Octavian Soviany's Blog, page 17

faustin 3

-După întâmplarea cu balerina, liniştea mea a fost pusă la grea încercare. Fie pentru că cineva îmi pusese gând rău, fie pentru că persoanele mai simandicoase nu se mai înghesuiau să se mute aici, am fost pus în situaţia de a găzdui o familie de muncitori, care a adus cu ea toată bădărănia şi lipsa […]

faustin 2

-Trebuie să ştii că în casa asta m-am născut şi am copilărit. Cred că îi cunosc fiecare cărămidă, fiecare centimetru de tencuială şi fiecare ţiglă de pe acoperiş. Puţinele mele popasuri prin hoteluri mi-au provocat totdeauna adevărate atacuri de panică: în camerele acelea reci şi neprimitoare aveam mereu sentimentul că pot deveni în orice moment […]

fragment de roman

Profesorul Faustin   ŢIn minte perfect, pentru că data unor asemenea întâmplări rămâne întipărită în memorie pentru totdeauna,  că era în penultima zi a lunii noiembrie, 2013. Afară era o vreme câinească. O lapoviţă murdară mătura străzile Bucureştiului, vântul se pregătea parcă să smulgă copacii din rădăcină, iar în lumina tulbure a înserării, trecători zgribuliţi  […]

mariana marin

  Apetitul pentru aspectele  burleşti ale cotidianului  sau fascinaţia textului sunt străine de poemele Marianei Marin, care scrie o poezie a stărilor interioare, în care lirismul atinge tensiuni paroxistice. Pentru ea, faptul poetizării este un act de o gravitate superlativă,presupunând implicarea totală, lipsită de menajamente, aproape sinucigaşă în mişcarea nimicitoare a scriiturii. Si totuşi, autoarea […]

viorel muresan

Poemele lui Viorel Mureşan par compoziţiile unui Magritte trecut la literatură, căci poetul e un veritabil orfevru al aglutinărilor imagistice insolite, elaborând „pânze” în care până şi lucrurile cele mai obişnuite dobândesc o aură de stranietate, regnurile se amestecă, iar formele sunt surprinse într-o permanentă metamorfoză: „locul/unde ard gunoaiele/pe când ziua e pe sfârşite//în faţă […]

nichita danilov

 Nichita Danilov se diferenţiază de grosul promoţiei optzeciste cultivând un „lirism metafizic” întemeiat pe tehnica aglutinărilor imagistice stranii, uneori dezvoltate narativ in fabule sau alegorii voit greu descifrabile, sugerând tensiuni legate de sentimentul unei realităţi ininscriptibile, disimulate de policromia fenomenalului. Dacă unii dintre poeţii promoţiei anterioare (Almosnino, Fati, Abăluţă) erau preocupaţi de elaborarea unei „poezii […]

ioan muresan

Vorbind despre poezia lui Ion Mureşan, Radu G.Teposu preciza că, uzând de dereglarea sistematica a simţurilor exacerbate până la inflamarea lor, poemele acestuia se nutresc dintr-o „mizantropie vizionară”, din impulsul frenetic de a transcende datele experienţei şi „de a salta fiinţa în metafizic”. Formula criticului are meritul de a evidenţia dimensiunea polemică (în acceptiune etimologică) […]

liviu ioan stoiciu

Unul dintre aspecteşle cele mai provocatoare ale poeziei lui Liviu Ioan Stoiciu este deschiderea spre politic şi spre „filosofia istoriei”, care va conduce spre o fericită fuziune între textualism şi poezia eschatologică. Astfel volumul Singurătate colectivă este o epopee apocaliptică, un fel de Legenda a secolelor in registrul absurdului terifiant care porneşte de la viziunea […]

romulus bucur

Pe Romulus Bucur  generaţia „furioasă” a Fracturilor l-a considerat unul „de-ai lor”, iar faptul nu trebuie să surprindă prea mult, pentru că poetul arădean  a dus mai departe decât orice autor optzecist formula poemului autenticist, lipsit de veleităţi „metafizice”şi  mai preocupat de pulsul realului decât de virtuozitatea  metaforei. Spre deosebire de colegii săi de promoţie […]

alexandru muşina

Teoretician al „realismului senzorial” şi al „noului antropocentrism”, Alexandru Muşina se lansează în explorarea realului, elaborând, cu un desăvârşit simt plastic, scene de cine-verite sau „tablouri de gen”  în care observaţia realistă e deturnată spre grotesc si caricatural: ”curând vom intra in tunel lumina se va impalida/ca o tânără în pragul maturităţii timizii/jucători de cărţi […]