Octavian Soviany's Blog, page 15

faustin

Părinţii mei erau muncitori la Republica. Am fost patru fraţi, iar eu eram cel mai mic şi mai rău dintre ei. Dacă fraţii mei mai mari s-au dovedit nişte copii ascultători, care îşi vedeau de carte şi de învăţătură – au ajuns de altfel toţi trei oameni cu facultate – eu le-am făcut multe necazuri […]

faustin

Şi tot cam pe vremea aceea lui Gyurka i s-a întâmplat, spre necazul maică-sii, să se îndrăgostească. La o petrecere dată de unul dintre tovarăşii săi de birt a cunoscut o fată ce a izbutit să-i răscolească simţurile, care până atunci se arătaseră surprinzător de amorţite. Zsuzsa era o tânără cam urâţică la chip, măruntă, […]

faustin

Probabil că disputa despre coincidenţe dintre profesorul Faustin şi Pius Brânzeica ar fi mers înainte, dacă Aglăiţa n-ar fi început să ne aştearnă pe masă faimoasele sale sarmale, cu aburul lor ispititor, care ne-a deschis apetitul. Apărură şi sticlele cu vin franţuzesc. Am început să mâncăm. Leonida Lascaris înghiţea hulpav, deşi, cât timp ceilalţi stătuseră […]

valeriu mircea popa

Adeseori, poemele lui Valeriu Mircea Popa se nasc din capriciile unei memorii parcă ușor obosite, cu imponderabile „schimbări de culoare”, dar și de temperatură, astfel încât ele dobândesc aerul unor „vorbiri la trecut”, iar „carcera spațială” din volumul Camera de subsol poate lua alteori forma neliniștitoare a trecutului  ”carceral”, a golului dintre „plecare” și „ajungere”: […]

faustin

Povestea lui Pius Brânzeica ne-a lăsat gânditori. -Ciudat! – exclamă Titus Ciumara. Ca într-o povestire de Kafka! -Am trecut şi eu cândva printr-o asemenea întâmplare bizară – am spus atunci eu, căci istorisirea profesorului Pius îmi readusese în memorie un episod straniu, pe care îl trăisem cu câţiva ani în urmă. -Binevoieşte şi povesteşte-ne – […]

faustin

-După ce am scăpat de infernul din uzină – îşi continua istorisirea  Pius Brânzeica – m-am apucat temeinic de învăţat. Aveam suficient timp  şi pentru citit. Pentru că mai scriam poezii, am făcut cunoştinţă cu câţiva din boemii oraşului şi – în măsura în care mi-o îngăduiau puţinii mei bani de buzunar  – am început […]

faustin

Primul care rupse tăcerea după ce Colonelul termină de istorisit fu Lazăr Săvoiu. -Crimă, accident sau ce va fi fost – făcu el – n-a fost nici asta o întâmplare supranaturală. -Nu ştiu dacă putem face atât de uşor diferenţa dintre natural şi supranatural – zise profesorul Faustin. Din nefericire, majoritatea dintre noi avem o […]

faustin

-Trebuie să ştiţi că, spre deosebire de mulţi dintre dumneavoastră, eu mi-am început cariera foarte de jos şi, înainte de a trece în munca de informaţii, am lucrat la început în miliţie. Întâmplarea pe care vreau să v-o povestesc s-a petrecut pe vremea când nici nu-mi ieşiseră bine tuleiele şi eram şef de post într-un […]

faustin

Poate că Faustin ne-ar mai fi povestit multe despre părintele Andreicuţ, dar Aglăiţa a revenit tocmai atunci în camera de oaspeţi, trăgându-l de mână după ea, ca pe un copil, pe omul lui Dumnezeu. -Bine ai venit pentru a doua oară printre noi, părinte Andreicuţ! – cuvântă gazda noastră. Aglăiţa o să-ţi aducă un scaun […]

faustin

. -Biserica Spirea Veche, unde a păstorit multă vreme părintele – vorbi mai departe profesorul Faustin –a fost una dintre podoabele cartierului nostru. Ctitorită  cam pe timpurile celui de-al doilea Grigorie Ghica-Vodă, de un grec bogat pe nume Spiros Hristofi, care, ajuns prin părţile noastre de lume a început să-şi spună Spirea, a dominat, cu […]