Răzvan T. Coloja's Blog, page 15

News from the Interdrome – 20 mai 2018

Salată cu toast.

Se ia un cartof mare, se curăță, se taie în cuburi de vreo 1cm latura, se pune la fiert în apă cu sare. Se pune la fiert un ou până se întărește. Se taie o ceapă verde în lung, apoi în bucăți mici. Se toacă pătrunjel fin. Se taie o jumătate de ceapă albă, mică, în felii subțiri. Se iau vreo 7-8 cherry tomatoes și se taie în patru sau în șase. Se iau două felii de șuncă și se taie în pătrățele de vreo 7-8mm latura. Cartofii fierți se storc și se aruncă într-un bol mare cu toate cele de mai sus. Oul se taie în două pe verticală apoi în felii cam de 4-5mm grosime, se adaugă în bol. Se taie o ridiche în felii subțiri, eventual un castravete dacă aveți. Se asezonează cu sare și piper.

Se amestecă apoi bine trei-patru linguri de maioneză cu trei linguri mari de smântână, oregano, sare, piper și mult mărar tocat fin. Sosul se toarnă în bol și conținutul se amestecă bine cu o lingură până devine omogen. Adăugați și o linguriță de suc de lămâie.

Totul se bagă la frigider măcar vreo 20 de minute, timp în care luați un blat de pizza prefabricat, îl tăiați în șase și-l băgați în prăjitorul de pâine. Pâinea astfel prăjită se unge cu puțin ulei de măsline și se presară piper, oregano și susan peste ea.

And presto – salata se decorează cu coadă de pătrunjel tăiată mărunt.

The post News from the Interdrome – 20 mai 2018 appeared first on Razvan T. Coloja.

News from the Underzone – 19 mai 2018

Very busy days. Azi trebuie să merg la poștă că mi-au sosit patru colete. Am comandat luna trecută niște chestii de pe Internet și acum sosesc buluc.

Mi-a intrat ieri și bursa pe luna trecută. Universitatea Oradea e singura din țară care nu livrează bursele la timp. Pe cea ridicată ieri trebuia să pot să o scot până în data de 27 aprilie. Au întârziat toate bursele și pe grupul studenților la UO e foc și pucioasă. Secretarele dau din umeri, promisiunile curg; între timp penalizarea pentru fiecare zi de întârziere la plata taxei este tot de 0,2%.

Am citit niște cărți de sociologie zilele astea. Nu prea am avut timp de citit sau scris că a trebuit să alerg încoace și-ncolo dar cum prindeam timp liber, cum mai citeam vreo două pagini.

Am instalat un plugin GDPR în toate site-urile mele. Vă informează de cookies și chestii.

Și-am făcut mâncare. Mai mult supe dar a ieșit și chestia de mai jos.

Ciuperci sauteed cu grătar și cartofi de vară în sos și salată de cherry tomatoes.

Cureți, speli, tai ciupercile, le pui la fiert în apă cu sare. Pui la fiert un cartof tăiat cuburi în apă cu sare și puțin leuștean uscat. Amesteci 3 linguri de maioneză cu 3 linguri de smântână și mărar uscat din belșug, plus puțină sare – sos tartar. Cartofii fierți se amestecă cu sosul și cu pătrunjel mărunțit și coadă de ceapă verde mărunțită.

Ciupercile se storc. Se călește ceapă tăiată mărunt cu puțin usturoi vreme de 2-3 minute, se toarnă ciupercile în tigaie, se amestecă vreme de un minut după care se adaugă două linguri mari de sos de tomate și o ceașcă de cafea de apă. Se asezonează cu sare și piper, se adaugă cimbru. Se amestecă din când în când până ce scade apa.

Se taie carnea de vită în felii lungi, subțiri. Se prăjește într-o lingură de ulei și una de sos de soia până devin aurii.

Se taie cherry tomatoes în patru, se amestecă cu ceapă verde tăiată mărunt și pătrunjel.

