Octavian Soviany's Blog, page 27

din batranetea….(3)

Ce emoţii avea Soviany în anii de liceu? Principala mea emoție în anii liceului era legată de coșmarul exmatriculării. Eram mereu la limită cu numărul de absențe nemotivate, deși tata se străduia din răsputeri să-mi facă rost de scutiri. Ce să fac? N-am iubit niciodată școala nici în calitate de elev nici în cea de […]

din batranetea ucenicului alchimist

Bun, să revenim la profesorul Cuza. Ce-l făcea faimos pe Constantin Cuza? Era nepotul lui Cezar Petrescu, iar unii ziceau că ar fi fost ceva rubedenie și cu A.C Cuza. Fusese studentul lui Călinescu și Vianu (lucru de care făcea mare caz), luptase în al Doilea Război Mondial și avea (după spusele lui) un singur […]

din batranetea ucenicului alchimist

Aţi fost coleg de liceu, la Şaguna, cu Alexandru Muşina. Ce aventuri literare visaţi pe atunci? Erau visuri comune? Nu numai cu Alexandru Muşina. În clasa a noua, l-am avut coleg de clasă pe Alexandru Andrieş, iar dintr-a zecea, timp de trei ani, pe Radu G. Ţeposu. Cu Muşina n-am avut în timpul liceului relaţii […]

fragment de roman

Marea descoperire a Adei a fost însă, în acei ani, teatrul. O nouă peşteră magică, prin care, călăuzită la început de mama ei, fetiţa a păşit pe vârful piciorelor, ţinându-şi respiraţia, privind cu luare-aminte la miracolele din jurul ei, ascultând fascinată vocile actorilor, care semănau atât de puţin cu vocile inexpresive ale oamenilor obişnuiţi. Până […]

ultima piesa (8)

JOSEPH K (Aruncând undiţa.) De multă vreme n-am mai pescuit, domnule Klamm. Pescuitul mi s-a părut mereu o ocupaţie neînsemnată în comparaţie cu orele de caligrafie sau astronomie. Mă tem că, în ciuda coroniţelor mele de premiant, n-am fost decât un elev mediocru. (Pauză.) Parcă a muşcat. Da, a muşcat fără îndoială. Acum aş avea […]

ultima piesa (7)

Actul al patrulea Pe malul fluviului. Noapte cu lună plină şi cer înstelat. Intră Joseph K. Are hainele murdare de pământ şi faţa mâncată de lepră. Poartă pe umăr o lopată şi o cazma. JOSEPH K: Ei, Klamm, eşti mulţumit de mine? Am săpat toată ziua. Am pus pe mormântul Milenei o tufă de trandafiri. […]

ultima piesa (6)

Actul al treilea Locuinţa lui Joseph K, într-o stare de ruină totală şi năpădită de vegetaţie. De o parte – mormântul lui Franz, de cealalată – cel al soţiei. JOSEPH K (Plimbându-se agitat de la un mormânt la altul.): Mă auzi, Klamm? Trebuie să mă asculţi şi să-mi răspunzi, Klamm! De ce mi-ai dăruit favorurile […]

ultima piesa (5)

SERVITOAREA: Să nu fie iarăşi o farsă a domnului Oppenheimer. JOSEPH K: De la o vreme, Oppenheimer sau altcineva ne joacă nişte farse foarte urâte, Franz. (Intră prietenul lui K cu un platou ticsit de mâncare.) PRIETENUL: M-am gândit să iau cina cu voi. De ce să stau ca un huhurez dincolo, când aici e […]

ultima piesa (4)

Actul al doilea Locuinţa lui Joseph K încă şi mai ruinată decât în actul precedent. Peretele din fund e străpuns acum de o uriaşă spărtură prin care se vede în depărtare malul fluviului. Telefoanele au dispărut. A dispărut şi patul copilului. În locul lui e acum un mormânt proaspăt. La ridicare cortinei, Joseph K e […]

ultima piesa (3)

SOŢIA: Ai venit, Joseph K. Ai putea cel puţin să ne dai bună ziua. JOSEPH K: Avem ceva de mâncare, Milena? SERVITOAREA: Fiertură de lobodă, domnule. SOŢIA: Ai văzut, Franz? În loc să se intereseze de sănătatea ta, s-a apucat să converseze cu servitoarea. (După un timp.) Azi a sunat de două ori telefonul. JOSEPH […]