Octavian Soviany's Blog, page 24

legende nordice (1)

Inainte ca pământul şi cerul să fi fost create, exista o prăpastie mare care se numea Ginungagap. Pe cele două părți ale acestei pråpåstii erau două lumi: Nifelhen, lumea Intunericului şi a frigului, precum şi  Muspelhem, lumea focului. Dintr-o fântână din Nifelhen se revărsau  la  vale în Ginugagan douåsprezece râuri.  Aceste râuri, care se numeau […]

fragment de roman

Dacă pe prima mea iubită o chemase tot Ada, Ada n-a avut iubit nici în copilărie, nici în adolescenţă. În orăşelul ei din Moldova nu căutase tovărăşia altor copii, preferase să se joace de una singură, iar singurul ei prieten adevărat era Gery. Băieţii de la şcoala de coregrafie din Cluj, cu ifosele lor caraghioase […]

fragment de roman

La şcoala de coregrafie, Ada se simte la fel de bine ca şi în casa lui Mariette. Dimineaţa se fac ore obişnuite, dar după-amiaza vin orele de balet, pe care le aşteaptă cu nerăbdare. Ele se desfăşoară într-o sală friguroasă şi prost aerisită, din care nu lipseşte obişnuitul portret al lui Ceauşescu. În rest câteva […]

fragment de roman

Fără intervenţia energică a lui Mariette, Ada n-ar fi ajuns niciodată la liceul de coregrafie. Când s-au convins că nu vorba doar de un capriciu, părinţii ei au început o săcâitoare muncă de lămurire. Că nu are ce căuta atât de departe de casă, că nu va fi bine îngrijită, că îi va fi tot […]

fragment de roman

M-am mutar din Dristor la insistenţele Adei. Acum locuiesc lângă Piaţa Chibrit, într-o casă destul de draguţă. N-am luat multe lucruri din Dristor, doar pe cele de strictă necessitate, tot ce am considerat inutil a fost aruncat la gunoi. Nu mi-am luat nici măcar cărţile, i le-am expediat Nadiei, în fond pe cele mai multe […]

fragment de roman

În anii studenţiei mele clujene, doamna Mariette era o celebritate a oraşului. Profesoară la facultatea de litere, unde preda istoria literaturii franceze, se făcuse adulată de studenţi pentru inteligenţa ei sclipitoare, toaletele sale extravagante şi atitudinile sale excentrice. O văzusem şi eu adesea pe coridoarele facultatii pe femeia asta inaltă şi bine făcută, cu părul […]

fragment de roman

La început Ada şi-a folosit corpul drept tovarăş de joacă. Este o fetiţă singuratică, în aparenţă puţin cam sălbatică. Nu caută niciodată tovărăşia altor copii, îi place să fie singură, în cele câteva odăi ale unui fost palat boieresc ce aparţinuse Ghiculeştilor, cu o grădină mare şi o livadă enormă, unde şi-a petrecut prima parte […]

almosnino

Poezia lui George Almosnino înregistrează cu minuţiozitate disfuncţionalităţile unei priviri care a devenit „nefirească” şi percepe lucrurile din perspectivele cele mai neobişnuite, este o privire „din spate”, fascinată mai mult de reversul decât de aversul obiectelor, încercând sa descopere „urzeala” ascunsă a realului, conexiunile şi configuraţiile: ”Odăile sunt goale/şi din spatele jilţului înalt/capul bunicii, cucernica […]

fragment de roman

Îmi dau seama că tot ce am scris până acum nu-i decât o înşiruire de fraze incoerente, din care nimeni, în afară poate de Ada, n-ar înţelege nimic. Dar despre lucrurile de înţeles s-au scris o grămadă de cărţi, mai importante decât ele sunt cele de neînţeles. Aşa-zisa înţelegere mi se pare o dovadă grosolană […]

abăluţă

Intr-o buna parte a ei, lirica lui Constantin Abăluţă este una a substanţelor transparente si a obiectelor reflectorizante, care evocă actul de semnificare. Prezenta actantului liric în ipostaza lui de operator textual, provoacă însă, aproape instantaneu, opacificarea suprafeţelor speculare. el devenind, în felul acesta, agentul unui proces de de-simbolizare, care duce la transformarea „universaliilor” (simbolul […]