Octavian Soviany's Blog, page 18

traian t. coşovei

Preocupat de „comedia cotidianului” se arată şi Traian T. Coşovei, poet al decorurilor citadine sordide si al „gurilor de metrou”, transpuse in „reportaje autenticiste”, unde accentul cade pe absurd şi pe caricatură. Cu toate acestea, autorul nu e câtuşi de puţin un „verist”, ci mai degrabă un spirit fantast si barochizant, care „textualizează” realul după […]

florin iaru

Situată între teroarea „căderii pe cerc” si voluptatea nihilofilă a farsei absolute, poezia lui Florin Iaru circumscrie un teritoriu de inter-regn, care nu mai este, cu certitudine, cel al modernismului, dar nu-i aparţine în totalitate nici experimentalismului, care implică angajarea ontologică necondiţionată pe linia unei experienţe a limitelor ( limite ale experienţei, limbajului, poeziei), autorul […]

mircea cărtărescu

Fără îndoială, cel mai prestigios dintre poeţii cotidianului, ce au meritul de a fi readus poezia cu picioarele pe pământ, eliberând-o din chingile lirismului metafizic şi ale abstracţionismului este Mircea Cărtărescu. Poetul (greu de definit printr-o formulă reducţionistă) este, în cele din urmă, mai curând un „nostalgic” din familia spirituală a lui Dimov (de altfel, […]

textualism sau postmodernism?

Esenţială  rămâne  pentru înţelegerea literaturii din anii 80 – aşa cum sublinia şi un istoric al ideilor literare de rigoarea lui Florin Mihăilescu – noţiunea de text, receptată din perspectiva teoretică deschisă de gînditorii de la Tel quel , prezenţi acum şi în versiunea românească, prin apariţia antologiei Pentru o stiinţă a textului (Editura Univers). […]

şerban foarţă

În direcţia poeziei de limbaj vor merge experimentele lui Şerban Foarţă, căci, după ce au explorat (odată cu onirismul estetic) ultimele limite ale experienţei, poeţii experiementalişti ai anilor 70 vor sonda limitele limbajului şi ale comunicării, punând accentul pe dimensiunea metapoetică a discursului şi mizând adesea pe jocul intertextual al “rescrierii”. În aceasta ordine de […]

mihai ursachi

Într-un poem cu evidente valenţe de artă poetică, Mihai Ursachi definea, împrumutând masca lirică a poetului-mag, faptul  poetizării ca pe o experienţă de tip vizionar, întemeiată pe acea dereglare sistematică a tuturor simţurilor despre care vorbise cu un secol în urmă Rimbaud: „Magia şi alcoolul viaţa-mi guvernează,/pe care-am început-o studiind filosofia,/anatomia, dreptul şi, vai, teologia,/dar […]

cezar ivănescu

Mai mulr decât lirica oricăruia dintre colegii lui de promoţie, poezia lui Cezar Ivănescu e solidară cu acea ontologie a mortalităţii, care constituie una dintre cheile de boltă ale experimentalismului. Elaborată în registrul romantismului tenebros, aceasta ne oferă,cel puţin într-o primă fază a ei, varianta „neagră” a vizionarismului, cu ţinuturi fantastice şi personaje pline de […]

petre stoica

Poet din familia spirituală a lui Leonid Dimov, Petre Stoica  pictează, amestecând tandreţea cu ironia, mici tablouri de epocă, unde e evocată  viaţa domestică a generaţiilor anterioare sau îşi trece în revistă avatarurile, ale căror măşti patinate de timp au ceva din puterea de fascinaţie a hârtiilor vechi  sau a fotografiilor îngălbenite: „Doamne, cât de […]

baudelaire -fanfarlo 2

Într-o seară lui Samuel îi veni ideea să iasă; era timp frumos, iar aerul era parfumat. Pe potriva gustului său pentru excesiv, avea deprinderi de recluziune şi de dispersare la fel de puternice şi de lungă durată şi îi rămăsese fidel locuinţei sale de multă vreme. Trândăvia maternă, lenea creolă ce îi curgea prin vene, […]

baudelaire – fanfarlo (traducerea mea)

Samuel Cramer, care semnase odinioară – în timpurile bune ale romantismului – câteva aiureli romantice cu numele de Manuela de Monteverde, este produsul contradictoriu al unui neamţ palid şi al unei chiliene oacheşe. Adăugaţi-i acestei duble origini o educaţie franţuzească şi o cultură literară şi veţi fi mai puţin surprinşi – dacă nu chiar mulţumiţi […]