi și se crestează fin pe suprafață, se pune câte unul în fiecare ardei. Eu am pus și puțin unt, cam o linguriță în fiecare. Se bagă la cuptor după ce s-a încălzit și se lasă 15 minute. Pe tavă puteți pune și niște jumătăți de cherry tomatoes la copt.

Se rade cașcaval din belșug într-un vas adânc. Se ia un cârnat afumat și se taie pe verticală apoi în felii până ies mici cuburi de carne. Se face la fel cu șunca. Se taie ceapă verde în bucățele, se toacă pătrunjel. Se ia un pumn de alune și se zdrobesc în râșniță. Cinci sau șase cherry tomatoes tăiate în două sau în patru. Trei ciuperci tăiate cubulețe. Se pune sare, oregano, piper, o linguriță de ulei de măsline, se amestecă totul bine în vasul adânc.

După 15 minute de copt ardeii se scoate tava, se golesc ardeii de usturoi, ulei și rozmarin și se toarnă umplutura în fiecare. Apăsați încet cu lingura ca să se împrăștie bine prin ardei. Dacă se poate, ardeiul să fie umplut cu vârf. Se bagă înapoi la cuptor încă 4-5 minute după ce-ați cules tomatele de pe tavă.

Se scot cartofii de la fiert, se taie în felii. Se taie o salată în fâșii lungi (cam 4 frunze). Se amestecă porții egale de maioneză cu sana, se adaugă sare și piper, curry. Se amestecă salata cu sosul, se toarnă sosul peste cartofi. Presărați oregano deasupra.

Când ardeii sunt gata se pun în farfurie, se presară puțin cimbru sau busuioc peste ei, se toarnă câteva picături de ulei de măsline.

Cașcavalul se topește iar ciupercile, carnea și restul chestiilor se coc puțin cât sunt în cuptor.

Peste întreg aranjamentul se presară pătrunjel tocat și eventual sare.

News from the Interzone – 16 aprilie 2018

Holy shit I outdid myself today. Am gătit rechin.

Rechin cu rondele pane de calamar și salată de crudități în sos Cezar

Întâi se ia carnea de rechin din congelator și se lasă 20 de minute la dezghețat. În timpul ăsta se pregătește sosul pentru marinat: 4 linguri de sos de soia, 4 linguri de oțet, 4 linguri de suc de lămâie, 4 linguri de pătrunjel mărunțit, două bucăți de usutroi tocat pastă, ceapă verde tocată sau tăiată extrem de mărunt, piper.

Se lasă carnea la marinat o oră și jumătate timp în care la fiecare jumătate de oră o întoarcem pe partea cealaltă și turnăm peste ea sos cu lingura ca să fie bine acoperită. După care recipientul din sticlă în care marinați carnea se acoperă și se bagă în frigider. Cam tot la 45 de minute deschizi frigiderul și întorci carnea pe partea cealaltă. Eu am lăsat-o la marinat vreo 5 ore în felul acesta și-a ieșit atât de moale că se desface singură bucăți când bagi furculița în ea.

Pentru salată se iau așa: ardei roșiu, galben, portocaliu, cherry tomatoes, ceapă verde, pătrunjel proaspăt, castravete – se taie toate în felii întregi de 2-3mm.

Sosul Cezar pentru salată constă din trei linguri de maioneză, trei de ulei de măsline, una de oțet, una de muștar, patru-cinci bucăți de usturoi dat prin mixer și făcut pastă, sare, piper. Eu am pus și busuioc în mix. Se amestecă bine salata de crudități cu sosul. Usturoiul merge bine cu carnea ulterior.

Sosul pentru calamar (cel din recipientul din sticlă din poza de mai jos) este format din sana, o bucată de usturoi ras, o lingură de maioneză, o linguriță de ulei de măsline, sare, piper și oregano.

Se iau două tigări. Una cu ulei de floarea soarelui (cam un deget) și una în care puneți o lingură de unt. Pe cea cu ulei o dați la foc maxim, pe cea cu unt la foc mediu.

Când untul s-a topit presărați în tigaie sare și piper, eventual cimbru sau alte mirodenii, după gust. Carnea de rechin se asezonează cu sare și piper pe fiecare parte și se pune întreagă în tigaie. Se lasă la prăjit 4 minute după care se întoarce pe partea cealaltă și se lasă la prăjit alte 4 minute. Rondeaua de rechin avea cam 2cm grosime; pentru felii mai subțiri s-ar putea să fie nevoie s-o lăsați mai puțin.

În cealaltă tigaie deja fierbe uleiul. Băgați rondelele de calamar și le lăsați vreo 4-5 minute până se fac aurii. Se așează pe un șervețel într-o farfurie ca să se scurgă uleiul.

