Octavian Soviany's Blog, page 16

faustin

Poate că Faustin ne-ar mai fi povestit multe despre părintele Andreicuţ, dar Aglăiţa a revenit tocmai atunci în camera de oaspeţi, trăgându-l de mână după ea, ca pe un copil, pe omul lui Dumnezeu. -Bine ai venit pentru a doua oară printre noi, părinte Andreicuţ! – cuvântă gazda noastră. Aglăiţa o să-ţi aducă un scaun […]

faustin

. -Biserica Spirea Veche, unde a păstorit multă vreme părintele – vorbi mai departe profesorul Faustin –a fost una dintre podoabele cartierului nostru. Ctitorită  cam pe timpurile celui de-al doilea Grigorie Ghica-Vodă, de un grec bogat pe nume Spiros Hristofi, care, ajuns prin părţile noastre de lume a început să-şi spună Spirea, a dominat, cu […]

faustin

După ce Titus Ciumara tăcu, am căzut toţi pe gânduri. Tăcea până şi Lazăr Săvoiu care se apucase, de pe la mijlocul povestirii, să golească de unul singur o sticlă de votcă. Deodată am tresărit: cineva suna, la ora aceea târzie de noapte – ceasul trebuie să fi fost către unsprezece – la uşa lui […]

aurel dumitraşcu

Sub semnul tragicului evoluează  lirica lui Aurel Dumitraşcu, care, în spirit experimentalist, îşi extrage esenţele din categoria agonicului, existenţa, ca şi literatura luând încă de timpuriu în textele poetului ipostaza „jocului cu moartea”, care, asumat şi trăit cu o intensitate paroxistică, mărturiseşte despre destinul unei fiinţe de o deconcertantă fragilitate, ce resimte prin toate fibrele […]

faustin 11

-Visul acela, sau ce va fi fost – povesti mai departe Titus Ciumara – m-a urmărit multă vreme şi după ce m-am însănătoşit. Îmi spuneam, de multe ori, la fel ca domnul Săvoiu, că nu fusese decât un delir pe care îl puneam pe seama bolii mele ce mă dusese până aproape de agonie. Mă […]

faustin 10

Când mi-am venit în fire, nu mai eram în camera mea. Mă aflam într-o uriaşă încăpere gotică, care nu mi se părea totuşi necunoscută şi despre care  ştiam că era grefa de la Conciergerie. Mă număram printre însoţitorii unui bărbat înalt şi posomorât, cu nişte trăsături destul de distinse, îmbrăcat de sus până jos în […]

faustin 9

-Dar ce putea să fie cartea aceea, care te-a făcut să te înhami la o muncă atât de ingrată de scrib? – întrebă, plin de curiozitate şi încruntând  din sprâncene Pius Brânzeica. -Mi-e greu să spun până în ziua de azi, dacă acest Pater Athanasius a fost un mare iniţiat, un nebun sau un şarlatan. […]

faustin 8

  -Povestea asta am mai auzit-o de câteva ori – spuse Radu Rogalski, care izbutise să dea gata castronul cu piftie şi acum pufăia dintr-o ţigară de foi.  Diferite erau numai împrejurările. -Folclor! – mormăi şi Lazăr Săvoiu. Maia  se înroşi şi se făcu parcă şi mai mică în scaunul uriaş al amfitrionului. -Şi totuşi, […]

faustin 7

Trupul Barbarei fusese depus în capela funerară de la biserica Sfintei Fecioare. Acolo se adunase în după-amiaza aceea toată protipendada oraşului, în frunte cu proaspătul jude Johannes Fuchs. Era acolo şi tânărul Hans Benkner, palid ca moartea şi cu ochii roşii de plâns. Era susţinut de doi dintre fraţii săi, nişte  tineri zdraveni, cu coapse […]

faustin 6

Povestea asta s-a petrecut acum mai bine de patru sute de ani – a început să povestească Lola Fabrizius – chiar în oraşul nostru. Clopotul de la biserica Sfintei Fecioare, căreia pe atunci nu i se spunea încă Die Schwarze Kirche, vestise, nu cu multă vreme în urmă, moartea judelui Lucas Hirscher – un bărbat, […]