Octavian Soviany's Blog, page 19

dumas – din ,,cele o mie una fatome” / traducerea mea

Albert La fel ca atunci când domnul Ledru și-a întrerupt pentru prima oară povestirea s-a făcut pentru un moment liniște.               O liniște care a durat încă și mai mult decât prima dată, fiindcă simțeam că se apropie sfârșitul istorisirii, pe care domnul Ledru spunea că poate nu va avea destulă forță s-o isprăvească. El […]

nora 9

Eleonora se trezeşte din somn la hărăitul strident al deşteptătorului Este o fată înaltă şi mlădioasă, pe care n-are rost s-o descriem amănunţit. E suficient doar să spunem că a pus pe jăratic imaginaţia  băieţilor din cartier, dintre care unul, un june smead şi cam taciturn, căruia toţi îi spun Nino, i-a dedicat chiar câteva […]

nora 8

  Nu mi-o pot imagina  pe Nora Iuga, nici în ruptul capului,  căsătorită, şi totuşi…. ,,Eram tânără – îşi începe Nora istorisirile despre viitorul ei soţ, poetul George Almosnino sau, dacă vreţi, Nino, în cartea de convorbiri 4 zile cu Nora, realizată de Angela Baciu – aveam 29 de ani, era prin 1960, primăvara, început […]

nora 7

        Harald şi luna verde (2014) este probabil cel mai puţin experimentalist dintre romanele Norei Iuga. Filonul epic devine mult mai palpabil, iar mediile de viaţă cele mai diverse sunt investigate cu o minuţiozitate venită pe filiera vechiului ,, realism’’. Sunt trecute în revistă pe rând lumea burgheziei bucureştene din interbelic, cercurile artistice ale […]

nora 6

După vivisecţiile sângeroase din Lebăda cu două intrări, discursul romanesc al Norei Iuga se relaxează într-o oarecare măsură. Căci Lebăda e una din acele cărţi cardinale din cariera unui autor care nu se pot scrie decât o data, şi după ce ajuns cu această carte poate chiar dincolo de capătul nopţii, scriitoarei nu-i mai râmîne […]

nora 5

Experimentul cvasiliteraturii este dus până la ultimele lui consecinţe de Nora Iuga in Lebăda cu doua intrări (2003), carte neobişnuită, situată undeva la jumătatea drumului dintre jurnal, poemul suprarealist şi romanul „fluxului de conştiinţa”, născută din aceeaşi aspiraţie a autoarei de a se rosti în totalitate, de a anula golul de timp dintre trăire şi […]

nora 4

„Poți să crezi ce vrei“ – declara eroina Norei Iuga din romanul Sexagenara și tânărul (2007), „dar mie mi-a plăcut întotdeauna kitsch-ul. Eu însămi sunt, fără să fac o bravadă din asta, un produs kitsch. E greu să-ți imaginezi, când mă vezi acum, fata aceea cu păr negru și lung, împletit, într-o coadă groasă pe […]

nora 3

 Nora este şi o neîntrecută povestitoare. Povesteşte în felul ei, indiferentă la cronologie, indiferentă la aşa-zisele rigori ale epicului, naraţiunilie ei devin pe nesinţite poeme, poemele  – naraţiuni, referinţele culturale sunt prezente mereu, timpul predilect al povestitoarei e o veşnică Belle-Epoque,iar peste peisajele sale bucureştene se suprapune nu de puţine ori topografia unei Mittel Europe […]

nora 2

Şi poate că cenaclul USR s-ar fi transformat într-o zi într-un cenaclu de cvasiliteratură; începuserăm să-i descoperim clasicii, căutam prin scrierile contemporanilor noştri eşantioane de text ,,cvasiliterar’ (nu trebuie să mai spun că Nora era mereu, în toate acestea, vioara întâi), dar n-a fost să fie aşa. El avea să devină, la iniţiativa conducerii de […]

nora 1

Prietenia mea cu Nora Iuga se bazează pe multe gusturi, ba chiar obsesii comune. Mi se pare că trăim amîndoi în utopia unei Mitteleurope din Belle Époque, prin care bântuie umbra fascinantă a lui Rudolf von Habsburg, geniile lui Schiele şi Klimt, eşarfa albă a Isadorei şi în care se aude adesea, de undeva dinspre […]