După ce au trecut cele 8 minute și carnea de rechin s-a prăjit pe ambele părți, se scoate din tigaie și în tigaie se toarnă cam o pătrime de pahar de vin alb (vreo 5-6 linguri). Face fum de-ți umple casa dar dacă lași vinul la fiert așa se formează un sos super.

Sosul din tigaie se toarnă peste carnea fragedă de rechin tăiată felii. Alături se pun rondelele de calamar și salata amestecată cu sos Cezar.

Se presară pătrunjel și cimbru peste întreg ansamblul. Dacă aveți, presărați puțin susan peste carne.

Carnea de rechin iese foarte bună, e moale și se desprinde de pe os după 5 ore de marinat. Rondelele de calamar se înmoaie în sosul lor și asta le dă gust mai bun. Salata echilibrează tot dacă e servită direct din frigider și e rece.

Niște prieteni mi-au spus că rechinul iese ca talpa de bocanc de tare. Mie mi-a ieșit bine. Proof of concept below.

News from the Underweb – 15 aprilie 2018

Am făcut cumpărături weekendul trecut. Luat televizor nou, câteva chestii, cărți și un cuptor cu microunde pentru cabinet. Care cuptor a ajuns alaltăieri și mi-a rupt mâinile de la poștă până la birou. 13 kilograme.

Am făcut iar mâncare. A fost săptămâna sandwich-urilor calde.

Grilled cheese and salami and ham sandwich with a bit of oregano inside and a garlic-and-parsley-based sauce. Served hot with half-boiled eggs and green onions.

Și am de citit chestiile astea în vreo două săptămâni și e ciudat să alternezi între supervizarea în psihologie clinică și lectura impusă de școala doctorală de sociologie.

Și acum sad story moment.

La vreo 20 de metri de blocul meu, într-o încăpere de vreo 10 metri pătrați cu ieșire la stradă, un domn bătrân și-a deschis o frizerie. Cu anunțul din poză postat afară. Care anunț mi se pare foarte trist – un om se bazează pe clienții de acum 40 de ani. Cam ca și claviaturistul de la Duran Duran care n-a mai scos un album din anii ’80 dar ia pe genunchi copiii din cartier și le povestește despre gloria de altădată.

Am fost pe la nenea la scurt timp după ce-a deschis. Nu avea clienți, zona fiind fără vad. M-a tuns absolut oribil dar am tăcut din gură și am plătit. Îmi place să sprijin conceptul de ”mom and pop shop”.

Drumul meu de la ieșirea din bloc spre tot ceea ce înseamnă civilizație orădeană trece pe lângă frizeria bătrânului, așa că văd că e aproape mereu goală. Când e cineva înăuntru, e de obicei un alt pensionar și nu un tânăr. Business-ul nu prea merge.

Bătrânul iese regulat și mătură strada cu mișcări lente care dictează că are tot timpul din lume. Își aranjează semnul din poză, se uită în zare după care intră înapoi în frizeria cu două scaune și citește ziarul.

Și partea tristă vine abia acum.

În urmă cu vreo două luni, la ușa imediat următoare a clădirii și nici doi metri de la intrarea în frizeria bătrânului s-a dat în sfârșit în chirie imobilul. Și ce s-a deschis acolo?

Tot frizerie.

Cu scaune noi și moderne în formă de coajă de ou, chiuvete din marmură neagră, oglinzi cu spotlight-uri împrejurul lor. Vreo doi-trei tineri îmbrăcați la patru ace trebăluiesc de zor cu foarfeci și piepteni și e plin de clienți. Noua frizerie – scrie pe ușă – oferă inclusiv masaj. E genul de salon state-of-the art cu vreo șase locuri în care știi că un tuns costă de trei ori mai mult decât în alte frizerii.

Acum două-trei săptămâni, în fața frizerei bătrânului era un coș din plastic cu vreo trei pungi de fasole albă. ”3 lei” scria cu pix pe o bucată de carton. Am trecut zilnic pe drumul dintre coșul cu fasole și ușa frizeriei iar pungile erau tot acolo.

Bătrânul mai iese din când în când și mătură strada. A renunțat și la vândut fasole, că a dispărut coșul de câteva zile. Înăuntru e tot gol.

Și-a mai rămas tabla asta din poză care anunță că s-a redeschis frizeria aia din anii ’70-’80; ”cu cei care erau în perioada respectivă”.

/Later edit: Spre seară m-am pus pe gătit și-a ieșit chestia asta. Somon afumat și prăjit în unt cu cimbru și sos de soia. Cartofi pireu făcuți cu unt, oregano și sare. Cârnat afumat prăjit în unt cu sos de soia. Salată de cherry tomatoes, varză murată, ceapă verde și ardei roșu. Totul stropit cu sos și ulei aromat.

News from the Interzone – 10 aprilie 2018

Not much lately. Work and study and food.