Se pune totul în farfurie bine delimitat pentru că avem puțin OCD, se toarnă puțină smântână peste ciuperci, se presară coadă de ceapă verde peste tot ansamblul și puțin cimbru și piper. Ici și colo câte o frunză de pătrunjel pentru decor.

News from the Interzone – 16 mai 2018

Zile pline. I cooked today:

Japanese noodle soup.

Se pun tăițeii la fiert într-o oală. Se pune un ou la fiert în altă oală. Se pun 300ml de supă de pui la fiert (doar lichidul) în altă oală. Se pune varză tăiată firișoare subțiri în apă la fiert în altă oală. Se pune spanac la fiert în altă oală. Se pune o lingură de porumb la fiert în altă oală. Se taie felii subțiri carne de pui sau porc, se prăjește până devine aurie.

În supa de pui se pune chilli, sare (sau zahăr, după gust), praf de usturoi sau usturoi ras, piper, o lingură de sos de soia. Se lasă până dă în clocot după care se dă focul pe mic și se mai lasă 5 minute.

Oul fiert tare se bagă în apă cu cuburi de gheață și se lasă acolo măcar 5 minute pentru a putea fi decojit ușor.

Se strecoară tăițeii când sunt gata, se stoarce spanacul de apă.

Se toarnă supa de pui într-un bol adânc sau într-o farfurie. Oul se decojește, se taie în două pe lungime, se pune cu gălbenușurile în sus în supă. Se adaugă două linguri de spanac, lingura de porumb fiert, tăițeii, carnea prăjită și varza fiartă. Se adaugă ceapă verde tăiată mărunt (de preferabil partea verde a cepei) și eventual puțin pătrunjel tocat.

News from the Underground – 13 mai 2018

Ieri și azi am gătit din nou. Plus alergat după diferite chestii până am ajuns un pachet mic și compact de nervi.

Cartofi pai cu frigărui, pește pane, rondele de șuncă cu cașcaval, salată și sos tzatziki.

Se taie o bucată de cașcaval în bețigașe de vreo 7-8mm grosime, se învelesc în felii de șuncă, se țintuiesc la capete cu două jumătăți de scobitoare (ca să nu se desfacă). Se dau prin făină, ou bătut și pesmet cu mirodenii. Se bagă în ulei încins câteva secunde până se fac aurii. La fel se procedează și cu peștele.

Salata e din ardei roșu, ceapă verde și roșii, cu puțin ulei de măsline și foarte puțin oțet.

Frigăruile sunt cu salam de vară tăiat gros, cârnat afumat, slănină, carne de vită – toate acoperite cu un amestec de praf de usturoi, sare, boia, piper negru, chilli, curry și ienibahar. Ceapă, ardei portocaliu, cherry tomatoes. Băgat la cuptor și învârtit din când în când până e rumen.

Se toarnă sos tzatziki peste întreg ansamblul (două linguri maioneză, două linguri smântână, o lingură de iaurt simplu, sare și o lingură de mărar uscat tocat fin).

Se presară coadă de ceapă verde tăiată mărunt peste farfurile, eventual și niște cimbru.

Spicy chinese noodles with raw vegetables and soy sauce.

Se fierb tăiței în apă cu sare. Se taie carnea în cuburi cam de 1,5cm latura fiecare, se tăvălesc cuburile printr-un amestec de piper, chilli, boia dulce, zahăr, sare, chimen și praf de usturoi. Se rumenesc în două linguri de ulei în tigaie.

În același ulei puneți tăițeii după ce-au fiert, i-ați clătit și lăsat la scurs. Se dă focul spre mic și se lasă neatinși vreo 4-5 minute.

Se taie ceapă verde și morcov mărunt.

Se taie ceapă verde, morcov și ardei roșu în felii subțiri.

Se amestecă două linguri de sos de soia cu una de vin demisec sau sec, o linguriță de ulei, o lingură de smântână, o linguriță de zahăr, un vârf de piper și puțin praf de ardei iute.

După cele 4 minute puneți ceapa verde și morcovul tăiate mărunt peste tăiței și amestecați în tigaie. Adăugați cuburile de carne după 2 minute și sosul soia după încă 2. Se amestecă bine de tot, se presară cam o linguriță de cimbru tocat, se amestecă din nou.

