Octavian Soviany's Blog, page 30

fragment de roman

E ciudat că şi pe prima mea iubită o chemase tot Ada. Aveam pe atunci vreo nouă sau zece ani şi locuiam cu părinţii într-un oraş muncitoresc din Transilvania. Ada era vecina mea, stătea chiar peste drum de noi, într-o casă înaltă şi posomorâtă, cu aer de cazarmă prusacă, şi se deosebea foarte mult de […]

fragment de roman

N-am băut totdeauna aşa mult, au existat şi lungi perioade în care n-am băut deloc, puteam trece cu uşurinţă drept unul dintre acele personaje onorabile cu nevastă şi cu copii, pe care am ajuns să le invidiez, pentru că viaţa lor are un scop, meschin sau nu, asta nu are importanţă, pe când viaţa mea […]

fragment de roman

Cea mai mare parte a banilor mei se ducea pe ţigări şi pe băutură. Aveam chiar peste drum o cârciumă, unde îmi petreceam majoritatea timpului, înghiţind bere după bere cu o voluptate de sinucigaş, prefăcându-mă că mă uit la televizor şi răspunzând monosilabic la încercările timide ale patronului de a lega cu mine o conversaţie. […]

despre paul vinicius

Frica de spaţiu, frica de timp Mulţi autori îşi epuizează filonul poetic încă din primele lor volume, devenind, după aceea, monotoni şi repetitivi . Nu acesta este însă cazul lui Paul Vinicius, poet ,,fără generaţie”, situat undeva (dacă este să ţinem seama de criteriile istoico-literare curente) undeva la graniţa dintre optzecism şi nouăzecism, El face […]

am fost un copil reusit? (25)

Familia noastră era foarte eterogenă şi din punct de vedere religios. Bunică era romano-catolică practicantă (deşi fusese botezată la ortodocşi de popa din Ormeniş, cum aveam să aflu atunci când îi voi descoperi certificatul de botez), tata era un fel de ortodox pe cont propriu, care mergea la biserică numai de Înviere, nu-i putea suferi […]

am fost un copil reusit? (24)_

Nici nu trecus bine şocul operaţiei de polipi, când m-am îmbolnăvit iar. Febră mare, greţuri, vomitături, tot corpul acoperit de nişte erupţii urâte. Se bănuia că am am pojar. Dar pentru că febra nu dispărea, a fost alertată salvarea. Aceasta a venit, m-a întors pe toate părţile, m-a cercetat în gât şi a pronunţat sentinţa: […]

am fost un copil reusit? (23)

Înaintea scarlatinei s-a produs însă operaţia de polipi. Artizanul acestei intervenţii violente asupra sărmanului meu organism a fost tanti Tanţi. Ea era un fel de lider al familiei Soviany, iar cuvântul său se bucura de o mare autoritate. Reuşise mai bine în viaţă decâr fraţii ei: actriţă la Naţional, căsătorită în interbelic cu un ofiţer […]

am fost un copil reusit? (22)

E foarte adevărat că o nenorocire nu vine niciodată singură. Scăpasem de hepatită, nici la grădiniţă nu mă mai trimiteau deocamdată. Între timp se făcuse iarnă. O iarnă cu un Crăciun sărăcuţ (moşul mi-a adus cel mai scund brad pe care îl primisem vreodată ) şi cu o noapte de Revelion agitată care s-a terminat, […]

am fost un copil reusit? (21)

Mai întăi a fost hepatita…. Într-o zi mi s-a făcut din senin foarte rău, vomam tot ce băgam în gură. Tata m-a dus la doctoriţa de circă (aşa se numea pe atunci medicul de familie), care după ce s-a uitat la mine la repezeală (în hol mai aşteptau o grămadă de pacienţi) a ajuns la […]

am fost un copil reusit? (20)

Hotărât lucru, grădiniţa nu era pentru mine! Nu aveam fraţi, până la cinci ani mă jucasem mai mult de unul singur,aşa că nu eram pregătit pentru viaţa în mijlocul unui colectiv. Nu mi-am făcut niciun prieten, nu luam parte la jocurile gălăgioase (eram foarte neîndemânatic la jocuri) ale celorlalţi copii, pe care nu-i simpatizam şi […]