Octavian Soviany's Blog, page 21

naluca 25

Am crezut că Adina nu mă va ierta niciodată. Recitind Sfinxul cu faţa de marmură mi-am dat seama că versurile, care ţâşniseră din mine şuvoi, scăpate de sub orice control, erau prea senzuale, câteodată aproape lascive, iar doamna Caprini nu le putuse interpreta decât ca pe o gravă ofensă. Nimic nu-mi dădea dreptul să vorbesc […]

naluca 24

  Deocamdată nu mă simt mai rău decât înainte. Am aflat că boala de care sufăr este extrem de vicleană, nu-şi dă pe faţă întreaga atrocitate decât spre sfârşit, uneori lăsându-te chiar cu impresia că ai fi sănătos. Dar uneori totuşi mă întreb dacă nu cumva medicii, în care n-am nici cea mai mica încredere, […]

naluca 23

Mă întorc la aceste însemnări după trei săptămâni de spital. Stările proaste care mă îngrijoraseră în ultima vreme nu se datorează  doar stilului meu de viaţă dezordonat. După ce am fost supus unor investigaţii minuţioase, am acum certitudinea că sunt bolnav, foarte bolnav. Mi s-a recomandat un regim strict şi mi s-au prescris o o […]

naluca 22

Într-una dintre discuţiile pe care le-am avut cu Aurel Zaharia a venit vorba şi despre soţii Caprini. Trecuseră şi aceştia de câteva ori prin apartamentul poetului, unde se defăşurau uneori nişte seri de lectură. Era un soi de cenaclu clandestin, la care se putea discuta foarte liber despre literatură. Partipanţii (dintre care de fiecare dată […]

naluca 21

Aşteptând s-o reîntâlnesc pe Adina, petreceam multe ore în compania lui Aurel Zaharia. În intimitate acesta era un cu totul alt om. Renunţa la gesturile histrionice şi la vorbele de bravadă, devenea un interlocutor cald şi plăcut, care ştia o sumedenie de lucruri despre poezie. Scrisese mult mai mult decât publicase. Avea în manuscris mai […]

naluca 20

E limpede, mi-am pierdut minţile cu desăvârşire, încep să săvârşesc gesturi penibile şi necontrolate. Aseară la Doi amici cam întrecusem măsura la băutură. La câteva mese de mine şedea domnişoara Adelaida. Se împopoţonase cu o pălărie caraghioasă cu pene, purta o rochie  lungă, de un roşu aprins, roşul cărnii de abator, şi arăta ca o […]

naluca 19

Printre clienţii obişnuiţi ai localului ţinut de domnul Pompiliu se numără şi o bătrână ciudată. E probabil foarte în vârstă, violent fardată, poartă nişte toalete excentrice, destul de nepotrivite pentru etatea ei şi e însoţită mereu de un căţel negru, căruia îi comandă de fiecare dată o halcă mare de carne. Pe ea n-am văzut-o […]

naluca 18

Munca redacţională m-a acaparat în primele săptămâni. Revista la care fusesem angajat îşi propunea să pună capăt prejudecăţilor legate de publicaţiile din provincie şi să se ridice la nivelul revistelor de cultură din capitală. De aceea, redactorul-şef, un foarte influent critic literar, selectase un nucleu de colaboratori valorosi, dintre care nu lipseau câteva nume de […]

naluca 17

După accidentul acela penibil cu osul de peşte, conversaţia a lâncezit multă vreme. Nu m-am ridicat de la masă, aşa cum ar fi făcut poate altul în locul meu, mi se părea că asta ar însemna un act de laşitate din partea mea. În definitiv puţin îmi păsa ce cred despre mine musafirii mătuşii. Ei […]

naluca 16

Am descoperit întâmplător acum câteva zile pe una din străduţele din apropiere în sfârşit un restaurant bun. Nu mi se întâmplă să iau masa prea des într-un local, de regulă mă mulţumesc cu o bucată de brânză, nişte roşii sau câteva felii de salam. Dar, după zile sau chiar săptămâni de austeritate culinară, stomacul meu […]