Firele de verdețuri se pun separat sau se pot amesteca cu tăițeii.

Se taie o roșie în bucăți mai mici, se amestecă cu o lingură de sos de soia, una de smântână, o linguriță de praf de chilli, puțin piper și puțin praf de usturoi. Asta în caz că mai vrea lumea sos peste cel deja amestecat cu tăițeii.

Random thought

Dacă ar fi să existe un epicentru al umorului așa cum este el perceput de specia umană, acela ar fi nenorocul altuia. Nimic nu-l amuză mai tare pe om decât ghinionul unui străin; fie că vorbim de Benny Hill lovindu-se cu capul de o cracă de copac, fie că vorbim de tipul din comedia romantică ce se întâmplă să nimerească pe întuneric în patul altcuiva. Am văzut oameni de altfel reci râzând cu poftă când un coleg de-al lor s-a împiedicat de pragul ușii. Am văzut oameni de pe stradă hohotind către omul căzut de pe bicicletă. Am întâlnit persoane care râdeau de complezență la toate glumele grupului dar își dădeau cu adevărat drumul numai la filmele cu Stan și Bran, când unul din cei doi aluneca pe o coajă de banană.

Și e fascinant să urmărești oamenii bucurându-se de necazul altuia așa cum nu s-ar bucura nici de propriul lor noroc. Ce-am învățat din scris în ultimii 20 de ani e că dacă vreau să croiesc un text amuzant care să prindă la public trebuie să-l reduc la elementul de bază. Să scriu despre cutare căruia i s-a întâmplat o chestie nasoală de tot. Cu cât mai nasoală, cu atât mai mult va râde lumea.

Scenariștii de la Hollywood nu au nevoie de o rețetă complexă pentru o comedie de succes. Tot ceea ce trebuie să facă e să introducă pe ici și colo câte un om lovit în testicule ori un adolescent cu probleme de erecție și întreaga sală de cinema va aplauda extaziată. Sitcomuri precum ”Trăzniți în Nato” sau ”Las Fierbinți” au succes tocmai pentru că prezintă personaje mai slabe decât privitorii care intră în fel de fel de buclucuri din care totul iese rău. Să se bucure privitorul că ăla de pe ecran e mai nătâng ca el. Viața devine brusc mai roz când celălalt o duce mai rău. Aruncă personajul principal într-o baltă cu noroi în ziua nunții lui și furi jumătate din telespectatorii Antenei 3 pe ziua respectivă.

Când vreau să cunosc un om mai bine primul lucru pe care încerc să-l observ e ceea ce-l amuză. Dacă râde la clipurile alea de pe YouTube cu skateboarderi care cad pe scări gata să-și rupă gâtul ori dacă arată cu degetul în piață tipul căruia tocmai i s-a rupt plasa cu cartofi. Cu cât râde mai tare, cu atât mă trag mai încolo.

News from the Interwebz – 12 mai 2018

Nu prea am avut timp de scris pe blog în ultimele zile. A trecut o săptămână agitată în care am fugit în toate direcțiil – ba cu acte la Colegiul Psihologilor, ba la poștă să ridic pachete, ba la cumpărături. Am fost la târgul de carte Gaudeamus din Oradea de unde mi-am luat două cărți. Pe cea din dreapta o ochisem de câteva luni dar nu eram decis încă să o cumpăr. Am găsit-o la târg cu reducere de 25% așa că am băgat-o în plasă.

Și mergeam pe stradă îngândurat zilele trecute și văd ceva sclipind pe jos. E cupru de 24 de carate cu sticlă de o claritate acceptabilă, dar pentru câteva secunde am fost un om foarte norocos.

Și mi-a apărut un nou articol în rubrica mea de pe eBihoreanul: ”Bărbații nepotriviți ai fiicelor neiubite”. În nici 20 de ore de la publicare s-a împrăștiat link-ul pe Facebook ca focul iar textul are peste 11.000 de vizualizări deja. Vreo doi m-au și felicitat pentru el deși consider că am scris chestii mai interesante în rubrica respectivă în trecut.

Cei de la Crux Publishing au o promoție săptămânile astea: cumperi două cărți semnate de mine și o primești pe a treia gratis. Click pe poză pentru a ajunge la site. Transportul este gratuit.

Și-am gătit iar zilele astea:

Tăiței cu varză și ceapă călită. Și da – sunt mov. Pentru că varză roșie. Plus decor de crudități.

 

Sandwich de seară cu de toate: sos tzatziki, ouă fierte feliate, ceapă verde tăiată mărunt, salam de vară, ardei gras, șuncă, ciuperci, roșii feliate, cașcaval – toate între felii de pâine prăjite și cu puțin cimbru în interior. Cam greu de apucat dar bun.

 

Sandwich cu ouă, salam de vară, sos tzatziki în loc de unt, ceapă verde, ciuperci și mărar. Plus niște crutoane cu icre, for a change.

 

Frigărui cu carne de vită, salam de vară, cârnat picant, ceapă, ardei, cherry tomatoes și slănină. Carnea tăvălită înainte printr-un amestec de chilli, boia, piper, sare, ienibahar, susan, puțin coriandru, praf de usturoi și curry: se ia o pungă mică, se bagă condimentele înăuntru, se ung bucățile de carne, salam și cârnat cu cele de slănină și se bagă în pungă; umfli, agiți punga ca un maniac – presto. Sos tzaztiki turnat deasupra (două linguri maioneză, una de smântână, una de sana, sare, piper și mult mărar uscat). Decorat cu ceapă verde tăiată mărunt.
Ce s-a scurs în tavă din ulei turnat peste pâine.
Dacă tot e vară…

 

În rest am tot lucrat prin PHP zilele astea. Am cumpărat niște pluginuri WordPress mișto, am optimizat site-urile mele, reînnoit niște domenii. Iar weekendul ăsta e weekend de citit studii în sociologie așa că o să am de lucru o droaie, mai ales că săptămâna viitoare particip cu o prezentare de lucrare la o conferință internațională aici în Oradea.

News from the Underground – 4 mai 2018

I cooked today. PHP editing later.

Ouă pane/umplute, cu fishsticks și cartofi natur în sos.

Răbdare – rețeta e lungă.

1. Se pun patru ouă la fiert până se întăresc apoi se bagă într-un vas plin cu apă în care băgați cuburi de gheață din belșug.

2. Curățați un cartof mare și puneți-l la fiert în apă cu un pumn de sare. Cât se fierb/răcesc puteți face restul chestiilor.

3. Se iau alte două ouă, se sparg, se bat într-o farfurie, se adaugă puțină sare și piper.

4. Se iau alte două ouă din care păstrăm doar gălbenușurile pentru că facem maioneză. Punem gălbenușurile într-un vas cu gât lung, peste ele sare, piper, o linguriță de oțet de mere, o lingură de muștar; se toarnă 200-220ml de ulei de floarea soarelui. Se pune mixerul în vasul cu gât lung până atinge baza lui și se pornește unde se ține zece secunde; după zece secunde începeți să ridicați încet de tot mixerul ca să nu se taie maioneza. Mai puteți adăuga sare și piper după gust.

5. Într-o farfurie adâncă puneți 1 lingură de praf de țelină, 1 linguriță de sare, 1 lingură de pătrunjel tocat, 1 lingură de mărar uscat și tocat, 1 lingură din maioneza preparată mai sus, 1 lingură de muștar. Scoateți ouăle din apa cu gheață, le tăiați în două, scoateți gălbenușul întărit și adăugați-l în farfurie. Amestecați bine zdrobind cu furculița și păstrați jumătățile albe de ou.

6. În altă farfurie înaltă puneți 1 lingură de sare grunjoasă, 1 lingură de praf de usturoi, 1 lingură de piper negru, 1 lingură de piper de cayenne, 1 lingură de chili, 1 lingură de zahăr, 1 lingură de praf de chimen, 1 lingură de paprika și 4 linguri de pesmet. Amestecați bine pesmetul cu restul condimentelor.

7. Puneți făină într-o altă farfurie adâncă.

8. Puneți ulei de floarea soarelui la foc mediu într-o tigaie mică și adâncă.

9. Se iau acum jumătățile albe de ou, se dau pe rând prin făină, apoi oul bătut, apoi prin pesmetul cu condimente și se bagă în uleiul încins vreo 15 secunde (până devin rumene și ruginii). După ce scoateți fiecare jumătate de ou fiert din ulei așezați-o pe o farfurie pe care ați pus în prealabil un șervețel, ca să absoarbă uleiul.

10. În uleiul încă încins puneți fishstick-urile până devin și acestea rumene, le așezați apoi pe farfuria cu șervețel ca să absoarbă și acestea uleiul.

11. Cât se răcesc ouăle scoateți cartoful și băgați-l în apă rece.

12. Se ia o ceapă verde și se taie mărunt coada.

13. Se iau trei linguri de maioneză, două de smântână și două de sana, se adaugă sare, piper, mărar uscat (sau proaspăt-mărunțit fin) și o lingură de coadă de ceapă verde tăiată mărunt. Se amestecă până ce sosul are consistența smântânii.

14. Se iau jumătățile de ou făcute pane și se umplu pe rând cu amestecul de la punctul 5 (cel cu gălbenușurile de ou sfărâmate). Se așază totul pe farfurie în cerc împreună cu fishstick-urile.

15. Scoateți cartoful din apa rece și tăiați-l în felii cam de 5-7mm grosime. Așezați feliile în mijlocul farfuriei și turnați peste sosul de la punctul 13.

16. Totul se decorează cu coadă de ceapă verde și mărar uscat presărat discret deasupra întregului ansamblu. Tot pentru decor și culoare puteți tăia trei-patru felii de morcov pe care să le așezați în mijloc.

17. Se lasă la răcit după care se pune la frigider. Se mănâncă rece și e bestial.

News from the Videodome – 3 mai 2018

Nu prea am avut timp de scris pe blog zilele astea. Am tot lucrat în PHP la niște chestii, am umblat o groază. Dar am publicat și două articole între timp. Unul pe Bihoreanul: ”Relația de cuplu, intimitatea și tipologiile îndrăgostiților”; altul pe site-ul meu de psiholog: ”Incidența tulburării de personalitate borderline în rândul persoanelor cu deficiențe de vedere”.

Și am gătit chestii iar:

Spicy and raw green crunchy and meaty.

În rest m-am uitat la documentare de psihologie și-am citit articole de psihologie. Zilele astea mai scriu câteva (poate chiar la noapte) după care comutez pe sociologie, că m-a prins pofta.

 

Random thought

Există un anumit tip de povestiri pe Facebook care îmi plac. Alea în care Stephen Hawking ajunge de exemplu la poarta Raiului și e uluit. Și apare Dumnezeu sau un înger sau Isus sau altă ființă mitică și-l întreabă ce a realizat în toată viața lui cu știința. Iar Hawking, plin de încredere în sine, răspunde trufaș că asta și aia. Iar îngerul/Dumnezeu/Isus îi zice aici ceva profund și simplu despre credință sau dragoste, ceva ce-l pune într-un gând adânc pe omul de știință.

Cam așa văd creștinii din online situația: vine X și-l închide efectiv pe ăla cu nume rezonant folosind o simplă alegorie ori o trimitere spre ”dar ce ești tu fără dragostea divină?”.

Un alt tip de povestire care-mi place la nebunie e cea în care oierul bătrân vinde lapte pe accelerat și nimerește în cabină cu intelectualul care – absolut normal – pufăie disprețuitor și vrea să-l domine instant pe bătrânul simplu de la stână. Iar bătrânul îi spune trist ceva simplist care-l încuie și umilește pe intelectualul cel rău. Ceva de genul ”școala ta – bătrânețea mea” sau altă platitudine de-asta menită să stârnească un ”awwww” din cititor.

Scenariile astea forțat-înțelepte prind foarte bine în popor. Crește inima în populație când citește cum l-a făcut omul simplu pe omul sofisticat, credinciosul pe necredincios, omul sărac pe omul bogat, bătrânul pe tânăr și așa mai departe. Iar placa e mereu aceeași: intelectualul, omul de știință, ateul, avutul în costum Armani, șeful, profesorul – toți sunt ăia răi, impertinenți, trufași și aroganți. Țăranul, oierul, ortodoxul în haină de in, bătrânul sărac – în general ăla cu care se identifică mai ușor cititorul – e mereu smerit, calm, extrem de politicos, folosește cuvinte simple cu care dărâmă concepte complexe și învinge fără drept de apel dându-i o lecție de viață ăluia rău.

Și de aceea suntem un popor care nu evoluează: pentru că ne complacem în ”uite ce l-a făcut pe prost” încă de pe vremea povestirilor cu Păcală. Pentru că sare sufletul în noi când citim în ”Scrisoarea a III-a” despre ”un bătrân atât de simplu după vorbă, după port” care-l distruge pe Baiazid prin simpla lui prezență. Pentru că Burebista e mereu desenat ca fiind chipeș, cu bărbia pătrată și determinare cioplită pe față, să înțeleagă tot omul că ĂLA era genul de om cu care nu te puneai și care rupea jugulare cu dinții înainte să predea pământul strămoșesc. Nu evoluăm pentru că îl preferăm pe Mircea al lui Eminescu în detrimentul realității istoriei care spune clar că n-a existat neam învecinat care să nu ne violeze râzând cadavrele soldaților. Ne complacem în realitatea aia în care Păcală trage țepe boierilor, haiducii inimoși fură de la bogați și dau la săraci iar Moromete e înțelept și ocolește taxele Statului la modul dibaci. Asta e ceea ce vor românii să audă: că există o cale ușoară, un răspuns simplu și ușor de înțeles la tot ceea ce înseamnă viață. Restul sunt detalii menite să fie luate în derâdere.

News from the Undrezone – 29 aprilie 2018

Am gătit iar azi.

Pateuri cu umplutură.
Se fierb trei cartofi de vară mici în apă cu sare. Între timp se taie mărunt pătrunjel, coadă de ceapă verde, o jumătate de ceapă albă în cubulețe, se rade cașcaval, se taie salam de vară și cârnat afumat în cubulețe mici. Se asezonează cu sare și piper, se adaugă cimbru și se amestecă bine.
Cartofii se zdrobesc după ce se adaugă în ei un cubuleț de unt, o linguriță de ulei de măsline, puțină sare și cimbru. Cât sunt calzi se amestecă cu umplutura de mai sus până ce totul devine omogen.
Se iau foi de foietaj și se taie în dreptunghiuri late de vreo 10cm și lungi de vreo 25cm. Se bate un ou în care se presară puțină sare și piper, se ung bine dreptunghiurile de aluat cu ou pe o parte. Se întinde umplutura și se rulează foietajul în rulouri. Capetele se apasă cu o furculiță ca să nu curgă din interior conținutul.
Se unge o tavă cu ulei, se pune cuptorul pe căldură maximă vreo 10-15 minute. Se presară făină în tavă și se așază cu grijă fiecare foietaj. Se unge suprafața rulourilor cu ou și se presară semințe de susan, piper și oregano. Se lasă la cuptor pe foc maxim 25 de minute.
Se decorează cu pătrunjel și coadă de ceapă verde tăiată mărunt, se stropește cu câteva picături de sos de soia și ulei de măsline. Se presară oregano peste.
Se pot servi cu un sos de smântână cât sunt calde. Cașcavalul se topește în interior și curge când foietajul copt e rupt iar bucățelele de carne se prăjesc puțin.
Crunchy and extremely tasty.

Și am de scris o lucrare pentru o conferință pe săptămâna viitoare, plus de citit niște chestii de psihologie, de scris articole… Iar urmează o săptămână ”de-aia”.